Cum iei decizia corectă?

Cum iei decizia corectă?

 

Puterea de decizie este cel mai important dar primit de la Univers şi cea mare putere pe care o avem ca fiinţe umane. Liberul nostru arbitru, care se manifestă mai ales în această putere de a decide ce dorim să creăm în realitatea noastră, este de multe ori considerat o pacoste, pentru că presupune şi o mare responsabilitate.

Tony Robbins spune că “în momentele tale de decizie, îţi croieşti destinul”. Problema e că de multe ori ne tremură mâna pe foarfece, de frică să nu tăiem strâmb.

Când vine vorba de a decide ceva, există trei mari abordări:

1.Unii iau o decizie extrem de rapid din două considerente: 1. Nu doresc să intervină mintea, nu vor să intre în analiză, re-analiză… pentru că simt că acest lucru îi aruncă într-un vârtej de îngrijorări şi asta ii secătuieşte de energie şi 2. Preferă să facă o alegere greşită decât să stea în nehotărâre, fiindcă preferă să simtă regret, în loc de panică.

2.La polul opus sunt cei care nu reuşesc să facă aproape nimic pentru că nu se pot decide şi amână la nesfârşit alegerea. Nu ştii dacă vrei să mergi în weekend cu prietenii la pescuit sau cu colegii la munte, aşa că  te tot gândeşti până când îţi dai seama că deja e prea târziu, aşa că  nu mai ai loc în maşină, nici cazare. De obicei aşteptarea asta de a lua o decizie se transformă în evitare. Evitarea pe termen lung se transformă în suferinţă

3.La mijloc sunt cei care întreabă pe toată lumea cum ar trebui să procedeze, ce ar fi de făcut, caută studii de caz, încearcă să descopere răspunsul perfect în reviste, cărţi… Li se pare că e o responsabilitate mai mică în caz că eşuează, atâta timp cât mai multe persoane i-au sfătuit acelaşi lucru. E o încercare de a mai “delega” din răspundere, de a nu te simţi nevrednic, nepriceput sau chiar stupid ( în ochii tăi sau ai altuia). Chiar dacă te consulţi cu multă lume (ceea ce e un lucru bun, în unele cazuri) nu lua decizii în funcţie de părerea lor.

 

Inamicul oricărei decizii: frica

 

E nevoie să identificăm frica de dedesubt care ne paralizează şi ne face incapabili de a decide. Frica aceasta nu este doar o simplă îndoială sau nehotărâre (ca atunci când te afli în faţa vitrinei cu îngheţată sau prăjituri şi te gândeşti 5 minute de care să-ţi cumperi :-) )  , e ceva mai profund, nu îţi dă pace şi te simţi în teroare: “dacă greşesc şi decid ce nu trebuie?”, “dacă întârzii să decid şi pierd oportunitatea?”, “dar dacă nu e pentru mine?”, “dar dacă e?”

Când eşti în frică nu poţi decide nimic. Mai bine iei o pauză. Creierul tău e scurtcircuitat iar sistemul tău emotional de orientare – total nefuncţional.

Când te mai relaxezi, ia o foaie de hârtie şi răspunde la aceste întrebări: Ce se întâmplă dacă nu fac alegerea corectă? Cum îmi va fi afectat viitorul? Pe cine altcineva afectează alegerea mea? Ce câştig? Ce pierd? Care ar fi planul B? Cum aş putea să îndrept lucrurile dacă nu iese aşa cum mă aştept eu? Am resursele necesare la dispoziţie? În cât timp şi cum anume aş putea recupera pierderea?

Atenţie şi la tentaţia de a forţa o alegere. Credem că “trebuie” să facem o alegere între A şi B fiindcă “a venit timpul”, fiindcă  doar aşa vom putea progresa, etc …dar în timp ce încercăm din răsputeri să ne decidem ce să alegem, scăpăm din vedere alte variante , C, D, E… fiindcă suntem în “gândirea tunel”, ne cramponăm atât de tare de o situaţie încât pierdem din vedere ansamblul, perspectiva, poza mare.

La un nivel mai profund, ai nevoie de o auto analiză: de ce îţi este aşa de frică? Când ai experimentat prima data în viaţă această emoţie care ţi-a blocat capacitatea de a decide? Ce s-a întamplat atunci? A râs cineva de tine? Ai fost pedepsit? Te-ai simţit judecat, desconsiderat, umilit? De ce anume fugi? Ce este mai dureros sau mai neplăcut pentru tine decât de a rămâne blocat în indecizie?

Dintre două emoţii negative, o vom alege mereu pe cea care ni se pare mai suportabilă. Poate că tu te plângi mereu că nu ştii cum să iei decizii sau nu ştii ce să alegi, dar ,de fapt, ce faci este că fugi sau încerci să eviţi/ amâni cât mai mult posibilitatea de a experimenta iarăşi o anumită emoţie negativă care a fost distructivă pentru sufletul şi psihicul tău la un anumit moment din trecut. Nu vrei să mai treci prin acea stare. Şi atunci dai vina pe indecizia ta. E mai uşor aşa.

 

Adevăr sau provocare?

 

Uneori ne blocăm deoarece nu ştim cum să înţelegem provocarea ce ne-a apărut în faţă. Este ceva dificil sau complicat pentru că nu e pentru mine şi ar trebui să renunţ? Sau e dificil şi complicat pentru că reprezintă pentru mine provocarea de a-mi depăşi condiţia, de a ieşi din zona de confort, testul pe care ar trebui să-l trec ca să dovedesc că sunt capabil şi dornic de a face ceva măreţ?

În primul rând: până când nu faci o alegere nu ai de unde să ştii că va fi una bună sau nu. Până nu te angajezi cu totul în a o lua la dreapta sau la stânga nu ai de unde şti dacă este alegerea bună pentru tine.

În al doilea rând, verifică ce simţi în interiorul tău. Mai ales în zona burţii şi a stomacului. Se contractă totul când te gândeşti la acel lucru? Te gândeşti doar la ce ai putea să pierzi? Atunci nu o face! Nu poate funcţiona nimic dacă nu crezi că vei avea succes. “Facă-se după credinţa ta”, spunea Iisus.

În al treilea rând, Sir Richard Branson spunea că dacă obiectivul tău nu te sperie un pic, atunci nu e destul de mare pentru tine. E normal să ai emoţii când iei o decizie fiindcă nu ştii cum o să iasă, dar sunt emoţii de entuziasm, de nerăbdare, de dorinţă de a încerca sau de a-ţi depăşi condiţia? Atunci, fă-o!

Frica de schimbare este cea care de obicei ne duce în paralizia de analiză şi ne face să ne învârtim în cerc tot repetându-ne ca un patefon stricat: nu ştiu ce să aleg, nu ştiu cum să decid, nu ştiu cum să mă ascult… Si cu cât repetăm mai des, cu atât devenim mai blocaţi. Asta e vibraţia pe care o ancorăm în câmpul nostru.

 

Nu rişti, nu câştigi

 

Nu există decizie fără un anumit risc, desigur, mai mare sau mai mic, în funcţie de miza care este la mijloc şi fiecare avem un anumit nivel de permisivitate, de acceptare a riscului. Nu avem cu toţii stomac pentru a juca mii de euro la cazino dar cu toţii am avut de hotărât ce serviciu acceptăm, unde vom locui, dacă ne căsătorim sau nu cu o anumită persoană, dacă ne mutăm din oraşul natal, dacă ne apucăm de un business propriu sau rămânem angajaţi…

Ce ne dorim de fapt este să limităm la minimum şansele de eşec. Să jucăm “safe”. Să nu dăm nici vrabia din mână dar să prindem şi cioara de pe gard. Treaba e că nu prea iese de obicei acest lucru. Nu poţi rămâne în confortul obişnuinţelor tale şi să ai în acelaşi timp şi o viaţă palpitantă, o afacere profitabilă, sau să evoluezi într-un fel sau altul. Vine o perioadă când trebuie să păşeşti curajos în afara zonei tale de confort.

 

Cum micşorăm şansele de eşec

 

Unii oamen au anumite reguli, ritualuri sau proceduri la care apelează pentru a lua o decizie bună.

Înainte de a vă prezenta câteva criterii de decizie, nu ar fi rău să vă puneţi câteva întrebări:

Stiu oare ce vreau cu adevărat? Ce mi-ar trebui ca să reuşesc? Care sunt factorii critici care ar contribui la succes? Ştiu oare ce ar trebui să fac pentru a avea succes? Ce înseamnă de fapt succesul pentru mine, în situaţia data? Cum ştiu că a fost o alegere bună, că am succes? Ce ar trebui să se întâmple în final ca să fiu mulţumit de decizia luată?

Poţi să prezici o serie de posibile rezultate ale alegerii tale? Poţi să estimezi probabilitatea de succes pentru ambele variante de alegere? Fă un pic de studiu de fezabilitate înainte de a lua o decizie. Vezi ce au făcut alţii. E imposibil să nu se fi confruntat şi altcineva cu aceeaşi dilemă şi să o fi rezolvat cu succes. Inspiră-te din poveştile de succes ale altor oameni! (aşa vei afla şi câte decizii greşite au făcut înainte de a fi “avut noroc” cu ultima alegere :-))

Mai importantă, însă, decat toate  întrebări le de mai sus este următoarea: DE CE îmi doresc acest lucru? Marele tău “de ce” este cel care te motivează suficient încât să îţi pui motoarele în funcţiune.

 

Criterii de decizie

 

Există anumite perspective din care poţi privi o anumită decizie şi care ar putea să îţi uşureze sarcina de a alege:

1.Intuiţia, instinctul, senzaţia de bine, liniştea din trup –  dacă atunci când te gândeşti la o anumită variantă simţi linişte în tine, bucurie, încredere, pace, entuziasm, expandare, atunci înseamnă că Sinele tău este mulţumit şi de acord cu decizia minţii. Dar nu uita să onorezi întâi intelectul tău şi să faci o mică cercetare asupra şanselor de succes

2.Experienţe trecute– dacă citeşti astfel de articole, sigur ai decis multe lucruri bune în viaţa ta până acum, ai căutat să te dezvolţi, să fii mai bun în ceea ce faci şi asta a presupus să faci multe alegeri. Care au fost cele mai bune? Cum le-ai luat? În ce stare de spirit erai? Ce decizii greşite ai luat în viaţă? Cum s-au sfârşit? Cum le-ai “reparat”? De ce au fost greşite? În ce stare erai când ai luat acele decizii?

3.Decide…în scris  – totul este mult mai clar atunci când este scris negru pe alb! Răspunde în scris la toate întrebările pe care ţi le-am adresat în articol. Scrie clar opţiunile, ce vrei să obţii, avantaje şi dezavantaje,  care sunt valorile tale la care nu vei abdica niciodată, care este viziunea asupra vieţii tale? Ce s-ar putea întâmpla în cel mai bun caz şi în cel mai rău caz? Pe cine mai impactează decizia ta?

4.Perspectiva ziarului – dacă mâine ar apărea pe prima pagină a ziarelor (sau pe Facebook :-)) o ştire despre ce ai ales să faci, ai fi mândru/ă de alegere?

5.Perspectiva morţii-  Moartea e un teribil agent al autenticităţii :-)  Dacă ar fi să mori mâine, ai lua decizia cu care te frămânţi? Ai lăsa să scape acestă şansă de a te simţi viu, la masa de joc a vieţii?

