Twin flame runner sau Ce naiba e în neregulă cu mine?

Twin flame runner sau Ce naiba e în neregulă cu mine?

Expresia, aşa cum este ea încetăţenită în coachingul de relaţii (în traducere mot-a-mot ar fi “flacăra geamănă care fuge”), ar descrie, pe scurt, partenerul pe care tu îl crezi perfect, dar care (mai mult sau mai puţin brusc) fuge de tine ca dracu’ de tămâie, lăsându-te cu ochii în soare, în agonie afectivă şi cu un sac de întrebări fără răspuns. Buimac/ă, nu reuşeşti să pui cap la cap lucrurile, te simţi ca în “Zona crepusculară” şi mormăi doar pentru tine: “Ce, Doamne iartă-mă, s-a întâmplat?”, “A fost totul doar în capul meu?”

In ultima perioadă întâlnesc din ce în ce mai des situaţii de acest gen, şi nu cred că e un fenomen întâmplător, ţinând cont că vă spuneam şi în alte articole (abonaţii la newsletter au primit şi un mail în 11 aprilie cu acest subiect, am să redau unele pasaje şi în continuare) că, datorită creşterii vibraţiei personale, posibilitatea de a-ţi întâlni flacăra geamănă este de mii de ori mai mare decât acum 50 de ani, să spunem.

Aş vrea să menţionez de la început că acelaşi fenomen se poate întâmpla şi cu un suflet pereche, nu doar cu flacăra geamănă, sau cu un suflet cu care ai mai jucat roluri împreună, pe scena vieţii, de-a lungul şirului de încarnări (le voi numi generic conexiuni de suflet).

 

Ce sunt flăcările gemene

 

“Flacăra geamănă” se spune că ar fi complementul nostru perfect, acel aspect masculin (dacă eşti femeie) sau feminin (dacă eşti bărbat) care ne-ar completa perfect, cu care am putea experimenta extazul, fericirea nepământeană, nectarul zeilor… Aceasta este prezentarea romanţată a acestui concept, pentru că, în principal, scopul întâlnirii cu flacăra ta geamănă este accelerarea evoluţiei tale spirituale.

Deşi veţi găsi pe internet milioane de relatări din partea celor care sunt convinşi că şi-au întâlnit flacăra geamănă, şi deşi mi-aţi scris mulţi dintre voi acelaşi lucru după newsletterul din aprilie, îmi permit să reiterez părerea mea personală despre acest subiect, pentru că nu doresc să rămânem la un nivel de articol comercial din revistele de femei, care vinde prin popularitate şi interes, ci mă interesează să aveţi acces la o perspectivă spirituală asupra acestui fenomen; cred că de asta aţi ales să vă alăturaţi comunităţii noastre.

De obicei, perechea noastră divină rămâne în dimensiunile mai înalte, nu se încarnează pe Pământ odată cu noi. Vibraţia lor e superioară mult vibraţiei noastre, aşa că o astfel de întâlnire a fost posibilă mai ales  în perioada Atlanteeană, când oamenii chiar aveau o vibraţie personală foarte înaltă.

Este adevărat însă că uneori, în trecut (foarte rar!), în momente cheie din viaţa noastră, având un contract prealabil, când aveam nevoie de un “reset” complet sau de o schimbare a direcţiei la 180 grade, ni se permitea reunirea cu flacăra geamănă! Si nu era uşor!! Nu e floare la ureche să îţi împarţi viaţa cu Flacăra ta geamănă!! Întâlnirea este memorabila, cu scântei de pasiune şi dorinţă, experienţele fizice extatice, senzaţia că eşti în braţele divinitătii, “acasă”, daaaaar …. nu uitaţi că flacăra noastră geamănă vine să ne provoace, să ne determine  o schimbare radicală de percepţie, o creştere a nivelului de conştiinţă şi a vibraţiei personale, reconectarea emisferelor cerebrale, echilibrarea minţii şi trupului.

Acesta este motivul pentru care nu voi crede niciodată că o persoană cu un nivel de conştiinţă mediu spre modest (adică preocupările principale sunt: casa, maşina, telenovela, pofta carnală, imaginea în societate, prestigiul, puterea, averea) şi-a putut întâlni vreodată flacăra geamănă! Probabil în aceste situaţii este vorba de întâlnirea unor suflete din aceeaşi familie extinsa, cu un nivel de vibraţie foarte apropiat, cu preocupări şi tipare de gândire asemănătoare, şi cu care au mai “dansat” şi în alte vieţi. E posibil sa fie legate prin relatii karmice, sa fie perechi complementare sau suflete inrudite.

Ei bine, trăim o perioadă unică în istoria Pământului când matrix-ul începe să se destrame , vibraţia noastră creşte din ce în ce mai mult, şi datorită faptului că ne-am oferit voluntari în acestă perioadă de transformare planetară, suntem ajutaţi de perechile noastre divine!

Ca o paranteză, o remarcă de făcut pentru cei avansaţi în studii spirituale: pentru că există un interes foarte mare pentru ca umanitatea să îşi ridice nivelul de vibraţie, a fost acceptat chiar ca unele flăcări gemene să vină sub forma de walk-in! Nu există precedent pentru aşa ceva şi de aici ar trebui să simţim importanţa muncii pe care o avem de făcut. În aceste timpuri Flacăra geamănă devine instrument pentru realizarea misiunii personale şi înălţarea conştiinţei planetare.

 

Sufletele pereche

 

Acum…să mai destrămăm un mit (cu siguranţă voi avea multe dezabonări după articolul acesta :-) :-) :-) ) Nu avem un singur suflet pereche, ci mai multe!

Ştiu că este o idee plăcută să ne gândim că cineva, acolo, în lumea largă, aşteaptă să ne întâlnească pentru că este perechea noastră perfecta, dar…. nu e chiar aşa. Acest mod de a gândi ţine mai mult de cultura populară şi de programările pe care le-am tot primit de-a lungul existenţei (existenţelor ;-))

Odată intraţi în … “matrix”, odată cu scăderea vibraţiei, modificarea ADN-ului şi separarea emisferelor noastre cerebrale, ni s-a inoculat şi conceptul că nu suntem întregi, că avem nevoie de altcineva care să ne completeze, că fericirea noastră e nevoie să o căutăm în exterior, si tot asa,  tocmai pentru a fi îndepărtaţi cât mai mult de adevărul divin din noi înşine. Concepte precum “flacăra geamănă”, “sufletul pereche”, “jumătatea întregului”, “complementul divin” au fost aur pentru cei care au căutat îndepărtarea umanităţii de Sinele Înalt, astfel că au fost  încurajate şi mediatizate din belşug, în mod conştient şi deliberat, şi au ajuns să facă parte din acestă cultură populară.

Adevărul este că avem multe suflete pereche cu care ne întâlnim în acestă viaţă, unele sunt parte din familia noastră, ne sunt rude mai apropiate sau mai îndepărtate, altele ne pot fi parteneri de afaceri, colegi de serviciu şi cu acestea avem o anumită afinitate sau ne simţim conectaţi la un nivel subtil.

Când ne întâlnim cu aceste suflete pereche în relaţii romantice, se produc la fel de multe scântei ca şi în cazul flăcărilor gemene dar, per ansamblu, intensitatea trăirilor este mai slabă, “simptomele” sunt mai uşor de gestionat.  La fel ca în cazul flăcărilor gemene, şi aici este posibil ca doar unul dintre parteneri să simtă atracţia, în timp ce celălalt fuge de relaţie.

 

Noile tipuri de relaţii

 

Ce se întâmplă este că Pământul se schimbă, noi ne schimbăm, biologia noastră, totul  îşi  ridică frecvenţa de vibraţie, şi atunci şi relaţiile romantice încep să se schimbe, sunt şi ele pe cale de a se “ilumina”, de a se umple de lumină. O relaţie înalt vibraţională este disponibilă acum pentru fiecare şi suntem “pionieri în noua iubire”, aşa cum ne numeşte Arh. Gabriel, prin Shelley Young – Trinity Esoterics , de la care am să vă prezint şi informaţiile care urmează.

Relaţia dintre două flăcări gemene presupune o atracţie energetică diferită de tot ce ştii că ar putea exista între un bărbat şi o femeie, dincolo de simpatie, atracţie sexuală, dorinţă, iubire romantică, conectare la nivel superior, dincolo de ….tot ce ai văzut în filme !

Intensitatea trăirii face diferenţa, e ceva la care nu te poţi opune … Si poţi încerca cu disperare să te îndepărtezi de persoana respectivă dar nu reuşeşti, eşti tras înapoi în câmpul ei energetic, nu poţi “ieşi de pe orbită sa”.

Şi nu întâmplător e aşa, pentru că atunci când îţî întâlneşti flacăra geamănă sau o conexiune de suflet , tot ce nu este iubire, lumină, adevăr , tinde să iasă la suprafaţă pentru a fi curăţat, vindecat. Iar dacă nu ar fi acestă atracţie am avea tendinţa de a ne sustrage sau de a evita aceste curăţări , ne-am îndepărta cât am putea de acea persoană pentru că munca de curăţare e teribil de grea şi de bună voie nu ar vrea nimeni să o facă.

Cu cât eşti mai înalt vibrational, te muţi pe o anumită bandă de frecvenţă în care te activezi şi devii un magnet pentru flacăra ta geamănă!

După întâlnirea  iniţială delicioasă,  pentru că te scufunzi în energia celuilalt, e ca o recunoaştere – de obicei reciprocă, vine o perioadă de separare , pe care nu aveai cum să o prevezi în perfecţiunea momentului pe care îl trăiai, şi atunci e ca o mare lovitură sub centură, te surprinde, te doare, te face să te prăvăleşti.

Unul dintre parteneri (the runner ) pleacă/ refuză să se mai implice/ taie orice comunicare cu celălalt/ se ascunde/ nu mai răspunde la telefon, mail/nu este de găsit, etc . Se poate întâmpla  în urma unor certuri , a unei dispute sau fără să aibă un motiv anume. Urmăritorul (the chaser), celălalt partener rămâne în agonia întrebărilor nerăspunse, principala fiind,desigur: “de ce???”

În 95% dintre cazuri femeia este cea care conştientizează prima, care sesizează acestă legătură divină şi care creează spaţiul pentru ca acesta să se dezvolte şi da, ea este de obicei  şi “the chaser”, “urmăritorul”,  iar  bărbatul este cel “fugar”, “the runner”.

