Cum împăcăm starea de prezenţă cu planificarea viitorului

Cum împăcăm starea de prezenţă cu planificarea viitorului

Articolul de astăzi este răspunsul la o întrebare primită pe mail, în urma articolelor despre “Disciplina minţii” partea I si partea aIIa: “Sunt cam in ceata acum deoarece de cateva zile citesc “Puterea Prezentului” de Eckhart Tolle care pune accent pe Acum , pe ce ne dorim in prezent si nicidecum pe a ne proiecta viitorul. Se creeaza astfel un conflict interior intre viata de acum si aici, unde nu dorim sa ne aflam fiind nesatisfacatoare si viitorul proiectat, acolo unde ne dorim sa fim…”

Ce înseamnă, de fapt,  să stai în prezent?

 

Să fii conştient de ce simţi în interior şi de ce se întâmplă în exterior , să fii total prezent cu gândurile şi cu emoţiile tale, fără a reacţiona exagerat sau a fi copleşit de ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Aceasta este însăşi definiţia stării de prezenţă sau “mindfulness” -termen folosit şi la noi de ceva vreme.

Poţi face toate aceste lucruri şi atunci când îţi planifici conştient şi deliberat viitorul. Îţi rezervi în prezent un timp în care să planifici ce vei face mai departe. Dacă mai şi notezi în timp ce planifici, această acţiune te ancorează şi mai tare în prezent.

Planificarea constructiva, eficientă , aplicată, focusată pe ce ai nevoie să faci  mâine, luna viitoare, anul viitor, nu te scoate din momentul prezent. ACUM simţi entuziasm pentru cautarea staţiunii în care să-ţi petreci vacanţa de anul viitor, pentru concertul din toamnă la care cauţi ACUM bilete…. Fii prezent în timp ce planifici acţiuni pentru viitor! Controlează-ţi mintea, struneşte-o!

Dacă încetăm să ne stabilim obiective, să ne dorim să ajungem la un anumit rezultat, atunci nu mai suntem creatori ai vieţii noastre. Dacă nu îţi dai timp să gândeşti, să vizualizezi ce îţi doreşti să manifeşti în realitatea ta, de unde să ştie Spiritul către ce să te ghideze? Nu uitaţi că suntem creatori puternici şi că avem un liber arbitru pe care nici cele mai puternice entităţi nu îl pot încălca.

Nu lăsaţi pe seama la Dumnezeu sau a ghizilor voştri prima etapă din crearea realităţii! În partea a doua intervin ei!

Întâi tu arunci buzduganul, tu spui ce îţi doreşti, ce te-ar bucura să creezi, către ce îţi doreşti să te îndrepţi, apoi, trăieşti viaţa clipă de clipă, atent în jurul tău, cu ochii şi urechile deschise către sincronicităţi, semne, oportunităţi, ocazii , revelaţii, epifanii, prin intermediul cărora ghizii şi luminiţele albe (cei care îşi cunosc profilul sufletului ştiu la ce mă refer) încep să te ghideze, să îţi desţelenească calea către obiectivul tău.

 

Cedarea responsabilităţii

 

În cercurile spirituale am observat multe persoane care renunţă total la responsabilitatea propriei vieţi şi lasă în seama Spiritului întreaga lor viaţă. A fi în prezent nu înseamnă a fi pasiv, a abdica de la rolul tău de creator puternic.

Recunoşti aceste persoane de departe: sunt calme, dulci, vorbesc uşor, şoptit, nu se enervează niciodată, plutesc în fluxul vieţii cu candoare, dar sunt total neancorate, dezîmpământate, fără legătură cu realitatea. Nu vreţi să ştiţi cam câte programe şi câtă negare descopăr în cronica Akashă a unei astfel de persoane. Acest tip de abordare este o formă de evitare, un mecanism de sustragere de la durerile, încercările, eforturile vieţii.

Nu am venit într-o dimensiune a treia, materială, grosieră, ca să trăim ca în dimensiunea a şasea! De ce oare ne-am mai obosit să ne coborâm vibraţia aşa de mult ca să putem funcţiona într-o lume atât de densă şi înceată? Am venit să modelăm energia, să o frământăm până reuşim să obţinem forma dorită, să ne echilibrăm, să ne ridicăm din nou vibraţia, să “cucerim” materia cu mintea şi spiritul nostru.

Altă formulare cu care se mândresc cei ce au pornit pe calea spirituală este: “Eu  am trecut de la “a avea” şi “a face”, la “a fi”, doar sunt, exist în prezentul etern”. E minunat!! Toţi vom face asta, dar pe niveluri de vibraţie diferită!! Nu poţi doar să “fii” când vibraţia ta e de 3.5!  Viaţa va da cu buldozerul peste tine dacă nu te preocupi să faci rost de mâncare, de adăpost… Nu te va hrăni niciun înger, nu vei găsi mană cerească  în curtea casei! Eşti la un nivel la care viaţa te provoacă, îţi ridică la fileu tot felul de situaţii ca să înveţi despre ego, despre deşertăciuni care ne ademenesc, despre puterea voinţei tale.

Când ajungi la o vibraţie de peste 6.1, da, începi doar “să fii”, lucrurile vin către tine, viaţa e mai uşoară, ai învăţat demult acceptarea, iertarea, îţi poţi focusa gândul creator, ai intrat în misiunea ta, eşti deja un diamant şlefuit binişor de atâtea încercări, cursuri, cărţi, meditaţii şi lucru cu tine. Dar chiar şi la acest nivel, oamenii nu sunt “plutitori”, pun umărul, ajută pe ceilalţi, muncesc din greu dar cu scop şi intenţie, nu aşteaptă să facă Dumnezeu totul pentru ei, visează lumea întru fiinţare, creează, se depăşesc pe ei, îşi testează limitele, devin titani!

 

Productivitate versus pace interioară

 

Când eşti productiv nu înseamnă că îţi pierzi neapărat şi pacea interioară! Acesta este un alt aspect greşit înţeles. Oamenii care au o vibraţie foarte înaltă practică permanent starea de prezenţă (awareness, mindfulness)  fiindcă altfel nu ar putea crea atât de puternic realitatea lor. Şi mai înţeleg şi faptul că dacă au ajuns la acest nivel, nu simt niciun fel de satisfacţie dacă stau “pe norişorul lor înalt vibraţional” şi privesc de sus la ceilalţi cum încă se confruntă cu provocările vieţii. Menirea lor se împlineşte când se întorc printre oameni şi pentru oameni, nu când se izolează.

Când spuneam în articolul de săptămâna trecută că e nevoie să fii mereu cu atenţia pe ceea ce doeşti să creezi, nu pe ceea ce nu îţi place din situaţia curentă, nu vă îndemnam la a abandona prezentul, ci la a accepta provocările actuale cu speranţă, cu încredere că fiecare încercare cu care vă confruntaţi  are darul de a vă aduce cu un pas mai aproape de destinaţia voastră. Când ai un vis, încercările nu mai sunt atât de grele, viaţa nu mai este împovărătoare, ştii către ce te îndrepţi, visul îţi dă putere, curaj, încredere că vei izbândi. Când nu există viziune, eşti strivit de circumstanţele zilnice, de durerile clipei, de insatisfacţii.

De asta este atât de importantă vizualizarea, pentru că în momentul prezent te concentrezi pe a genera în tine o stare, o emoţie, un entuziasm care să se potrivească vibraţional cu emoţia pe care ai să o simţi când vei fi ajuns la destinaţie.

Ce ne poate scoate din prezent este îngrijorarea pentru ce s-ar putea întâmpla mâine, anxietatea vizavi de posibilitatea de a face o alegere greşită (fie că alegi fondul de investiţii, maşina, prietena, banca pentru ipotecă….orice), furia pe care o simţi gândindu-te ce va spune partenerul de viaţă când va ajunge târziu acasă, proiecţiile nerealiste privind întâlnirea romantică cu cel cu care ai vorbit doar pe net până acum…..

Când lăsăm gândul nesupravegheat, atunci ieşim din prezent! A sta în prezent înseamnă să fii conştient de ce îţi trece prin cap şi ce emoţii simţi în corp. Când gândul devine ca un căţel scăpat din lesă, ai ieşit din prezent.

Dar ce se întâmplă când mergem cu gândul în trecut? Dacă ne bucurăm de amintirile frumoase despre copilăria noastră, despre o bunică ce ne-a fost ca o mama sau ca o zână bună, iar amintirile ne dau forţă, putere, ne cresc sensibilitatea, ne încarcă, suntem conştienţi de lacrima din colţul ochiului, suntem recunoscători pentru ce am trăit, ne simţim inima bătând cu putere, atunci suntem tot în prezent.

Dacă începem, în schimb, să ne pierdem în rememorarea unei dispute, gândindu-ne ce am fi putut spune în apărarea noastră, ce am greşit sau cât de naivi am fost, şi sfârşim eventual cu gânduri de răzbunare sau revanşă, doar pentru a ne trezi după un sfert de oră cu fruntea încreţiţă, pumnii strânşi, dinţii încleştaţi şi stomacul în pioneze, atunci categoric am uitat de noi, ne-am pierdut puterea şi nu am mai fost deloc în prezent.

A nu se înţelege că dacă ne amintimi lucruri frumoase, pozitive – suntem în prezent , iar dacă ne amintim lucruri negative- nu mai suntem! Mintea noastră are nevoie de analiză, de concluzii extrase la final de etapă,  este benefic să mergem în trecut pentru a extrage învăţăminte, a sesiza greşelile pe care le-am făcut, abordările nepotrivite pe care le-am folosit atunci… Dar nu vă pierdeţi starea de prezenţă în timp ce faceţi asta! Nu vă “uiaţi” pe voi în trecut, nu permiteţi minţii să hoinărească de la un subiect la altul, de la un scenariu la altul, fără permisiunea voastră. Controlaţi gândul, disciplinaţi mintea, fiţi atenţi la emoţii, altfel nu poate fi vorba de starea de prezenţă!

Pentru a verifica unde este focalizată coştiinţa noastră, să ne gândim la ce spunea Lao Tzu:

“Dacă eşti deprimat, trăieşti în trecut, dacă eşti anxios, trăieşti în viitor, dar dacă trăieşti în linişte, eşti în prezent”

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Disciplina minţii – partea a doua

Disciplina minţii – partea a doua

“Suntem modelaţi de gândurile noastre, devenim ceea ce gândim. Când mintea e pură, bucuria o urmează ca o umbra care nu dispare niciodată” Buddha

Aş adăuga aici că este vorba mai ales de gândurile pe care continuăm să le vizităm iarăşi şi iarăşi, gândurile pe care ne-am obişnuit să le gândim. Se spune că avem peste 60 000 de gânduri pe zi, dintre care 90% sunt gânduri pe care le-am avut şi zilele trecute.

Este mult mai uşor să credem că suntem victime ale gândurilor şi credinţelor noastre negative, decât să ne înhămâm la munca uriaşă de schimbare şi transformare a acestora. Doar că ne dezicem de responsabilitatea asupra vieţii noastre dacă tot dăm vina pe câte ceva din exteriorul nostru sau pe educaţia primită, pe moştenirea genetică, pe nenoroc, soartă sau karmă.