6.Precauţie versus curaj – dacă ai fi foarte precaut ce ai face? Ce ai pierde? Dacă ai avea curaj nemărginit ce ai alege? Ce ai câştiga? Cum ţi-ar schimba asta părerea despre tine?

 

Singura constantă este schimbarea

 

Nevoia de certitudine este un factor major de stress. Doar că nimic nu este 100% sigur. Chiar dacă faci cea mai corectă alegere şi eşti mulţumit pe moment, e posibil ca peste o perioadă de timp să înţelegi că e o alegere care te restricţionează, care nu e chiar ceea ce îţi doreai, pentru că circumstanţele se schimbă, tu te schimbi, totul este într-o continuă schimbare.

Ca să nu mai vorbim de situaţiile în care “înafară-i vopsit gardu’, înăuntru-i loepardu’” şi eşti din start indus în eroare. Degeaba te bucuri că faci alegerea uşor şi cu încântare, dacă descoperi imediat după că te-ai cam păcălit.

Obişnuieşte-te cu ideea că nu ai să iei toate deciize corecte în viaţa asta! Acceptarea are mereu un rol important în toate aspectele vieţii noastre. Doar alege cu integritate, cu curaj , cât poţi tu mai bine, cu datele pe care le ai acum la dispoziţie.

Împlică-ţi eventual şi ghizii sau alte entităţi de lumină :”Ajutaţi-mă să aleg ce este cel mai potrivit, pentru binele meu cel mai înalt”. Ghizii nu iti vor spune niciodată CE să alegi!! Doar îţi pot da claritate sau îţi pot scoate în faţă lucruri pe care poate nu le-ai luat în considerare şi care te-ar putea ajuta să decizi ce e mai bine pentru tine.

Dr. Kulbatski spune:” Dă-ţi voie să fii un om care, la fel ca noi toţi ceilalţi, face greşeli”

 

La final totul se reduce la încredere

 

Încredere în tine şi încredere în Univers

Dacă ai încredere în tine şi ştii că te poţi descurca în orice situaţie, că ai un psihic puternic, că nu te laşi dărâmat de orice încercare a vieţii, atunci poţi trăi cu orice decizie iei. Cumva te vei descurca, găseşti tu o cale de a repara pagubele pricinuite de o alegere nu tocmai inspirată. Ce îţi trebuie ca să poţi aborda viaţa aşa? Flexibilitate, curaj, concentrare, iubire de sine, compasiune, dar şi un spirit ludic, să îţi placă să joci jocul vieţii.

Când nu îţi dai voie să greşeşti, când te omoară perfecţionismul sau te evaluezi pe tine doar prin prisma judecăţilor celorlalţi, pierzi toată distracţia, trăieşti mic, chircit, speriat, nu ai cum să evoluezi, să atingi următoarea etapă de evoluţie din viaţa ta. Eşti total înafara fluxului vieţii, nu “curgi” frumos, rămâi blocat, ca o apă statută care începe să miroasă şi să adune broaşte.

Când te simţi blocat în indecizii, înepe să lucrezi la încrederea în sine.

Vă amintiţi ce spunea Einstein despre decizia primordială pe care o ia fiecare om  (în mod conştient sau înconştient) şi care îi va modela toată viaţa? “Aleg să cred că  Universul e un loc prietenos, care mă susţine şi îmi sare în ajutor sau cred că este  duşmănos, gata să  mă atace şi să mă devoreze?“

Dacă ai încredere în Univers şi crezi cu toată fiinţa ta că eşti susţinut de ghizi, învăţători şi îngeri, că eşti aici tocmai pentru a experimenta viaţa în trup fizic, cu indeciziile şi greutăţile ei care te ajută să îţi şlefuieşti caracterul şi să devii mai puternic în spirit, atunci îţi dai voie să experimentezi.

Înainte de toate, poate ar trebui să ştii că pentru Univers nu există decizii bune şi decizii proase. Orice alegi îţi oferă o experienţă din care înveţi, din care evoluezi. Poate că tu crezi că trebuia să fie altfel, dar niciodată nu experimentezi ceva întâmplător, ci doar pentru că ai nevoie de acel lucru, ca să evoluezi!

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Compasiunea – adevăratul catalizator spiritual

Compasiunea – adevăratul catalizator spiritual

Uneori  încurcăm semnificaţia cuvântului “compasiune” şi credem că e vorba de empatie sau de milă.

Adevărata compasiune înseamnă să fii într-o stare receptivă, atunci când interacţionezi cu altcineva, astfel încât punctul tău de vedere să includă punctul de vedere al Creatorului;  este abilitatea de a iubi şi a servi fără judecată.

Dacă ai o aliniere puternică cu Sinele tău atunci poţi experimenta cu adevărat ce este compasiunea, căci vei putea să îl asculţi pe celălalt fără să existe riscul sau ameninţarea de a fi scos din starea ta de receptivitate.  Adică nu începi să te aperi, nu te laşi agăţat de energia celuilalt, pentru că ai practicat mult timp starea de aliniere cu Sinele tău.

 

Compasiunea şi recunoaşterea liberului arbitru

 

Compasiune înseamnă să onorezi total experienţa cuiva, chiar dacă nu  înţelegi de ce alege să facă un anumit lucru.

Este înţelegerea supremă că uneori nu înţelegem! Este încredere deplină nu doar în Dumnezeu ci şi în planul sufletului venit spre încarnare, înţelegerea faptului că uneori sufletul alege anumite moduri sau mecanisme spre a ajunge la înţelepciune, pe care noi nu le pricepem sau cu care nu suntem de acord. Compasiune înseamnă să iei decizia conştientă (care te sfâşie pe dinăuntru, de cele mai multe ori) de a fi doar observator, de a susţine fără a  interveni, indiferent cât de dificil ar fi acest lucru.

Când spun asta celor cu care lucrez, de obicei reacţia este de uimire, frustrare, furie, oripilare … “Cum adică? Să stau cu mâinile în sân??? Cum să nu fac nimic când : fiica mea este înşelată de soţ / partenerul meu bea de multe ori până cade în şanţuri/ fiul meu se distruge de când a intrat într-un grup nefast de prieteni / sora  mea nu mai iese din casă cu săptămânile de când i-a murit soţul, etc …

Nu. Nu înseamnă să devii nepăsător, să închizi ochii la durerea sau necazurile celorlalţi sau să te abţii să ajuţi, atât cât poţi şi ţi se permite, ci să nu faci toate acestea dintr-un spaţiu al judecăţii, al criticii, sau al unei evaluări mentale a situaţiei în care credem noi că se află celălalt. Compasiunea presupune lipsa ataşamentului şi acest lucru e foarte greu de acceptat şi practicat.

Nu practicăm compasiunea atunci când dorim cu orice preţ să-l “salvăm” pe celălalt (chiar dacă, de cele mai multe ori, respectivul nu vrea să fie salvat :-)), atunci nu mai servim iubirea, ci ego-ul, dorinţa noastră de a fi eroi salvatori. Incercând să-l “salvăm” negăm calea aleasă de acel suflet, călătoria pe care şi-a propus-o ,  şi presupunem, într-un mod arogant, că ştim noi mai bine ce i se cuvine sau ce lecţii are de învăţat, sau care ar trebui să fie parcursul vieţii sale. Dar este imposibil să ştim aşa ceva!

 

Compasiunea şi legăturile karmice

 

De multe ori găsesc în Cronica Akashă contracte de protecţie, de vindecare, legături de compasiune, jurăminte de suferinţă sau de sacrificiu …şi tot felul de alte lucruri ce demonstrează că “salvatorul” a intrat în karma celui “salvat”, i-a încălcat liberul arbitru, nesocotind lecţiile pe care “victima” le avea de învăţat din acele experienţe . S-a considerat chiar mai presus decât Dumnezeu şi a luat hotărâri sau a acţionat în dezacord cu planul divin iar acum suportă consecinţele, căci o astfel de intervenţie (deşi lăudabilă sau măcar de înţeles, la nivel uman) duce inevitabil la crearea unor cordoane energetice care leagă cele două persoane şi le pune în câmp anumite programe karmice.

Pe de cealaltă parte, şi  în cronica “victimei” găsesc de cele mai multe ori contracte karmice cu “opresorul”, cu cel care o “victimizează”, adică în acestă viaţă se experimentează reversul medaliei, în acord cu Legea universală a cauzei şi efectului . Alteori “victima” şi-a propus să treacă prin anumite experienţe pentru a învăţa să anuleze  anumite programe (de victimzare, de slăbiciune, de restricticţie, de oprimare sau de suferinţă…) căpătate în urma unor moduri incorecte/ negative de a acţiona. Prin învăţarea acestor lecţii sufletul evoluează, se înalţă vibrational, aşa că are nevoie de acele interacţiuni cu alte  suflete pe care le-a ales ca şi co-creatori ai experienţei sale….

Lucrurile sunt mult mai complexe decât le poate înţelege mintea noastră omenească, lineară şi egotică. Amintiţi-vă mereu că nimic nu este întâmplător, că în lumea Spiritului nu există greşeală, totul are un rost, apoi că noi nu suntem singuri aici, avem fiecare propria echipă de ghizi, învăţători şi îngeri care veghează ca planul pe care ni l-am propus când am venit să fie urmat, nu suntem niciodată victime!

Ce putem face pentru cei care trec printr-un discomfort, o suferinţă, o cumpănă, este să le oferim înţelepciune şi iubire, un alt punct de vedere, un sfat, o “oglindă” în care să se vadă pe ei înşişi şi modul în care au gândit sau s-au comportat până acum, înţelegându-şi astfel mai bine lecţiile, un ajutor material, fizic, să fim, metaforic,  pe aproape când suntem strigaţi… Dar pe urmă e nevoie să facem un pas înapoi, ataşaţi ( = cu iubire şi compasiune) dar şi detaşaţi (de problemă), în acelaşi timp, susţinând viziunea mai înaltă pentru acea persoană şi călătoria ei , onorându-i , însă, fiecare alegere făcută.

Pentru părinţi cea mai grea provocare este să onoreze calea copiilor fără a se judeca pe ei înşişi pentru asta. E un pic ca mersul pe sârmă, recunosc, e un balans fin … dar este clar că avem exact din acestă situaţie ceva de învăţat.  În newsletter-ul de săptămâna viitoare ( abonarea se poate face aici şi este gratuită) discutăm despre paşii pe care îi putem urma într-un astfel de demers pentru a fi cât mi mult de ajutor, fără a intra în încâlceli karmice.

 

Compasiunea întrerupe cercul vicios al negativităţii

 

A ajuta pe ceilalţi cu gândurile, vorbele , banii şi acţiunile  noastre este întotdeauna binevenit! Nu e nimic greşit în asta! Este o datorie umană, chiar, să faci tot ce îţi stă în putere să alini suferinţa semenilor tăi.

Dar dacă ceea ce vedem ne ia din puterea  personală, dacă  situaţia celorlaţi ne aduce pe noi într-o stare de empatie şi durere vizavi de soarta lor crudă, şi din acel spaţiu încercăm să ajutăm, nu vom contribui deloc la soluţionarea situaţiei, ci vom întări problema (initial la nivel energetic, vibrational, si apoi, uşor-uşor, în concret, în real).  Trăim într-un Univers ce funcţionează pe baza de incluziune. Totdeauna! Când ne focalizăm pe ceva ce nu ne dorim, includem acel lucru în vibraţia noastră.