 

Posibile motive:

 

Acceptarea, susţinerea , iubirea necondiţionată sunt mai uşor accesate de către divinul feminin, mai conştient, mai intuitiv, mai racordat pe frecvenţa acestui nou tip de relaţie

-De obicei, femeile au anumite semne fizice, în corp, care le oferă ceritudinea că este ceva diferit şi cu totul special în partenerul “geamăn” – tresăriri, fiori, zvâcniri ale anumitor muşchi din corp, senzaţii neobişnuite în trup

-Uneori bărbaţii se simt flataţi de atenţia femeii şi se duc imediat în ego, în programe vechi , în zona de confort, şi nu sesizează vibraţia, profunzimea şi dinamica specială a noii relaţii, simt doar agasare şi încalcarea spaţiului personal, mai mult decât sunt dispuşi să permită

-Bărbaţii sunt învăţăţi de societatea în care trăim să rămână mereu în minte şi să îşi suprime emoţiile, să le îngroape adânc în subconştient încât nici ei nu mai realizează că suferinţele emoţionale abia aşteaptă să ţâşnească la suprafaţă pentru a fi vindecate . Si asta se întâmpla cu prioritate în relaţia flăcărilor gemene şi nu este ceva confortabil sau uşor de făcut

-Senzaţia că te pierzi pe tine , că te dizolvi într-o astfel de relaţie este inconfortabilă pentru egoul masculin care nu vrea să piardă tot ce a câştigat în atâţia ani de separare de întreg,

-Relaţiile flăcărilor gemene nu fac sens pentru mintea logică şi raţională a unui bărbat şi atunci , dacă intuiţia e reprimată iar accesarea inimii (portalului către adevărul şi înţelepciunea sufletului) este ceva ce bărbatul  nu a fost învăţat sau încurajat vreodată să facă, atunci mai bine fuge decât să se confrunte cu rănile din adâncurile fiinţei sale

-Uneori “fugarul” simte că nu merită o astfel de iubire sau nu suportă intensitatea trăirilor şi atunci ego-ul va crea o groază de motive pentru care ar trebui să nu aibă încredere în relaţie, şi să se întoarcă la “libertatea” sa iniţială

-Pentru “fugar” mai ales, este vorba despre şocul trezirii spirituale care îi dă viaţa peste cap în moduri neaşteptate şi destabilizatoare, fiindcă se simte brusc aruncat într-o existenţă care pare total străină pentru el şi îl face să se simtă pierdut, speriat sau singur, aşa că reacţia automată este să se agaţe de modul vechi de trăi, şi atunci se distanţează de relaţie

 

Ce se întâmplă de obicei cu cel care rămâne

 

După ce “fugarul” părăseşte relaţia, partenerul care rămâne ( în stare de şoc, de obicei :-) ) încearcă să înţeleagă unde a greşit, ce e în neregulă cu el/ea, ce ar fi putut face mai bine , ce ar putea îmbunătăţi  în aspectul, comportamentul, abilităţile sale, astfel încât să îl poată readuce pe fugar înapoi în relaţie.

Un alt plan de existenţă presupune să facă faţă tuturor judecăţilor familiei sau prietenilor care îl/o consideră nebun/ă căci, după toate situaţiile jenante sau dureroase , încă crede cu tot sufletul că “fugarul” se va reîntoarce şi vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Pentru că simte cu toată fiinţa ei/ lui că “fugarul” este alesul/ aleasa , atunci cel rămas nu renunţă la luptă şi începe să îl “hărţuiască” pe celălalt cu vizite, telefoane, mailuri, scrisori , mesaje, în care îi explică cât de mult îl iubeşte, că este în siguranţă dacă se deschide în faţa sa,  îi povesteşte cât se simte de singur de când el a plecat sau cum l-ar putea ajuta să treacă peste problemele sale emoţionale sau de altă natură …. Se transformă astfel în “urmăritor” (the chaser).

Cu cât este “urmăritorul” mai insistent, cu atât “fugarul” se îndepărtează mai mult şi devine mai distant, mai rece! De obicei comportamentul “urmăritorului” îl face pe “fugar” să rămână blocat în acestă etapă de fugă, de evadare, tocmai pentru că blochează conexiunea dintre ei cu propria sa energie şi frecvenţă de vibraţie. Legea Atracţiei este cea care face jocurile şi aici!

Pentru unii, etapa de fugă a durat 10 ani ! şi a fost cu adevărat  o perioadă de curăţări puternice, de eliberări şi lucru cu propriul ego…. Abia după aceea , când vibraţiile celor doi s-au calibrat, s-au înalţat, abia atunci a fost posibilă reunirea.

Uneori, cel care rămâne oboseşte să tot aştepte, să tot sufere după cel plecat, durerea e prea mare, şi hotărăşte la un moment dat să îşi continue viaţa alături de altcineva , doar ca este aproape mort, uscat pe dinăuntru şi nu va putea oferi noului partener prea multe. Si atunci , “drama” prinde în încâlceala ei încă un suflet şi lucrurile se complică şi mai tare.

 

O alternativă mai avantajoasă

 

Dacă “urmăritotul” înţelege că separarea este necesară ca să se poată integra toată energia şi că ea serveste relatia, uniunea dintre cei doi, atunci totul se rezolvă mai rapid.

Aşadar, “urmăritorule”, nu rezista, nu te panica, nu te lăsa pradă angoaselor,  nu încerca sa controlezi , şi atunci, dupa ce energiile au fost integrate , după ce fiecare îşi va fi făcut munca cu el însuşi , veti fi din nou atraşi unul în orbita celuilalt . Totul devine astfel un dans, nu un joc de-a hoţii şi vardiştii.

In separare integrezi, scoţi la suprafaţă aspecte ce nu au fost vindecate, eliberezi ce e nevoie să fie eliberat, pentru ca mai apoi să te întorci în relaţie la un nivel de conexiune şi mai profund.

Separarea va fi din ce in ce mai scurta in timp si mai putin profundă pentru că alegi să lucrezi într-o anumită gamă de frecveţe şi, cu cât integrezi mai mult din energia celuilalt, are loc o echilibrare, se ajunge la o nivelare energetică, şi nu mai e nevoie să ieşi din orbita celuilalt ca să cureţi şi să integrezi

Separarea nu va dura o secundă mai mult decât este necesar să dureze dar ce o face să se repete sau să se prelungească este panica celuilalt partener , angoasa despărţirii, faptul că este în rezistenţă, se opune procesului şi ia totul personal, încearcă să controleze totul, aleargă după cel plecat, ceea ce îl face pe acesta să se îndepărteze şi mai mult , fiindcă deja este copleşit energetic şi ocupat cu integrarea energiei…

De preferat ar fi să te întorci la propria muncă de integrare, să continui să lucrezi cu tine, să îl susţii vibrational pe cel plecat, să îi acorzi spaţiul şi timpul de care are nevoie …  pentru că este de aşteptat ca şi tu să ai nevoie la un anumit moment dat de timp şi spaţiu pentru integrare şi atunci partenerul care a avut deja propriile experienţe nu o va lua personal nici el, va înţelege prin ce treci,  va şti cum să te susţină , iar ţie îţi va lua mai puţin timp şi îţi va fi mai uşor să traversezi perioada ta de retragere şi îndoială şi frică …

Separarea nu este ceva greşit, negativ, ceva de evitat sau de neacceptat, este ceva natural, parte din proces şi acest lucru e nevoie să îl înţelegem. Nu e o pedeapsă, e un ajutor. Doar că e nevoie să învăţăm să avem răbdare şi să nu grăbim această conexiune a sufletelor, dacă ne dorim ca relaţia să fie sustenabilă pe termen lung şi ambii parteneri să se bucure de ea.

În încheiere aş vrea să subliniez un aspect foarte important: acest tip de relaţie presupune  un uriaş serviciu pentru umanitate şi o anumită misiune personală, deoarece, cu cât cureţi mai mult din credinţele tale limitative şi din umbra ta, cu cât vindeci mai profund traume, suferinţe vechi, cu cât destrami formele vechi de relaţii romantice co-dependente şi pui bazele noilor relaţii iluminate, cu atât înalţi nu doar vibraţia ta personală ci şi pe cea a întregii lumi, căci suntem cu toţii interconectaţi.

În newsletter-ul de marţea viitoare (abonarea se face de aici şi este gratuită)  vedem cum îţi poti atrage flacăra geamănă, dacă într-adevăr tânjeşti după o astfel de relaţie şi eşti pregătit să ţi-o asumi.

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

sursa imagine titlu 

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

 

 

 

Eşti încă singur(ă)? Trezeşte-te!

Eşti încă singur(ă)? Trezeşte-te!

V-aţi întrebat vreodată cum de există atât de mulţi oameni singuri, fără un partener, deşi trăim pe o planetă cu aproape opt miliarde de suflete? Ceva nu este în regulă,  statisticile o demonstrează.

Subiectul relaţiilor romantice este din ce în ce mai des abordat în cadrul sesiunilor de coaching, aşa că astăzi încerc să răspund la întrebarea pe care o primesc frecvent: ”de ce nu îmi găsesc şi eu pe cineva să mă iubească/să mă căsătoresc… ?”

Este firesc, este în ADN-ul nostru să ne căutăm perechea, toate creaturile pământului fac asta . Doar că la oameni nu se referă doar la prezervarea specie şi transmiterea materialului genetic. Mai intervine un factor esential: conştiinţa. Experienţa de viaţă pe care o câştigăm din acest joc al relaţiilor este de importanţă maxima în evoluţia noastră spirituală. Si nu mă refer aici la acea spiritualitate practicată 30 minute pe zi, în care citim literatură inspiraţională, medităm sau ne conectăm cu natura! Totul este spiritual, tot ce ni se întâmplă ne aduce mai aproape de noi înşine, ne ajută să ne amintim cine suntem şi să ne realizăm misiunea pe care ne-am asumat-o venind aici. Relaţiile sunt cel mai puternic ( şi dur :-) ) mod în care învăţăm.

Am acceptat să uităm cine suntem la nivel de suflet, am coborât în densitatea Pământului şi am fost de acord să credem în conceptul de separare, tocmai pentru a putea experimenta această dinamică a relaţiilor.

Priveşte situaţia dintr-un plan superior!

Aşadar prima observaţie pe care aş vrea să o punctez este că nu vom putea răspunde la întrebarea “De ce sunt singur(ă)?” dacă abordăm acest subiect doar la un nivel social, simplu, uman. Voi începe de la acest nivel, însă apoi ne vom ridica uşor şi vom aborda şi motivele spirituale sau ne vom scufunda uşor în adăncurile subconştientului.

 

  1. Startul greşit

De obicei suntem învăţaţi să ne facem liste cu calităţile pe care dorim să le aibă partenerul ideal. Eu aş propune să începem să facem o listă cu ce avem noi de oferit unui potential partener. Vrem să fie elegant(ă), îngrijit(ă), atent(ă), fidel(ă), iubitor(-toare), generos(-oasă)….dar noi suntem? Ce calităţi avem noi? Ce putem oferi? Ca să atragi un partener cu o anumită calitate e nevoie ca tu să vibrezi deja la acea frecvenţă, fiindcă altfel nu o vei putea magnetiza către tine. Rescrie lista uitându-te în oglindă!

 

  1. Zidurile de apărare

Unii clienţi cu care am lucrat nu atrăgeau pe cineva în viaţa lor pentru că aveau adevărate metereze ridicate în jurul inimii. De teamă să nu fie răniţi sau să nu păţească “ca mama/ tata/ prietenii”, etc – la a căror drama sau suferinţă din dragoste au fost martori sau părtaşi, deveniseră foarte reticenţi, suspicioşi, retraşi, închişi, astfel că nu permiteau nimănui să intre cu adevărat în inima lor. Vulnerabilitatea este necesară în orice relaţie de iubire, e ca un risc pe care ni-l asumăm, altfel trăim doar iubiri artificiale, distante, închistate. Vulnerabilitatea nu este o  slăbiciune. Este o expresie plenară a autenticităţii

 

  1. Oglinzile neşterse

Dacă atragem mereu un anumit tip de partener care ne dezamăgeşte sau ne răneşte, sau dacă nu atragem niciun fel de partener, atunci e nevoie să scotocim în noi şi să vedem ce credinţe, blocaje, tipare există în noi înşine şi care atrag către noi exact ceea ce nu ne dorim. Ce descoperim de obicei sunt aspecte negative din copilărie sau gânduri critice la adresa noastră pe care ne-am tot încăpăţânat să ni le repetăm până au ajuns să ne determine realitatea, bineînţeles într-un mod inconştient.