Dacă ţi-ai formulat viziunea, ai o idee clară despre destinaţia finală, ţi-ai setat standardele şi ţi-ai găsit motivaţia profundă pentru care îţi doreşti schimbarea (despre toate acestea am discutat în prima parte a acestei teme), atunci eşti pregătit pentru a trece la treabă. Cu ce începi?

 

Pasul #1 – Hotărăşte!

 

Poţi să ai o viziune uluitoare, o claritate de cristal, un standard înalt şi o motivaţie beton, dar dacă nu faci nimic în direcţia visată, totul va rămâne …un vis.

Cum le spun mereu celor cu care lucrez, odată şi odată tot trebuie să rupi mâţa în două şi să hotărăşti ferm că vrei să devii cea mai bună versiune a ta, că nu mai suporţi mediocritatea, neputinţa şi insuficienţa. Doar că pentru asta e nevoie să ieşi din băltuţa caldă în care te scalzi şi să sari afară, unde e posibil să fie mai frig initial şi să cam tremuri, să simţi un oareşce discomfort. Ca să nu mai spun că mediul diferă, şi atunci există şi un factor de stress suplimentar – necunoscutul, noul, lipsa de experienţă sau de repere…

Hotărăşte clar: “de luni :-) încep cu hotărâre şi consecvenţă să îmi disciplinez mintea! De ce nu am zis “de azi”, “din acest moment”…? Pentru că ai nevoie de timp pentru pasul 2 😉

 

Pasul #2 – Pregăteşte terenul

 

Nu poţi câştiga pariul vieţii dacă nu câştigi întâi “lupta” cu mintea ta! De ce am pus ghilimele? Pentru că a te lupta cu ceva nu este deloc o soluţie sustenabilă şi care să producă rezultate, mai mult întăreşte  starea de fapt, pentru că opune rezistenţă. Vibraţional, infuzezi problema cu mai multă energie, pentru că acolo te focusezi.

Ce-ar fi să începi să negociezi cu mintea ta? Să o antrenezi ca pe un muşchi, aşa cum ar face-o un sportiv de performanţă. Dacă mintea este cucerită de viziunea, claritatea, standerdele şi motivaţia ta, atunci îţi va fi un co-pilot de excepţie, priceput şi indispensabil pentru a naviga fluviul vieţii.

Să pregateşti terenul presupune să te informezi despre cum funcţionează mintea, sa asculţi interviuri cu oameni care au reuşit deja, să îţi alegi un model care te inspiră şi să studiezi exact ce a făcut el de a reuşit (în NLP se spune că “modelezi” persoana respectivă, o foloseşti ca model de viaţă, îi analizezi strategia, acţiunile, gândirea, atitudinea, emoţiile).

Să te pregăteşti presupune şi să estimezi cât timp ţi-ar fi necesar pentru o astfel de muncă, care ar fi etapele, ce rezultate aştepţi după o lună, după şase, după un an, care sunt intenţiile tale.

Apoi, încearcă să prevezi la ce capitol e posibil să ai mai multe probleme, care ţi-ar fi slăbiciunile, cum hotărăşti (încă de acum!) că vei reacţiona dacă aşteptările tale vor fi înşelate, dacă ritmul va fi cumva mai lent decât ai prevăzut, dacă vei cădea iar în vechile obişnuinţe.

Cum te vei recompensa dacă reuşeşti? Ce “sancţiuni” îţi vei auto-aplica dacă nu vei reuşi să respecţi ce ţi-ai propus? De exemplu, dacă proiectul tău este să începi să mănânci sănătos sau poate vrei să slăbeşti chiar, ce se va întâmpla dacă vreodată pierzi controlul şi te bagi cu lingura în cutia de îngheţată? “Păi atunci, fac, în plus faţă de regimul alimentar şi de fitness, încă o oră pe zi de alergare, timp de o săptămână!” Dacă astea sunt regulile pe care le stabileşti de la început şi le ai scrise si lipite undeva pe frigider sau pe uşa de la bucătărie, oglinda de la baie, etc , atunci, te asigur că te vei gândi de două ori înainte de a te îndrepta către îngheţată, cu lingura în mână …

Atenţie la aşteptări atunci când e vorba de minte! Unii îşi închipuie că dacă începi să lucrezi cu mintea, totul se va desfăşura într-un mod ideal şi în fiecare zi vei mai adăuga puţină forţă şi disciplină minţii tale, dar nu este aşa. Ca şi în viaţă, totul e un dans: doi paşi înainte, unul înapoi, uneori sunt  cinci paşi înainte şi unul înapoi, şi te crezi deja gata să dai lecţii altora, după care se schimbă dansul şi poţi face cinci  paşi înainte şi patru înapoi, şi atunci cazi în disperare dacă nu ştii că se poate întâmpla şi aşa ceva dar că nu e un capăt de lume, te poţi redresa pe parcurs….

Deci nu e vorba de o astfel de creştere:

disciplina-mentala-evolutie-nerealista

Ci de o astfel de evoluţie:

disciplina-mentala-evolutie-realista

Aici se pierd 99% dintre cei care îşi propun o schimbare. Nu sunt alergători de cursă lungă, doar sprinteri! Pornesc în forţă, după câteva zile îşi pierd entuziasmul şi se întorc în zona de confort.

Daţi-vă timp! Un timp realist! Dacă aţi trăit 40 de ani alandala, fără intenţii, strategii, alegeri conştiente, acţiuni deliberate, împovăraţi de credinţe limitative, obiceiuri proaste şi voinţă slabă, nu vă aşteptaţi că doar într-o lună- două, după ce aţi citit o carte despre disciplinarea minţii sau aţi fost la un curs, gata, veţi reuşi să vă schimbaţi total viaţa! Viaţa este despre creştere constantă, evoluţie permanenta

 

Pasul #3  Conştientizare şi concentrare

 

Imaginaţi-vă că sunteţi în camera voastră, noaptea. Intuneric total dar aveţi o lanternă cu un fascicol luminos puternic. Luminaţi când un tablou, televizorul, canapeaua, masa, covorul… pe rând. Când fascicolul luminous cade pe un anumit obiect, restul camerei este în întuneric. Voi deveniţi conştienţi de existenţa acelui lucru, atenţia voastră este asupra lui, dar în tot acest timp nu vă gândiţi la restul camerei întunecate.

În ziua de astăzi există milioane de lucruri care încearcă să ne determine să plasăm fascicolul luminos al conştientizării şi atenţiei noastre asupra lor. Este o competiţie acerbă între postere, vitrine, billboard-uri luminoase, reclame, facebook adds, ştiri, anunţuri radio, coperte lucioase de reviste..…fiecare dintre ele luptând pentru o fărâmă din atenţia noastră. Dacă ne câştigă atenţia, finalizează vânzarea.

La fel, există şi o lume interioară a minţii noastre, cu zone de amintiri, vise, dorinţe, planuri, dezamăgiri, regrete, tristeţi şi bucurii, iubiri, neplăceri şi frici…. Conştientizarea noastră plasează fascicolul atenţiei pe una dintre zone, apoi se deplasează pe o alta, şi poate continua aşa la nesfârşit dacă nu intervenim ferm şi stabilim ce zone avem de vizitat şi cu ce scop.

Nu poţi să te consideri stăpânul vieţii tale dacă permiţi oamenilor, evenimentelor, emoţiilor să îţi controleze atenţia şi să te distragă de la ce ţi-ai propus tu să faci.

Orice disciplinare a minţii e nevoie să înceapă cu exerciţii pentru a-ţi menţine atenţia asupra unui lucru pentru o perioadă extinsă de timp. Cum faci asta?

  • Concentrează-te asupra unui punct fix pe un perete, cateva minute, de câteva ori pe zi
  • Observă (cu adevărat!) un anumit obiect, de exemplu un pix, cana de cafea de pe masă, cnştientizează forma, culorile, defectele, textura, tot, şi cât mai mult timp
  • Când vorbeşti cu un coleg sau cu cineva din familie, imaginează-ţi că fixezi fascicolul luminos al atenţiei tale pe fruntea lor. Dacă începi să te gândeşti la altceva, conştientizează şi adu înapoi fascicolul, nu lăsa mintea să îşi piardă concentrarea
  • Fă câte un singur lucru pe rând, evită să faci mai multe lucruri deodată. Puterea atenţiei tale determină forţa şi viteza de manifestare a realităţii tale

 

Pasul #4 Formează-ţi obişnuinţe

 

Disciplinarea minţii presupune, exact cum se defineşte şi în  DEX, o “obișnuire cu spiritul de disciplină”. Orice obişnuinţă se crează în timp, cu efort, perseverenţă, insistenţă, voinţă, răbdare şi o capacitate mare de a.ne reveni după eşecuri (“rezilienţă”, cum a început să circule şi la noi , din engl. “resilience”).

Un minim de 21 de zile este necesar pentru ca o nouă obişnuinţă să se instaleze, spun oamenii de ştiinţă, dar, mai nou, studiile arată că e nevoie de minm 66 de zile sau chiar de 90.

Oamenii sunt foarte împăcaţi cu ideea că e nevoie să lucrezi măcar trei luni, de minim trei ori pe săptămână,  anumite grupe de muşchi ca să poţi să “sculptezi” o anumită parte a corpului, dar au aşteptări total diferite de la mintea lor. Disciplina mentală este tot o antrenare a unor “muşchi” – ai atenţiei, voinţei, perseverenţei, până când ajungi să-ţi “modelezi” acea parte a vieţii de care acum nu eşti mulţumit.

Obişnuinta minţii este identică cu obişnuinţele comportamentale. De exemlu: dacă ne-am obişnuit să ne spălăm pe dinţi în fiecare dimineaţă, atunci o facem automat, fără să mai gândim, iar când se întâmplă să nu o facem, simţim imediat un discomfort, nu ne este bine, “trebuie” să mergem să ne spălăm! Dar v-aţi gândit vreodată cât timp v-a luat să vă creaţi acestă obişnuinţă? Cei care au copii ştiu cam cât au muncit pentru a înrădăcina această deprindere în cei mici.

Aşadar, principiul de bază este acesta:

La început noi ne creăm obişnuinţele, pentru ca mai apoi obişnuinţele să ne creeze pe noi!

Persoanele puternice, de succes, campionii, magnaţii, multi-milionarii, se diferenţiază de ceilalţi prin faptul că şi-au dedicat mult timp şi efort pentru a-şi disciplina mintea şi viaţa, pentru a crea nişte obişnuinţe puternice, nişte ritualuri zilnice, care i-au ajutat să obţină performanţe. Majoritatea au un ritual foarte bine stabilit pentru dimineaţă, şi pe care îl respectă cu sfinţenie în fiecare zi:

  • Se trezesc foarte dimineaţă, în jurul orei 5:00
  • Înainte de a coborî din pat îşi crează ziua = vizualizează fiecare etapă importantă din acea zi şi stabilesc intenţii clare pentru rezultatele pe care doresc să le obţină
  • Încearcă să îşi amintească visele – e un exerciţiu foarte puternic şi nu doar pentru minte
  • Transpiră! adică exersează pentru a elibera BDNF (Brain Derived NeuroTrophic Factor – Factor neurotrofic cerebral) care repară celulele nervoase după stress,  cresc metabolismul, ajută la energizare
  • Notează în jurnal : pentru a se reconecta cu obiectivele, detecta valorile, practica recunoştinţa, pune ordine în idei şi claritate în intenţii
  • Beau sucuri naturale sau smoothy cu frunze verzi şi fruncte de pădure pentru hrănirea celulelor nervoase şi curăţarea organismului
  • Citesc câteva pagini pentru a aduce un plus valoare minţii lor
  • Planifcă ce au de făcut , pentru că ceea ce este planificat se va realiza.