Acesta este motivul pentru care nu funcţionează deloc şi nu vedem niciun rezultat din “lupta contra sărăciei”, “lupta împotriva cancerului” , “lupta împotriva terorismului”, etc… Cu cât ne focalizăm pe negativ, cu atât îl întărim mai mult, la ceea ce rezistăm mai mult, va persista, alimentăm cu energia noastră orice aspect cu care ne războim. Mai mult decât atât, ne mutăm şi noi pe un palier vibrational inferior celui la care eram initial, deci nu facem niciun serviciu nimănui.

O cititoare m-a ciufulit rău într-o zi pentru că am îndrăznit să spun într-un interviu  că am o părere bună despre biserică şi că a avut rostul ei în istoria omenirii…. Eu cred cu putere că pentru a schimba un sistem nu trebuie să ne luptăm cu el, să îl judecăm, criticăm, să îl combatem vehement. Toată energia noastră de nemulţumire şi revoltă  va întări şi mai mult acel sistem!! Il vom face să se descompună singur dacă ne luăm cu totul atenţia de pe el şi ne focalizăm pe ceea ce ne dorim în loc. Nemaifiind hrănit cu energia maselor, sistemul va muri singur, uşor, uşor. Nu avem cum transforma un sistem învechit şi tarat, indiferent că e vorba de biserică, guvern, industria farmaceutică, etc, incercând să-l “dregem”, ci înlocuindu-l cu altceva mai bun.

Dragi lucrători în lumină, nu condamnaţi prea vehement biserica, multă lumea are încă nevoie de ea! Şi hai să fim sinceri: vă îngropaţi creştineşte părinţii? Le faceţi de 40 de zile, de un an …? Vă botezaţi copii în cristelniţă? Vă cununaţi în biserică? Păi atunci, mai aveţi nevoie şi voi de acest sistem, indiferent cât de anacronic ar fi el.

Suntem într-o perioadă de tranziţie, abia schiţăm noile structuri, avem nevoie de răbdare şi de ….compasiune-pentru cei care încă au frică de Dumnezeu, pentru cei care au susţinut acest sistem în mod conştient, voit, şi cu intenţii negative, şi pentu noi înşine, care am îndrăznit să pornim pe o altă cale.

 

Compasiunea – instrument pentru schimbarea realităţii

 

De la Kryon am invatat ceva special: capacitatea noastră de a simţi emoţiile este un atribut al Spiritului , ne naştem toţi cu această abilitate şi ea este sacră. Deşi există şi multe animale pe planeta noastră care au posibilitatea să simtă emoţii, ele o fac mai mult instinctual şi nu au capacitatea de a simţi emoţii elevate, spirituale, să spunem. Mai mult decât atât, există multe civilizaţii galactice care nu au deloc un câmp emotional, sau acesta este foarte puţin dezvoltat ( de asta am fost destul de…studiaţi o perioadă… 😉 )

Toată gama noastră de emoţii e un dar divin. Putem să le folosim după  cum ne dorim, avem liber arbitru, avem capacitatea de a alege ce emoţii să experimentăm . Neştiind nimic despre sacralitatea acestui dar divin, l-am luat de bun, ca un dat, ne-am şi plâns de multe ori de acestă “povară”.

Ce nu am ştiut noi este că emoţiile noastre au puterea de a produce schimbări ale unor caracteristici interdimensionale care creează ceea ce noi numim “realitate”. Emoţia umană poate controla şi schimba realitatea!

Cea mai puternică emoţie, recunoscută de toată lumea, este iubirea. Compasiunea este un atribut al iubirii şi are anumite calităţi speciale , este un catalizator către împuternicire, către recâştigarea puterii personale şi a stării de Maestru, pentru că stă la baza comunicării dintre fiinţa umană şi Sinele Înalt. Kryon numeşte acestă energie de comunicare “Al treilea limbaj”.

Compasiunea este cheia în comunicarea (în ambele sensuri) cu Spiritul. În timpul unei meditaţii, o emoţie profundă de compasiune pentru tot ceea ce există în Univers solicită şi determină deschiderea canalului de comunicare cu Sinele înalt. Doar oamenii pot genera acest tip de emoţie sacră, aici, pe Pământ.  Ca răspuns, atunci când Sinele, ghizii, îngerii, simt acestă energie generată de fiinţa umană, răspund cu aceeaşi energie a compasiunii pe care o simţi că te inundă, îţi umple fiecare celulă, îţi dă fiori, îţi gâdilă creştetul, te face să zâmbeşti necontrolat, îţi deschide inima, pieptul, toată fiinţa!

 

Compasiunea este limbajul co-creaţiei

 

În vechea energie, când vălul dintre noi şi lumea Spiritului era atât de dens, poate mai era necesar să informăm ghizii, învăţătorii şi îngerii despre nevoile noastre, să le povestim , să le cerem ajutorul… Acum vălul este atât de subţire, comunicarea poate fi atât de fluidă şi directă încât aproape că nu mai avem nevoie de rugăciune, de invocaţii… totul despre noi şi nevoile noastre este arhi-cunoscut deja de Spirit…

Dacă ţi-ai făcut măcar o parte din munca de auto cunoaştere şi elevare spirituală, poţi  doar sta în linişte în faţa lui Dumnezeu, generezi acea emoţie sacră de compasiune şi conexiunea se poate stabili imediat.

Este aşadar nevoie să învăţăm să dezvoltăm compasiunea în sufetul, mintea şi inima noastră. “Simte compasiune pentru cei din jurul tău- pentru situaţia în care se află- compasiune pentru umanitate şi pentru Pământ . Vizualizează lucrurile pe care le doreşti şi astfel începe să le co-creezi. Vizualizează rezolvat ceea ce nu avea rezolvare. Crede că s-a făcut. Nu încerca să înţelegi tu cum anume s-a făcut. Vizualizează-te sănătos, fără îngrijorări sau anxietăţi. Apoi bucură-te de acea emoţie pe care o simţi! Celebrează puritatea existenţei tale!”

“Simte compasiune pentru clipa prezentă, pentru scânteia de Dumnezeu care eşti tu. Simte compasiune pentru copiii Pământului, şi chiar dacă spui că asta nu are legătură cu ce ai tu nevoie acum, fă-o oricum. Tu nu înţelegi ce anume se întâmplă, dar în această energie  nouă, cu o putere creatoare incredibilă, acestă compasiune pe care o generezi, spune întreaga poveste Sinelui înalt şi deschide canalul de comunicare.

Compasiunea este codul pentru cel de-Al treilea limbaj, şi când eşti în stare să o foloseşti în rugăciunile, meditaţiile şi vizualizările tale, răspunsurile şi soluţiile ţi se arată. Compasiunea creează sincronicităţi, îti creează realitatea, îţi vindecă trupul. De-a lungul istoriei, toţi maeştrii care v-au vorbit , aveau compasiune! Era limbajul lor!” (Kryon)

 

Compasiunea colectivă

 

Când mai mulţi oameni, o comunitate, o naţiune sau umanitatea în ansamblul ei se focusează pe un anumit lucru, vom fi uimiţi de ce se poate realiza cu această energie uriaşă.

Kryon ne spune că umanitatea a reuşit un lucru fabulos: să creeze o nouă energie pentru planetă şi să oprească profeţiile apocalipsei,  şi asta pentru că, între 1963 şi 1987, au fost suficient de mulţi oameni pe planetă care să genereze acestă energie de compasiune împletită cu viziunea unei vieţi mai libere, mai frumoase, mai spirituale.

Prin compasiune pură şi clar direcţionată, umanitatea poate ajuta la schimbarea situaţiei în Africa, la rezolvarea situaţiilor conflictuale din zonele de război,  la restabilirea păcii mondiale…

Avem nevoie doar de înţelegere,  aliniere cu Sinele şi compasiune, şi să ne focusăm în direcţia soluţiei pe care o căutăm pentru rezolvarea acestor situaţii, cu încredere, cu speranţă, cu intenţie clară, nu să ne lăsăm agăţaţi vibrational şi coborâţi la nivelul problemei, pentru că astfel doar vom contribui la lărgirea şi intensificarea ei.

Ce trebuie să înţelegem este că, la nivel planetar, compasiunea şi iubirea câştigă teren (chiar dacă ştirile vor să ne convingă de contrariu!!) Mulţi dintre cei care susţineau pe vremuri negativitatea, ura, războiul, au plecat dintre noi. Generaţiile nou născute vin de pe o altă platformă vibraţională, muuuult mai înaltă, mai luminoasă şi mai plină de iubire, astfel că negativitatea se “diluează” încet dar sigur. De câte ori mi se cere (de către mame  ce se află ele însele pe calea iluminării) să deschid Cronica Akashă pentru copiii lor “noi” ( adică până în 14-15 ani)  sunt fascinată de ce vibraţie au şi cu ce date vin deja (pentru care un adult a muncit 25 de ani cu el însuşi!!) Credeţi-mă că mergem către Lumină, nu mai există cale de întoarcere, iar voi, cei care citiţi astfel de articole, sunteţi cei care contribuiţi conştient la acestă înaintare, sunteţi maeştrii veniţi special ca să asiste Pământul în marea transformare!

 

Auto-compasiunea

 

Dacă vrem să ajutăm în toate aceste demersuri, e nevoie întâi să cultivăm compasiunea pentru noi înşine, altfel nu vom putea contribui cu nimic. E nevoie să creştem lumina din noi înşine, înainte de a lumina calea altora!

Şi cum facem asta? Renunţând la resentimente, la ranchiună, la furie faţă de cei ce “ne-au greşit”, proiectând iertare asupra celor de neiertat , îmbrăţişând copilul rănit din noi , accesând acea inocenţă şi iubire necondiţionată care se află în interiorul fiecăruia dintre noi…

A fi mereu în contact deliberat cu Sursa care rezonează în noi înşine , cu inima plină de compasiune şi iubire pentru tot ce există, ne ţine prezenţi şi implicaţi vibrational într-un mod pozitiv pentru a putea contribui la evoluţia umanităţii.

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

7 paşi către manifestarea realităţii

7 paşi către manifestarea realităţii

Procesul de manifestare a realităţii în trei paşi este, după Abraham-Hicks, foarte simplu: ceri, Universul livrează, tu primeşti. Pare floare la ureche, nu?

Mintea noastră, în această dimensiune materială în care ne aflăm şi având atâtea exemple de eşecuri din trecut, nu se lasă convinsă aşa uşor că putem avea tot ce ne dorim. De obicei dăm vina pe circumstanţe, pe alte persoane, pe ghinion… Ce am ajuns să înţeleg este că procesul de manifestare devine mai fluid, mai uşor, dacă ne concentrăm pe pasul trei. Aici avem noi de învăţat multe.