 

  1. Frica de intimitate

Destul de des se întâmplă să nu ne dorim de fapt ceea ce spunem că ne dorim. La nivel raţional afirmăm sus şi tare că vrem să fim iubiţi, că abia aşteptăm o relaţie, dar am găsit multe cazuri de toleranţă foarte scăzută la apropiere fizică, emoţională sau chiar la împărţirea spaţiului de locuit, a dulapului de haine, a rafturilor din bibliotecă, etc. Faptul că în societatea modernă ne orientăm întâi pe carieră, bani, casă, maşină, ne face să fim mult mai reticenţi apoi în a împărţi aceste lucruri cu un partener.

Multe persoane se simt agasate  sau agresate de cei care iubesc prea mult, invadează spaţiul celuilalt, oferă mult din timpul, banii şi resursele lor iar asta contravine cu modul în care partenerul a fost crescut sau educat. Poate a avut părinţi reci, distanţi, o educaţie bazată pe disciplină, reguli, limite, graniţe clare, iar iubirea profundă, înfocată, “latină” :-) a celuilalt poate fi percepută ca o agresiune, un atac direct.

 

  1. Imaginea de sine

Nu putem atrage un partener atâta timp cât nu credem că suntem în stare sau că merităm aşa ceva. Pornind de la defectele fizice pe care credem că le avem ( prea urât/ă, prea scund/ă, şi tot aşa) până la traumele emoţionale majore prin care am trecut şi care ne-au sculptat cumva percepţia asupra propriului caracter, toate acestea sunt piedici majore, blocaje în calea întâlnirii partenerului ideal. Vom întâlni, în schimb, partenerul potrivit :-)  Cel care ne va ţine oglinda şi ne va reflecta tot ceea ce credem despre noi, cel care va rezona perfect cu limitările noastre pentru că există şi în el, asa că fiecare speră sa se vindece prin celălalt. Astea sunt relaţiile co-dependente, toxice,pe care le putem evita dacă facem întâi curat în noi înşine. Singura modalitate prin care putem evita relaţiile co-dependente sau toxice este să ne onorăm Sinele!

 

  1. Angajamentele de mult uitate

Dacă jucaţi jocul acesta al relaţiilor de ceva timp şi fără prea mult succes, atunci este posibil să aveţi anumite piedici inconştiente care să blocheze o relaţie de iubire autentică. Si aici mă refer la anumite contracte de suflet pereche pe care le-am făcut de obicei la căsătorie dar într-un alt… timp şi spaţiu. Am crezut că aceea/acela va fi iubirea vieţii noastre în veci, că niciodată nu vom iubi o alta/ un altul, aşa că am stabilit între noi un cordon energetic foarte puternic ce supravieţuieşte peste timp şi ne pune în câmp un program de abstinenţă, izolare, frică de intimitate, îngrijorare, etc ce se activează acum automat în momentul în care ne căutăm perechea. Pe acelaşi principiu funcţionează şi jurămintele de casitate, de celibat, ce abundă în cronicile Akashice pe care le-am deschis până acum. Aceste legături energetice pot fi şterse iar programele ataşate lor sunt dizolvate de către ghizii voştri personali.

 

  1. Deşertăciunea minţii

….sau cum am mai putea să-i spunem: ataşamentul faţă de cunoaştere. De când cu dezvoltarea personală, psihanaliza, şi terapiile diverse ce se mai practică acum, unii clienţi ( care le-au încercat pe toate :-) )  au ajuns să-şi cunoască foarte bine tiparele mentale şi de comportament, credinţele limitative, traumele şi lecţiile lor, umbrele, fricile , “copilul interior” şi  toţi “demonii”. Si după sute de ore de introspecţie prin diverse metode, lucrat cu ei înşişi, etc, ajung să nu mai poată să lase în urmă ceea ce au aflat despre ei. Aici apare ataşamentul faţă de cunoaştere. Cunoasteti, poate, mulţi oameni care vorbesc aşa: “diabetul meu”, “hipertensiunea mea”…. Au făcut boala a lor, şi-au însuşit-o, au drepturi , sunt “proprietari” şi se simt bine spunând asta pentru că le aminteşte (lor şi celor din jur :-) ) că suferă, că sunt nişte victime demne de compătimire şi ajutor, etc .

Exact la fel se întâmplă şi în cazul cunoaşterii tiparelor, umbrelor…. “Da’, dar eu ştiu că am în mine tiparul ăsta, l-am luat de la mama”, “ de câte ori vreau să mă întâlnesc cu un bărbat mi se reactivează trauma de abandon pe care am trăit-o cu tata”…. Şi tot aşa. Acesta este un mod clar de a ne apăra limitările! Atâta timp ce am scos la suprafaţă tiparul/ frica/ umbra…, l-am adus la nivelul conştientului, am şi curăţat energia prin diverse metode, gata! Nu ne mai poate agăţa! Doar ceea ce rămâne în zona noastră de inconştient ne poate sabota! Restul este o alegere! Alegi conştient dacă te mai laşi influenţat sau nu de acel aspect!

 

  1. Neglijarea adevărului fundamental

Adevărata iubire începe cu relaţia ta cu tine însăţi/ însuţi! Până nu te stabilizezi în iubirea profundă, autentică pe care o ai pentru tine, nu vei putea iubi cu adevărat un partener! Il vei folosi doar, îl vei “vampiriza” pentru a-ţi umple golul pe care îl simţi înlăuntrul tău, îi vei cere mereu să completeze ceea ce nu eşti în stare să îţi oferi singur(ă), vei emite pretenţii la fericire, şi te vei descotorosi elegant de responsabilitatea pe care o ai faţă de tine, aceea de a-ţi crea singur starea de fericire.

 

Nimeni nu te poate răni

 

Datorită experienţelor neplăcute din trecut, a dezamăgirilor, a suferinţelor, ne inchidem inima. Ne temem să nu mai fim răniţi. Ne protejăm. Foarte des aud: “mi-a sfâşiat inima”, “am fost trădat(ă)“, “m-a înşelat”, “nu mai am încredere în bărbţi/ femei”, nu voi mai putea iubi vreodată”, “am inima rănită”…

Dragii mei, inima nu poate fi rănită! Niciodată! Egoul este! Inima e cel mai apropiat organ de suflet :-)  Când trecem prin suferinţe “provocate” de un partener, ce se întâmplă este că aştepările, pretenţiile noastre nu au fost împlinite, satisfăcute de celălalt şi acest lucru a stârnit reacţiile noastre. Aici sunt două direcţii:

-Una ar fi că am văzut partenerul aşa cum am vrut noi, nu aşa cum era el de fapt. De foarte multe ori, în coaching, realizez că persoana cu care vorbesc nu era îndrăgostită cu adevărat de partener ci de imaginea pe care şi-a format-o el/ ea în minte, despre partener! O imagine “înflorită”, “îmbogăţită”, “retuşată” conform unor idealuri romantice nerealiste pe care ni le construim încă din copilărie ( mai ales noi, femeile, :p). Asta înseamnă că nu suntem prezenţi în relaţie, că ne place să ne amăgim, şi astfel nu vedem pur şi simplu, sau ne prefacem că nu vedem, sau trecem cu vederea anumite caracteristici ce nu ne sunt pe plac, iar atunci când inevitabil situaţia ne explodează în faţă, arătăm cu degetul către partener, considerându-l vinovat că nu s-a comportat aşa cum ne-am fi aşteptat noi.

– Cealaltă situaţie este atunci când cu adevărat partenerul face ceva şi ne simţim răniţi, loviţi, neapreciaţi, etc. E foarte uşor de aruncat expresii gen: “din cauza ta …” , “m-ai făcut să sufăr”, “ uite unde m-ai adus…” dar cuvintele acestea sfidează un adevăr universal care nu ni s-a predat la şcoală, nu este descris în cursurile niciunei facultăţi şi nici nu a fost cunoscut de marea majoritate a părinţilor sau bunicilor noşti, e drept, şi anume, acela că nu poţi fi rănit decât dacă ţi-ai dat deja tu consimţământul pentru ca acest lucru să aibă loc!

 

Da, e ciudat şi greu de digerat, recunosc. Dar este un adevăr pe care începem să îl conştientizăm din ce în ce mai mult şi să îl folosim pentru a ne crea deliberat realitatea exterioară. Cum poate fi explicat? Folosind Legea Vibraţiei.

Permitem să ni se întâmple lucruri negative prin vibraţia joasă pe care o menţinem în câmpurile noastre!

Îmbrăţişează-ţi fiecare experienţă, ieşi din mentalitatea de victimă, preia controlul asupra vieţii tale întreabându-te întâi ce ai de învăţat de acolo. Dacă rămânem mereu să ne plângem de relaţiile nefericite pe care le-am avut până acum, dacă dăm vina mereu pe partenerii precedenţi care ne-au dezamăgit, deziluzionat, rănit, etc, nu facem decât să cimentăm acea vibraţie în câmpul nostru, lucru care va atrage către noi un partener asemănător. Rămânem în aceeaşi stare de “adormire” şi buimăceală, în care ne învârtim în cerc şi ne izbim de pereţi. E nevoie să ne trezim.

Cu cât accepţi sa discuţi, analizezi, judeci situaţiile neplăcute, creând mai multă densitate în tine şi în jurul tău, cu atât alinierea, integrarea cu Sinele înalt este mai dificilă!

Sinele înalt nu este lăsat să lucreze. Si este păcat, pentru că acesta este capabil de a aduce către tine realităţi pe care le-ai creat deja în alte linii temporale. La început e nevoie să fim doar observatorul acelor linii temporale pe care le aducem  întru fiinţare prin imaginaţia, intenţia şi energia noastră focalizată. Dacă ne frustrăm că nimic nu se întâmplă, că am lucrat destul şi fără rezultat… întrerupem procesul şi manifestarea întârzie şi mai mult.

Timpul dintre dorinţă şi realizarea ei îţi este dat ca să creşti tu vibrational!!

Este posibil ca prin munca cu tine însuţi/ însăţi, deja să poţi accesa anumite linii temporale mai “elevate”, “înalte”, mai puţin dense, de fapt. Adică realităţi în care ai o relaţie frumoasă, împlinită, de exemplu. Dar pentru că trăieşti într-o anumită densitate, ce vibrează mult mai jos decât acele linii temporale, atunci te simţi ca într-o mocirlă, te zbaţi şi nu poţi ieşi . Avem mereu la dispoziţie posibilitatea de a alege: Lumina sau întunericul, adica densitatea, vibraţia joasă. Schimbarea o putem realiza doar atunci când ne-am schimbat şi noi nivelul de conştiinţă.

Iubirea e alegerea pe care o faci de a vedea divinitatea în toate fiinţele

E nevoie însă ca întâi să fii în stare să vezi clar divinitatea din tine, pentru a o putea percepe apoi şi în ceilalţi.

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului

 

Sursa imagine titlu:Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro  iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul:  https://www.quantumcoaching.ro

 

Legea detaşării, nerăbdarea şi timpul divin

Legea detaşării, nerăbdarea şi timpul divin

Articolul de astăzi l-am scris mai mult pentru mine ( prietenii ştiu de ce 😉 ). Traversez o perioadă în care toţi (văzuţi şi nevăzuţi) îmi spun să am răbdare.  Eu, însă, ca un Berbec  autentic ce sunt , mă regăsesc 100% în acel banc în care zodiile se înfăţişau înaintea lui Dumnezeu să ceară câte ceva, vine şi Berbecul, se înclină ceremonios şi cu o voce profundă spune: “Doamne, eu te rog să-mi dai răbdare”. Si imediat, în următorul moment de linişte, continuă: “Şi dacă poţi, dă-mi-o acum!”

Scotocind prin experienţele recente mi-am dat seama că nerăbdarea mea vine clar din ataşarea de rezultat şi din ieşirea de pe traseul timpului divin, în care mă încred total, de obicei. Aşa că am combinat aceste trei concepte şi a rezultat ceea ce veţi citi mai departe.