Ce este foarte pregnant în acest ritual al dimineţii este folosirea deliberată a puterii vizualizării! Toţi oamenii de succes cunosc această forţă uriaşă.

Norman Vincent Peale spunea: “ Formulează-ţi şi  ştampilează-ţi în minte o imagine cu tine reuşind, având succesul dorit. Păstrează cu toată puterea voinţei tale acestă imagine în mintea ta. Nu-i permite niciodată să se “decoloreze” sau să se şteargă . Mintea ta va căuta metode să îmbunătăţească acestă imagine… nu pune obstacole în calea imaginaţiei tale!”

Pentru a-ţi disciplina mintea, pune-ţi atenţia pe ceea ce îţi doreşti să vezi în lumea ta. Angajează-te deplin pentru a o transforma în realitate.

Al doilea aspect important ce se desprinde din obiceiurile oamenilor de succes este perseverenţa, sârguinţa, constanţa, tenacitatea cu care repetă aceste obişnuinţe de comportament zilnic!

Robin Sharma spune că “ nu ce faci tu o data-de două ori pe an, îţi va aduce o viaţă legendară, ci ceea ce faci zi de zi ! Perseverenţa este mama măiestriei!”

Foarte mulţi dintre cei cu care lucrez în Realinierea Sufletului au ca teme principale de viaţă tenacitatea, perseverenţa, stăruinţa, pentru că au venit aici tocmai ca să înveţe control minţii , disciplina sinelui egotic.

Tendinţa generală este însă de a repeta mereu, aproape obsesiv: “ nu ştiu cum să îmi stăpânesc mintea asta, nu reuşesc să o disciplinez”. Ideea este că, după cum se spune în popor: “cu o floare nu se face primavara”. Doar dacă faci un exerciţiu acolo sau încerci câteva zile să îţi observi gândurile, nu este suficient!

Nu există niciun secret, nu există niciun exerciţiu miraculous sau o tehnică avangardistă care să ne “dreseze” mintea în câteva minute! Totul ţine de cât de mult repetăm un comportament, până când ajunge obişnuinţă pentru noi, un automatism.

Se spune că dacă nu vrei să sângerezi în bătălii, atunci e bine să transpiri mult la antrenamente! Antreneaza-ti mintea, ca sa nu suferi in viata!

“Practica inteligentă a autocontrolului conduce rapid la cunoaşterea fortelor mentale interioare, iar mai târziu la dobândirea puterii de focalizare şi direcţionare corectă a acestora….. Există oameni care se cramponează în permanenţă de acele condiţii mentale care reprezintă însăşi negarea puterii. Complacerea continua în capcana îndoielii, în nisipul mişcător al fricii şi furtuna anxietăţii echivalează cu statutul şi cu o viaţă de sclav. Rămân sclavii circumstanţelor exterioare, sclavii propriilor gânduri negative. Experienţele amare prin care trec reprezintă pentru ei cei mai buni profesori, iar mai devreme sau mai târziu ei învaţă să treacă de la slăbiciune, la putere.” James Allen

 

Pasul #4 Practică, practică, practică

 

Disciplina este podul dintre ţeluri şi realizarea lor.

Un pod nu se construieşte peste noapte. E nevoie să munceşti zilnic pentru realizarea lui. Şi ca să poţi face această muncă, ai nevoie să te susţină acele aspecte despre care am vorbit în prima parte a articolului: viziunea, claritatea, standardele si motivaţia. Altfel cedezi. Asta se întâmplă cu majoritatea oamenilor, nu au ceea ce trebuie ca să îi tragă în sus, şi atunci se prăvălesc sub greutatea primelor încercări sau provocări ale vieţii, care inevitabil, fără nicio urmă de îndoială, vor veni peste noi!

Motivaţia este şi ea ceva la care lucrezi zilnic, nu îţi scrii obiectivele pe un afiş şi gata. Zilnic e nevoie să te identifici cu emoţia ţelului tău realizat. Unii nu înţeleg “ce-i prostia asta”, alţii nu cred că aşa ceva ar putea funcţiona, alţii spun că nu e pentru ei, unii sunt prea slabi , alţii prea “ocupaţi” ( în a-şi crea scuze pentru eşec)… de asta succesul nu este pentru toată lumea şi sunt aşa de puţini oameni care reuşesc cu adevărat să îşi creeze viaţa pe care şi-o doresc.

Apropo de motivaţie, Zig Ziglar observa: “ Oamenii spun adesea că motivaţia nu durează prea mult. Ei bine… nici duşul nu te ţine curat pentru totdeauna, de asta se recomandă zilnic”

Meditaţia zilnică (vă gândeaţi că am să ajung şi aici, nu?) în care vă antrenaţi mintea să se relaxeze, să se calmeze, este o practică ce poate să disciplineze mintea mai repede decât oricare altă tehnică. Nu mi-am propus să scriu despre avantajele meditaţiei, doar vreau să menţionez că majoritatea celor care au reuşit să îşi focalizeze forţa minţii şi să o direcţioneze către realizarea ţelurilor dorite, recunosc că reuşita lor a fost posibilă şi datorită respectării obişnuinţei de a medita în fiecare zi.

“Dacă doreşti să îţi controlezi destinul şi să îţi implineşti obiectivele, trebuie să înveţi să îţi controlezi şi să te ridici deasupra vibraţiilor mentale perturbatoare. În acest scop, trebuie să practici zilnic relaxarea minţii, “pătrunderea în tăcere”. Această metodă constă în înlocuirea gândurilor negative cu gânduri de pace şi a celor de slăbiciune cu gânduri de putere…Secretul constă în focalizarea forţelor mentale risipite, într-un singur canal central.” James Allen

Controlul gândurilor, al impulsivităţii, al reacţiei automate de răspuns, toate pot fi realizate cu puţină voinţă şi multă practică, practică, practică….

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Disciplina minţii

Disciplina minţii

Majoritatea celor cu care am lucrat vreodată, fie în coaching , fie prin Realinierea Sufletului, s-au plâns, măcar şi numai în treacăt, de puterea extraordinară a minţii de a se încăpăţâna să rămână în vechile tipare, de eforturile uriaşe pe care le-au depus pentru a susţine o schimbare care a întârziat mult până să apară sau nu a mai apărut deloc. Un astfel de rezultat are mereu puterea de a ne demoraliza, de a ne face să ne pierdem încrederea în noi, în proces, în destin, în Dumnezeu …

După sute de cronici deschise şi mii de ore de coaching, pot să spun cu toată convingerea că diferenţa dintre cei care au reuşit să îşi schimbe viaţa în bine şi cei care au rămas la fel, neschimbaţi, este data de nivelul de disciplină mentală pe care l-a dezvoltat fiecare. Observaţi că nu am spus că motivul principal ar fi nivelul de aliniere cu Sinele, deşi, mă ştiţi, sunt “obsedată” de acest subiect şi cred în el cu toată tăria! :-)

Degeaba facem zeci de cursuri de dezvoltare personală, degeaba citim sute de cărţi de spiritualitate şi “self-help” sau medităm câteva ore pe zi, dacă nu reuşim să ne strunim mintea astfel încât să o transformăm în acel servitor devotat şi să nu o lăsăm să îşi facă de cap ca un stăpân arogant ce crede că le ştie pe toate.

 

1.Nevoia de viziune

 

Motivul numărul unu pentru care am observat că mintea e slabă, nu avem voinţă şi nu putem susţine schimbarea, este că nu avem o viziune înaltă pentru viaţa noastră! Dacă operăm la acest nivel mic şi nu ne facem o idee despre cine am dori să devenim, cum ne-ar plăcea să trăim, atunci nu avem suficiente motive să ne entuziasmăm, nu ne trage nimic în sus, trăim de pe o zi pe alta, împovăraţi, dezâmputerniciţi, contractacţi, şi nu în acea stare de expandare ce ar trebui să fie caracteristică fiecărui om.

În Vechiul Testament se spune clar că “fără viziune, popoarele pier”! Un om care nu şi-a luat timp să scotocească în el însuşi pentru a ajunge la esenţa a ceea ce doreşte să devină, nu are setat deloc GPS-ul intern, navighează la întâmplare şi este mereu tentat de alte rute, nu are preocuparea de a optimiza ruta pentru a câştiga timp, fiindcă nu ştie unde vrea să ajungă, viaţa se desfăşoară lent, dureros, cu opriri, ocolişuri, rătăciri, întoarceri…

După cum bine ştiţi, există două tipuri de motivaţie: “băţul şi morcovul”. De cele mai multe ori oamenii acţionează motivaţi de băţ, adică fug de suferinţă, de nemulţumiri, se simt împinşi de la spate de insatisfacţii, de lipsuri şi durere şi atunci e nevoie să facă ceva. Dacă te mişti înainte, e bine şi aşa, problema este că o astfel de motivaţie nu produce efectele scontate şi nici nu funcţionează pe termen lung.

Astfel că de aici vin tot felul de plângeri de genul: “ am făcut tot ce am putut, am repetat mantre, am citit ritualuri, am meditat, am gândit pozitiv… nimic nu funcţionează pentru mine”. Într-o astfel de afirmaţie se simte atâta nemulţumire, dezîmputernicire şi deznădejde, încât e clar că totul a fost făcut din obligaţie, ca să scapi de lucrurile neplăcute, să evadezi din realitatea nemulţumitoare…motivaţia a fost una negativă!

Poate vă amintiţi că repet mereu : Universul nu răspunde la dorinţele noastre sau la vorbele rostite! Răspunde la vibraţia pe care o generăm în eter! Şi ce aţi transmis vibraţional? Neîmplinire, constrângere, obligaţie, nevoie, lipsă, frică. Şi asta primim înapoi.

Pe de altă parte, “morcovul” este viziunea pe care o ai asupra vieţii tale! Cei care au o viziune grandioasă asupra viitorului lor se trezesc cu noaptea’n cap să îşi facă meditaţia, sar din pat cu entuziasm după ce şi-au creat ziua respectivă, simt că sunt pe calea lor către a crea viitorul dorit, freamătă de nerăbdare să mai înveţe ceva, să se mai desăvârşească într-o anumită arie, visează cu ochii deschişi la versiunea lor îmbunătăţită şi de aici vine acea disponibilitate de a citi cu bucurie, chiar de mai multe ori pe zi ritualurile din Realinierea Sufletului, de exemplu, de a lucra cu ei înşişi, de a exersa, citi, medita, mânca sănătos, etc. Nu e o corvoadă, nu e un chin, nu “uită” să o facă pentru ca apoi să dea vina pe entităţile negative care probabil le stau împotrivă şi le sabotează eforturile!!! În faţa unei minţi trezite, conştiente şi disciplinate, însufleţită de o viziune măreaţă,  diavolul însuşi nu are nicio putere!