Despre primul pas, acela în care ceri, iarăşi există anumite lucruri de lămurit. În primul rând, noi cerem permanent şi constant câte ceva de la Univers. Cu fiecare nemulţumire pe care o trăieşti, trimiţi în vortexul tău de creaţie dorinţa de a experimenta opusul. Dacă ţi-e frig sau foame, trimiţi dorinţa de a sta la căldură şi de a mânca, dacă nu îţi plac hainele tale sau casa în care stai, Universul a priceput deja că îţi doreşti altceva…

Problema este că, de cele mai multe ori , noi nu suntem conştienţi de ceea ce am trimis ca solicitare. Creăm inconştient şi atunci nu este de mirare că nu reuşim să manifestăm ce ne dorim. Dacă, de exemplu, lucrăm conştiincioşi la a manifesta un nou job, mai bine plătit, dar zilnic noi informăm Universul că avem nevoie de libertate şi timp pentru noi şi familia noastră, acestea fiind valorile cele mai dragi nouă, atunci nu vom primi prea curand oferta de  serviciu. Inconştient vom face tot felul de acţiuni care ne vor sabota împlinirea lucrului pe care ni-l dorim (conştient) cel mai mult.

Aşadar, pentru mine, primul pas când e vorba de a ne manifesta realitatea dorită este :

 

Pasul 1. Aliniază-te cu dorinţa sufletului

 

De multe ori ne dorim lucruri pentru că aşa vedem că au alţii sau pentru că nu ştim ce ar presupune exact acel lucru, sau pentru că e doar o dorinţă egotică care ne-ar face să ne simţim importanţi, superiori, invidiaţi… iar Universul nu oferă suport în astfel de demersuri.

Vom fi sprijiniţi doar când e vorba de o dorinţă a sufletului, care ne-ar bucura, ne-ar ajuta să ne expandăm,să evoluăm,  să aducem şi mai multă Lumină în noi.

Ce înţelegem de aici? Că e nevoie să fim în contact cu Sinele nostru, să ştim cine suntem, ce nevoi avem, ce dorim să creăm pe Pământ , care ne sunt lecţiile de învăţat, temele de experimentat. Cei care îşi cunosc profilul sufletului, indiferent că au avut viziuni proprii, sau că au meditat şi au găsit singuri răspunsurile, sau au apelat la hipnoză, regresii, Realinierea Sufletului, etc, calcă altfel pe pământ, sunt mai echilibraţi, mai siguri pe ei, înţeleg de ce au venit, care le este rolul, şi pot crea în aliniere cu această direcţie. Nu sunt “peste tot”, azi vor ceva, mâine cred că au descoperit cu adevărat ce nevoi au, şi schimbă direcţia….

Până nu ştim exact cine suntem şi ce căutăm în viaţa noastră, avem două puncte de atracţie: unul al sufletului şi unul al ego-ului. Ideea e că sufletul vine cu o agendă, iar ego-ul, furat de strălucirea lumii, încearcă să manifeste cu totul altceva. În felul acesta vom avea mereu senzaţia că tragem singuri căruţa după noi, că nu suntem sprijiniţi de Univers, că nimic nu pare să ne iasă după cum ne dorim.

 

Pasul 2: Decide clar ce vrei

 

Dacă nu ştii ce anume îţi doreşti, va fi greu să începi să manifeşti conştient realitatea. Imaginează-ţi că eşti cu  un grup de prieteni la un restaurant. Studiaţi meniul şi fiecare face comanda, dar tu inca nu te-ai hotarat. Spui ceva la repezeala, apoi, pana sa ajunga chelnerul la capatul celallat al mesei, il mai strigi o data si schimbi comanda. Când vă citeşte ce a scris, ca să nu greşească cumva, tu iţi aminteşti că era o specialitate a bucatarului care îţi făcuse cu ochiul, aşa că il rogi să schimbe comanda ta. Dacă te mai duci şi o data după el, la bucatărie, să îl rogi să schimbe şi salata, e clar că ori te vei alege cu 2-3 platouri de mâncare în faţă, ori cu niciunul.

Alege să creezi ceea ce te bucură, ce te-ar entuziasma, astfel eşti sigur că te aliniezi cu dorinţa Sinelui Înalt. Odată ce ai hotărât ce vrei, rămâi constant, permite să se manifeste în viaţa ta, apoi faci alte corecţii.

Cartea electronica gratuită,” Adevăratul Nord”, articolul “Menire, Scop, Misiune”, şi emisiunea Viaţa în armonie, din 3 martie, vorbesc toate despre cum poţi să iei decizii împuternicite după ce ai aflat ce îţi doreşti să creezi.

 

Pasul 3: Foloseşte-ţi imaginaţia

 

Ai nevoie de o viziune. Universul nu reacţionează la ceea ce spui tu că ai vrea, ci la starea ta de a fi, la vibraţia pe care o emani în câmpul quantic. Acestă vibraţie este determinată de mai mulţi factori, printre care emoţia este unul fundamental.

Folosim imaginaţia doar ca să începem să rostogolim bulgărele de zăpadă la vale, pentru că ea acţionează ca un simbol, ca o reprezentare sau o matriţă, prin care informăm Universul despre dorinţa noastră. Imaginaţia ne pune în acea stare de a fi în care să permitem Sinelui Înalt să ne furnizeze ceea ce vrem.

Este nerealist să aştepţi să ţi se împlinească lucrurile exact aşa cum ai vizualizat tu! Doar te limitezi în acest fel, sau împiedici cu totul manifestarea. Panourile cu imagini ale casei tale de poveste sau cu maşina visată, partenerul ideal, jobul mult râvnit…nu au decât rolul de a genera în noi o vibraţie atât de înaltă încât să înceapă să invite în realitatea noastră ceea ce ne dorim, nu au scopul de a “dicta” Universului forma în care vrem să apară aceste lucruri în viaţa noastră!

Imaginaţia este modul prin care ne construim propria poveste. Adică noi suntem naratorul, noi stabilim ce vrem să experimentăm în propria viaţă.

Când ne dorim ceva, noi creăm o nouă linie temporală, în care totul există deja, virtual. Imaginaţia ne ajută să ne ridicăm vibraţia astfel încât să ne stabilim la frecvenţa pe care o are acestă nouă linie temporală, ca să o putem percepe, căci nu putem vedea niciodată ceea ce nu se aliniază cu vibraţia noastră.

Mintea noastră este capabilă să imagineze, să vizualizeze, dar nu este treaba ei să ştie şi cum se vor implini lucrurile dorite. Dorinţa de a şti exact parcursul sau forma în care se va manifesta  rezultatul ne face să eşuăm lamentabil în procesul de manifestare.

O notă foarte importantă: am lucrat cu multe persoane care spuneau: “nu pot, îmi este imposibil să îmi imaginez, eu nu am imaginaţie”. De fiecare dată acolo există un blocaj, o traumă, cumva nu îţi dai voie să te duci cu imaginaţia de teamă să nu fii dezamăgit/ă, sau că nu meriţi sau nu eşti în stare, sau suficient de … capabil(ă)/înţelept(-eaptă), deştept(-eaptă)/etc.  E un aspect ce trebuie investigat, curăţat, pentru că imaginaţia este, pentru dimensiunea a cincea, exact ce era gândirea pentru dimensiunea a treia, nu poţi funcţiona fără imaginaţie în Noul Pământ.

Si mai e ceva de subliniat: mergi cu imaginaţia până acolo unde nu întâmpini rezistenţă. Când simţi că te duci către lucruri specifice iar mintea începe să se întrebe “dar cum vom face toate astea? Este oare posibil?”, etc, întoarce-te la emoţia generală, la ceea ce e plăcut pentru tine să îţi imaginezi, chiar dacă e într-o formă mai generală.

 

Pasul 4. Susţine-ţi viziunea cu emoţii congruente

 

Spuneam că Universul nu aude nici de vorbele tale, nu se lasă nici impresionat de plânsul şi nefericirea ta, Universul e impartial şi îţi reflectă înapoi tot ceea ce emiţi tu ca vibraţie!

Atunci, e nevoie să ne susţinem dorinţa şi imaginaţia cu o energie înaltă, de entuziasm, bucurie, aşteptare pozitivă, încredere, credinţa că meriţi şi că este spre binele tău cel mai înalt ceea ce îţi doreşti tu să manifeşti.

Emoţiile congruente sunt cele care se potrivesc perfect cu creaţia ta. Dacă vrei să obţii o poziţie mai înaltă, de şef de department- de exemplu, nu te mai simţi ca ultimul angajat din firmă, neluat în seamă şi fără putere de decizie! Ieşi din frustrări şi ridică-te deasupra situaţiei. Cum ar privi un coordonator echilibrat, puternic, vizionar, situaţia în care te afli? Ce abilităţi ar demonstra? Cum ar gândi? Cum s-ar simţi în pielea lui? Ce ar face? Cu cât simţi şi acţionezi ca un coordonator, cu atât vibraţia ta se va apropia de cea a noii tale linii temporale create, cea în care tu chiar eşti şeful de departament.

Este total greşit să gândim (şi 90% dintre oameni exact asta fac!) : “Am să gândesc ca un şef, am să acţionez ca un şef, atunci când am să devin şef!” şi aici puteţi înlocui “şef” cu : “om bogat”, “iubit/ă”, “om sănătos”, “om liber”….

Neal Donald Walsh spunea că este suficient să dai un bănuţ unui cerşetor ca să stârneşti în tine acea vibraţie de “am suficient cât să dau şi altora, cu bucurie şi uşurinţă” iar aceasta este o declaraţie vibraţională foarte puternică pentru cineva care îşi doreşte abundenţa financiară.

Găseşte cât mai multe motive şi circumstanţe ca să gândeşti, simţi, acţionezi, ca cel care vrei să devii, chiar dacă încă eşti departe de a fi acela! Iată marele secret al manifestării! De fapt, nu prea e secret, fiincă e scris şi în Biblie de aproape 2000 de ani: “De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” Marcu 11:24.

 

Pasul 5: Focus şi voinţă -laser

 

Am întâlnit multe persoane pasive în creaţia lor, mergând pe ideea: “ am trimis intenţia mea Universului, acum aştept să se împlinească, nu mă zbat, nu fac nimic, pentru că asta ar împiedica manifestarea”. Apoi se miră de ce nu se întâmplă nimic.

In ultimul pas vom discuta despre partea valoroasă a acestui concept şi îl voi explica, căci acolo e o confuzie. Până atunci să spunem aşa: poţi sa îţi doreşti ceva dar să nu îţi direcţionezi focusul asupra acelui lucru. Dacă Universul nu ştie că e important pentru tine, cum ar putea să ţi-l ofere?

Există şi în creierul nostru un filtru numit Sistemul reticular de activare (RAS) care atunci când  înţelege ce este important pentru noi , începe să selecteze din mediu şi să ne atragă atenţia asupra acelui lucru. Exemplul clasic citat în astfel de cazuri este Mercedesul roşu: ţi-ai luat un Mercedes roşu şi de unde credeai că vei fi unicul pe şosele cu o astfel de maşină, începi să vezi în jur o grămadă de astfel de maşini, deşi până atunci nu văzuseşi niciuna. Ele existau oricum dar nu aveai tu ochi pentru ele. Când ne focalizam atenţia asupra a ceva ce ne place sau ne dorim, Universul ne va scoate mai mult din acel lucru în faţă. Asta e putearea atenţiei direcţionate.

Se spune:”Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide/ Căci oricine cere capătă, cine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide” ( Matei 7:7) . Intenţia de manifestare e nevoie să fie clară, puternică, conştientă şi susţinută, nu întâmplătoare sau ocazională.

