Nu te mai regăseşti în ceea ce faci dar nu poţi schimba nimic?  Care e  puterea atenţiei tale?

Nu te mai regăseşti în ceea ce faci dar nu poţi schimba nimic?  Care e  puterea atenţiei tale?

Simţi că explodezi dacă mai continui să lucrezi în serviciul pe care îl ai acum? Vrei să evadezi din relaţia care a devenit atât de strâmtă, ca o haină cu două numere mai mici, căci, între timp, tu ai crescut? Te-ai săturat să drămuieşti fiecare bănuţ, să te mulţumeşti cu puţin, fiindcă simţi că, dincolo de orice teorie, Universul este abundent şi că meriţi mai mult? Minunat! Si cum faci să schimbi starea de fapt cu starea dorită?

Când nimic nu se leagă, când nu reuşeşti să manifeşti nimic din ceea ce îţi propui, atunci este momentul să verifici care e puterea atenţiei tale.  Am mai abordat acest subiect în articolul “O minte care hoinăreşte este o minte nefericită”, dar deşi îmi îndrum clienţii către acestă lectură ca să înţeleagă rolul atenţie şi a stării de prezenţă în manifestare, se pare că atunci când vine vorba de a pune în practică aceste concept atunci când eşti într-o stare de “criză existenţială”, se rupe filmul: “ok, ok, am înţeles rolul atenţiei, bla, bla … dar cum ies eu din situaţia asta, acum ???” :-)

Orice “criză existenţială” ( vezi şi Crizele existenţiale şi nevoia de viziune ) este un semn că intri într-o etapă nouă din viaţa ta, Universul te “strange în chingi “ ca să te scoată din zona de confort în care “te descurci binişor”, ştii cum merg lucrurile….  pentru că a venit vremea să te avânţi curajos  într-o altă aventură ( în care nu vrei sa intri de bună voie, de obicei :-) ).

Problema în crizele existenţiale este că nu vedem “poza mare”, rămânem mici, la nivelul de organism minuscul şi viciat, condus de instinctele de supravieţuire, şi uităm cine suntem cu adevărat.

Şi atunci, mă simt datoare să o iau de la început: de ce crezi că eşti aici? Pe Pământ.

E o întâmplare? E un ghinion? Care crezi că e scopul tău aici, pe planeta asta?

Dacă nu accepţi, sau măcar te deschizi, la ideea că este posibil să îţi fi ales singur această aventură şi că adevăratul sens al existenţei tale este să te trezeşti şi să descoperi cine eşti, atunci totul va parea un chin, un coşmar, un nonsens. Şi viaţa e departe de a fi aşa ceva! E păcat să te întorci Acasă fără să fi înţeles o iota din Marele Plan.

Numai că, pentru a înţelege, ai nevoie, în primul rând, să fii atent!! La tot ce te înconjoară şi la tot ce se întâmplă  în tine!

 

 Primul pas este să devii conştient

Atenţia ta e cea mai grandioasă forţă din Univers!  Doar că ea îţi este distrasă, “hackerită” de mii de stimuli, în fiecare secundă a vieţii tale.

Mass media, familia, serviciul, societatea…. toţi se bat pentru atenţia ta! Aşa continua să trăiască, se hrănesc cu energia pe care le-o oferi. “Unde se îndreaptă atenţia ta, într-acolo se duce şi energia ta”. Dacă ţi-ai imagina că atenţia ta este  o formă de plată, o monedă de schimb, realizezi cam cât de mult risipeşti zilnic din fondul tău monetar pe nimicuri? Pe forme ieftine care îţi distrag atenţia de la ceea ce este cu adevărat important în viaţă?

 

Pasul doi este să determini ce este important pentru tine.

Şi nu, nu sugerez că trebuie să alegi între famile şi carieră sau între prieteni şi hobby-uri, ci să îţi stabileşti întâi valorile pe care le consideri de bază pentru tine şi de la care nu vei abdica niciodată, după care să vezi  în care aspecte ale vieţii tale găseşti acele valori.