 

2.Caută claritatea

 

Cuvântul cheie aici este “caută”. De obicei oamenii aşteaptă să primească claritatea cadou. De la ghizi, de la Univers… de undeva dinafara lor. Să se trezească dimineaţa şi, ca într-un desen animat, norişorii să se risipească şi soarele să răsara pe un cer azuriu indicându-ţi cu razele sale drumul către misiunea vieţii tale.

După ritualul de 21 de zile, da, categoric simţi că ai mintea mai limpede, gândeşti mai clar, pentru că nu mai eşti condiţionat de toate programele pe care le-ai cărat cu tine şi le-ai practicat zeci de ani, programe care au creat nişte trasee neuronale foarte bătătorite în creierul tău şi pe care acum le-ai destrămat. Dar a afirma “ tot nu am nicio idee despre ce ar trebui să fac, de ce să mă apuc mai departe, ce să schimb…” este o refuzare a responsabilităţii asupra vieţii tale. Nimeni nu îţi va spune ce trebuie să faci mai departe, nici ghizii, nici îngerii, nici Dumnezeu însuşi! Eşti aici ca şi creator puternic, cu liber arbitru, tu alegi. Şi acum nu te mai împiedică nimeni şi nimic din trecutul tău.

S-a descoperit că oamenii de success se uită cu 70% mai mult către viitor, decât cei care rămân mediocri, fiind atenţi doar la problemele pe care le au de gestionat în prezent.

Caută claritatea, caută să te înţelegi: cine vreau să devin? Care sunt calităţile mele? Cum vreau să interacţionez cu ceilalţi oameni? Ce cunoştinţe, abilităţi, comportamente mi-ar fi necesare ca să pot să ajung să întrupez idealul pe care îl visez? În ce mod îmi doresc să servesc umanitatea? Ce mi-ar aduce bucurie? Care e intenţia pentru viaţa mea?

Toţi oamenii caută claritate, marii oameni de succes o fac doar mai des! E o anume disciplină a minţii :-)

 

3.Setează-ţi standarde înalte

 

Se spune că dacă obiectivele tale nu te sperie un pic, nu sunt suficient de curajoase. Învaţă să gândeşti la scară mare. Visează la cea mai înaltă versiune a ta pe care ţi-o poţi imagina acum ( te asigur că ea se va schimba cu timpul, va creşte odată cu tine).

Ce faci, de fapt, este că începi să creezi o nouă linie temporală de potenţialitate. Cu cât îţi dedici mai mult timp şi energie ca să hrăneşti zilnic acestă viziune cu detalii, culori, posibilităţi, cu atât capătă mai multă consistenţă. Astfel sarcina ta va fi să te perfecţionezi din ce în ce mai mult, încât să devii compatibil vibraţional cu realitatea visată.

Dacă cei care te înconjoară nu au ei înşişi aspiraţii înalte, atunci ţi le vor dărâma pe ale tale! Familia ta, prietenii, chiar dacă te iubesc, nu pot vedea viziunea ta, te vor provoca. Şi pentru că noi toţi suntem fiinţe sociale, avem nevoie să aparţinem unui grup, să fim acceptaţi, atunci ne vom coborî standardele.

Acesta este motivul pentru care e bine să ne înconjurăm de oameni puternici, cărora nu le este frică să viseze, care au idealuri la fel de înalte ca ale noastre. Şi dacă nu vă este deloc posibil, atunci există mereu cărţile despre oamenii de succes, youtube-urile cu mesaje motivaţionale şi filme inspiraţionale, scaldă-te zilnic în aceste energii, foloseşte aceste mijloace ca pe nişte cârje pe care să îţi sprijini viziunea ta măreaţă.

Se spune că doar cei care văd invizibilul pot face imposibilul!

Dacă în mintea tu vezi deja realitatea visată ca şi când ea a fost deja împlinită, atunci ai şanse uriaşe de a o trăi în curând şi în plan fizic.

Diferenţa dintre oameni este data de aşteptările pe care le au de la ei înşişi şi de standardele înalte pe care şi le stabilesc. Competiţia noastră nu e niciodată cu ceilalţi, e cu noi înşine, cu cea mai bună versiune a noastră de fapt, cea pe care suntem capabili să o vizualizăm la acest moment.

Oamenii de succes îşi menţin întotdeauna standardele înalte. Standardele te determină să transformi ceea ce “ar trebui/ ar fi indicat” să faci, în ceva ce “trebuie” să faci, punct. Nu-ţi mai găseşti scuze, nu mai amâni, nu faci lucrurile doar când e convenabil pentru tine, când ai chef…  Comunităţile spirituale au  înfierat foarte mult cuvântul “trebuie”, dar când e vorba de disciplină mentală, fermitatea, hotărârea şi voinţa puternică sunt ingredientele de bază. Ceea ce “trebuie” să faci se va regăsi în obişnuinţele tale zilnice, în lucrurile pe care le faci în mod constant până la schimbarea vechilor obiceiuri mentale.

Când ai stabilit că ai lucruri pe care “trebuie” să le faci ca să poţi ajunge la versiunea ta cea mai înaltă, atunci întotdeauna vei găsi tu o cale să reuşeşti acest lucru.

 

4.Cercetează-ţi motivaţia

 

Poţi să îţi setezi standarde înalte dar dacă nu ai o motivaţie serioasă pentru care îţi doreşti să atingi acele standarde, nu vei găsi în tine tăria, dedicarea, forţa interioară, necesare pentru a-ţi îndeplini obiectivele, vor rămâne exact ca acele “New Year’s resolutions”- promisiuni sau angajamente făcute la începutul fiecărui an nou.

De multe ori aud: “cred că sunt prea leneş / prea comod / prea slab de nu reuşesc să îmi ating niciodată obiectivele”. Deşi este posibi să existe ceva adevăr în ceea ce spui, ar mai putea fi vorba de o explicaţie: obiectivele tale nu sunt provocatoare pentru tine, nu eşti convins nici tu de ce ar trebui să faci acel lucru, nu te entuziasmează, nu te motivează suficient. Tony Robbins le numeşte “obiective impotente” , în sensul că nu au puterea să te mişte din loc, să îţi aprindă imaginaţia şi dorinţa de a nu precupeţi niciun efort pentru a ajunge la rezultatul dorit.

Mintea se va lăsa mereu îmblânzită, strunită, dacă îi oferi motivaţii serioase.

Am scris şi în alte articole: “Your WHY should make you cry” =  DE CE-ul tău ar trebui să te facă să plângi. Ce înseamnă acest lucru? Nu partea raţională are cel mai puternic cuvânt de spus când vine vorba de motivaţie, ci partea emoţională. Toate lucrurile pe care ni le dorim (materiale, spirituale …) sunt determinate de o nevoie emoţională. Nu vrem o casă, bani sau o maşină nouă pentru achiziţiile în sine, ci pentru cum ne-ar face ele să ne simţim, pentru ce ne-ar ajuta să experimentăm pe plan emotional.

Dacă nu suntem implicaţi emotional, dacă inima noastră nu face parte din ecuaţie, e dificil să menţii o disciplină  şi un focus al minţii pe obiectivele pe care le doreşti. Adu emoţie şi trăire în ţelurile tale şi vizualizează-le cât mai des des.

Când lucrez, în coaching, cu motivaţia din spatele dorinţelor, sugerez completarea a două liste, în paralel. Trasaţi o linie verticală pe mijlocul unei coli A4, în stânga scrieţi neplăcerile asociate cu lipsa schimbării, iar în dreapta plăcerile asociate cu schimbarea, adică ce pierzi sau în ce fel va creşte insatisfacţia ta dacă nu te schimbi, vizavi de ce câştigi sau ce vei experimenta plăcut atunci când te vei schimba. În felul acesta “solidifici” realitatea, o faci mai palpabilă.  Când vei vedea ambele liste în faţa ochilor, motivaţia pentru schimbare va deveni mai puternică, ţelul va fi mai valoros şi va merita cu adevărat efortul.

 

5.Pregăteste-te pentru călătorie

 

Echipează-te mental pentru ce urmează.

Nu este uşor să faci o schimbare, este adevărat, dar dacă ne disciplinăm mintea oferindu-i o viziune măreaţă,  ţeluri demne de urmărit şi motivaţii puternice, atunci vom fi pregătiţi şi pentru momentele în care va fi mai greu, sau când vom primi o lovitură neaşteptată, când viaţa te loveşte “din unghiul mort” cum spunea Alan Watts, şi vom continua să facem ceea ce trebuie să facem, mintea nu ne va trăda întorcându-se, din comoditate, la vechile obiceiuri.

Despre metode mai concrete de disciplinare a minţii vom vorbi însă în articolul viitor.

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Cum scapi de jobul pe care îl urăşti?

Cum scapi de jobul pe care îl urăşti?

Majoritatea celor cu care am lucrat au menţionat la un moment dat că serviciul/meseria/job-ul pe care îl fac acum nu se mai potriveşte deloc cu lumina pe care o simt înlăuntrul lor, le împiedică expandarea, le sabotează misiunea personală pe care încep să o simtă ca parte din rostul pentru care au venit pe planetă în această perioadă. Senzaţia generală este că eşti prins într-o capcană din care nu poţi ieşi pentru că ratele, ipoteca, facultatea copiilor… nu îţi permit să renunţi la acest mod de a susţine realitatea 3D în care încă funcţionăm cu toţii.

Pentru că ai făcut atâta muncă de ridicare a vibraţiei personale, de dizolvare a credinţelor limitative, de acceptare a noilor posibilităţi….ai început să vibrezi  la o frecvenţă mult mai înaltă, din această cauză tot ceea ce ţine de vechea energie: job, relaţii, mediu, etc, începe să te apese, nu mai rezonează cu tine şi de aici apare acea senzaţie acută că vrei să scapi, să ieşi din acel context, să schimbi.

Astăzi vă propun să vedem cum “coacem” (pardon, manifestăm) un nou job.

 

Ingredientul de care e bine să te descotoroseşti – ego-ul inflamat

 

îţi aminteşti că în articolul de săptămâna trecută vorbeam de aspectul legat de Lucrătorii în Lumină şi  energia celor care îi  înconjoară… Şi în cazul locului de muncă se aplică aceeaşi explicaţie: eşti exact acolo unde trebuie să fii în acestă perioadă a dezvoltării personale, chiar dacă egoul vrea să te facă să crezi altceva!

Dacă ţi-a asumat (conştient sau inconştient) această misiune de a fi un far călăuzitor, atunci cei din jurul tău au cu siguranţă nevoie de lumina ta! Dacă însă vei face din acestă afirmaţie o ocazie de a-ţi gâdila orgoliul şi a te simţi superior celolralţi, atunci ai căzut de sus!!

Nu eşti acolo să dai lecţii nimănui, nu eşti acolo să îi faci pe alţii să se simtă prost, inferiori, sau să te privească cu veneraţie, admiraţie, respect (sau invidie, chiar)! Cum a demonstrat Iisus, marii Maeştri “spală picioarele” celorlalţi! Smerenia, înţelegerea superioară a crizelor celorlalţi, acceptarea cu un surâs a izbucnirilor egotice, observarea detaşată a jocurilor de putere declanşate de frică, competiţie şi orgolii nemăsurate, toate sunt demonstraţii ale unui Spirit înalt, menit să aducă echilibru, să infuzeze spaţiul cu o vibraţie mai înaltă şi să “potolescă spiritele” oferind un exemplu de verticalitate, demnitate, deschidere, înţelegere şi compasiune (Nu mai zic şi iubire necondiţionată, ca să nu vă pierd de abonaţi  :-)  ).