 

 

Pasul 6: Acţionează inspirat

 

După filmul “Secretul” şi “Ce naiba ştim noi, de fapt” (“What the…bleep…do we know?”), lumea a înţeles că Legea Atracţiei este reală şi că oricine poate gândi pozitiv şi atrage lucrurile dorite în viaţa personală. Doar gândind şi imaginând nu se întâmplă, însă, nimic.

Intenţia funcţionează automat doar la nivel de dimensiunea a cincea. Imaginaţia este modul în care lucrăm la nivelul minţii, a dimensiunii a patra. Acţiunea este modul în care schimbăm lucrurile în dimensiunea a treia, materială, fizică.  Suntem 3 în 1, la toate aceste niveluri e nevoie să acţionăm, ca să producem o schimbare dorită.

Dacă vrei să ajungi sef de department, fă nişte cursuri de management, de leadership, citeşte nişte cărţi de dezvoltare personală. Dacă vrei un partener, lucrează cu tine, curăţă credinţele limitative, fă curat în sufletul tău şi în casa ta, mergi la sală, verifică-ţi garderoba, stilul, ieşi în oraş, nu doar visa la Făt-Frumos….

Există o precizare aici: nu e totul nici să acţionezi cu forţă, “smuncit”, făcându-ţi planuri de bătaie , strategii mentale egotice… învaţă să acţionezi din inspiraţie: ascultă-te, intră întâi în legătură cu sufletul tău, simte-te , lasă-te condus de intuiţie, aşteptă să fii inspirat să acţionezi, vorbeşte cu ghizii şi îngerii tăi, intră în flux întâi, apoi hotărăşte ce vrei să faci.

Nu uita: bucuria e indiciul care te conduce! Dacă faci ceva ca “tras de câini” , muşcând din tine, opreşte-te, nu eşti pe drumul cel bun, doar îţi vei scădea şi mai tare vibraţia!

 

Pasul 7: Detaşează-te de rezultat

 

La asta se referă primul paragraf de la pasul 5. Legea detaşării, a permiterii manifestării, este foarte importantă. De asta se spune că este nevoie să nu te zbaţi. Zbaterea ar însemna îndoiala pe care o introduci  în ecuaţie atunci când ai impresia că nu se întâmplă nimic, nerăbdarea pe care o manifeşţi, nerespectarea timpului divin.

Dar detaşarea se face faţă de rezultat, nu faţă de proces, aşa cum înţeleg mulţi. Într-un fel, afirmi către Univers: “indiferent dacă se întâmplă aşa cum îmi doresc eu sau nu, eu mă voi bucura de tot procesul, mă voi ghida după bucuria sufletului meu, lăsând manifestarea – modul şi timpul în care aceasta se va produce, în mâinile dibace ale Universului, cu deplină încredere că totul este către binele meu cel mai înalt”.

Există şi o lege a gestaţie de care e nevoie să ţinem seama: fiecare plantă are timpul ei de dezvoltare de la sămânţă la primul fir deasupra solului şi apoi spre maturare; fiecare embrion are nevoie de un timp clar stabilit până să se poată naşte… Exact acelaşi lucru este valabil şi în manifestarea realităţii: când spunem că nu se întâmplă nimic, de fapt motoarele funcţionează la turaţie maxima pentru noi , dar în spatele “scenei”, unde noi nu avem încă capacitatea de a vedea. A ne îndoi, a pune întrebări, a ne pierde răbdarea, înseamnă a încetini sau a opri total motoarele.

Cheia în procesul manifestării este exact ce vă spuneam în primul paragraf al articolului:  cum primeşti ceea ce ai cerut. Acceptare totală, permitere totală, încredere totală. Accepţi că nu mai vrei să creezi în modul învechit, eşti gata să dai drumul vechii tale realităţi şi permiţi Universului să îţi aducă ceva total neaşteptat care să te surprindă într-un mod extraordinar de plăcut , dincolo de ceea ce îţi poţi tu imagina. Şi când dai mână liberă Universului, pregăteşte-te să trăieşti ceea ce unii numesc minuni.

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Principii de bază în crearea deliberată a realităţii

Principii de bază în crearea deliberată a realităţii

Cum ne creăm deliberat realitatea este un subiect foarte amplu. Astăzi discutăm doar despre anumite principii cheie fără de care nu avem cum să reuşim în acest demers.

 

Realitatea dimensiunii a treia

 

Mii de ani am crezut că a trăi înseamnă să te lupţi cu încercările vieţii şi să le dovedeşti. “O luptă-i viaţa, deci te luptă” spunea şi al nostru Coşbuc în “Lupta vieţii”. Percepţia generală era că lucruri diverse (de obicei negative) ne sunt “trimise” pe calea vieţii să ne încerce, să ne provoace, ca să ne întărească caracterul.  Aceste lucruri erau aleatorii, fără nici o legătură cu persoana, simple întâmplări sau ghinioane, ori incidente provocate de oamenii răi, invidioşi sau făr’ de Dumnezeu ce doreau să moară şi capra noastră. “Asta-i viaţa”, nu?  Rolul nostru era să rezistăm, să ne batem până la ultima picătură de sânge, să nu ne lăsăm înfrânţi, să ieşim victorioşi , adică să reacţionăm la toţi aceşti factori externi şi să nu le permitem să ne modifice realitatea.

Aceasta este, însă,  realitatea dimensiunii a treia, caracterizată prin:

1.Victimizare, lamentare, judecată, blamare lucrurile “ţi se întâmplă”, fără să înţelegi niciodată cauza lor, ceea ce te determină să te consideri bătut de soartă, neajutorat, oprimat şi sa arăţi mereu cu degetul către alţii care “ţi-au făcut” acea nedreptate, şi pe care, normal, îi judeci, îi vorbeşti de rău, îi urăşti chiar.

2. Starea de contractare, de constricţie a câmpurilor, de defensivă – reacţionezi mereu la ce apare în faţa ta, păşeşti cu grijă ca să nu dai de bucluc, speri să fie bine dar te pregăteşti pentru ce e mai rău, ţi-e frică de judecata celorlalţi şi de Dumnezeu.

3.credinţa că suntem separaţi şi mereu în competiţie pentru resurse limitate –  dacă tu ai mai mult, înseamnă că mie îmi rămâne mai puţin, de aici invidia, încercarea de a lua ce este a altuia, zbaterea, manipularea, nepăsarea faţă de semeni, lipsa de compasiune şi altruism. De asemenea, credem că suntem separati şi de Creator, de aici abuzurile şi preaslăvirea unor “aleşi” ce servesc ca şi intermediari. Pe lângă toate acestea, credem şi că există o separare clară între ce este în exterior şi ceea ce este în interiorul nostru.

Concluzia ar fi că până acum omenirea a trăit în modulul “supravieţuire” şi nu “creaţie”, nu a ales conştient ce să experimenteze, doar a reacţionat la tot ce i s-a ivit în cale.

 

A reacţiona versus a crea deliberat

 

Peste 75% din populaţie este încă în dimensiunea a treia de creaţie, dar dacă citiţi aceste rânduri iar cele descrise mai sus vi se par uşor … arhaice, înseamnă că v-aţi trezit şi aţi început să realizaţi că viaţa este mai mult decât ce au trăit predecesorii noştri.

Suntem prima generaţie care învaţă “reţeta” creaţiei deliberate, devenind din ce în ce mai conştienţi de noi înşine şi de cine suntem cu adevărat, din acest motiv este destul de dificil, dar dacă ne facem conştiincios misiunea cu care am venit, oferim generaţiilor viitoare o platform solidă de pe care să lucreze la crearea Lumii Noi.

În dimensiunea a treia cream făcându-ne un plan pe care îl urmam, într-un mod linear, secvenţial, şi care presupunea mult efort, muncă asiduă, transpiraţie, manipularea circumstanţelor pentru a obţine un anumit rezultat .

Când funcţionezi în dimensiunea a treia, lucrurile au o frecvenţă de vibraţie foarte lentă, se avansează greu şi durează mult. Eşi mai mult atent la ceea ce faci şi nu la ceea ce îţi doreşti. Nu ai timp decât să reacţionezi la stimuli, nu poate fi vorba de creaţie deliberată, în aceste condiţii. Cumva te simţi prins în capcana circumstanţelor şi nu este deloc confortabil să creezi în acest mod.

Ridicându-ne frecvenţa de vibraţie , înţelegând că nu există întâmplare, hazard sau greşeală, începem să ne îndreptăm către dimensiunea a cincea, să devenim maeştri in utilizarea conştientă a legii cauzei şi efectului.

Acum, mulţi dintre noi ne aflăm în dimensiunea a patra, o dimensiune intermediară, de conştientizare, de acceptare şi integrare a noilor concepte, precum şi de exersare a noilor abilităţi. Dar nu va dura mult, e doar o perioadă de tranziţie!

Există mulţi oameni pe planeta care s-au stabilizat deja în dimensiunea a cincea. Nu, nu călătoresc încă în corpul de lumină Mer-ka-ba, nu levitează si nici nu trec prin pereţi :-)  dar nivelul de frecvenţa a conştiinţei le permite să îşi creeze realitatea mai uşor şi în mod deliberat.

 

Principiile de creaţie în 5D

 

În dimensiunea a 5-a creaţia este din ce în ce mai rapidă, până la a deveni instantanee. Totul este. Atât. Toate potenţialităţile există în acum, pentru că nu există timp. După cum observaţi deja, timpul pare că ni se scurge printre degete… aşa că ne apropiem :-)

 

Cea mai mare provocare este să ne amintim de Sinele nostru multidimensional.

 

Noi abia abia ieşim din Kali Yuga* (epoca fierului, a viciului, certurilor şi discordiei), cea mai întunecată dintre cele mai întunecate epoci trăite de omenire, în care ne-am scufundat la maximum în material şi vibraţii de frecvenţă joasă .

(* studiul ciclurilor conştiinţei globale e o treabă mult mai complicată decât menţionez eu aici … Unii au calculat sfarşitul Kali Yuga în 2025, după care vor fi 300 ani de tranziţie… Dacă luăm în considerare scrierile vechi, Kali Yuga ar dura 432 000 de ani… Aşadar, vă invit să cercetaţi subiectul pentru o înţelegere mai corectă)

 

yugas-clar

yuga-univers

 

Trăind în această epocă, conştiinţa umană a coborât la cele mai joase cote, în jurul nostru s-a construit un fel de zid greu de penetrat, dar cu cât ne aliniem mai mult cu acest Sine multidimensional, începem să ne amintim de acele instrumente interne înnăscute, cu ajutorul cărora vom reuşi să trecem dincolo de acest zid al obişnuiţelor mentale şi emoţionale din 3D.

Cheia este deci creşterea frecvenţei de vibraţie a gândurilor şi emoţiilor noastre. Aceasta este “ascensiunea” de care se tot vorbeşte acum şi care constă în transmutarea vibraţiilor de joasă frecvenţă şi stabilizarea într-o realitate energetică superioară.

Ascensiunea nu este un mijloc de “a scăpa” de viaţa grea sau inconfortabilă pe care am trăit-o în 3D, ci modul în care dizolvăm fricile, emoţiile grosiere, oferindu-le acceptarea şi iubirea noastră necondiţionată, pentru a putea ajunge saexperimentăm realitatea dorită.