Dacă îţi este dificil să stabileşti cele 5-10 valori personale de bază ( în cartea “Adevăratul Nord” ai la final o listă detaliată cu peste 300 de valori posibile), atunci gândeşte-te la anti-valori. Dacă urăşti minciuna, manipularea, disimularea, realizezi că îţi va fi îngrozitor de greu să continui să lucrezi într-un department de vânzări în care doar targetul şi profitul final contează. Serviciul tău contravine unei valori de bază, esenţiale pentru tine, numeşte-o onestitate, autenticitate, fair-play, cum vrei tu, şi din acestă cauză suferinţa ta este atât de mare atunci când te vezi nevoit să continui să munceşti în acel mediu sau colectiv.

 

Pasul trei – îţi dezvolţi capacitatea de a-ţi focusa atenţia pe ceea ce contează cu adevărat pentru tine

De obicei, atenţia noastră se împrăştie asupra a zeci de lucruri care ne înconjoară , suntem ca un bec care îşi dispersează lumina în toate părţile. Dar puterea unui bec este foarte slabă faţă de puterea unei raze laser, de exemplu, care este tot lumină, dar o lumină- fascicul direcţionată strict şi controlată, astfel încât capătă o putere infinit mai mare decât cea a simplului bec.

De subliniat: noi nu ne naştem cu această abilitate de focusare! E nevoie de o muncă conştientă pentru a o dezvolta!

Si încă un lucru esential de reţinut: pentru ca acestă abilitate să ne fie folositoare în viaţa de zi cu zi, e nevoie să o plasăm sub controlul voinţei noastre umane! Altfel, degeaba ne chinuim să o dobândim!  Obiectivul final este să ajungem să alegem conştient unde ne îndreptăm atenţia, asupra a ce o plasăm şi pentru cât timp.

Sunt doi factori pe care îi poţi controla pentru a schimba direcţia atenţiei tale: timpul şi spaţiul . Puterea atenţiei noastre creşte când ne concentrăm pe aici şi acum.

Tehnicile de mindfulness şi meditaţie sunt cele mai eficiente în a ne antrena atenţia. Exerciţiile se concentrează  în principiu, pe :

  1. Un sunet intern : de obicei o mantra, un cuvânt repetat în gând, într-un anume ritm . Poate fi OM / AUM sau  “pace”, “linişte” , “iubire”, “focus”….
  2. Un focus vizual extern: flacăra unei lumânări, un punct pe un perete în faţa noastră…
  3. O senzaţie percepută în trup – bătăile inimii care fac pieptul să zvâcvnescă uşor,  mişcarea aerului care pătrunde prin inspiraţie  şi iese prin expiraţie

Meditaţia este şi ea o practică (!) foarte benefică pentru antrenarea atenţiei   – şi dacă e “practică” înseamnă că nu se repetă doar o data pe lună sau când ne amintim, ci devine parte dintr-un ritual zilnic , atent respectat :-) .  Redirecţionarea atenţiei iarăşi şi iarăsi,  atunci când începe să plutească în derivă şi să se îndepărteze de  obiectivul propus, este exact esenţa acestei practici a meditaţiei. Cu timpul ajungem şi în viaţa cotidiană, nu doar în meditaţie, să ne controlăm şi dirijăm deliberat atenţia,  iar acest lucru contribuie la o trăire autentică, asumată, plină de sens, a vieţii.

Atenţia simplă, lipsită de judecată, naturală, ia naştere undeva în noi înşine şi este un instrument deosebit de puternic prin care noi ne conectăm şi  interacţionăm cu lumea înconjurătoare. Este cheia succesului atât în relaţii cât şi în muncă, creativitate, distracţie.

Atenţia noastră  încurajează şi stimulează creşterea acelui aspect asupra căruia ne concentrăm. Toate fiinţele depind de anumite forme de atenţie ca să supravieţuiască şi să prospere . Dacă ne gândim la o plantă, ea înfloreşte ca să atragă atenţia albinelor asupra ei, penajul păsărilor atrage atenţia  în ritualurile de împerechere, animăluţele de casă ne solicită atenţia şi se bucură de mângâierile noastre, bebeluşii au nevoie de atenţia ca să crească sănătoşi, partenerii unui cuplu au nevoie de atenţie pentru că aşa cresc, se dezvoltă, la fel- membrii unei familii…