 

Provocările noii paradigme

 

Ştiu că dacă eşti alături de mine de ceva timp şi ai răbdare să citeşti două mii şi ceva de cuvinte în fiecare articol de marţi, înseamnă că te cauţi pe tine, că vrei să te desfaci în două şi să laşi să ţâşnescă Lumina din tine asupra acestui pământ, că abia aştepţi să fii în serviciul altora, să contribui la bunăstarea şi evoluţia planetei.  Şi mai ştiu că lucrezi deja cu tine de ani de zile şi încă simţi că lucrurile nu se desfăşoară după cum ţi-ai dori iar răbdarea ta … ajunge să se împuţineze pe zi ce trece.

Ei bine, asta e ceva necesar. Tenacitatea şi puterea de a ne menţine cursul  chiar şi atunci când ne simţim nesusţinuţi de Univers, singuri împotriva nebuniei din jurul nostru  sunt calităţi ce trebuiesc dezvoltate în cei  ce şi-au asumat misiunea transformării conştiinţei umanităţii,  ne ajută la şlefuirea diamantului interior. Suntem pionieri într-o realitate nouă, într-o paradigmă nouă, ne-experimentată până acum, de aceea ni se pare atât de greu de înaintat.

Fiecare este provocat în acel domeniu al vieţii de unde îşi poate învăţa cele mai puternice lecţii şi descoperi cele mai mari puteri  şi talente personale. Îndoiala că ne-am  afla pe calea bună  pentru noi , întoarcerile înapoi la un status-quo familiar, ne taie din inertia momentului, ne sabotează, ne întârzie devenirea.

Acceptă-ţi calea, asumă-ţi munca de pionier, nu mai bascula înainte şi înapoi întrebându-te dacă asta e menirea ta, dacă e bine ce faci. Focusează-te pe ce îţi face plăcere să creezi, să studiezi, să experimentezi, să explorezi, să simţi, căci bucuria este indiciul că te afli pe deplin în menirea ta.

Sensul vieţii noastre aici este să ne descoperim Lumina interioară şi să schimbăm vibraţia mamei Gaia. E o muncă individuală, nu ne este impusă, dacă vrem o facem, dacă nu, nu …. Avem dreptul de a alege, ne-am născut cu liber arbitru … dar crezi că vei putea înăbuşi vreodată în tine amintirea a ceea ce ai venit să faci aici în acestă perioadă?  😉

 

Importanţa comunicării

 

Cea mai bună modalitate de a ne alinia cu misiunea pentru care am venit este să comunicăm cu echipa noastră personală de ghizi, învăţători şi îngeri şi cu Sinele Înalt. Ce facem noi de obicei este să ne plângem că am încercat şi am tot încercat să comunicăm cu ei dar nu am primit niciun răspuns. Si atunci ne simţim ori nevrednici şi nepricepuţi ori ne frustrăm că nu suntem ajutaţi după ce am fost “deportaţi” pe acestă planetă barbară :-)

Adevărata comunicare între Spirit şi noi, ghidarea de care avem nevoie, vine prin intuiţie, prin acele download-uri de la Sinele Înalt . Ni se răspunde mereu imediat, doar că noi trebuie să descoperim modul în care să primim informaţia. E necesar să creăm un spaţiu în care să “găzduim” aceste informaţii, un spaţiu liber de gândurile noastre amestecate, trebuie să ne decablăm de la minte, să fim, pur şi simplu. Meditaţia, contemplarea, visul lucid pot crea acest spaţiu. Practica zilnică a unei metode de conectare cu Spiritul este indispensabilă pentru orice muncă spirituală am desfăşura. Şi, apropo, totul e spiritual în viaţa noastră! 😉

Când vedem că nu se împlinesc lucrurile pe care le cerem, avem tendinţa de a deveni  frustraţi şi de a ne ţinti ochii către cer, presupunând (eronat) că nu am fost auziţi sau nu se doreşte a ni se răspunde. Spiritul este însă 100% din iubire, nu judecă, nu interzice, nu restricţionează, nu poate răspunde decât cu iubire pentru noi!!

Personal, mă ajută foarte mult să îmi repet când nu primesc ceea ce îmi doresc: “Rejection is God’s protection”, respingerea, refuzul, neîmplinirea de moment reprezintă o modalitate de a fi protejaţi de către divinitate de ceea ce nu suntem încă pregătiţi să primim, sau ceea ce ne-ar face mai mult rău, deturnându-ne de la ce ne-am propus pentru acestă viaţă.

 

Transformarea dorinţelor în alegeri

 

Când ceri să devii ceva sau să primeşti un lucru, nu transmite mesaje de neîncredere, îndoială, dependenţă, obsesie, îngrijorare despre cum, când se va împlini lucrul cerut …. Aceste emoţii întotdeauna întârzie procesul de manifestare şi creează obstacole.

Ataşamentul emotional faţă de rezultatul dorit transmite  la nivel de vibraţie o nevoie, o lipsă acută, o senzaţie de incomplet sau  insuficient. La această vibraţie răspunde Universul, nu la dorinţele noastre verbale ! Când gândim sau spunem: “vreau”, “am nevoie”, “ “îmi trebuie”, aruncăm bumerangul Legii atracţiei care se va întoarce inevitabil la noi aducând şi mai mută nevoie, insuficienţă, dorinţă.

Când devenim siguri de rezultat, dorinţa devine o alegere. Alegerea e o intenţie care transformă ceea ce ar putea fi în ceea ce este, dizolvă toată îndoiala şi topeşte toată rezistenţa.

Nu mai cerşeşti  împlinirea unei dorinţe, ci intenţionezi, alegi ca aşa să fie, îţi foloseşti puterea voinţei, şi astfel dorinţa dispare.

Când credem că deja avem ceea ce ne dorim, producem în noi o anumită semnătură vibraţională necesară pentru ca ceea ce ne dorim să se manifeste fizic în realitatea noastră. Reuşim când simţim în noi o certitudine că lucrul cerut se va realiza , adică în loc de frică şi îngrijorare să cultivăm acea senzaţie că “ştiu”, “am certitudinea ” că ceea ce am ales deja există !

Nerăbdarea ne vine şi din nevoia de control. Ne dorim să fim noi cei care controlăm procesul, credem că ştim cel mai bine ce ni se cuvine, ce merităm, ce s-ar cuveni  să primim de la viaţă. Dar gândiţi-vă că noi vedem totul din “cutiuţa” noastră flancată de credinţe limitative, de frici şi iluzii. Dacă Dumnezeu ne-ar permite să creăm doar din acest spaţiu, am fi foarte limitaţi. Universul îşi doreşte să ne expandăm, de asta ne şi provoacă în atâtea feluri.

 

Calea către detaşare este credinţa

 

De cele mai multe ori ne torturăm cu întrebări de genul: “Dar când, Doamne, când…?” Devenim dezamăgiţi şi frustraţi pentru că nu vedem drumul în faţă, pentru că nu ştim ce urmează, şi simţim că nu avem nicun control.

Calea către detaşare este credinţa, încrederea că totul e bine, e aşa cum trebuie să fie. Iar credinţa apare atunci când nu ştii, însă refuzi să te îngrijorezi din această cauză…. Dacă ai şti totul de la început, pentru ce ai avea nevoie de credinţă?

Credinţa este calea către adevărata detaşare dar şi aici e o nuanţă: să ai credinţa nu inseamna sa speri că lucrurile se vor schimba după cum vrei tu ci credinţa că totul este bine aşa cum este acum! Da, greu de înghiţit dacă prezentul  nostru implică luptă, greutăţi, suferinţă, lipsuri, dureri…

De obicei noi vedem doar ce este în faţa nasului nostru, nu vedem în ansamblu perfecţiunea Universului. Credinţa este dovada lucrului încă nevăzut .

Întăreşte-ţi convingerile că Universul se gândeşte mereu la propriul nostru interes: cel de a evolua, de a ne regăsi pe noi înşine, de a ne percepe Lumina! Chiar dacă acum ne este greu şi am vrea să se termine toată nebunia şi să trăim fericiţi şi fără griji prea mari, cu siguranţă, la un nivel mai înalt, am regreta dacă am fi “salvaţi” într-un mod miraculos de graţia divină. Şi asta pentru că am rămâne cu experienţa netrăită pe deplin, fără să desprindem o învăţătura de acolo, fără să dizolvăm prin catharsis toate suferinţele vechi , credinţele limitative, fără a avea şansa să  devenim mai puternici sau mai înţelepţi.

Înainte de a ne aventura în acestă densitate, lăsăm acolo “sus” o scrisorică cu tot ceea ce ne dorim să experimentăm în acestă viaţă (e o metaforă, da? :-)) . Ghizii noştii, îngerii şi Sinele Înalt iau ca literă de lege ce am scris noi acolo şi ne vor ajuta mereu să ne ţinem de planul initial, să nu alunecăm de pe cale. Dacă am intenţionat să învăţăm răbdarea, de exemplu, nu vor interveni  în nicun chip pentru a ne scurta aşteptarea. Ne vor ajuta altfel: atrăgându-ne atenţia asupra unor resurse interioare sau exterioare neexplorate încă, orchestrând sincronicităţi din care să învăţăm / să ne reamintim ceva care ne poate scoate la liman, scoţându-ne în cale persoane ce ne pot fi oglindă şi care ne ajută să ne cunoaştem mai bine sau să înţelegem situaţia dintr-un alt punct de vedere …

Întotdeauna ni se dau doar acele lucruri către care ne-am deschis noi spre a le primi. Noi facem jocurile! Universul este de partea noastră! Nu e nevoie să-i cerşim bunăvoinţa!

Legea detaşării presupune să simţim cu adevărat  că ceea ce dorim este, fără niciun dubiu  în curs de a veni spre noi , la momentul potrivit şi în modul cel mai potrivit. Nu înseamnă să renunţăm la ceea ce vrem! Suntem cu toţii una cu mintea universală a Creatorului căruia nimic nu îi este imposibil.

Când eşti detaşat, te simţi hotărât, împuternicit, clar în gândire, eşti într-o stare de non- rezistenţă, anxietatea se transformă în pacea minţii şi în certitudinea că totul este perfect pentru tine exact aşa cum este. Când apare panica sau nevoia de control, detectează că eşti ataşat de rezultat , relaxează-te, aminteşte-ţi că timpul e o iluzie, şi că ceea ce am ales ca şi experienţă este  in plin proces de a se manifesta în plan fizic

Si ţine minte: singurul moment în care suntem în control este atunci cănd nu avem nicio nevoie de a controla !

 

Timpul divin

 

Mai este un aspect important: de multe ori ne dorim lucruri pe care le simţim cu toate celulele corpului nostru că ar face parte de drept din viitorul personal.  Şi simţim bine!!! Numai că nu sunt încă “aliniate astrele” pentru ca acel eveniment, întâlnire, circumstanţă să poată avea loc. Dacă s-ar întâmpla acum, nu ne-ar face plăcere poate, nu ne-ar aduce bucurie, nu ar contribui la împlinirea sau evoluţia noastră. Încă mai e nevoie să “se coacă” (sau noi trebuie să ne mai “coacem”) . Noi nu vedem asta de la nivelul la care ne aflăm dar ghizii şi Sinele Înalt au altă perspectivă.  În perioada asta de aşteptare (frustrantă, e drept), Kryon ne sfătuieşte aşa: “Sit and be loved”, adică aşează-te, linişteşte-te, şi lasă-te iubit de Spirit. Totul se face spre binele nostru cel mai înalt, la timpul potrivit. Si ne întoarcem iarăşi la credinţă.