Pentru a putea experimenta şi transcende un anumit nivel de frecvenţă, e nevoie să avem încredere şi credinţă, să învăţăm să ne predăm fluxului vieţii, Sinelui Înalt, să renunţăm la ataşamente şi control.

Iar ca să putem face toate acestea trebuie să ştim cine suntem, mai înainte de toate. Prea mult timp am crezut că suntem fire de praf în acest univers, păcătoşi nedemni de a ridica privirea din pământ.

Realitatea este că fiecare dintre noi este un portal prin care Sursa se exprimă pe Sine, suntem fiinţe multidimensionale care călătorim prin vastitatea Universului având conştiinţa şi cunoaşterea că suntem una (UNUL) cu tot ceea ce există. Cu cât atingem stări mai înalte de conştiinţă, cu atât vom percepe dimensiuni mai înalte ale Universului.

Vă puteţi imagina dimensiunile (de obicei se vorbeşte despre 12 dimensiuni) ca fiind straturi peste straturi de realitate. În funcţie de intenţia şi atenţia noastră, noi ne putem calibra conştiinţa pe o anumită bandă de frecvenţă în care dorim să experimentăm.

Acest proces de recalibrare înseamnă, de fapt, să creezi deliberat realitatea preferată.

Ce poţi face pentru a deveni un astfel de creator conştient?

 

1.Controlează-ţi tiparul vibraţional

 

Până acum am fost obişnuiţi să oferim o vibraţie ca răspuns la ceea ce observam în jurul nostru sau la ceea ce experimentam intern. Eram fericiţi dacă se întâmplau anumite lucruri, şi eram speriaţi, nervoşi, etc , dacă se întâmplau lucruri neplăcute. Doar reacţionam la ce ne furniza mediul.

E nevoie să învăţăm să nu tragem concluzii bazate doar pe ceea ce ne spun cele cinci simţuri! Doar pentru că nu vedem miracolele, nu înseamnă că ele nu se întâmplă!

Ca să poţi schimba realitatea în mod conştient, e nevoie să oferi mediului energetic o anumită vibraţie, selectată de către tine intenţionat, egală cu ceea ce doreşti tu să experimentezi, să simţi. Asta înseamnă să simţi deja bucurie, iubire, calm… dacă asta doreşti să primeşti şi din partea mediului energetic.

Când ne trezim dimineaţa, noi suntem “resetaţi”, atunci avem posibilitatea de a crea “pe curat”. Acest lucru presupune să nu ne amintim de cum am deschis ochii despre problemele zilei anterioare, despre certurile sau supărările avute, ci să ne creăm în minte realitatea dorită folosind imaginaţia, vizualizarea, neapărat însoţite de trăirea emoţiilor corespunzătoare.

 

2.Identifică-ţi ataşamentele şi renunţă la ele

 

Nevoia de validare, nevoia de a avea dreptate, de a controla mersul lucrurilor, sunt doar câteva exemple de ataşamente. Apoi, credinţele noastre limitative trebuiesc şi ele cercetate, dizolvate, înlocuite cu credinţe care să ne elibereze şi să ne împuternicească.

Conştiinţa de dimensiunea a treia este caracterizată de un ataşament foarte mare pentru bani. Nu avem cum să accesăm toate resursele Universului dacă noi ne limităm creaţia la cât cash avem în portofel. S-a crezut mereu că fără bani nu poţi să faci nimic iar acestă gândire blochează şi fluxul creativ şi ajutorul Universului. Banii sunt o energie care va curge uşor dacă ne vom simţi abundenţi, vrednici, iubiţi de Univers şi sprijiniţi de ghizii şi îngerii noştri, şi dacă vom ieşi din cele trei aspecte menţionate la început ca fiind specifice energiei în 3D.

 

3.Numără-ţi binecuvântările

 

Orice vibraţie joasă poate fi ridicată prin practicarea recunoştinţei. Găseşte mereu ceva pentru care să fii recunoscător: că ai două mâini, că ai dormit pe o pernă, că a răsărit iar soarele, orice, doar străduieşte-te să te surprinzi când aluneci pe panta nemulţumirii şi a lipsei, şi imediat recalibrează-te la o frecvenţă superioară prin practicarea recunoştinţei pentru ceea ce ai.

De ce ai face asta? Pentru că nu poţi niciodată percepe ceva ce nu este pe aceeaşi vibraţie cu tine! Dacă nu menţii o vibraţie înaltă, nu vei fi în stare să primeşti, să recepţionezi informaţia necesară, va fi invizibilă pentru tine! Frica, lipsa, îndoială, te poziţinează pe un nivel de frecvenţă unde nu ai cum să primeşti inspiraţie de la Sinele Înalt, şi nu vei vedea nici oportunităţile.

 

4.Înţelege jocul oglinzilor

 

Dacă eşti creatorul vieţii tale, atunci e nevoie să îţi asumi responsabilitatea creaţiilor tale. Realitatea exterioară va reflecta mereu ceea ce se află în interiorul tău. Foloseşte mereu lumea ca feed-back. Nu ai putea să îi recunoşti imperfecţiunile dacă ele nu ar fi şi în tine. La fel, tot ceea ce admiri, apreciezi la ceilaţi, cu siguranţă există şi în tine. Nu e nimic întâmplător, totul este creat de către tine şi pentru tine, într-un mod perfect.

Te invit să vezi şi filmul “Cele 7 oglinzi Eseniene”, cu  Gregg Braden.

 

5.Stai în prezent

 

Momentul prezent este momentul nostru de putere. Creaţia este posibilă doar în Acum. Dacă mintea noastră ne duce mereu în trecut, şi ne tot amintim de greşelile noastre sau de “greşelile greşiţilor noştri” sau încercăm să prevedem ce se va întâmpla în viitor, energia noastră va fi divizată, ne pierdem focusul, ne risipim în zadar.

Avem o mare putere şi anume aceea de “a observa ceea ce observăm”. Fii atent la ce eşti atent pe parcursul zilei! Universul îţi citeşte intenţia în funcţie de locul în care îţi plasezi tu atenţia! Dacă îţi pierzi vigilenţa şi te focusezi pe ceea ce nu îţi doreşti sau pe ceea ce nu ai , degeaba gândeşti în rest pozitiv sau rosteşti afirmaţii.

Noi putem crea doar din momentul prezent. Doar în ACUM există acea conştiinţă de dimensiunea a cincea, dar e nevoie de un pic de timp şi de multă practică la început, până antrenezi acest muşchi al trăirii în prezent.

 

6.Ai grijă ce întrebări pui

 

Nu tot întreba cu nerăbdare: “De ce nu se întâmplă mai repede?”. Doar mergi pe calea creaţiei deliberate pentru că e cea mai bună abordare, nu pentru că vrei rezultate imediate. Asta pune presiune, adaugă o anumită rezistenţă procesului si amână manifestarea.

Nu întreba mereu: “Care e misiunea mea? Ce ar trebui să fac?” nesiguranţa, incertitudinea, frica, te ţin şi mai mult în spaţiul neîmplinirii şi al “necunoaşterii”. În loc, poţi spune “Eliberez acestă nevoie acută de a şti, recunosc şi eliberez frica, furia, frustrarea. Am încredere în ghidarea Universului” sau “Accept rolul pe care mi l-am propus venind aici, sunt pregătit să co-creez cu Universul”.

 

Toate acestea sunt principii de creaţie pe care omenirea nu le-a folosit până acum, de cele mai multe ori par nerealiste, utopice, de poveste… majoritatea celor care nu sunt deschişi către noua paradigmă de gândire vor spune clar că sunt prostii cu care nu merită să vă pierdeţi timpul. Si aici intervine ultimul principiu pe care doream să vi-l prezint:

 

7.Onorează liberul arbitru al fiecăruia

 

Iubeşte oamenii suficient de mult cât să îi laşi să fie acolo unde sunt acum. A trage de partener, prieten, copii sau părinţi să te urmeze la cine ştie ce cursuri de dezvoltare personală, a-i impinge să facă terapie, coaching, iniţieri, echilibrări energetice , etc, doar pentru că tu crezi că le va fi mai bine, nu e o abordare corectă. Prezintă-le sugestiile tale, apoi lasă-i să aleagă ce vor să facă. Nu putem crea decât realitatea noastră. Stabilizează-te cu uşurinţă şi graţie în propriul flux vibrational, urmează-ţi inima şi caută bucuria sufletului tău. Aşa ai mai multe şanse ca ceilalţi să te urmeze.

 

Săptămâna viitoare, în newsletter-ul de marţi ( abonarea se face de aici şi este gratuită) vom continua discutia despre principiile creatiei deliberate.

Tot despre creatie, iertare, importanta dorintelor, menire si misiune personala poti asculta si in interviul de la 1TV Piatra Neamt:

03-martie-2018

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Nu există probleme de creativitate, ci doar de aliniere

Nu există probleme de creativitate, ci doar de aliniere

Omenirea trece acum printr-o mare schimbare de paradigmă: nu vom mai învăţa prin suferinţă, prin karmă, ci prin conştientizare, ieşim din starea de “supravieţuire” şi intrăm în etapa următoare, cea de “creaţie conştientă”.

Doar că mulţi dintre noi se confruntă cu o problemă care în sesiunile de coaching se exprimă astfel: “Aş dori să fiu mai creativ”, “cred că sunt blocat”, “nu reuşesc să ies din rutina”, “nu e nimic incitant în viaţa mea”, “mi-am pierdut mojo-ul”, “nu reuşesc să îmi găsesc un hobby”, “parcă nimic nu mă mai bucură”….

Dacă experimentezi o situaţie asemănătoare, atunci articolul de astăzi este şi pentru tine, căci vom vorbi despre creativitate şi cum putem să (re)devenim creatorul ce am venit să fim!

 

Creativitatea este moştenirea şi destinul nostru

 

De ce spun asta? Pentru că dacă acceptăm că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, înseamnă din start că suntem cu toţii creatori puternici, la fel ca El! Aşa ne naştem! Faptul că există zeci de studii care demonstrează că cei mai creativi sunt copiii, atestă acest adevăr. Doar că, “pe drum”, reuşim cumva să pierdem acestă calitate iar în articolul de astăzi aş vrea să descoperim cum o putem, din nou, revendica.

Creativitatea a fost de multe ori considerată o trăsătură specifică artiştilor, oamenilor care se manifestă creativ prin pictură, sculptură, muzică, dans, teatru, etc. Prin comparaţia cu aceşti titani avem tendinţa să ne considerăm plaţi, fără forţă creativă vitală sau fără imaginaţie. Dar creativitatea se manifestă în absolut toate domeniile vieţii cotidiene, de la cum încropeşti un fel de mâncare cu ce găseşti prin frigider, cum îţi aranjezi grădina, cum organizezi liniile de producţie astfel încât să creşti profitabilitatea, cum rezolvi un conflict astfel încât să nu lezezi stima de sine a celor implicaţi… şi până la cum au abordat Einstein şi Tesla problemele de fizică avansată.

Cu toţii suntem în stare să generăm idei şi concepte noi, este o caracteristică ce a venit “la pachet” odată cu toate celelalte artribute ale fiinţei umane. Creativitatea este moştenirea lăsată nouă de Creator. Noi suntem fiecare un vehicul prin care se manifestă creativitatea lui Dumnezeu.