În 1998, Dr Larry Dossey, medic şi autor al cărţii “Cuvinte vindecătoare”, a condus un studiu în cadrul Centrului Medical California Pacific din San Francisco, având ca temă efectele rugăciunii asupra bolnavilor de SIDA. Rugăciunea pentru cineva  este şi ea o formă de atenţie condusă prin intenţia celui care o spune. Rezultatele au arătat că căi pentru care se făcuseră rugăciunile se îmbolnăveau mai rar, se recuperau mai repede şi supravieţuiau în numar mai mare decât cei pentru care nu se făcuseră rugăciuni. Dr Larry Dossey concluziona că şi asupra bacteriilor dacă se spun cuvinte vindecătoare , acestea tind să crească mai repede iar seminţele asupra cărora s-au spus rugăciuni germinează mai rapid.  După 30 de ani de studii, medicul atrăgea atenţia că mai ales emoţia ce însoţeşte intenţia şi rugăciunea contează, şi mai puţin cuvintele.

 

Pasul patru – examinează atent intenţia din spatele atenţiei

Există , la polul opus, şi un alt tip de atenţie, cea contractată,  însoţită de tot felul de condiţionări , aşteptări, judecăţi, fixaţii, obsesii, presupuneri, furie, agresivitate, etc. Acest tip de atenţie are un efect distructiv . Cu cât ne focalizăm atenţia asupra lucrurilor pe care nu le dorim sau împotriva cătora manifestăm un anumit tip de rezistenţă, cu atât le întărim şi mai mult vibraţia în câmpul nostru. Aşadar, a petrece mult timp cu analiza situaţiilor care nu ne fac plăcere, fie că este vorba de un job care nu ne mai satisfice sau de o relaţie în care nu suntem fericiţi , etc, duce invitabil către prelungirea duratei de manifestare a situaţiei neplăcute.

 

Pasul cinci –  foloseşte-ţi atenţia deliberat, pentru un anumit scop dorit

Cunoscând toate lucrurile despre care am discutat mai sus, este clar că dacă ne direcţionăm atenţia către acele aspecte pe care dorim să le manifestăm în realitatea noastră, sau să le  potenţăm, să le expandăm , vom reuşi să facem trecerea de la un lucru nedorit, neplăcut, către crearea acelei realităţi care să ne bucure.

De câte ori suntem tentaţi să ne focusăm pe aspectele neplăcute, e bine să practicăm tehnica pivotării. Ne întrebăm simplu: “ce mi-aş dori în loc” şi ne focusăm toată atenţia pe aceste aspect, pozitive, care ne fac să ne entuziasmăm de perspectiva unui nou job,  a unei noi relaţii, şi aşa mai departe.

Cu cât devenim mai experimentaţi în arta aceasta a dirijării atenţiei noastre, cu atât ne revendicăm mai mult puterea personală de a ne crea realitatea dorită. Vom ajunge să nu mai credem că suntem nişte victime, că lucrurile ni se întâmplă pur şi simplu iar noi nu avem niciun control asupra lor. Devenim creatori puternici ai realităţii noastre şi înţelegem că suntem exact ceea ce facem cu atenţia noastră.

“Devii lucrul la care te  gândeşti mai mult “ – Buddha

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Puterea credinţelor

Puterea credinţelor

Credinţele noastre ne modelează realitatea pe care urmează să o experimentăm. Atât fizica cuantică cât şi neuroştiinţele au demonstrat că nu suntem participanţi pasivi  în desfăşurarea vieţii, ci din contra, orice schimbare în modul în care gândim, în atitudinea şi în acţiunile noastre, are capacitatea să modifice ţesătura complicată a acestui construct spaţiu-timp în care am ales să ne experimentăm pe noi înşine.

Factorul “conştiinţă” devine din ce în ce mai important în noua paradigmă. Deşi avem senzaţia că trăim cu toţii aceeaşi realitate (şi asta e parte din “joc”, din convenţia pe care am agreat-o cu toţii când am ales să venim aici), ea este diferită, individuală, creată de fiecare dintre noi în parte. Există un complex de factori care contribuie la tipul creaţiei noastre, aş menţiona aici intenţia, focalizarea, conştienizarea, energia şi vibraţia personală, despre care am mai vorbit în alte articole, dar poate cel mai important factor este reprezentat de credinţele noastre. Ele au puterea de a ne propulsa direct către visurile noastre sau de a ne coborî în abisurile cele mai întunecate ale fiinţării.