 

Ingredientul obligatoriu:  conştientizarea  oglinzii

 

Dacă încă te afli în situaţia în care te plângi că şeful îţi face şicane, că ai colegi nesimţiţi sau răi, că mediul este negativ şi te scurge de energie, atunci conştientizează faptul că primeşti multiple semnale că mai ai mult de lucrat cu tine până să ajungi să întruchipezi ce scriam în paragraful anterior. NIMIC din realitatea ta nu este întâmplător! Primeşti exact acele semnale de care ai nevoie ca să ştii pe ce paliere ai nevoie să lucrezi.

Da, admit faptul că uneori nu ai cum să schimbi prea multe la locul de muncă, egregorul colectiv este atât de dens şi negativ încât cu o floare nu se face primavară. DAR! Dacă nu eşti la locul potrivit pentru tine, desprinderea de acel loc de muncă ar trebui să se petreacă uşor, fără smuncituri, fără drame şi suferinţe, ci uşor, ca o crenguţă uscată care se rupe de tulpină doar dacă o atingi. Dacă însă trebuie “ să tragi, să smulgi, să rupi în lemn verde” crenguţa (nu găseşti alt loc de muncă deşi trimiţi sute de CV-uri, afli de vreo clauză care nu te lasă să pleci, intri în tot felul de complicaţii…), atunci rămâi acolo, nu pleca, mai ai încă multe de învăţat, de rezolvat cu tine, cu emoţiile şi atitudinea ta personală!

Dacă demisionezi din cauza nefericirii,  de obicei se instalează o perioadă de sărăcie în viaţa ta, pentru că nu mai ai sursa de bani. Chiar dacă eşti super mulţumit că nu mai trebuie să suporţi toanele şefilor sau comportamentul colegilor sau stressul teribil al targetelor, şi asta te poate ajuta să îţi ridici vibraţia un pic, este o stare cu care te obişnuieşti în câteva zile şi apoi începe iarăşi disperarea că nu găseşti altceva mai bun. Când reuşeşti să găseşti un alt job, constaţi după foarte puţin timp că nu e cu mult diferit de cel anterior, poate chiar e mai nesatisfăcător.

Ideea e că oriunde în altă parte vei pleca, te vei lua pe tine cu …tine! Adică, dacă ai ceva de învăţat de la actualul loc de muncă dar tu refuzi să o faci şi cauţi prin orice mijlooace să fugi de acolo, atunci lecţia se va repeta la noul loc de muncă, şi va fi, de obicei, mai dificilă şi mai provocatoare decât prima data! (şeful se va dovedi a fi şi mai pornit împotriva ta, colegii vor fi şi mai ranchiunoşi, mediul şi mai îmbâcsit)

Aşadar, nu te grăbi să fugi dacă primeşti semnale că ar mai fi ceva de învăţat de acolo. Când vei ajunge să priveşti cu îngăduinţă, înţelegere şi compasiune comportamentul colegilor şi sefilor, când mediul în care lucrezi nu te va mai dărâma, când vei ajunge acasă şi vei mai avea destulă energie ca să zâmbeşti celor dragi, atunci să ştii că te aşteaptă un super loc de muncă, schimbarea pluteşte în aer! Ai ajuns să controlezi cu măiestrie energia joasă, nu te mai afectează ca la început, eşti pregătit/ă pentru un job cu o frecvenţă de vibraţie mai înaltă.

 

Ingredientul de bază necesar în orice schimbare: frecvenţa ta de vibraţie

 

Este mult mai bine să lucrezi la creşterea vibraţiei tale personale în loc să întreţii gânduri de tipul: “vreau să scap de aici”, “m-am săturat”, “nu mai suport” şi din acest spaţiu al victimei neputincioase să implori divinitatea  să te ajute. În această situaţie permiţi circumstanţelor să îţi controleze nivelul de vibraţie  în loc să alegi un alt nivel de vibraţie, superior, care să atragă către tine alte circumstanţe.

Îţi creşti vibraţia slăbind rezistenţa pe care o opui realităţii curente! Secundă de secundă noi suntem un emiţător al unei vibraţii asupra căreia avem control 100%! Problema este că lăsăm mereu realitatea înconjurătoare, asupra căreia ne focalizăm toată atenţia, să fie factorul determinant al nivelului nostru de vibraţie. Marea majoritate a oamenilor creează automat, inconştient, este într-un haos vibrational care va determina ceea ce se va manifesta în realitatea viitoare.

Ca o încurajare, din experienţa personală şi cea a clienţilor mei, îţi spun că de obicei ghizii nu aşteaptă până ce vei deveni tu complet zen, stăpân pe situaţie… ci au nevoie să vadă că ai sesizat potenţialul lecţiei, că ai îmbrăţişat provocarea, că ai depus efort către schimbarea lăuntrică… şi apoi orchestrează ei lucrurile în aşa fel încât să ajungi exact acolo unde noul tău nivel de vibraţie merită să fie.

Până atunci, celebrează-ţi provocările, sărbătoreşte fiecare victorie: când nu te-ai mai enervat fiindcă colega de birou a făcut aceleaşi remarci orgolioase şi stupide, când ţi-ai privit şeful care urla şi scuipa pucioasă, cu calm, ca şi când erai la teatru, poate chiar te-ai amuzat pretinzând că îi dai “sonorul” pe mute şi îi urmăreşti mişcările în zig-zag şi faţa contorsionată ca într-un film cu Charlie Chaplin, când ai reuşit să îţi impui punctul de vedere într-o şedinţă fiindcă ai demonstrat atâta stăpânire de sine, profesionalism şi diplomaţie, încât negativitatea celorlaţi nu a mai avut putere să ajungă la tine ….)

Fiecare victorie sărbătorită sau măcar recunoscută îţi aduce o focalizare pe ceea ce îţi ridică vibraţia şi scade din puterea pe care o are asupra ta realitatea imediată, care nu îţi este confortabilă.

 

Elimină ingredientul surpriză

 

Când îţi doreşti să creezi ceva nou şi frumos în viaţa ta, fie ca e vorba de un job, o relaţie, o afacere, etc, nu ai nevoie de ingrediente surpriză pentru că acestea ar putea contribui la eşecul dorinţei tale de schimbare. Indicat ar fi să întorci toate cărţile cu faţa în sus, ca să poţi face un inventar clar al tuturor punctelor tale forte şi slabe, să ştii pe ce te bazezi, ce ai nevoie să îmbunătăţeşti, ce te ajută să obţii un job nou, ce nu…Fii cât se poate de sincer cu tine şi recunoaşte dacă nu cumva nu eşti încă pregătit pentru job-ul pe care îl visezi tu. Poate chiar serviciul pe care îl ai acum te poate ajuta să obţii anumite cunoştinţe, abilităţi, calificări, acreditări, etc, necesare în viitorul loc de muncă

Şi mai este un aspect: dacă încerci de mult timp să faci o schimbare dar parcă tot nu ţi se permite, parcă ţi-e calea blocată, nu se leagă lucrurile, atunci este foarte posibil să fie vorba de anumite programe nedizolvate, pe care e posibil să le aduci cu tine din această viaţă sau din altele. Încă învăţăm prin Legea Karmei, aici, pe Pământ şi atunci poate nu ar fi o idee rea să elimini “surprizele” şi din acest domeniu. Mai multe despre acest tărâm de cercetare poţi citi în articolele de pe blog din categoria Realinierea Sufletului  şi aici

 

Ingredientul secret nr.1- Compasiunea

 

Cel mai mare secret este să practici conştient compasiunea, în toate aspectele legate de job! Compasiune pentru nivelul fiecăruia, pentru lecţiile celorlalţi, pentru testele prin care trec şi ei, compasiune chiar şi pentru tine însuţi/însăţi, care faci tot ce poţi să navighezi prin aceste vremuri tulburi cu înţelegere, graţie şi focus pe ce descoperi că ai tu de lucrat. “Compasiunea are potenţialul de a-ţi creşte lumina lăuntrică, spune Kryon, informează Spiritul despre energia ta, îţi face numele cunoscut în Eter”.

 

Ingredientul secret nr.2- Credinţa

 

Oare tu crezi că nimeni nu aude problemele tale, că eşti singur, şi că nimănui din “echipa ta” nu-i pasă prin ce treci tu? Toţi ghizii şi îngerii tăi sunt permanent alături de tine şi te ţin de mână, în dorinţa de a te întări, de a-ţi da putere să mergi mai departe şi să descoperi lecţia, să o accepţi, să o integrezi, să extragi de acolo tot ce aveai de învăţat. Stai drept, fii demn, nu te cocoşa în neputinţe, ridică-te deasupra circumstanţelor, şi asumă-ţi lecţia.

Încrederea că nu eşti niciodată singur, credinţa că eşti o parte din ceva cu mult mai mare, ridicarea la un nivel superior de percepţie a situaţiilor de viaţă, constituie platforma pe care e nevoie să te stabilizezi pentru că astfel ieşi din panică, rezistenţă, nevoia de control.

 

Ingredientul secret nr.3- Proiecţia

 

Lucrează întâi energetic asupra unui nou job şi abia apoi acţionează în plan fizic. Nu te repezi să FACI lucruri concrete care să îţi aducă serviciul dorit. Acţiunea fizică (trimitere CV-uri, căutare activă, discuţii cu agenţii de recrutare, etc) este pasul doi. Pentru început FII noul tău job! Relaxează-te, meditează, vizualizează cum te-ai simţi la noul job, cum vei fi îmbrăcat/ă, ce program vei avea, cum te vei prezenta oamenilor, ce atitudine vei avea, poate că vei şi arăta diferit (siluetă, coafură, machiaj, etc).

Ce faci, de fapt, este că pregăteşti, creezi, o nouă linie temporală, îţi proiectezi energia într-un nou potential şi…te simţi bine în timp ce faci acest lucru!! Foarte importat acest aspect! Nu proiecta frici, nesiguranţă, incertitudini, îndoieli , etc,  în cea mai înaltă versiune a ta! Abia după ce simti cu toate celulele corpului cum este noul tău Eu în jobul X, porneşti demersurile în realitatea tridimensională.

 

Ingredientul secret nr.4 –Bifocalizarea

 

Ce-i asta? Abilitatea ta de a jongla o perioadă cu două farfurii :-) Adică : în timp ce menţii dreaptă farfuria pe care ai toate îndatoririle job-ului curent ( faci totul corect dar la minima rezistenţă, fără focalizare pe probleme , energia ta nu mai e acolo, nu mai hrăneşte nemulţumirile, insatisfacţiile vechi, încerci nici să nu le mai observi, îti asumi inconfortul pentru o perioadă) ochii tăi, atenţia ta şi toată energia este pe potenţialul noului job! Dacă îţi doreşti să îţi faci propria afacere lucrează o perioadă în paralel. Dacă doreşti doar un alt job, visează cu ochii deschişi la acel job, creează-l în mintea ta şi în acelaşi timp completează-ţi setul de abilităţi, comportamente, cunoştinţe, licenţe, cursuri, etc, ce îţi vor fi necesare în noua pozitie visata. La un moment dat balanţa va înclina din ce în ce mai tare către noul job şi trecerea se va produce automat, fără durere sau lipsuri financiare.