La fel de bine, creatvitatea este destinul nostru. Doar prin creativitate putem avansa ca societate, putem evolua ca fiinţă umană, în mod conştient.

 

Creativitatea nu este un aspect al minţii

 

Se consideră, de obicei, că a fi creativ înseamnă să ai multe idei creative.

Chiar şi definiţia “oficială” este: “Creativitatea este un proces mental şi social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente”. Personal, consider că dacă nu pui în practică aceste idei, dacă nu faci ceva cu ele, rămâi doar la nivelul de imaginaţie.

Sunt multe tehnici de generare de idei, de exemplu brainstorming-ul sau  tehnica Walt Disney din NLP, dar dacă acestea nu au o parte practică, o aplicabilitate imediată, nu poţi spune că te-ai exprimat creativ.

Din definiţia de dictionar e bine să reţinem, totuşi, un aspect important: creativitatea nu înseamnă doar inovaţie ci şi combinarea, asocierea de idei, de lucruri, aspecte sau fenomene deja existente. De multe ori lucrez cu persoane care,  in Cronicile Akashice aparţin unui anumit Grup de suflete de origine, şi care afirmă răspicat, şi cu o oarecare dezamăgire în glas, că nu sunt deloc creativi. Ceea ce nu este deloc adevărat pentru că ei sunt specialişti în a “îmbunătăţi” lucrurile deja existente. Nu inventează ei roata dar au aşa o abilitate de a o face să se învârtă mai uşor sau mai repede!

 

Încetează să tot repeţi “eu nu sunt creativ”

 

Ca în orice alt aspect al vieţii, cu cât îţi repeţi mai des că nu ai un lucru, cu atât întârzii sau împiedici cu totul, manifestarea lui în realitatea ta exterioară. Te blochezi singur în acel spaţiu al negaţiei. Deschide-te, intră cu uşurinţă şi fără ataşamente mentale în fluxul vieţii.

Şi adevărul este că noi creăm non-stop, nu putem experimenta realitatea dacă nu o creăm mai întâi, doar că o facem într-un mod automat, inconştient, iar creaţiile noastre sunt pe măsură: inconştiente, slabe, fără un scop puternic, fără intenţie clară, întâmplătoare. Fiecare dorinţă a omului, indiferent cât de mică sau mare ar fi ea, de conştientă sau inconştientă, trimite în vortexul său personal de creaţie o solicitare către câmpul cuantic, mintea lui Dumnezeu, conştiinţa lui Unu. Iar Universul răspunde imediat, creând acea linie temporală virtuală în care dorinţa este împlinită. “Cere şi ţi se va da”. Munca noastră constă în a ne alinia vibrational cu acea frecvenţă specifică a dorinţei noastre, pentru ca ea să “coboare”, să se manifeste din planul virtual, ideatic, în planul fizic, concret, palpabil.

Poate ar fi mai uşor să vă gândiţi că intenţia de manifestare este ca aburul. Vizualizarea, gândul şi emoţiile legate de realizarea dorinţei sunt ca apa lichidă. Iar exprimarea fizică a dorinţei, în realitatea curentă, este gheaţa, forma fizică,  materială, brută, concretă. Coborâm din 5D (Spirit/ arhetip) în 4D (minte), apoi în 3D (fizic). Repet mereu: suntem trei în unu.

 

Pentru a fi creativ în exterior e nevoie să mergi în interior

 

Dacă toţi oamenii sunt creativi atunci când sunt copii, dar pierd din acestă abilitate pe măsură ce se maturizează, atunci e clar că nu e nevoie să dobândim ceva din exterior, să facem cursuri pentru a deprinde acest skill, acestă abilitate pe care noi nu am avea-o, ci doar să curăţăm canalul dintre noi şi Sinele înalt pe care am reuşit să îl “colmatăm” în timp cu diverse credinţe limitative, frici, tipare de gândire şi obişnuiţe de comportament ce acţionează în detrimentul nostru.

Valoarea creativităţii vine din ceea ce aducem, “downloadăm”, din lumea arhetipurilor lui Platon şi la care avem acces doar prin intuiţie. Marii artişti, matematicienii celebri, fizicienii ce au scris istorie, şi toţi cei ce au inventat vreodată ceva mai mult sau mai puţin spectaculos, au avut o conexiune directă cu “lumea ideilor”, cu mintea lui Dumnezeu. Totul există deja în această “supă” a infinitelor potenţialităţi, iar noi suntem mereu conectaţi la acest câmp cuantic universal.

Vă amintiţi cum povestea Beethoven că auzea muzica deşi era surd şi cum el doar scria partitura ce “curgea” prin el? Sau de Michelangelo care spunea că statuia exista deja în blocul de marmură, el era doar inspirat să o scoată la suprafaţă îndepărtând bucăţile de piatră ce o ţineau prizonieră? Sau de Einstein care definea creativitatea ca fiind “inteligenţa care se distrează/ se joacă”?

Ce este comun tuturor celor care creează este starea de flow, intrarea în acel râu al vieţii care curge prin noi şi care ne conectează la tot ce există. Dar şi atunci când eşti îndrăgostit sau când ai o experienţă mistică, în meditaţie, experimentezi aceeaşi stare de flux. Atunci te simţi unic dar parte din întreg, eşti deasupra condiţionărilor, te simţi liber, suveran. Iar acesta este condiţia Omului Nou la care învăţăm acum cu toţii să ne re-aliniem.

Nu există probleme de creativitate la oameni, există probleme de aliniere cu Sinele!

 

Pentru a trăi creator conştientizează principiul feminin

 

In Tao Te Ching, capitolul 6, Lao Tzu spune aşa: “Spiritul ce nu moare niciodată / este numit femeie, mama primordială” (sau “misterioasa femelă”, în alte traduceri). “Poarta către misterioasa femelă este rădăcina creativităţii/ a Cerului şi a Pământului” .

Interpretarea se referă la principiul feminin creator, din care toate sunt zămislite. Creaţia se întâmplă oricum şi este continuă. Dacă însă conştientizăm şi ne conectăm la acestă forţă creatoare devenim şi noi părtaşi la creaţie, devenim co-creatori. Fiecare om are în el ambele principii, masculin şi feminin.

Energia feminină te poate purta către perfecţiune dacă alegi să contribui la naşterea unor noi idei, înţelegeri, realităţi, folosindu-ţi capacitatea creatoare lăuntrică, unică ţie, fiindcă rezonează cu ce este în adâncul sufletului tău. Şi aici ne referim la acea poftă de viaţă, entuziasm, încântare pe care le resimţi atunci când te gândeşti la chemarea ta, la misiunea ta personală, la ceea ce te bucură şi îţi dă sens vieţii.

Centrul creativităţii noastre nu este în cap, în minte. Este în chakra a doua, numită Svadhisthana, în traducere “locul în care sălăşuieşte Sinele”. Acesta este locul în care ne regăsim identitatea creativă, în care ne deschidem către adevăratele noastre dorinţe.

Chakra a doua este asociată cu luna, reprezintă starea noastră emoţională, cât de receptivi suntem la energia celorlalţi şi cât de dispuşi să investim în creaţia noastră şi a celorlalţi. Coordonează tot ceea ce ţine de creaţie, procreaţie, creativitate, sexualitate şi bani.

Când nu este blocată, ne ajută să ne focusăm pe ideile creative şi să le hrănim cu atenţia şi dedicarea noastră până se manifestă în ceva tangibil, în realitatea fizică.

De multe ori găsesc acestă chakra blocată la cei cu care lucrez iar acest aspect este foarte important şi e nevoie să ţinem seama de el pentru că are o mare influenţă negativă asupra capacităţii noastre de creaţie şi manifestare.

 

Pentru a trăi creator, gândeşte cuantic

 

Orice act de creaţie este o întâlnire cu Maestrul din tine, acel sine cuantic cu care valsezi în ringul ideilor şi intuiţiilor. Conştiinţa umană, prin alegere conştientă şi focalizarea atenţiei pe o anumită idee, dsprinde din câmpul de potenţialităţi o anumită posibilitate pe care o aduce în concret, o manifestă fizic.

Ca să putem face acest lucru e nevoie să ne schimbăm paradigma de gândire, să ieşim din materialism (unde acceptam doar ceea ce este detectabil cu cele cinci simţuri ale omului) şi ne deschidem către oceanul de posibilităţi pe care doar le putem intui.

E o nouă paradigmă ce include, pe lângă materie, conştiinţa. Dr.Amit Goswami o numeşte “ştiinţa din conştiinţă”, adică o îmbinare dintre fizica cuantică şi metafizică. În lumea cuantică nu există experienţă, există doar infinite posibilităţi pure. Conştiinţa umană colapsează posibilităţile în realitate, le condensează în plan fizic, fenomenul acesta este denumit “reducţie” în fizica cuantică.

Experienţa este singurul lucru care contează pentru noi, ca oameni, pe Pământ. Doar asta ducem înapoi la Creator. Iar actul creativ oferă experienţe!

Vă spuneam şi la început: creativitatea este parte din destinul nostru. Nu putem face un salt cuantic, un salt în conştiinţă, dacă nu acceptam acestă nouă paradigmă ce ne poate ajuta să evoluăm ca specie.

Dr. Amit Goswami spune despre imaginea din titlul articolului, pictura lui Michelangelo Buonarroti de pe tavanul Capelei Sixtine, că reprezintă întâlnirea dintre egoul condiţionat (omul) şi posibilităţile Sinelui Cuantic (mintea lui Dumnezeu – probabil aţi auzit despre asemănările descoperite dintre norişorul în care stă Tatăl Ceresc şi creierul uman…) şi asta înseamnă creativitate cuantică sau ceea ce anticii numeau mariajul cerului (transcendenţa) şi al pământului (imanenţa).

 

capela-sixtina-brain

Săptămâna viitoare, în newsletterul de marţi ( abonarea se poate face aici şi este gratuită), vom continua să discutăm despre creativitate în termeni mai practici  :-)

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Ce faci când nu mai ştii ce să faci?

Ce faci când nu mai ştii ce să faci?

Am primit această întrebare de curând, şi pentru că mulţi alţi clienţi cu care lucrez simt la fel în această perioadă, am hotărât să scriu despre acest subiect dintr-o perspectivă diferită decât cea din articolul “Ce trebuie să-ţi aminteşti atunci când te simţi blocat”.

Întrebarea vine în contextul în care ai lucrat cu tine ceva (zeci de) ani, ai citit o bibliotecă de cărţi de dezvoltare personală, ai fost la cursuri şi seminarii cu cei care au scris istorie în domeniu, şi totuşi, viaţa ta e departe de a fi ce ţi-ai dorit.

Pe scurt, un răspuns posibil la întrebarea “Ce faci când nu mai ştii ce să faci?” ar fi:  “Nu mai faci nimic. Te opreşti”. Mintea nu va fi însă satisfăcuta cu un răspuns atât de laconic, aşa că voi dezvolta.

 

Ia mâinile de pe cârmă

 

De cele mai multe ori starea noastră de confuzie, blocaj, încremenire, este data de învălmăşeala gândurilor care nu ne dau pace. Îngrijorarea, incertitudinea, nesiguranţa, ideea că nu ştii ce urmează şi că, ineviabil, vei pierde controlul determină atacuri de panică, insomnii şi somatizări la nivel de trup fizic.