 

Tot ceea ce manifestăm în realitatea noastră se bazează pe sistemului personal de credinţe, pe ceea ce noi credem că este posibil sau nu.

 

Ce este o credinţă? Un gând practicat o perioadă mai îndelungată, o idee preluată, cu caracter de adevăr, de la persoane cu autoritate: părinţi, profesori, doctori, preoţi, parteneri de viaţă, etc., sau o concluzie la care am ajuns noi înşine, în urma unei experienţe personale.

Se pune o singură întrebare (definitorie pentru calitatea vieţii pe care o vom experimenta): sunt aceste credinţe adevărate?

Dacă nu sunt adevărate (şi majoritatea nu sunt), atunci, ne sunt ele oare benefice sau distructive, limitându-ne alegerile la care avem acces?

Problema este că orice gând repetat, practicat inconştient sau cu încredere, acceptare, fervoare sau dogmatism, produce o frecvenţă de vibraţie foarte puternică în noi , atrăgând după sine manifestarea unor efecte în lumea fizică, reală, exterioară nouă. Noi percepem aceste efecte ca fiind o dovadă că Universul este ostil, că lumea e rea şi aşa mai departe, fiindcă, iată, aceste lucruri le putem observa clar “în afara” noastră. Doar că nu există “în afară”, lumea e doar o oglindă, o reflectare a ceea ce există în interiorul nostru. Si atunci, cea mai logică abordare pentru a schimba experienţele exterioare ar fi să ne concentrăm pe ceea ce există înlăuntrul nostru şi care doar “se proiectează” în afară. Cum vă spuneam şi în alte articole, nu ştergeţi oglinda dacă vedeţi că sunteţi murdari pe faţă!

Toată suferinţa lumii vine din faptul că încercăm să manipulăm realitatea exterioară, reflexia, în loc să ne orientăm spre înăuntru. Suntem mereu întreptaţi cu privirea spre exterior şi atunci nu dăm atenţie modului în care creăm! Fiindcă noi creăm non-stop, secundă cu secundă, realitatea pe care o trăim! Nu există moment de răgaz, altfel nu am avea o experienţă aici! Fiecare gând, emoţie, atitudine, intenţie, cuvânt, acţiune – totul creează! Doar că noi creăm automat, din obişnuinţă, inconştient, aşa cum am făcut-o atâţia ani până acum. Nu este nevoie să învăţăm să manifestăm! O facem non-stop. Doar să învăţăm să manifestăm conştient, şi doar lucrurile pecare ni le dorim.

Trezirea înseamnă să înţelegi că tu eşti Creatorul experienţei tale şi că poţi învăţa să creezi deliberat, cu intenţie, cu scop precis, orientat către un anumit obiectiv urmărit.

 

1. Primul pas, aşadar, este să îţi schimbi ideile preconcepute pe care le ai despre actul creaţiei şi despre realitatea înconjurătoare.

 

Cei care au credinţa că tot ce am scris până acum este o bazaconie :-) ,  vor continua să trăiască exact ca şi până acum, în plus vor aduce şi  dovezi cu care să se auto-convingă şi să convingă şi pe alţii, că aşa ceva nu poate exista. Amintiţi-vă doar ce spunea Iisus: “Facă-se după credinţa voastră!”. Exact acesta este modul în care funcţionează Universul! După credinţa noastră!

 

Suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Creatorului (deci asta înseamnă că suntem tot Creatori, nu?), şi ne creăm, la rândul nostru, realitatea după chipul şi asemănarea noastră! Depinde aşadar de cine CREDEM noi că suntem, dacă manifestăm o realitate perfectă, precum Creatorul, sau imperfectă şi bolnavă precum masca schimonosită de veacuri şi încercări a egoului uman. Potenţialitatea absolută există însă în noi! E parte din moştenirea noastră! Doar că atât ne iubeşte de mult Creatorul, încât ne lasă liberul arbitru, să alegem singuri ce ne dorim să manifestăm, cum vrem să ne jucăm cu darurile primite.