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Cum iei decizia corectă?

Cum iei decizia corectă?

 

Puterea de decizie este cel mai important dar primit de la Univers şi cea mare putere pe care o avem ca fiinţe umane. Liberul nostru arbitru, care se manifestă mai ales în această putere de a decide ce dorim să creăm în realitatea noastră, este de multe ori considerat o pacoste, pentru că presupune şi o mare responsabilitate.

Tony Robbins spune că “în momentele tale de decizie, îţi croieşti destinul”. Problema e că de multe ori ne tremură mâna pe foarfece, de frică să nu tăiem strâmb.

Când vine vorba de a decide ceva, există trei mari abordări:

1.Unii iau o decizie extrem de rapid din două considerente: 1. Nu doresc să intervină mintea, nu vor să intre în analiză, re-analiză… pentru că simt că acest lucru îi aruncă într-un vârtej de îngrijorări şi asta ii secătuieşte de energie şi 2. Preferă să facă o alegere greşită decât să stea în nehotărâre, fiindcă preferă să simtă regret, în loc de panică.

2.La polul opus sunt cei care nu reuşesc să facă aproape nimic pentru că nu se pot decide şi amână la nesfârşit alegerea. Nu ştii dacă vrei să mergi în weekend cu prietenii la pescuit sau cu colegii la munte, aşa că  te tot gândeşti până când îţi dai seama că deja e prea târziu, aşa că  nu mai ai loc în maşină, nici cazare. De obicei aşteptarea asta de a lua o decizie se transformă în evitare. Evitarea pe termen lung se transformă în suferinţă

3.La mijloc sunt cei care întreabă pe toată lumea cum ar trebui să procedeze, ce ar fi de făcut, caută studii de caz, încearcă să descopere răspunsul perfect în reviste, cărţi… Li se pare că e o responsabilitate mai mică în caz că eşuează, atâta timp cât mai multe persoane i-au sfătuit acelaşi lucru. E o încercare de a mai “delega” din răspundere, de a nu te simţi nevrednic, nepriceput sau chiar stupid ( în ochii tăi sau ai altuia). Chiar dacă te consulţi cu multă lume (ceea ce e un lucru bun, în unele cazuri) nu lua decizii în funcţie de părerea lor.

 

Inamicul oricărei decizii: frica

 

E nevoie să identificăm frica de dedesubt care ne paralizează şi ne face incapabili de a decide. Frica aceasta nu este doar o simplă îndoială sau nehotărâre (ca atunci când te afli în faţa vitrinei cu îngheţată sau prăjituri şi te gândeşti 5 minute de care să-ţi cumperi :-) )  , e ceva mai profund, nu îţi dă pace şi te simţi în teroare: “dacă greşesc şi decid ce nu trebuie?”, “dacă întârzii să decid şi pierd oportunitatea?”, “dar dacă nu e pentru mine?”, “dar dacă e?”

Când eşti în frică nu poţi decide nimic. Mai bine iei o pauză. Creierul tău e scurtcircuitat iar sistemul tău emotional de orientare – total nefuncţional.

Când te mai relaxezi, ia o foaie de hârtie şi răspunde la aceste întrebări: Ce se întâmplă dacă nu fac alegerea corectă? Cum îmi va fi afectat viitorul? Pe cine altcineva afectează alegerea mea? Ce câştig? Ce pierd? Care ar fi planul B? Cum aş putea să îndrept lucrurile dacă nu iese aşa cum mă aştept eu? Am resursele necesare la dispoziţie? În cât timp şi cum anume aş putea recupera pierderea?

Atenţie şi la tentaţia de a forţa o alegere. Credem că “trebuie” să facem o alegere între A şi B fiindcă “a venit timpul”, fiindcă  doar aşa vom putea progresa, etc …dar în timp ce încercăm din răsputeri să ne decidem ce să alegem, scăpăm din vedere alte variante , C, D, E… fiindcă suntem în “gândirea tunel”, ne cramponăm atât de tare de o situaţie încât pierdem din vedere ansamblul, perspectiva, poza mare.

La un nivel mai profund, ai nevoie de o auto analiză: de ce îţi este aşa de frică? Când ai experimentat prima data în viaţă această emoţie care ţi-a blocat capacitatea de a decide? Ce s-a întamplat atunci? A râs cineva de tine? Ai fost pedepsit? Te-ai simţit judecat, desconsiderat, umilit? De ce anume fugi? Ce este mai dureros sau mai neplăcut pentru tine decât de a rămâne blocat în indecizie?

Dintre două emoţii negative, o vom alege mereu pe cea care ni se pare mai suportabilă. Poate că tu te plângi mereu că nu ştii cum să iei decizii sau nu ştii ce să alegi, dar ,de fapt, ce faci este că fugi sau încerci să eviţi/ amâni cât mai mult posibilitatea de a experimenta iarăşi o anumită emoţie negativă care a fost distructivă pentru sufletul şi psihicul tău la un anumit moment din trecut. Nu vrei să mai treci prin acea stare. Şi atunci dai vina pe indecizia ta. E mai uşor aşa.

 

Adevăr sau provocare?

 

Uneori ne blocăm deoarece nu ştim cum să înţelegem provocarea ce ne-a apărut în faţă. Este ceva dificil sau complicat pentru că nu e pentru mine şi ar trebui să renunţ? Sau e dificil şi complicat pentru că reprezintă pentru mine provocarea de a-mi depăşi condiţia, de a ieşi din zona de confort, testul pe care ar trebui să-l trec ca să dovedesc că sunt capabil şi dornic de a face ceva măreţ?

În primul rând: până când nu faci o alegere nu ai de unde să ştii că va fi una bună sau nu. Până nu te angajezi cu totul în a o lua la dreapta sau la stânga nu ai de unde şti dacă este alegerea bună pentru tine.

În al doilea rând, verifică ce simţi în interiorul tău. Mai ales în zona burţii şi a stomacului. Se contractă totul când te gândeşti la acel lucru? Te gândeşti doar la ce ai putea să pierzi? Atunci nu o face! Nu poate funcţiona nimic dacă nu crezi că vei avea succes. “Facă-se după credinţa ta”, spunea Iisus.

În al treilea rând, Sir Richard Branson spunea că dacă obiectivul tău nu te sperie un pic, atunci nu e destul de mare pentru tine. E normal să ai emoţii când iei o decizie fiindcă nu ştii cum o să iasă, dar sunt emoţii de entuziasm, de nerăbdare, de dorinţă de a încerca sau de a-ţi depăşi condiţia? Atunci, fă-o!

Frica de schimbare este cea care de obicei ne duce în paralizia de analiză şi ne face să ne învârtim în cerc tot repetându-ne ca un patefon stricat: nu ştiu ce să aleg, nu ştiu cum să decid, nu ştiu cum să mă ascult… Si cu cât repetăm mai des, cu atât devenim mai blocaţi. Asta e vibraţia pe care o ancorăm în câmpul nostru.

 

Nu rişti, nu câştigi

 

Nu există decizie fără un anumit risc, desigur, mai mare sau mai mic, în funcţie de miza care este la mijloc şi fiecare avem un anumit nivel de permisivitate, de acceptare a riscului. Nu avem cu toţii stomac pentru a juca mii de euro la cazino dar cu toţii am avut de hotărât ce serviciu acceptăm, unde vom locui, dacă ne căsătorim sau nu cu o anumită persoană, dacă ne mutăm din oraşul natal, dacă ne apucăm de un business propriu sau rămânem angajaţi…

Ce ne dorim de fapt este să limităm la minimum şansele de eşec. Să jucăm “safe”. Să nu dăm nici vrabia din mână dar să prindem şi cioara de pe gard. Treaba e că nu prea iese de obicei acest lucru. Nu poţi rămâne în confortul obişnuinţelor tale şi să ai în acelaşi timp şi o viaţă palpitantă, o afacere profitabilă, sau să evoluezi într-un fel sau altul. Vine o perioadă când trebuie să păşeşti curajos în afara zonei tale de confort.

 

Cum micşorăm şansele de eşec

 

Unii oamen au anumite reguli, ritualuri sau proceduri la care apelează pentru a lua o decizie bună.

Înainte de a vă prezenta câteva criterii de decizie, nu ar fi rău să vă puneţi câteva întrebări:

Stiu oare ce vreau cu adevărat? Ce mi-ar trebui ca să reuşesc? Care sunt factorii critici care ar contribui la succes? Ştiu oare ce ar trebui să fac pentru a avea succes? Ce înseamnă de fapt succesul pentru mine, în situaţia data? Cum ştiu că a fost o alegere bună, că am succes? Ce ar trebui să se întâmple în final ca să fiu mulţumit de decizia luată?

Poţi să prezici o serie de posibile rezultate ale alegerii tale? Poţi să estimezi probabilitatea de succes pentru ambele variante de alegere? Fă un pic de studiu de fezabilitate înainte de a lua o decizie. Vezi ce au făcut alţii. E imposibil să nu se fi confruntat şi altcineva cu aceeaşi dilemă şi să o fi rezolvat cu succes. Inspiră-te din poveştile de succes ale altor oameni! (aşa vei afla şi câte decizii greşite au făcut înainte de a fi “avut noroc” cu ultima alegere :-))

Mai importantă, însă, decat toate  întrebări le de mai sus este următoarea: DE CE îmi doresc acest lucru? Marele tău “de ce” este cel care te motivează suficient încât să îţi pui motoarele în funcţiune.

 

Criterii de decizie

 

Există anumite perspective din care poţi privi o anumită decizie şi care ar putea să îţi uşureze sarcina de a alege:

1.Intuiţia, instinctul, senzaţia de bine, liniştea din trup –  dacă atunci când te gândeşti la o anumită variantă simţi linişte în tine, bucurie, încredere, pace, entuziasm, expandare, atunci înseamnă că Sinele tău este mulţumit şi de acord cu decizia minţii. Dar nu uita să onorezi întâi intelectul tău şi să faci o mică cercetare asupra şanselor de succes

2.Experienţe trecute– dacă citeşti astfel de articole, sigur ai decis multe lucruri bune în viaţa ta până acum, ai căutat să te dezvolţi, să fii mai bun în ceea ce faci şi asta a presupus să faci multe alegeri. Care au fost cele mai bune? Cum le-ai luat? În ce stare de spirit erai? Ce decizii greşite ai luat în viaţă? Cum s-au sfârşit? Cum le-ai “reparat”? De ce au fost greşite? În ce stare erai când ai luat acele decizii?

3.Decide…în scris  – totul este mult mai clar atunci când este scris negru pe alb! Răspunde în scris la toate întrebările pe care ţi le-am adresat în articol. Scrie clar opţiunile, ce vrei să obţii, avantaje şi dezavantaje,  care sunt valorile tale la care nu vei abdica niciodată, care este viziunea asupra vieţii tale? Ce s-ar putea întâmpla în cel mai bun caz şi în cel mai rău caz? Pe cine mai impactează decizia ta?