E ca şi când ţi s-ar albi degetele de cât strângi şi încerci să menţii într-o anumită poziţie timona unui vas, în timp de furtună, fiindcă aşa crezi tu că vei reuşi să înfrunţi valurile ce ameninţăsă îţi răstoane ambarcaţiunea.

Vasul e construit însă după anumite principii clare, este făcut să plutească, să-şi menţină echilibrul, să se redreseze după ce a fost lovit de un val … uneori e indicat să dai drumul timonei. Pentru că vei avea surpriza să vezi că parcă vasul este mai suplu şi se descurcă bine în furtună fără controlul tău strict.

“Şi dacă dau drumul, eu cu ce rămân?”, strigă înfricoşată mintea obişnuită să conducă jocul. Ai putea să-i dai ceva de “rumegat”, să se oprească din gândit şi planificat şi făcut strategii pentru viitor …. Ce zici de o rugăciune? Ceva de genul:

“ Echipa mea de ghizi, învăţători şi îngeri, vă rog ghidaţi-mă înapoi către alinierea cu Sinele meu Total, căci cred că m-am îndepărtat. Sunt dispus să renunţ la tot ce nu serveşte binelui meu cel mai înalt, vă rog curăţaţi-mi mintea, trupul şi sufletul de tot ce mă împiedică acum să văd Adevărul, Iubirea şi Lumina. Mulţumesc”.

Rămâi cât mai mult în acea stare de graţie, pierde-te în magicul momentului de rugăciune. Ştiţi care e cel mai mare secret al unei rugăciuni “bune”? Să uiţi de tot ce crezi tu că ai avea nevoie. Nu să te rogi, să FII în rugăciune.

La fel de bine ai putea să te întinzi pe pământ, cu faţa către cer, cu bratele întinse în lateral şi să simţi în tine sentimentul că te-ai predat Creatorului:

“ Iată-mă, Tată, sunt aici. Accept că nu mai am niciun control! Îmi doresc să creez o realitate frumoasă în mine şi împrejurul meu dar recunosc că nu văd poza mare. Condu-mă, ghidează-mă, foloseşte-mă ca instrument spre binele cel mai înalt al tuturor! Facă-se voia ta!” şi lasă gândurile să plece, priveşte cerul doar, urmăreşte norii, simte adierea vântului , căldura soarelui pe faţă… lasă liniştea să “te ocupe”, să te golească, să te limpezească, să te cureţe

 

Goleşte cupa

 

Când cei cu care lucrez îmi spun cât de mult îşi  doresc altceva în viaţa lor şi cât sunt de nemulţumiţi cu ce au sau cu starea de fapt a lucrurilor din realitatea lor, primul aspect la care mă gândesc este să descopăr ataşamentele pe care le-au dezvoltat în timp şi care le sabotează evoluţia.

Uneori e vorba chiar de ataşamentul faţă de acestă senzaţie de “vreau dar nu am” (cu variaţiunile : nu pot să am, nu merit să am, nu mi se dă voie să am…)  Cu cât ne-am repetat mai mult acest lucru până acum, cu atât am început să credem că e adevărat. Subconştientul, care învaţă prin repetiţie, a ajuns să ruleze automat aceste gânduri, le-a transformat în programe independente. Nici nu ne mai dăm seama când încep să intre pe rol.

Povestea noastră devine identitatea noastră! Povestea devine scuză, pretext de neîmplinire!

Ca să aducem în  viaţa noastră ceva nou, ceva proaspăt, e nevoie să golim întâi cupa plină ochi de poveste, de trecut. Altfel nu mai avem loc pentru iubire, creativitate, libertate, fericire. Suntem prea plini de răni, suferinţe, dureri, neîmpliniri, de amintiri triste si eşecuri sentimentale. Este nevoie să fim dispuşi întâi să golim cupa.

Deseori e bine să începem cu lucrurile fizice, practice: aruncă lucrurile nefolositoare, oferă altora ce nu mai foloseşti sau hainele care nu îţi mai vin, schimbă vibraţia casei : fă curat, mută piese de mobilier, redecorează, umple-ţi vazele cu flori, foloseşte beţisoare parfumate, uleiuri esenţiale….fii gata să deschizi uşa oportunităţilor ce îţi vor apărea în cale.

La nivel emotional, uită de trecut, nu mai scormoni răni vechi, nu-ţi tot aminti de eşecuri, dezamăgiri, suferinţe, contează doar ceea ce faci de acum încolo, dar nu căuta să ştii dinainte ce urmează să se întâmple.

E înfricoşătoare ideea că trebuie să alegi acum ceva pentru restul vieţii, că de alegerea ta de acum depinde fericirea şi împlinirea ta ulterioară. Asta da presiune uriaşă pe umerii noştri! Normal că ne blocăm, mintea noastră începe să devină neclară, totul e ca în ceaţă şi ni se face frică.

A fi comfortabi cu ideea că nu ştii ce urmează să se întâmple sau unde duc toate încercările tale, e o abilitate care se învaţă, pe care întâi ţi-o propui în mod conştient, apoi o practici constant. Important e să te bucuri de prezent, să nu-l pierzi printre insatisfacţii şi frustrări de moment.

Vă amintiţi cum spunea Lucian Blaga: “eu nu ucid corola de minuni a lumii”? Misterul, magia nu pot avea loc dacă mintea noastră încearcă mereu să înţeleagă, să ştie, să-şi explice, să prevadă. Absolut nimeni nu şi-a dat încă seama exact cum se va desfăşura viaţa sa. Nici marii maeştri, nici clarvăzătorii nu reuşesc să afle totul. Viaţa va avea mereu în desagă lucruri neaşteptate, surprize mai mult sau mai puţin plăcute.

Nu ni s-a dat niciun fel de deadline, un timp anume în care să “ne prindem” despre ce este vorba. Dar în acest lucru constă călătoria vieţii. Si putem alege să o facem fericiţi, încântaţi, cu o curiozitate de copil fascinat de minunăţiile pe care le vede pe cărare.

 

Asumă-ţi responsabilitatea

 

Nu aş spune “majoritatea”, dar foarte mulţi dintre “căutătorii” sau “lucrătorii în Lumină” care îmi sunt clienţi sunt blocaţi în job-uri care le displac total sau în care nu se mai regăsesc. Firesc ar fi să spun “schimbaţi serviciul, căutaţi altceva” dar ştiu că asta ar ataca multe credinţe: piaţa locurilor de muncă este foarte slabă acum, nu sunt multe joburi care să fie plătite decent, oraşul e mic, nu există altceva mai bun, industria locală e la pământ , etc, etc.

Atunci am să spun altceva: dacă nu vă desprindeţi uşor dintr-un loc de muncă, înseamnă că mai aveţi ceva de învăţat de acolo! Dacă şeful devine din ce în ce mai afurisit, condiţiile se înrăutăţesc, colegii se poartă şi mai urât cu tine, şi totuşi nu poţi pleca, există un motiv pentru asta. Realitatea externă reflectă întotdeauna interiorul tău. Este imposibil să ai atâta negativitate în jur iar tu să fii pur şi înalt vibrational. Asta dacă nu cumva este în contractul tău să …. faci curat! 😉

Ştiţi povestea doctorului Ihaleakala Hew Len? Este cel care a folosit străvechea artă hawaiană Ho’ponopono (“terapia iertării”, cum mai este numită), pentru a vindeca pacienţii ce săvârşiseră diverse crime iar acum erau internaţi intr-o secţie de psihiatrie a Spitalului de Stat din Hawaii. Cum a făcut-o? S-a vindecat pe sine! Acceptase să lucreze acolo, deşi mulţi medici şi psihiatri îşi dăduseră demisia oripilaţi sau speriaţi de moarte de comportamentul violent al celor spitalizaţi. Se pare că dr. Len nu a văzut niciodată vreun pacient. Doar dosarele cu fişele lor medicale. Din cabinetul său, cu fişa în faţă, avea intenţia clară de a vindeca în el însuşi acea parte care contribuise la crearea realităţii înconjurătoare ce cuprindea şi pe acel pacient. Lucrând doar pe sine, doctorul a obţinut rezultate uluitoare cu cei internaţi, a căror condiţie se îmbunătăţea vizibil, până la externare.

Principiul de la care se pleacă este cel al “responsabilităţii totale pentru viaţa ta”. Asta înseamnă că tot, adică chiar absolut tot ce este în viaţa ta este responsabilitatea ta. Intreaga lume este creaţia noastră. E normal şi logic să acceptăm că suntem responsabili de ce facem, spunem, gândim noi înşine, dar suntem responsabili şi de ce fac sau spun sau gândesc ceilalţi ??? La un nivel de înţelegere mai înalt, da.

Lumea e un ecran de proiecţie dar proiectorul e în fiecare dintre noi. Dacă vrei să schimbi filmul, nu ai treabă cu ecranul. Când doreşti să îmbunătăţeşti oricare aspect al vieţii tale, e nevoie să mergi mai întâi în interiorul tău. Nu există “afară”. Problemele pe care tu le vezi în viaţa ta sunt proiecţii ale conflictelor tale interne! E nevoie să fii dispus să renunţi la “poveste”, la drama, la telenovelă şi să vezi lucrurile aşa cum sunt ele, în neutralitatea lor.

Aşadar, ceea ce este în realitatea ta imediată, ceea ce se prezintă în faţa ta, este responsabilitatea ta personală.

La acest aspect mă refeream când am spus că poate sunteţi “plantaţi strategic” în acel loc de muncă, tocmai pentru a ajuta cu gândurile voastre curate, cu vibraţia voastră înaltă, cu lumina pe care o degajaţi, la elevarea nivelului de conştiinţă a acelui colectiv.

In concluzie, nu trebuie nici în acest caz să faci ceva. E doar nevoie să îţi schimbi paradigma, să schimbi unghiul din care priveşti situaţia, să te înalţi la un nivel de vibraţie superior contextului în care te zbăteai până acum şi să îi înţelegi rostul, menirea, pornind de la premisa că nimic nu este întâmplător.

 

Nu vă lăsaţi paralizaţi de ideea “nu ştiu ce să fac” şi nici speriaţi de sugestia “nu mai fă nimic” , la urma urmei alegerea de a nu face nimic este în sine o acţiune. Încercaţi şi această abordare. Se spune că la finalul vieţii nu regretăm niciodată ce am făcut ci doar ceea ce nu am făcut…

Am să închei spunându-vă că pe TED Talks există chiar şi un playlist cu zece discursuri de ascultat când nu mai ştii ce să faci cu viaţa ta. :-)  Le găsiţi aici.  Sper sa fie de folos.

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta? Ai un subiect anume care te-ar interesa?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

sursa imagine titlu – internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro.

 

 

Ce poţi realiza prin Quantum Coaching ?
  • înveti să foloseşti Conştiinta pentru a schimba legile fizicii si ale biologiei,
  • devii un creator deliberat al vieţii tale,
  • te eliberezi din inchisoarea propriei minti
  • preiei controlul asupra lumii tale interioare
  • iţi aminteşti cine eşti TU cu adevărat şi care ţi-e menirea.
Începe cu primul pas: introdu numele tău si adresa de mail şi iţi voi trimite imediat, gratuit, cartea « True North » pentru a te ajuta să-ţi descoperi misiunea in viaţă.