Grecii antici aveau două concepte pentru timp: chronos şi kairos. Chronos, zeul timpului, e cel ce şi-a mâncat copiii. Si continua să ne devoreze şi pe noi, ne fugăreşte, ne presează cu dead-line-uri, ne arată mereu ceasul, ne întreabă despre rezultate obţinute în timp dat…  

Anselm Grün în “Arta de a găsi dreapta măsură“ (Editura All, 2015) spune că timpul Chronos e timpul urii de sine. A te zbate să ajungi de la un termen limită la altul, a pune presiune pe tine ca să te încadrezi în timp, înseamnă să te urăşti pe tine.

Mai există însă şi timpul Kairos, timpul  tihnit, plăcut, împlinit, cel în care existi doar în prezent, în care eşti în curgere, “in the flow”.  Acesta e timpul divin, în care se întâmplă toate sincronicităţile, în care lucrurile au un curs al lor, uşor, nepoticnit, este timpul în care domneşte Dumnezeu, nu omul cu aşteptările şi pretenţiile lui.

A trece de la chronos la kairos presupune să ne re-gândim (metanoein la greci), să ne putem privi din acea poziţie meta din NLP, să ne aliniem conştient cu ceea ce ne dorim şi astfel să primim manifestarea lucrului dorit.

În kairos nu mai batem din picior a nerăbdare, doar mulţumim Universului că suntem iubiţi şi ne lăsăm în grija Spiritului.

Sper că poţi găsi în cele de mai sus câte ceva care să te ajute să depăşeşti momentele de nerăbdare sau frustrare pentru a te putea concentra pe ceea ce contează cu adevărat: motivul pentru care te afli aici  😉

 

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului

 

Sursa imagine titlu:Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro  iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul:  https://www.quantumcoaching.ro

 

Crizele existenţiale şi nevoia de viziune

Crizele existenţiale şi nevoia de viziune

De multe ori ascult problemele celor cu care lucrez (şi da, este adevărat, de cele mai multe ori sunt grave sau complexe, nu aş îndrăzni nicicum să le minimalizez) iar la final întreb: “şi ce ţi-ai dori în loc?”  În 99% din cazuri răspunsul este: “să scap de toate astea”.

Dacă dorinţa noastră este doar să “scăpăm” de ceea ce ne doare, şansele noastre de a trăi o viaţă frumoasă, împlinită, plină de bucurii, etc, sunt minime spre nule!

Când singurul scop este de a îndepărta de la noi factorul care cauzează o durere fizică, emoţională sau mentală, suntem în defensivă, reacţionăm, spunem NU Universului iar Universul ….uuups, nu înţelege negaţia!

Când spui nu la ceva, nu faci decât sa îi întăreşti vibraţia. Dacă nu mai vrei boala care îţi macină trupul şi nervii, relaţia care te secătuieşte, sărăcia care te limitează total, dar te gândeşti şi  vorbeşti numai despre boală, nefericire şi sărăcie, nimic nu se va schimba în bine în vibraţia câmpului tău, din contra, problemele se vor agrava. Pentru că nu faci altceva decât să te plângi de situaţia curentă, te simţi victimizat, neputiincios, iar aceste emoţii te trag în jos vibrational, nu îţi permit să te înalţi deasupra situaţiei şi să o evaluezi corespunzător.

Când ţelul nostru este să “scăpăm” de ceva, e ca şi cum am forţa o minge mare, de plajă, să stea sub apa mării. Îţi trebuie ceva putere să o tot împingi în jos, să te lupţi cu presiunea apei.  Indiferent ce faci, cu siguranţă, când vigilenţa sau puterea ta va scădea, atunci mingea va ţâşni în sus, direct spre nasul tău.

Cu cât ne chinuim mai mult să scăpăm de ceva, cu atât opunem o rezistenţă mai mare în a obţine însuşi lucrul dorit. Prin acţiunile noastre punem în mişcare o vibraţie a lipsei, a separării, a limitării. Iar atunci când reuşeşti totuşi să creezi ceva de pe această platformă, vei manifesta exact ceea ce ai avut initial dar la o scară şi mai mare: o boală şi mai invazivă, un partener şi mai nepotrivit, o datorie şi mai mare în bancă, lucruri repetitive care ne fac să ne simţim ca într-o roată de hamster care se tot învârte şi din care nu mai reuşim să ieşim.

Tiparele repetitive din viaţa noastră ne semnalizează faptul că manifestăm mereu şi mereu credinţele noastre limitative, fricile, îndoielile, îngrijorările, adică exact ceea ce e nevoie să schimbăm în noi.

O criză existenţială e nevoie să fie percepută ca o treaptă în evoluţia noastră viitoare. Nu e destinată să ne facă să ne contractăm şi mai tare muşchii, să ne lupăm cu condiţiile existente, să ne luăm la trântă cu cei care ni se opun, fiindcă astfel ajungem să ne creăm şi mai multă karma negativă.  Când eşti în nisipuri mişcătoare nu trebuie să te zbaţi, căci te afunzi şi mai tare.

Cu cât scotoceşti mai mult după soluţii în acel spaţiu al problemei, cu atât eşti din ce în ce mai prins în acea vibraţie joasă. Cum spunea Einstein: “ O problemă nu poate fi rezolvată de la acelaşi nivel de conştiinţă care a creat-o”.

Veţi spune: “Păi şi atunci ce să facem? Să ne resemnăm în faţa problemelor şi să aşteptăm să treacă ?”

Nu, desigur. Doar că primul pas ar fi să remarcaţi că până acum am vorbit că nu este nevoie de luptă, nu am spus că nu este nevoie să lucrăm cu noi înşine! Transformarea vieţii noastre nu trebuie să presupună luptă, sfâşiere, nevroză, dar va implica întotdeauna o muncă susţinută cu noi înşine.

 

1.Pune-ţi întrebări

 

E un act de curaj şi încredere în Univers / Divinitate să te dai un pas înapoi din drama ta şi să o observi obiectiv punându-ţi câteva întrebări puternice:

  • Ce ar trebui să învăţ de aici?
  • Ce-mi spune acestă situaţie despre mine?
  • Care e oportunitatea care mi se prezintă ca să pot schimba ceva în viaţa mea?
  • Cum aş putea să evoluez folosind acestă situaţie?
  • Ce nu am învăţat înainte şi acum sunt nevoit să învăţ mai dur?

Criza prin care treci a fost creată de către tine prin faptul că într-un fel sau altul te-ai deconectat de la Sinele tău, ai făcut alegeri împotriva sufletului tău şi în favoarea ego-ului, a imaginii, a binelui celorlaţi.

Toate problemele legate de lipsă, boală, nefericire, îşi au ca sursă deconectarea. Criza este semnalul că te-ai îndepărtat prea mult de alinierea verticală cu Sinele Înalt şi că e nevoie să iei măsuri.

 

2.Conştientizează secretul succesului

 

Marele secret este că nu trebuie să evităm niciodată crizele, nu trebuie să scăpăm de probleme!! ( şi nu asta vrea fiecare?? Cum să putem noi evolua atunci? ) Să “joci la scară mica”,  să te mulţumeşti cu puţin, să rămâi mediocru pentru că nu vrei probleme, ţi-e frică de ele şi vrei mereu să scapi de aşa ceva, e nebunie curată! Nu vom putea scăpa nicicând de probleme!

Secretul este să creştem şi să devenim mai mari decât problemele noastre! Nu este vorba despre gravitatea sau de mărimea problemei, este vorba de cât de mare eşti tu!

Să zicem că ar fi o scală de la 0 la 10 a complexităţii, dificultăţii problemelor pe care le-am putea avea în viaţă. La 1 ar fi că am ars cu fierul de călcat rochia pe care trebuia să o purtăm la o petrecere deseară sau că am întârziat la serviciu, sau că avem o indigestie …. La 10 eşti în pragul autodistrugerii, nu ai învăţat nimic din viaţa asta, treci la reciclare! :-)

Dacă ai o problemă de nivel 6 dar tu ai o conştiinţă de nivel 4, atunci cu siguranţă problema ţi se va părea insurmontabilă, copleşitoare. Dacă însă ai o problemă de nivel 6 dar tu eşti la un nivel de înţelegere şi operare a situaţiilor de viaţă de nivel 7, problema va fi o bagatelă, e doar ceva de care trebuie să te ocupi şi să rezolvi într-un anumit interval de timp!

Dacă te găseşti în situaţia în care nu poţi face faţă problemelor, nu este vorba despre problemă, este vorba despre TINE!!!

Mărimea problemelor depinde doar de mărimea ta!

E nevoie să creşti mereu, problemele te ajută să creşti impunându-ţi să lucrezi asupra ta, ridicându-ţi vibraţia, dizolvandu-ţi fricile, îmbrăţişându-ţi umbra, înţelegându-ţi ruşinea sau vinovăţia, iertând, iubindu-te pe tine…..Tot blogul Quantum Coaching se referă la asta, aşa că simte-te liber să cauţi ce te interesează în acestă perioadă :-)

Ideea de reţinut este că dacă refuzăm să creştem, ne ofilim, murim încet. Găsesc în Cronica Akashă uneori suflete înfricoşate, cu programe care le-au ţinut la pământ, incapabile să îşi manifeste realitatea dorită şi care astfel nu au decât foarte puţini ghizi sau ajutoare (de ce să vină dacă nu faci alegeri împuternicite pentru evoluţia ta?),  o vibraţie mică, o aliniere cu Sinele Înalt … spre zero,  incapabile să îşi audă vocea interioară, să se încarce cu energie vitală de la Sursă.  Aflându-te într-o astfel de stare de amorţeală, cataleptică aproape, nu ai cum să îţi manifeşti potenţialul tău creator, cum să creşti, să devii puternic şi stăpân pe viaţa ta! E nevoie să alegi să ştergi acele programe care te sabotează şi să îţi iei puterea înapoi !

 

3.Agaţă-te de o viziune

 

Se spune că problemele te vor târî din ce în ce mai în jos până când o viziune te va trage în sus.  Când îmi întreb clienţii ce îşi doresc în loc, la asta mă aştept: la o viziune despre viaţa lor viitoare, la dorinţe de evoluţie şi expandare, la o sete după o existenţă fără limite şi  împuternicită!

Dacă nu ai o viziune de care să te agăţi când ţi-e greu, te prăvăleşti uşor la locul “călduţ”, sigur, familiar cu care te-ai obişnuit atâţia ani.

În Biblie, în Pildele lui Solomon 29:18, se spune: “Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân”, ceea ce  în versiunile moderne a fost tradus: “Acolo unde nu exista viziune, pier oamenii.”

Cu ochii minţii putem percepe ceea ce există deja în planurile invizibile. Dacă poţi să îţi imaginezi ceva, creezi de fapt o linie temporală paralelă în care ceea ce îţi doreşti este deja realizat.

William James, părintele psihologiei americane, spunea că subconştientul nostru poate manifesta orice imagine menţinută în mod conştiet în minte şi susţinută cu o credinţă fermă:

“Acţionează ca şi când lucrul pe care ţi-l doreşti există deja şi el se va concretiza cu siguranţă, împlinind astfel dorinţa ta puternică”

Cum ne-a învăţat şi Iisus (Marcu 11:24): “De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea”.

Ideile, găndurile sunt realităţi care se manifestă în lumea vizibilă dacă sunt menţinute în conştiinţa noastră.

Joseph Murphy vorbea mereu de ceea ce el numea “metoda filmului mental” în care indica oamenilor să vadă cu ochii minţii un adevărat film în care se bucurau de realizarea dorinţei , vedeau clar rezultatele, simţeau bucuria şi împărtăşeau cu alţii reuşita lor.