 

Poate că acest prim pas este şi cel mai greu şi durează cel mai mult, pentru că e nevoie de timp să ne obişnuim mintea să accepte adevăruri nespuse în milenii de întuneric. Iluminarea începe cu decizia initială de a “aprinde lumina”!

 

2.Pasul al doilea ar fi să îţi identifici credinţele limitative ce îţi sabotează creaţia

 

În momentul în care îţi propui să realizezi ceva, ai un obiectiv sau o dorinţa, în tine co-există două vibraţii distincte: cea a dorinţei şi cea a credinţelor tale despre realizarea dorinţei. Nu contează circumstanţele exterioare, contează cât de aliniat eşti tu cu vibraţia dorinţei tale. Aici este munca pe care e nevoie să o facem ca să obţinem ce ne dorim.

Ce ne stă împotrivă? Credinţele noastre limitative, acele “definiţii” inconştiente, cu care ne etichetăm experienţele şi pe noi înşine. De exemplu: vrei să prezinţi cercetările tale la un congres sau întâlnire de specialitate. Dar nu poţi pentru că ţi-e frică să vorbeşti în public (zici tu). Dacă ai curaj să pătrunzi mai adânc în sufletul tău, vei constata că sub acestă frică exterioară există mult mai multe lucruri ascunse în umbra: teama că te poţi face de râs în faţa colegilor, de exemplu. Si acest lucru ce ascunde? Faptul că nu ai încredere în tine, sau că te consideri inferior altora, sau că nu eşti mulţumit de tine şi realizările tale… Mai departe, ce ar spune toate acestea despre tine? Că nu eşti suficient de bun, de deştept, de priceput, etc. Abia asta este credinţa limitativă “rădăcină”, care te sabotează.

 

3.Pasul trei – întreabă-te direct: este adevărat ce cred?

 

Si aici începe analiza obiectivă a datelor: cum ai tras concluzia că nu eşti suficient de bun? Ţi-a spus cineva în faţă? Ţi s-a dat de înţeles? Ţi s-a spus des în copilărie? Unde anume ? în familie, la şcoală? Ai experimentat tu o situaţie în care te-ai simţit aşa? E ceva ce se întâmplă mereu sau s-a întâmlat o dată şi  de atunci te-ai blocat în acest gând? Ai avut situaţii în care ai fost suficient de bun? Poţi enumera câteva? Te-ai simţit vreodată mândru de munca ta? Te-a lăudat vreodată cineva pentru o anume realizare? Ţi-a mulţumit cineva pentru un rezultat? De obicei reuşeşti să contribui cu munca ta la rezultatul final al unei echipe, de exemplu?

 

Dacă mai şi scrii răspunsurile, vei realiza foarte clar că acesta credinţă nu prea stă în picioare, se clatină, poate fi infirmată de toate celelalte exemple. Si atunci vine întrebarea următoare: este în beneficiul meu să păstrez o astfel de credinţă?

 

Când arunci lumină asupra unei credinţe limitative, când o pui sub lupă şi o “diseci” cu sânge rece, realizezi că nu mai are putere asupra ta. Şi atunci de ce ai continua să te laşi oprit de o astfel de credinţă ilogică şi fără sens (care, pe deasupra, poate nici nu este a ta!)? Simplul act al identificării şi expunerii credinţei limitative, o desprinde de tine,o face să cadă, ca o frunză uscată de pe o creangă de copac.

 

4.Pasul patru – lucrează sârguincios şi răbdător la vindecarea rănilor produse de credinţa limitativă descoperită

 

Aici am să încep cu o atenţionare: avem o scuză (de exemplu: mi-e frică să vorbesc în public, de aceea nu prezint lucrarea) atâta timp cât încă nu am descoperit credinţa limitativă rădăcină, care este 99% dintre cazuri inconştientă! Când deja ştii care e credinţa limitativă profundă, că nu este adevărată, că ai preluat-o de la alţii sau te-ai lăsat înşelat de ea, când deja ai adus-o în lumină ca să o vindeci, acum nu mai ai scuze ! Faptul ca tot nu vorbeşti în public e o ALEGERE!! Nu mai e o obişnuinţă de comportament, “indusă” de acea credinţă limitativă adânc ascunsă în subconştientul tău. Acum o cunoşti! Ai puterea să alegi să procedezi altfel.