4.Perspectiva ziarului – dacă mâine ar apărea pe prima pagină a ziarelor (sau pe Facebook :-)) o ştire despre ce ai ales să faci, ai fi mândru/ă de alegere?

5.Perspectiva morţii-  Moartea e un teribil agent al autenticităţii :-)  Dacă ar fi să mori mâine, ai lua decizia cu care te frămânţi? Ai lăsa să scape acestă şansă de a te simţi viu, la masa de joc a vieţii?

6.Precauţie versus curaj – dacă ai fi foarte precaut ce ai face? Ce ai pierde? Dacă ai avea curaj nemărginit ce ai alege? Ce ai câştiga? Cum ţi-ar schimba asta părerea despre tine?

 

Singura constantă este schimbarea

 

Nevoia de certitudine este un factor major de stress. Doar că nimic nu este 100% sigur. Chiar dacă faci cea mai corectă alegere şi eşti mulţumit pe moment, e posibil ca peste o perioadă de timp să înţelegi că e o alegere care te restricţionează, care nu e chiar ceea ce îţi doreai, pentru că circumstanţele se schimbă, tu te schimbi, totul este într-o continuă schimbare.

Ca să nu mai vorbim de situaţiile în care “înafară-i vopsit gardu’, înăuntru-i loepardu’” şi eşti din start indus în eroare. Degeaba te bucuri că faci alegerea uşor şi cu încântare, dacă descoperi imediat după că te-ai cam păcălit.

Obişnuieşte-te cu ideea că nu ai să iei toate deciize corecte în viaţa asta! Acceptarea are mereu un rol important în toate aspectele vieţii noastre. Doar alege cu integritate, cu curaj , cât poţi tu mai bine, cu datele pe care le ai acum la dispoziţie.

Împlică-ţi eventual şi ghizii sau alte entităţi de lumină :”Ajutaţi-mă să aleg ce este cel mai potrivit, pentru binele meu cel mai înalt”. Ghizii nu iti vor spune niciodată CE să alegi!! Doar îţi pot da claritate sau îţi pot scoate în faţă lucruri pe care poate nu le-ai luat în considerare şi care te-ar putea ajuta să decizi ce e mai bine pentru tine.

Dr. Kulbatski spune:” Dă-ţi voie să fii un om care, la fel ca noi toţi ceilalţi, face greşeli”

 

La final totul se reduce la încredere

 

Încredere în tine şi încredere în Univers

Dacă ai încredere în tine şi ştii că te poţi descurca în orice situaţie, că ai un psihic puternic, că nu te laşi dărâmat de orice încercare a vieţii, atunci poţi trăi cu orice decizie iei. Cumva te vei descurca, găseşti tu o cale de a repara pagubele pricinuite de o alegere nu tocmai inspirată. Ce îţi trebuie ca să poţi aborda viaţa aşa? Flexibilitate, curaj, concentrare, iubire de sine, compasiune, dar şi un spirit ludic, să îţi placă să joci jocul vieţii.

Când nu îţi dai voie să greşeşti, când te omoară perfecţionismul sau te evaluezi pe tine doar prin prisma judecăţilor celorlalţi, pierzi toată distracţia, trăieşti mic, chircit, speriat, nu ai cum să evoluezi, să atingi următoarea etapă de evoluţie din viaţa ta. Eşti total înafara fluxului vieţii, nu “curgi” frumos, rămâi blocat, ca o apă statută care începe să miroasă şi să adune broaşte.

Când te simţi blocat în indecizii, înepe să lucrezi la încrederea în sine.

Vă amintiţi ce spunea Einstein despre decizia primordială pe care o ia fiecare om  (în mod conştient sau înconştient) şi care îi va modela toată viaţa? “Aleg să cred că  Universul e un loc prietenos, care mă susţine şi îmi sare în ajutor sau cred că este  duşmănos, gata să  mă atace şi să mă devoreze?“

Dacă ai încredere în Univers şi crezi cu toată fiinţa ta că eşti susţinut de ghizi, învăţători şi îngeri, că eşti aici tocmai pentru a experimenta viaţa în trup fizic, cu indeciziile şi greutăţile ei care te ajută să îţi şlefuieşti caracterul şi să devii mai puternic în spirit, atunci îţi dai voie să experimentezi.

Înainte de toate, poate ar trebui să ştii că pentru Univers nu există decizii bune şi decizii proase. Orice alegi îţi oferă o experienţă din care înveţi, din care evoluezi. Poate că tu crezi că trebuia să fie altfel, dar niciodată nu experimentezi ceva întâmplător, ci doar pentru că ai nevoie de acel lucru, ca să evoluezi!

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Compasiunea – adevăratul catalizator spiritual

Compasiunea – adevăratul catalizator spiritual

Uneori  încurcăm semnificaţia cuvântului “compasiune” şi credem că e vorba de empatie sau de milă.

Adevărata compasiune înseamnă să fii într-o stare receptivă, atunci când interacţionezi cu altcineva, astfel încât punctul tău de vedere să includă punctul de vedere al Creatorului;  este abilitatea de a iubi şi a servi fără judecată.

Dacă ai o aliniere puternică cu Sinele tău atunci poţi experimenta cu adevărat ce este compasiunea, căci vei putea să îl asculţi pe celălalt fără să existe riscul sau ameninţarea de a fi scos din starea ta de receptivitate.  Adică nu începi să te aperi, nu te laşi agăţat de energia celuilalt, pentru că ai practicat mult timp starea de aliniere cu Sinele tău.

 

Compasiunea şi recunoaşterea liberului arbitru

 

Compasiune înseamnă să onorezi total experienţa cuiva, chiar dacă nu  înţelegi de ce alege să facă un anumit lucru.

Este înţelegerea supremă că uneori nu înţelegem! Este încredere deplină nu doar în Dumnezeu ci şi în planul sufletului venit spre încarnare, înţelegerea faptului că uneori sufletul alege anumite moduri sau mecanisme spre a ajunge la înţelepciune, pe care noi nu le pricepem sau cu care nu suntem de acord. Compasiune înseamnă să iei decizia conştientă (care te sfâşie pe dinăuntru, de cele mai multe ori) de a fi doar observator, de a susţine fără a  interveni, indiferent cât de dificil ar fi acest lucru.

Când spun asta celor cu care lucrez, de obicei reacţia este de uimire, frustrare, furie, oripilare … “Cum adică? Să stau cu mâinile în sân??? Cum să nu fac nimic când : fiica mea este înşelată de soţ / partenerul meu bea de multe ori până cade în şanţuri/ fiul meu se distruge de când a intrat într-un grup nefast de prieteni / sora  mea nu mai iese din casă cu săptămânile de când i-a murit soţul, etc …

Nu. Nu înseamnă să devii nepăsător, să închizi ochii la durerea sau necazurile celorlalţi sau să te abţii să ajuţi, atât cât poţi şi ţi se permite, ci să nu faci toate acestea dintr-un spaţiu al judecăţii, al criticii, sau al unei evaluări mentale a situaţiei în care credem noi că se află celălalt. Compasiunea presupune lipsa ataşamentului şi acest lucru e foarte greu de acceptat şi practicat.

Nu practicăm compasiunea atunci când dorim cu orice preţ să-l “salvăm” pe celălalt (chiar dacă, de cele mai multe ori, respectivul nu vrea să fie salvat :-)), atunci nu mai servim iubirea, ci ego-ul, dorinţa noastră de a fi eroi salvatori. Incercând să-l “salvăm” negăm calea aleasă de acel suflet, călătoria pe care şi-a propus-o ,  şi presupunem, într-un mod arogant, că ştim noi mai bine ce i se cuvine sau ce lecţii are de învăţat, sau care ar trebui să fie parcursul vieţii sale. Dar este imposibil să ştim aşa ceva!

 

Compasiunea şi legăturile karmice

 

De multe ori găsesc în Cronica Akashă contracte de protecţie, de vindecare, legături de compasiune, jurăminte de suferinţă sau de sacrificiu …şi tot felul de alte lucruri ce demonstrează că “salvatorul” a intrat în karma celui “salvat”, i-a încălcat liberul arbitru, nesocotind lecţiile pe care “victima” le avea de învăţat din acele experienţe . S-a considerat chiar mai presus decât Dumnezeu şi a luat hotărâri sau a acţionat în dezacord cu planul divin iar acum suportă consecinţele, căci o astfel de intervenţie (deşi lăudabilă sau măcar de înţeles, la nivel uman) duce inevitabil la crearea unor cordoane energetice care leagă cele două persoane şi le pune în câmp anumite programe karmice.

Pe de cealaltă parte, şi  în cronica “victimei” găsesc de cele mai multe ori contracte karmice cu “opresorul”, cu cel care o “victimizează”, adică în acestă viaţă se experimentează reversul medaliei, în acord cu Legea universală a cauzei şi efectului . Alteori “victima” şi-a propus să treacă prin anumite experienţe pentru a învăţa să anuleze  anumite programe (de victimzare, de slăbiciune, de restricticţie, de oprimare sau de suferinţă…) căpătate în urma unor moduri incorecte/ negative de a acţiona. Prin învăţarea acestor lecţii sufletul evoluează, se înalţă vibrational, aşa că are nevoie de acele interacţiuni cu alte  suflete pe care le-a ales ca şi co-creatori ai experienţei sale….

Lucrurile sunt mult mai complexe decât le poate înţelege mintea noastră omenească, lineară şi egotică. Amintiţi-vă mereu că nimic nu este întâmplător, că în lumea Spiritului nu există greşeală, totul are un rost, apoi că noi nu suntem singuri aici, avem fiecare propria echipă de ghizi, învăţători şi îngeri care veghează ca planul pe care ni l-am propus când am venit să fie urmat, nu suntem niciodată victime!

Ce putem face pentru cei care trec printr-un discomfort, o suferinţă, o cumpănă, este să le oferim înţelepciune şi iubire, un alt punct de vedere, un sfat, o “oglindă” în care să se vadă pe ei înşişi şi modul în care au gândit sau s-au comportat până acum, înţelegându-şi astfel mai bine lecţiile, un ajutor material, fizic, să fim, metaforic,  pe aproape când suntem strigaţi… Dar pe urmă e nevoie să facem un pas înapoi, ataşaţi ( = cu iubire şi compasiune) dar şi detaşaţi (de problemă), în acelaşi timp, susţinând viziunea mai înaltă pentru acea persoană şi călătoria ei , onorându-i , însă, fiecare alegere făcută.

Pentru părinţi cea mai grea provocare este să onoreze calea copiilor fără a se judeca pe ei înşişi pentru asta. E un pic ca mersul pe sârmă, recunosc, e un balans fin … dar este clar că avem exact din acestă situaţie ceva de învăţat.  În newsletter-ul de săptămâna viitoare ( abonarea se poate face aici şi este gratuită) discutăm despre paşii pe care îi putem urma într-un astfel de demers pentru a fi cât mi mult de ajutor, fără a intra în încâlceli karmice.

 

Compasiunea întrerupe cercul vicios al negativităţii

 

A ajuta pe ceilalţi cu gândurile, vorbele , banii şi acţiunile  noastre este întotdeauna binevenit! Nu e nimic greşit în asta! Este o datorie umană, chiar, să faci tot ce îţi stă în putere să alini suferinţa semenilor tăi.