 

4.Aliniază-te cu viziunea ta

 

Când începi să activezi această putere uriaşă a vizualizării e nevoie să existe o congruenţă între ea şi viaţa ta, altfel te poţi aştepta doar la frustrări, stagnare şi alte crize.

Credinţa fără acţiune e lipsită de viaţă, nu are forţă vitală, nu poate genera schimbarea! Dacă doar visezi, gândeşti pozitiv şi speri că totul va fi bine, probabil în câţiva ani te vei afla exact în locul în care eşti acum (sau mai jos, căci între timp se depreciază situaţia).

În unele comunităţi spirituale ( care au reuşit să scrântească mintea multora, să recunoaştem cinstit) a fost cultivată ideea că dacă pe lângă credinţă, rugăciune şi speranţa adaugi intenţia ta şi acţiunea orientate către scop, intervii în planurile Universului şi îţi impui propria voinţă, în faţa voinţei Divinităţii, iar asta ar fi fundamental greşit! Trebuie să fac nişte precizări aici, pentru că am fost şi eu întrebată în coaching dacă nu cumva faptul că alegi să urmezi un anumit demers contravine cu planurile lui Dumnezeu pentru tine.

Noi suntem ….patru în unu: avem un trup fizic, un câmp emotional, un câmp mental şi un câmp spiritual (e mai complicat decât atât, dar o lăsăm aşa deocamdată, să fie mai uşor).

Când te aliniezi cu Sinele Înalt, când lucrezi în Akashă, când comunici cu scânteia de divinitate din tine şi primeşte, de exemplu, răspunsuri la unele întrebări în meditaţie, lucrezi la nivel de câmp spiritual – de dimensiunea a cincea sau mai sus.

Când îţi aminteşti de trecut sau îţî imaginezi lucruri pe care le-ai putea realiza în viitor, ai o viziune despre cel care poţi deveni şi despre viaţa pe care o poţi trăi şi crezi că e posibilă realizarea ei, atunci lucrezi în câmpul mental, de dimensiunea a patra.

Acţiunea este modul în care lucrăm în dimensiunea a treia, cea a trupului material, grosier, pământean. Acţiunea este cea mai puternică fiindcă reverberează prin toate câmpurile “în sus”, o acţiune făcută schimbă atât mentalul, cât şi emoţionalul şi spiritualul, te pune imediat pe o altă vibraţie, pe o altă frecvenţă. Deci, acţiunea e FOARTE importantă! Dar… !

Când susţin acţiunea nu mă refer însă la acea atitudine de “las’ că ştiu eu ce fac”, “dau cu capul înainte până sparg barierele ce-mi sunt împotrivă”, “am să reuşesc indiferent cât timp mi-ar lua, sau cu orice preţ”… Nu cred în acţiunea care presupune sprint şi “pune mâna pe ce vrei, obţine ce crezi că ţi se cuvine”!

Acţiunea în care cred nu are de-a face cu “a obţine”, ci mai degrabă cu “a canaliza”, “a permite”. Când “prinzi” acea viziune asupra vieţii tale împuternicite, creatoare, divine, şi apoi te aliniezi vibrational cu ea, adică eşi în integritate, vibrezi la nivelul vieţii pe care ţi-o doreşti, atunci nu mai încerci să forţezi nimic să se întâmple ci doar primeşti, întâmpini cu bucurie acţiunile care  curg firesc din această aliniere .

Acţionează ca şi când deja ai trăi viziunea ta! Când rostim afirmaţii , ne facem panouri vizuale cu dorinţele noastre, vizualizăm, scriem în jurnal, stabilim intenţii,  medităm, etc, de fapt nu încercăm să forţăm împlinirea acelor dorinţe, ci ne străduim să fim din ce în ce mai aliniaţi , în integritate cu viziunea noastră, la nivel vibraţional.

 

“Nu poţi să ai niciodată ceva ce nu eşti dispus să devii! “ –                                                                                             Michael Beckwith

 

Pe scala de care vorbeam mai sus, cam la ce nivel ar fi dorinţa ta? Dar tu, la ce nivel eşti? Eşti dispus să devii cel care ar putea fiinţa la nivelul dorinţei tale?

De obicei noi vrem să obţinem întâi lucrul dorit pentru a ne putea simţi fericiţi, liberi, iubiţi, etc. Adevărul e că procesul e mai mult invers, întâi e nevoie ca vibrational să îţi “potriveşti” frecvenţa cu cea a lucrului dorit şi abia apoi acesta se manifestă în realitatea ta. Întâi schimbi canalul şi apoi vezi emisiunea preferată, nu spui “vreau să văd emisiunea preferată şi apoi schimb canalul”!

Manifestările întârzie să apară atunci când atenţia noastră e divizată , când ne gândim şi  la ceea ce ne dorim dar atenţia ne este preponderant orientată către prezentul nesatisfăcător.  Dacă nu dai drumul acestui prezent, nu te poate purta graţia divină către ceea ce îţi doreşti.

Practic, ce înseamnă asta? Că nu te mai plângi de prezent, că nu mai vorbeşti numai despre problemele tale, nu mai suferi pentru prezent, nu te mai comporţi ca o victimă, nu mai stai “la căldurică”, în siguranţa a tot ce e familiar pentru tine, ci toată energia ta se duce către ceea ce îţi doreşti în loc. Înseamnă că nu ţi-e teamă să rişti, că ai curaj, entuziasm, putere, că te laşi condus de intuiţiile primite de la Sinele Înalt, că te predai cu tot mentalul tău sufletului suveran care preia conducerea.

Si pentru toate acestea ai nevoie întâi de o viziune puternică, capabilă să te atragă irezistibil şi să  reprezinte pentru tine raţiunea de a fi şi de a merge înainte.

“Nu există un drum către fericire, fericirea este drumul”

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Ruşinea – o emoţie care îţi devorează sufletul

Ruşinea – o emoţie care îţi devorează sufletul

În ultima perioada am descoperit în Înregistrările Akashice foarte multe programe de ruşine “agăţate” în câmpul clienţilor din mica copilărie sau aduse din vieţile anterioare.

Când e vorba de un program din vieţi trecute situaţia e mai complexă şi poate mai imperativă. Pentru a-l putea şterge, e nevoie să investigăm circumstanţa în care s-a produs imprintul, mecanismul prin care acel program a ajuns să fie activ în câmpul vibrational, chakra la nivelul căreia acţionează, pentru că, normal, nu ne mai amintim care a fost situaţia atunci … Akasha pune faţă în faţă cauza şi efectul, astfel poţi desprinde lecţia şi încheia cercul vicios din care parcă nu mai ieşi şi care se tot rostogolea peste tine când nici nu te aşteptai.

Articolul de astăzi se vrea un ajutor pentru a gestiona sentimentele de ruşine declanşate în timpul acestei vieţi şi pe care le putem investiga şi singuri sau împreună cu un ghid, consilier, coach.

 

Ce este ruşinea

 

Ruşinea este un sentiment foarte dureros determinat de credinţa că ceva este în neregulă cu noi, iar acest lucru ne-ar  face nedemni de iubirea sau măcar de acceptarea celorlalţi

Sentimentul de ruşine e diferit de vinovăţie ( care se referă la o anumită acţiune pe care ai făcut-o ) sau de jenă, stânjeneală (care e o reacţie punctuală la modul în care am fost percepuţi social).

Ruşinea provine dintr-o comparaţie: te compari pe tine cu propriile tale standarde.

Implică mai întotdeauna un caracter de “taină”, e ascunsă celorlalţi, e doar în sufletul tău. Din această cauză are şi o mare putere asupra noastră, nu este împărtăşită altora, discutată, analizată….. Unde duce de obicei este la probleme profunde legate de auto-valorizare: nu merit, sunt nevrednic, sunt rău, inferior, nu sunt suficient de …. ca să primesc asta.

Toate aceste caracteristici fac din ruşinea care pare că nu mai trece, că nu se mai diminuează, o boală grea care nu întârzie să îşi pună amprenta inclusiv asupra trupului fizic .

 

“Ruşinea este o emoţie care îţi devorează sufletul” – C.G.Jung

Analizaţi-vă standardele

 

De obicei le avem bine stabilite până ajungem la 20-25 de ani. De exemplu : ştim că o “femeie serioasă” se comportă aşa, că un cap de familie trebuie să facă asta, că admiraţia oamenilor ţi-o câştigi dacă….., că sacrificiile de sine sunt necesare pentru… , că ascultarea părinţilor demonstrează că eşti un copil/ tânăr/adult bine crescut, etc…

Si de unde am învăţat asta? De la părinţi, din şcoală, din societate , în general. E parte din “dresajul” obligatoriu pentru a deveni un cetăţean bun, un individ social. Există culturi extreme în care ruşinea e mai dureroasă şi mai greu de suportat decât schilodirea trupească sau  moartea însăşi, cum este cazul Japoniei, de exemplu.

Înainte de a arunca cu pietre şi a mă învinovăţi că susţin haosul şi nesupunerea , să luăm câteva exemple de situaţii la care mă refer

  • Nu ai reuşit să îţi ajuţi cu bani părinţii bătrâni, deşi aceştia se aşteptau la acest lucru şi chiar îl pretindeau explicit => simţi o mare ruşine că nu ţi-ai făcut datoria de copil (deşi îţi aminteşti când şi când cam câte umilinţe ai îndurat sau cât de mult te-a desfigurat sufleteşte comportamentul lor în prima parte a vieţii tale)
  • Ai îndrăznit să divorţezi după douăzeci de ani de iad, ţi-e mult mai bine acum, dar te faci mic/ă atunci când treci pe lângă prieteni ai părinţilor tăi , de exemplu, sau foşti vecini, colegi de şcoală pe care îî simţi că te judecă sau că sunt dezamăgiţi de “eşecul tău marital”
  • Ai schimbat facultăţile, ai lăsat medicina şi te-ai dus la Conservator, acum 10 ani, dar încă eşti ruşinat de privirea părinţilor şi bunicilor care nu dau doi bani pe violoncelul tău şi concertele în străinătate , ci te compară cu fostul tău coleg care acum e medic primar, cu vilă , maşină şi cabinet în mijlocul oraşului
  • Ai fost victima unui abuz sexual dar ruşinea de a te confrunta cu societatea te face să îngropi în tine secretul şi să te mutilezi sufleteşte o viaţă, până când, în final, realizezi că nu poţi să te vindeci dacă nu recunoşti adevărul
  • Te-ai născut într-o familie cu înalte standard morale, etice si religioase dar tu eşti … homosexual iar acest lucru contravine flagrant cu tot ceea ce ai fost tu învăţat

În toate aceste situaţii indivizii sunt măcinaţi de o ruşine profundă pentru că simt că au dezamăgit la capitolul atingerea standardelor agreate de societate, că nu s-au conformat “normelor”, că au îndrăznit să iasă din rând şi să pună pe primul loc adevărul sufletului lor, în loc de încuviinţarea şi aşteptările celorlaţi. A-ţi nega unicitatea şi a ţine cont de adevărurile altora a fost considerat un comportament corect, etic şi demn de laudă, într-o societate netrezită, dar asta este în opoziţie directă cu Legile Universale şi calitatea noastră de creator al propriei realităţi!