Ca să poţi alege, e nevoie să îţi aminteşti situaţiile în care te-ai simţit “insuficient de bun”, să-i ierţi pe cei care ţi-au alimentat o astfel de credinţă, să mulţumeşti pentru darurile pe care experienţele anterioare neplăcute ţi le-au adus, cu siguranţă ai avut ceva de învăţat de acolo, să te bucuri de experienţele în care nu ai fost dominat de acea credinţă, să îţi recunoşti resursele interioare la care poţi apela de câte ori ai nevoie, tocmai pentru că ai învăţat atât de multe din experienţele mai puţin placute…

 

5.Pasul cinci – alege conştient ce vrei să crezi în loc

 

Lucrând atâţia ani cu clienţi, individual, în sesiuni de coaching, sau  în grupuri, am realizat că există o mare neînţelegere, o aşteptare nerealistă când vine vorba de adoptarea unor noi credinţe: de obicei oamenii se aşteaptă să se simtă deodată împuterniciţi şi exact la polul opus faţă de unde erau crezând în acea limitare ( de ex. Că nu sunt suficient de buni). Ca şi când ar aştepta o zână care să-i lovească uşor cu bagheta magică pe creştet şi să le şoptească diafan : “ te învălui acum într-o pulbere magică, aurie, de încredere deplină, vei avea curaj, putere, forţă, vei fi mereu cel mai bun în tot ce faci”. Si când deschid ochii să se simtă ca Tarzan! Păi nu e aşa!

Noi alegem conştient! Practicăm zilnic! Nu ne aşteptăm să facă alţii munca noastră, e ca şi când nu ne-am asuma responsabilitatea pentru creaţia personală, delegăm munca de jos şi noi ne alegem cu laurii.

Exact aceeaşi situaţie se întâmplă în urma curăţărilor pe care le fac în Cronica Akashă, şi în care efectiv, se şterg anumite programe, imprinturi, credinţe, energii, cu adevărat ascunse de vieţi şi vieţi în sistemul nostru energetic … După ritualul de 21 de zile pe care fiecare client îl are de efectuat după curăţare, mi se mai întâmplă să mi se spună: “ dar tot nu mi-am găsit un job nou, tot nu am primit partenerul dorit”, etc.

Toate aceste curăţări înseamnă că vi se dă o coală nouă de hârtie pentru a vă scrie povestea de succes! Nu mai sunteţi condiţionat de programe inconştiente să acţionaţi într-un anumit fel, sunteţi liber să creaţi ce vă doriţi, calea e deschisă! Dar nu face altcineva munca în locul nostru! Nimeni nu poate alege pentru noi! Este treaba noastră să ne stabilim ţeluri, obiective, să le visăm întru fiinţare, să le însufleţim cu energia, intenţiile şi emoţiile noastre, şi mai ales să ne aliniem cu vibraţia lor, până ajung să se manifeste în realitatea fizică.

 

6.Pasul şase : practică, practică, practică!

 

Descoperirea credinţelor limitative nu e ceva care se încheie brusc, apoi gata, începem un nou capitol din viaţa noastră! E o călătorie, se revelează pe rând aceste credinţe, e posibil ca una să fie cumva “subvenţionată” de o altă credinţă limitativă, mai largă, ce se manifestă în mai multe arii din viaţa noastră. De multe ori descoperim că aveam nişte beneficii ascunse, atunci când credeam anumite lucruri … şi e nevoie să ne decidem dacă schimbarea acelor credinţe este chiar ceea ce ne dorim sau nu …

Mai cădem ( = mai repetăm vechile obişnuinţe mentale sau de comportament), dar înţelegem acum ce anume a atras acest răspuns, ce a determinat reacţia noastră. Facem corecţii din mers. Avem şi succese , pe acestea trebuie să le onorăm cum se cuvine , să le conştientizăm şi să le sărbătorim.