Dar dacă ceea ce vedem ne ia din puterea  personală, dacă  situaţia celorlaţi ne aduce pe noi într-o stare de empatie şi durere vizavi de soarta lor crudă, şi din acel spaţiu încercăm să ajutăm, nu vom contribui deloc la soluţionarea situaţiei, ci vom întări problema (initial la nivel energetic, vibrational, si apoi, uşor-uşor, în concret, în real).  Trăim într-un Univers ce funcţionează pe baza de incluziune. Totdeauna! Când ne focalizăm pe ceva ce nu ne dorim, includem acel lucru în vibraţia noastră.

Acesta este motivul pentru care nu funcţionează deloc şi nu vedem niciun rezultat din “lupta contra sărăciei”, “lupta împotriva cancerului” , “lupta împotriva terorismului”, etc… Cu cât ne focalizăm pe negativ, cu atât îl întărim mai mult, la ceea ce rezistăm mai mult, va persista, alimentăm cu energia noastră orice aspect cu care ne războim. Mai mult decât atât, ne mutăm şi noi pe un palier vibrational inferior celui la care eram initial, deci nu facem niciun serviciu nimănui.

O cititoare m-a ciufulit rău într-o zi pentru că am îndrăznit să spun într-un interviu  că am o părere bună despre biserică şi că a avut rostul ei în istoria omenirii…. Eu cred cu putere că pentru a schimba un sistem nu trebuie să ne luptăm cu el, să îl judecăm, criticăm, să îl combatem vehement. Toată energia noastră de nemulţumire şi revoltă  va întări şi mai mult acel sistem!! Il vom face să se descompună singur dacă ne luăm cu totul atenţia de pe el şi ne focalizăm pe ceea ce ne dorim în loc. Nemaifiind hrănit cu energia maselor, sistemul va muri singur, uşor, uşor. Nu avem cum transforma un sistem învechit şi tarat, indiferent că e vorba de biserică, guvern, industria farmaceutică, etc, incercând să-l “dregem”, ci înlocuindu-l cu altceva mai bun.

Dragi lucrători în lumină, nu condamnaţi prea vehement biserica, multă lumea are încă nevoie de ea! Şi hai să fim sinceri: vă îngropaţi creştineşte părinţii? Le faceţi de 40 de zile, de un an …? Vă botezaţi copii în cristelniţă? Vă cununaţi în biserică? Păi atunci, mai aveţi nevoie şi voi de acest sistem, indiferent cât de anacronic ar fi el.

Suntem într-o perioadă de tranziţie, abia schiţăm noile structuri, avem nevoie de răbdare şi de ….compasiune-pentru cei care încă au frică de Dumnezeu, pentru cei care au susţinut acest sistem în mod conştient, voit, şi cu intenţii negative, şi pentu noi înşine, care am îndrăznit să pornim pe o altă cale.

 

Compasiunea – instrument pentru schimbarea realităţii

 

De la Kryon am invatat ceva special: capacitatea noastră de a simţi emoţiile este un atribut al Spiritului , ne naştem toţi cu această abilitate şi ea este sacră. Deşi există şi multe animale pe planeta noastră care au posibilitatea să simtă emoţii, ele o fac mai mult instinctual şi nu au capacitatea de a simţi emoţii elevate, spirituale, să spunem. Mai mult decât atât, există multe civilizaţii galactice care nu au deloc un câmp emotional, sau acesta este foarte puţin dezvoltat ( de asta am fost destul de…studiaţi o perioadă… 😉 )

Toată gama noastră de emoţii e un dar divin. Putem să le folosim după  cum ne dorim, avem liber arbitru, avem capacitatea de a alege ce emoţii să experimentăm . Neştiind nimic despre sacralitatea acestui dar divin, l-am luat de bun, ca un dat, ne-am şi plâns de multe ori de acestă “povară”.

Ce nu am ştiut noi este că emoţiile noastre au puterea de a produce schimbări ale unor caracteristici interdimensionale care creează ceea ce noi numim “realitate”. Emoţia umană poate controla şi schimba realitatea!

Cea mai puternică emoţie, recunoscută de toată lumea, este iubirea. Compasiunea este un atribut al iubirii şi are anumite calităţi speciale , este un catalizator către împuternicire, către recâştigarea puterii personale şi a stării de Maestru, pentru că stă la baza comunicării dintre fiinţa umană şi Sinele Înalt. Kryon numeşte acestă energie de comunicare “Al treilea limbaj”.

Compasiunea este cheia în comunicarea (în ambele sensuri) cu Spiritul. În timpul unei meditaţii, o emoţie profundă de compasiune pentru tot ceea ce există în Univers solicită şi determină deschiderea canalului de comunicare cu Sinele înalt. Doar oamenii pot genera acest tip de emoţie sacră, aici, pe Pământ.  Ca răspuns, atunci când Sinele, ghizii, îngerii, simt acestă energie generată de fiinţa umană, răspund cu aceeaşi energie a compasiunii pe care o simţi că te inundă, îţi umple fiecare celulă, îţi dă fiori, îţi gâdilă creştetul, te face să zâmbeşti necontrolat, îţi deschide inima, pieptul, toată fiinţa!

 

Compasiunea este limbajul co-creaţiei

 

În vechea energie, când vălul dintre noi şi lumea Spiritului era atât de dens, poate mai era necesar să informăm ghizii, învăţătorii şi îngerii despre nevoile noastre, să le povestim , să le cerem ajutorul… Acum vălul este atât de subţire, comunicarea poate fi atât de fluidă şi directă încât aproape că nu mai avem nevoie de rugăciune, de invocaţii… totul despre noi şi nevoile noastre este arhi-cunoscut deja de Spirit…

Dacă ţi-ai făcut măcar o parte din munca de auto cunoaştere şi elevare spirituală, poţi  doar sta în linişte în faţa lui Dumnezeu, generezi acea emoţie sacră de compasiune şi conexiunea se poate stabili imediat.

Este aşadar nevoie să învăţăm să dezvoltăm compasiunea în sufetul, mintea şi inima noastră. “Simte compasiune pentru cei din jurul tău- pentru situaţia în care se află- compasiune pentru umanitate şi pentru Pământ . Vizualizează lucrurile pe care le doreşti şi astfel începe să le co-creezi. Vizualizează rezolvat ceea ce nu avea rezolvare. Crede că s-a făcut. Nu încerca să înţelegi tu cum anume s-a făcut. Vizualizează-te sănătos, fără îngrijorări sau anxietăţi. Apoi bucură-te de acea emoţie pe care o simţi! Celebrează puritatea existenţei tale!”

“Simte compasiune pentru clipa prezentă, pentru scânteia de Dumnezeu care eşti tu. Simte compasiune pentru copiii Pământului, şi chiar dacă spui că asta nu are legătură cu ce ai tu nevoie acum, fă-o oricum. Tu nu înţelegi ce anume se întâmplă, dar în această energie  nouă, cu o putere creatoare incredibilă, acestă compasiune pe care o generezi, spune întreaga poveste Sinelui înalt şi deschide canalul de comunicare.

Compasiunea este codul pentru cel de-Al treilea limbaj, şi când eşti în stare să o foloseşti în rugăciunile, meditaţiile şi vizualizările tale, răspunsurile şi soluţiile ţi se arată. Compasiunea creează sincronicităţi, îti creează realitatea, îţi vindecă trupul. De-a lungul istoriei, toţi maeştrii care v-au vorbit , aveau compasiune! Era limbajul lor!” (Kryon)

 

Compasiunea colectivă

 

Când mai mulţi oameni, o comunitate, o naţiune sau umanitatea în ansamblul ei se focusează pe un anumit lucru, vom fi uimiţi de ce se poate realiza cu această energie uriaşă.

Kryon ne spune că umanitatea a reuşit un lucru fabulos: să creeze o nouă energie pentru planetă şi să oprească profeţiile apocalipsei,  şi asta pentru că, între 1963 şi 1987, au fost suficient de mulţi oameni pe planetă care să genereze acestă energie de compasiune împletită cu viziunea unei vieţi mai libere, mai frumoase, mai spirituale.

Prin compasiune pură şi clar direcţionată, umanitatea poate ajuta la schimbarea situaţiei în Africa, la rezolvarea situaţiilor conflictuale din zonele de război,  la restabilirea păcii mondiale…

Avem nevoie doar de înţelegere,  aliniere cu Sinele şi compasiune, şi să ne focusăm în direcţia soluţiei pe care o căutăm pentru rezolvarea acestor situaţii, cu încredere, cu speranţă, cu intenţie clară, nu să ne lăsăm agăţaţi vibrational şi coborâţi la nivelul problemei, pentru că astfel doar vom contribui la lărgirea şi intensificarea ei.

Ce trebuie să înţelegem este că, la nivel planetar, compasiunea şi iubirea câştigă teren (chiar dacă ştirile vor să ne convingă de contrariu!!) Mulţi dintre cei care susţineau pe vremuri negativitatea, ura, războiul, au plecat dintre noi. Generaţiile nou născute vin de pe o altă platformă vibraţională, muuuult mai înaltă, mai luminoasă şi mai plină de iubire, astfel că negativitatea se “diluează” încet dar sigur. De câte ori mi se cere (de către mame  ce se află ele însele pe calea iluminării) să deschid Cronica Akashă pentru copiii lor “noi” ( adică până în 14-15 ani)  sunt fascinată de ce vibraţie au şi cu ce date vin deja (pentru care un adult a muncit 25 de ani cu el însuşi!!) Credeţi-mă că mergem către Lumină, nu mai există cale de întoarcere, iar voi, cei care citiţi astfel de articole, sunteţi cei care contribuiţi conştient la acestă înaintare, sunteţi maeştrii veniţi special ca să asiste Pământul în marea transformare!

 

Auto-compasiunea

 

Dacă vrem să ajutăm în toate aceste demersuri, e nevoie întâi să cultivăm compasiunea pentru noi înşine, altfel nu vom putea contribui cu nimic. E nevoie să creştem lumina din noi înşine, înainte de a lumina calea altora!

Şi cum facem asta? Renunţând la resentimente, la ranchiună, la furie faţă de cei ce “ne-au greşit”, proiectând iertare asupra celor de neiertat , îmbrăţişând copilul rănit din noi , accesând acea inocenţă şi iubire necondiţionată care se află în interiorul fiecăruia dintre noi…

A fi mereu în contact deliberat cu Sursa care rezonează în noi înşine , cu inima plină de compasiune şi iubire pentru tot ce există, ne ţine prezenţi şi implicaţi vibrational într-un mod pozitiv pentru a putea contribui la evoluţia umanităţii.

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Ce poţi realiza prin Quantum Coaching ?
  • înveti să foloseşti Conştiinta pentru a schimba legile fizicii si ale biologiei,
  • devii un creator deliberat al vieţii tale,
  • te eliberezi din inchisoarea propriei minti
  • preiei controlul asupra lumii tale interioare
  • iţi aminteşti cine eşti TU cu adevărat şi care ţi-e menirea.
Începe cu primul pas: introdu numele tău si adresa de mail şi iţi voi trimite imediat, gratuit, cartea « True North » pentru a te ajuta să-ţi descoperi misiunea in viaţă.