Organizarea socială şi stabilirea regulilor de comportament şi a valorilor au fost necesare , desigur,  la un anumit nivel de conştiinţă a umanităţii. Până acum, însă, le-am adoptat orbeşte, fără a le chestiona deloc. Conştiinţa noastră evoluează, creştem ca nivel de vibraţie şi înţelegere, ne revendicăm unicitatea, ne eliberăm de frica de a fi diferiţi, pentru că diversitatea nu mai este o ameninţare. Învăţăm toleranţa, acceptarea, iubirea fără judecată, iar toate acestea sunt atribute ale unei societăţi evaluate din punct de vedere al conştiinţei

Judecând mereu pe ceilalţi menţinem în lume vibraţia aceasta joasă a ruşinii, în care oamenii cred despre ei înşişi că sunt răi/ nevaloroşi, insuficienţi. Mai mult decât atât, de câte ori judecăm pe alţii, menţinem ruşinea şi în propria noastră vibraţie, o întărim şi mai mult în câmpul nostru şi ne întârziem evoluţia.

Acum conştientizăm din ce în ce mai mult că Dumnezeu este iubire, că nu suntem păcătoşi şi că pe noi înşine nu ne va judeca un Creator rece şi sever.  De ce să continuăm noi a judeca pe ceilalţi? Ştim că din inima noastră se naşte liniştea acceptarea, iertarea, iubirea. Dacă avem încă judecată pentru ceilalţi înseamnă că în inima noastră încă nu există iertare, acceptare, iubire pentru noi înşine! Pentru ce nu te ierţi? De ce anume te ruşinezi?

 

 “Fiecare rău provine din judecăţile tale şi fiecare diavol provine din proiecţia ruşinii tale” – Paul Ferrini

 

 

Ruşinea – cauza emoţională a multor boli

 

Putem să nu fim conştienţi de faptul că avem nişte standarde cu care nu am reuşit să ne aliniem. Ruşinea va fi o emoţie neidentificată atunci, dar corpul ne va da de ştire că ceva este în neregulă.

Profesorul  de sociologie Thomas Scheff, de la Universitatea UC Santa Barbara, scria în revista “Cultural Sociology”:

 

“Ruşinea este cea mai obstrucţionată şi ascunsă emoţie, şi de aceea şi cea mai distructivă.

Emoţiile sunt ca respiraţia – ne cauzează probleme doar când sunt obstrucţionate”

 

Foarte multe afecţiuni au ca şi cauză emoţională, ruşinea (nu spun că acesta ar putea fi singura cauză posibilă!)

De menţionat ar fi:  acneea, bulimia, anorexia, unele micoze, oboseala cronică, dependenţele de substanţe sau alcool, impotenţa, probleme ale rinichilor (frica de a nu fi expus) , anxietatea, depresia, până la cancer şi bolile autoimune. Toate sunt semnale de alarmă trimise de către trup şi care ne obligă să ne oprim şi să analizăm ce anume se întâmplă în mintea şi sufletul nostru.

Iniţial vom descoperi doar o poveste în care noi suntem inevitabil victima. Dacă mergem mai profund şi descoperim cum am permis acestei poveşti să fie create, ajungem să refuzăm ca ruşinea să ne definească şi să ne conducă viaţa.

 

“Când îngropăm povestea, rămânem mereu personaj în poveste.

 Dacă ne asumăm şi controlăm povestea ajungem să rescriem noi finalul” – Dr. Brené Brown

 

 

Mecanismele de apărare

 

Nimic nu este mai neplăcut pentru Ego decât sa simtă ruşine, pentru că asta înseamnă că nu a reuşit să fie bun. Dacă nu e bun, nu va fi iubit de ceilalţi. Dacă nu va fi iubit, acceptat, valorizat, asta înseamnă că va rămâne singur fiindcă nu merită nimic, e nul.

Si ce va face Ego-ul ca să se protejeze împotriva acestui sentiment de ruşine? Va dezvolta tot felul de strategii şi mecanisme ( inconştiente)  pentru a face faţă acestui pericol de anihilare.

 

Furie, agresivitate –  când ai o ruşine profundă pe care nu îţi dai voie să o recunoşti, să o aduci la suprafaţă ca să o înţelegi, integrezi şi vindeci, vei începe să te comporţi agresiv faţă de ceilalţi, să îţi impui punctul de vedere, să ţii cu dinţii de propriile păreri, sa devii malţios şi dispreţuitor, vrei să deţii controlul absolut

 

Atitudine defensivă – nu recunoşti că tu ai greşit, dai vina pe alţii, toţi ceilalţi au ceva cu tine, joci rolul de victimă (şi aştepţi mila celorlaţi ca să te poţi hrăni energetic), devii nemulţumit de ceilalţi şi preferi să te retragi. O altă strategie este să devii cel care vrea să mulţumească pe toată lumea, care nu mai are coloană vertebrală, nu îşi susţine părerea, linguşeşte pe toţi cei de care simte că are nevoie.

 

Narcisism  –   devii preocupat excesiv de propria imagine, accentuezi mereu contribuţia ta, minimalizezi contribuţia altora,  încerci să fii  perfect în toate

 

Toate aceste strategii pot doar să ofere o alinare temporară a durerii tale sufleteşti, care te face să te simţi neiubit şi inadecvat, dar nu vindecă deloc cauza!

 

Dizolvarea ruşinii

 

1.Conştientizează ruşinea

Ca în orice demers de a vindeca ceva, e nevoie să aduci la lumină problema pe care vrei să o rezolvi. De câte ori deveniţi agresivi, atacaţi sau intraţi în defensivă  sau deveniţi narcisişti, întrebaţi-vă dacă nu cumva reacţia voastră ascunde un sentiment de ruşine. Începeţi să exploraţi :

  • Ce vreau sa obţin când reacţionez aşa?
  • Mi-e frică să nu se afle ceva despre mine?
  • Încerc să acopăr ceva?

 

2.Descoperă credinţele limitative

Orice emoţie are în spate un anumit gând care o produce. Gândurile ce au fost practicate o perioadă mai lungă de timp au devenit credinţe care ne conduc din umbră comportamentul. În acest context, credinţele limitative sunt categoric legate de standardele de care vorbeam la început. Puteţi citi şi articolul Puterea credinţelor

Sunt adevărate aceste credinţe? Ce ai putea realiza dacă nu le-ai avea? Cine ai fi atunci? Vrei să renunţi la ele sau îţi aduc un anumit beneficiu?

 

3.Deapănă povestea

Întreabă-te : când ai simţit acestă ruşine prima data? Îţi aminteşti?  Cine te-a făcut să te simţi ruşinat? În ce context? Ce anume ţi s-a reproşat? Ce “defect” al tău era vizat? Cum ai “înflorit” tu povestea de-a lungul anilor? Cât de importantă este în viaţa ta acum? Te consideri o victimă?

 

4.Analizează declanşatorii

Ce anume declanşează reacţiile tale? Ce te determină să reactivezi acestă ruşine? Sunt anumite cuvinte? Poate chiar o privire? O anumită personalitate umană? Mai sunt în jurul tău persoane care îţi accentuează ruşinea? Gen părinţi, parteneri… devii manipulabil când ţi se declanşează acea ruşine? Profită cineva de asta? Îi mai vrei încă în viaţa ta? 😉

 

5.Eliberează-te de judecată

Nu-i acuza pe cei care ţi-au determinat apariţia acestei emoţii şi nici pe cei ce o declanşează. Nu te judeca nici pe tine. Cere ghizilor tăi, Sinelui tău înalt, să vezi lucrurile aşa cum sunt cu adevărat, obiectiv. Fă un pas înapoi, metaforic, sau vezi situaţia de sus, ca să ai obiectivitate.

 

6.Desprinde lecţia

Întreabă-te ce ar trebui să înveţi tu din asta? Dacă ai accepta ideea că nimic nu este întâmplător şi că această emoţie vine la timp pentru a te trezi, pentru a te face mai conştient, de ce crezi că ai avut nevoie de acest episod în viaţa ta? Normal că nu mă pot abţine şi vreau să te împing şi mai departe :-) : Nu ai venit cumva să experimentezi această ruşine pentru a fi unul dintre agenţii care schimbă standardele acestei societăţi bolnave? 😉

 

7.Caută dovezi că eşti bun

Vezi-te cu intelegere si compasiune. Recunoaşte-ţi dorinţa de a te conecta, de a apartine, de a fi iubit. Este normală pentru toţi oamenii. Caută în memorie circumstanţe în care ai fost exact invers decât te acuzi de obicei că ai fi ( de exemplu dacă ţi-e ruşine că ţi-ai dezamăgit familia,  când ai reuşit să-i faci mândri de tine? în alt domeniu poate, sau ai făcut mândri pe alţii – colegii de munca, seful, partenerul)  Când te-ai simţit admirat pentru ce ai făcut pentru ceilalţi?

 

Nu uita că ruşinea este mereu legată de lipsa stimei de sine, cu cât ai mai multă ruşine, cu atât te simţi mai nevrednic şi fără valoare. În newsletterul de săptămâna viitoare vom vorbi un pic mai detaliat despre tipurile de familii care favorizează aparţia ruşinii încă de la vârste fragede şi despre  un demers intermediar pentru a transforma acest sentiment, până să reuşim să îl depăşim definitiv.

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Foamea de iubire

Foamea de iubire

“Iubirea este unica realitate şi nu doar un simplu sentiment. Este adevărul fundamental aflat la baza Creaţiei” – Rabindranath Tagore

 

Asta înseamnă că dacă Dumnezeu este iubire, Universul pe care l-a creat este iubire, şi atunci şi noi, oamenii, parte din acest Univers, creaţie a aceleiaşi Surse, suntem iubire, nu? Şi atunci?

 

De ce suntem atât de flămânzi după iubire?

 

Să ne gândim aşa: când trupul nostru este bine hidratat, avem putere de creaţie, suntem sănătoşi, organele interne funcţionează perfect, pielea arată bine şi … nu ne este sete. Dacă apare senzaţia de sete înseamnă că organismul ne avertizează că nivelul apei din trup a scăzut şi e nevoie să ingerăm o cantitate suficientă de lichid, care să acopere nevoile de funcţionare corectă. Cu cât suntem mai deshidrataţi, cu atât avem nevoie de mai multă apă.  Dar să mergem şi mai departe: dacă suferim mult timp de sete, funcţiile vitale încetinesc, organele se blochează şi nici măcar nu mai suntem în stare să bem apa, e nevoie să fim hidrataţi prin perfuzii, direct în sistemul sanguin.

Ei bine, foamea de dragoste seamană cu această nevoie de a primi direct în sistem ceea ce ne lipseşte. Pentru că dacă noi suntem iubire dar nu întrupăm iubirea, producem un dezechilibru major în trupul, mintea şi spiritul nostru. Intrăm în “sevraj” şi căutăm disperaţi, înafara noastră, soluţia perfuzabilă care să ne facă bine, să ne permită să ne simţim din nou vii !

“Vreau un partener care să mă iubescă şi pe care să îl iubesc”, “ m-am săturat să fiu singur/ă”, am nevoie de iubirea cuiva ca să pot înflori”… toate acestea sunt formulări cu care mă întâlnesc zilnic în activitatea de coaching. Dar sunt strigăte de nevoie, afirmă lipsa, subliniază neîmplinirea, nesiguranţa, frica.  Iar noi trăim într-un Univers vibrational care nu răspunde la cererile noastre verbale ci la vibraţia noastră! Nu este de mirare că ceea ce atragem e şi mai multă nevoie de iubire, o “deshidratare” şi mai mare a întregului sistem.

Consecinţa este că repetăm aceleaşi “lecţii”, aceleaşi circumstanţe, acelaşi “ghinion” şi cu următorul partener … şi cu următorul…. şi următorul …. îi atragem ca un magnet în calea noastră, pe baza vibraţiilor pe care le-am emis în Univers!! Dacă noi nu ne-am schimbat canalul de emisie, vom continua să recepţionăm acelaşi program până când, sătui de aceeaşi telenovelă, vom FACE O ACTIUNE FIZICA (!!!): luăm telecomanda în propriile mâini şi schimbăm conştient canalul!!

 

Vibraţia se schimbă la nivel de trup, minte şi emoţii

 

Dragii mei, nu am cuvinte suficiente să accentuez acest lucru: faptul că facem EFT sau alte tehnici pentru a ne debloca şi elibera emoţiile, faptul că ne schimbăm credinţele care ne sabotau, că repetăm afirmaţii pozitive sau ne confecţionăm postere cu viziunea noastră asupra viitorului, faptul că medităm şi ne “integrăm în absolut”, nu ne ajută foarte mult dacă la nivelul dimensiunii a treia, a trupului fizic, nu facem o acţiune în acord cu noile credinţe, emoţii, intenţii! Este valabil şi invers, e drept, putem face multe acţiuni dar dacă nu ne schimbăm pe dinăuntru, degeaba.

Ieşi din acea relaţie disfuncţională dacă nu eşti fericit, schimbă-ţi garderoba, look-ul, schimbă-ţi dieta, fă-ţi noi prieteni, frecventează alte cercuri, descoperă-ţi noi pasiuni, mişcă-te! Doar aşa ajungi să îţi schimbi energia, să îţi aliniezi vibraţia cu ceea ce îţi doreşti. In acest fel, semnalul pe care îl emiţi în eter este congruent cu dorinţa ta de schimbare.

Legea vibraţiei ne conştientizează asupra faptului că nu e nevoie să îi schimbăm pe cei din jur ca să fim noi fericiţi. Este exact invers: cei din jur sunt prezenţi în viaţa noastră tocmai pentru că se potrivesc perfect cu ceea ce emitem! Avem mereu controlul, telecomanda e la noi, doar că suntem la început, suntem prima generaţie care învăţăm să o folosim conştient şi din acest motiv ne este mai greu.

 

“Inamicul” numărul unu este frica!

 

Afirmaţiile pozitive, panourile cu tăieturi din reviste, etc,  sunt instrumente de tranziţie, folosindu-le, într-un fel recunoaştem că frica este încă acolo dar noi ne facem curaj, ne “îmbărbătăm” că o putem transmuta. Important este să nu rămânem mult timp în acestă fază, căci ne pune într-o vibraţie de evitare a unei confruntări directe cu fricile noastre, cu durerea sau suferinţa, pe care încercăm să le ocolim.

Din acelaşi registru fac parte şi tehnicile de vizualizare în care ne predăm problemele în mâinile lui Iisus, a îngerilor sau le dizolvăm cu Flacăra Violet. Ne aduc o uşurare şi o ridicare temporară a vibraţiei dar nu ne absolvă de a ne face munca de curăţare în 3D! Atitudinea, reacţiile, automatismele, comportamentele învăţate şi repetate zeci de ani trebuiesc descompuse, înlăturăm ceea ce nu ne mai este de folos, reansamblăm sistemul şi stabilim astfel o nouă vibraţie.

 

Legea transformării

 

Pe lângă Legea Atracţiei şi Legea Vibraţiei, mai există o lege importantă pe care e nevoie să o luăm în considerare când lucrăm cu emoţiile joase, Legea Transformării.

In acest Univers nimic nu moare, totul se transformă. E important să înţelegem că nu putem “ucide” frica. Putem însă să o transformăm.

Frica este o energie, la fel ca orice altceva în Univers. Are o anumită frecvenţă de vibraţie care este foarte joasă.

Când ajungem să ne validăm pe noi înşine doar atunci când suntem iubiţi sau apreciaţi de ceilalţi, afirmăm sus şi tare că ne este teamă, că noi înşine nu credem că merităm ceva mai bun, că nu avem destulă iubire de sine, compasiune, înţelegere şi acceptare pentru noi înşine .

Adânc în noi sunt îngropate sentimente de ruşine, vinovăţie, nevrednicie, lipsă de importanţă, de respect, de stimă de sine, etc. Pe lângă toate acestea mai şi judecăm, acuzăm, facem pe alţii vinovaţi pentru nefericirea noastră, plângem cu disperare, ne plângem, ne autocompătimim…. Aceste energii nu au ce căuta în sistemul nostru dacă vrem să transmitem o vibraţie înaltă şi să atragem în câmpul nostru pe cineva cu acelaşi nivel de vibraţie.

Vestea bună este că putem transforma toate aceste emoţii joase  în energii mai înalte, opuse sentimentelor iniţiale:

 

1.Primeşte cu bucurie emoţiile care se ridică la suprafaţă 

Am fost învăţaţi să ne suprimăm emoţiile, să le îngropăm adânc, ca să nu simţim durerea. Nu conta cât de ferfeniţă eram pe dinăuntru, atâta timp cât afişam o atitudine pozitivă şi un zâmbet suav în faţa celorlaţi.

Emoţiile sunt însă GPS-ul nostru. Ele ne spun încotro ne îndreptăm. Dacă nu le ascultăm indicaţiile, ne rătăcim în propria viaţă! De câte ori nu aţi simţit că nu era locul vostru lângă un anumit partener? Ce aţi făcut cu emoţiile acelea de nemulţumire, frustrare, durere? Le-aţi îndepărtat din conştienţa voastră căci alte motivatii “sociale” păreau să facă mai mult sens pe moment.

A conştientiza toate emoţiile, indiferent dacă sunt pozitive sau negative, este primul pas către vindecare.

 

2.Nu te teme de “întunecimea” ta

O alta credinţă falsă este că trebuie să stai doar în energie pozitivă, să nu permiţi niciunei emoţii negative să te “atace”. Să te protejezi de negativitatea celorlalţi ridicându-ţi ziduri de protecţie…. Simplul gând că ai nevoie să te protejezi  “împotriva” a ceva sau cineva, atrage în câmpul tău situaţiile sau oamenii de care să te protejezi. Legea atracţiei nu doarme niciodată: unde îţi este focusul, acolo se duce şi energia ta. Iar energia ta  creează!

Apoi, când faci acest lucru, te împarţi în două: tu , cel care eşti rănit şi suferi, şi tu, cel care nu vrei să îţi oferi compasiune şi iubire ci te disociezi de partea rănită, judecând-o că nu se comportă adecvat, că nu s-a protejat, că a fost prea credulă, laşă, proastă, etc şi s-a lăsat rănită. Păi dacă tu însuţi nu eşti în stare să stai cu tine, să îţi oferi comfort, iubire, înţelegere, acceptare, cum să ai pretenţia să îţi vină toate acestea din partea altcuiva???

Fiecare dintre noi avem o parte întunecată. Cu umbra noastră lucrăm o viaţă întreagă şi e parte din scenariu!! 😉 Noi învăţăm prin contrast şi ne izbăvim prin alegere! Dacă nu ştii ce înseamnă să fii gelos,de exemplu, nu ai cum ajunge să simţi încrederea în tine şi plăcerea de a oferi celuilalt libertatea necesară pentru autoexprimare. Şi asta este o alegere conştientă. Asta îţi dizolvă umbra. Îmbrăţişează-ţi umbra şi dizolv-o , transformându-i energiile mai joase, prin chakra inimii , schimbându-i astfel vibraţia, transmutând-o în lumină.

 

3.Foloseşte Legea atenţiei

Cu cât îţi pui focusul mai mult pe iubire, cu atât mai mult se expandează. Când atenţia ta este îndreptată doar către suferinţele, dezamăgirile, trădările, despărţirile dureroase experimentate în toate relaţiile tale anterioare, atunci poţi fi sigur că asta vei crea şi pe mai departe.

Înţelege că trecutul nu mai există. Este doar retrăit de tine de fiecare data când ţi-l aminteşti. Tu îi dai energie şi putere, îl hrăneşti cu atenţia ta şi atunci nu are cum să moară.

Atenţie însă: fă tot ce poţi să înveţi din lecţiile trecutului, nu lecţiile trebuiesc uitate ci povestea “croşetată” de mintea noastră în jurul acelor circumstanţe. Amintiţi-vă că în Univers totul este neutru. Nimic nu are sens până nu îi conferim noi un sens, prin conştiinţa noastră.

Ca nişte creatori divini ce suntem, creăm prin intenţie şi atenţie. Ştiind acest lucru, supravegheaţi-vă mintea, nu o lăsaţi să hoinărească aiurea, focusaţi-vă pe lucrurile care vă plac, care vă aduc bucurie .

 

4.Pune-ţi mereu întrebarea esenţială

“Acest gest/ gând/ sentiment demonstrează iubirea pentru mine însămi/însumi?“ Nu te trăda! Învaţă să îţi asculţi inima! Învaţă să îţi acorzi credit, şi asta se întâmplă când ştii exact cine eşti şi cât de mult valorezi în ochii lui Dumnezeu!

Cu această întrebare energiile joase din mediu, de la alte persoane sau de la propriile gânduri, nu sunt acceptate în sistemul tău, ai un filtru personal care îţi protejează inima şi spiritul si care te ajuta sa faci alegeri corecte, in aliniere cu Sinele tau Inalt

 

5.Află şi cercetează programele limitative

Ca să ne putem exprima pe deplin şi pentru a experimenta iubirea visată e nevoie să ştim dacă nu cumva avem unele programe inconştiente care operează în fundal şi care ne sabotează toate încercările noastre de a intra într-o relaţie de iubire. Pentru acest lucru e bine să observaţi situaţiile repetitive din viaţa voastră, ele sunt un indicator foarte clar al blocajelor şi restricţiilor care vă împiedică realizarea obiectivului propus.

Pe lângă introspecţie, puteţi folosi hipnoza, regresiile în copilărie sau în alte vieţi anterioare şi înregistrările din Cronica Akashă. De multe ori aflu în Cronici,  la cei care nu reuşesc să îşi găsească un partener sau să îşi  întemeieze o familie, jurăminte de celibat sau castitate, contracte de suflet pereche, blesteme, sau energii negative care nu permit apropierea de un alt partener. Sunt programe adânc imprintate în camp şi care trebuiesc curăţate, eliberate, pentru a ne putea redobândi libertatea de a alege conştient şi asumat.

 

Concluzia finală ar fi că totul depinde de noi, de energia noastră, de vibraţia personală care magnetizează către noi persoana potrivită. Dacă primim parteneri “nepotriviţi” e nevoie să începem rapid munca de investigaţie a propriilor credinţe, intenţii, energii, emoţii, comportamente… pentru a vedea ce trebuie să schimbăm în noi înşine pentru a atrage ce ne dorim. Dacă nu primim niciun partener, atunci cu siguranţă avem de parcurs o perioadă în care să ne autocunoaştem, să ne curăţăm vibrational şi să ne adâncim în munca de înălţare a conştiinţei noastre. Şi Spiritul consideră că este cel mai bine să fie astfel pentru noi, spre binele nostru cel mai înalt.

Săptămâna viitoare, în newsletter-ul săptămânal, cei abonaţi vor primi informaţii despre “ Flăcările Gemene” :-) , un subiect de mare interes se pare, în ultimul timp, şi nu întâmplător  😉

Abonarea este gratuita si se poate face aici .

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol.

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Ce poţi realiza prin Quantum Coaching ?
  • înveti să foloseşti Conştiinta pentru a schimba legile fizicii si ale biologiei,
  • devii un creator deliberat al vieţii tale,
  • te eliberezi din inchisoarea propriei minti
  • preiei controlul asupra lumii tale interioare
  • iţi aminteşti cine eşti TU cu adevărat şi care ţi-e menirea.
Începe cu primul pas: introdu numele tău si adresa de mail şi iţi voi trimite imediat, gratuit, cartea « True North » pentru a te ajuta să-ţi descoperi misiunea in viaţă.