Învăţăm că circumstanţele din viaţa noastră nu au un înţeles dat, fix, ci că noi oferim un anume înţeles lucrurilor , iar acest sens este în funcţie de noile noastre credinţe care nu ne mai limitează, ci ne împuternicesc…

 

Învăţăm să ne redefinim realitatea iar acest lucru face ca ceea ce manifestăm în plan fizic să fie mai aproape de ce ne dorim de fapt. Învăţăm că e total în puterea noastră să decidem ce vom experimenta…. Această claritate nouă ne scoate în faţă multe sincronicităţi favorabile ….

Legea Atracţiei e chiar atât de simplă!  :-)

Credinţele limitative au putere asupra noastră atâta timp cât ne este frică să le abordăm, să scotocim după ele în adâncurile umbrite ale fiinţei noastre. De aceea consider că o trăsătură de bază a omului modern, trezit, şi care caută Adevărul şi Lumina, este curajul!

 

Astfel că vă doresc curaj în a vă descoperi pe voi înşivă!

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Deprimat de Crăciun?

Deprimat de Crăciun?

Deşi , în general, oamenii gândesc că perioada sărbătorilor de iarnă ar trebui să fie cea mai fericită  din an, sunt statistici ( ale Institutelor Naţionale de Sănătate din diverse ţări,  plus raportările psihologilor, psihiatrilor, terapeuţilor…)  care afirmă că exact acum creşte cel mai mult incidenţa atacurilor de panică, a anxietăţilor şi depresiilor.

Desigur, s-au făcut corelări cu bioritmul, cu vremea şi  nopţile mai lungi din acestă perioadă care ar determina anumite modificări la nivel chimic şi biologic în organismul uman, de exemplu scade nivelul serotoninei… dar concluzia a fost, totuşi , că acest tip de depresie are mai mult de-a face cu aşteptările nerealise şi excesul de introspecţie şi de analiză a realizărilor de peste an, specifice acestei perioade.

Iată câteva aspecte care ne conduc spre depresie:

 

1. Ne facem un ideal de atins din reclamele TV de Crăciun !

 

 

Pe cât sunt de frumoase acele filmuleţe de Crăciun şi pe cât ne încălzesc inima şi ne înmoaie sufletul, pe atât sunt de periculoase.  Si mă refer la două aspecte:

  1. aceste imagini ne determină subliminal să cumpărăm produsele promovate, subînţelegându-se că astfel avem şanse mai mari de a simţi şi noi bucuria personajelor din film . Există o disciplină care chiar studiază aceste fenomene, psihomarketing se numeşte, şi are ca şi obiectiv descoperirea acelor puncte vulnerabile ale emoţionalului nostru , care ne îndeamnă să cumpărăm pentru a umple “un gol” (sufletesc, de obicei )
  2. inconştient ne stabilim nişte repere, un ideal referitor la cum ar trebui să arate Sărbătorile, ce să avem pe masă, cum să fie decorată casa, grădina, interioarele , bradul, etc, şi orice nu arată la fel cu imaginile pe care le avem noi întipărite în minte, ne face să suferim, să ne complexăm, să nu ne simţim suficient de vrednici, bogaţi, capabili….

2. Nu suntem realişti 

 

Crăciunul nu mai poate fi ca în copilărie, deşi cu toţii visăm la asta, în secret :-). Nu vă pierdeţi entuziasmul pentru că nu mai simţiţi acei fiori de nerăbdare până vine Moş Crăciun, sau până deschideţi cadourile sau acel extaz în faţa luminiţelor din brad! Nu înseamnă că v-aţi pierdut sensibilitatea, că “Sărbătorile nu mai sunt ce erau odată”… nu vă duceţi către acele sentimente de nemulţumire sau neacceptare a stărilor de fapt. Totul se schimbă! Schimbarea este singura constantă a Universului! Să ne adaptăm cu ingeniozitate şi creativitate la aceste schimbări!

Există perioade de evoluţie diferite în viaţa noastră, poate ne-a mers foarte bine înainte, poate aveam tot ce ne doream din punct de vedere material sau emotional, dar acum…. multe dintre acestea poate au dispărut.

Dacă de obicei aveaţi casa plină de râsete sau voci vesele, de exemplu, dar acum copiii nu sunt lângă voi pentru că au crescut şi au ales să petreacă în altă parte, sau au propriile lor familii şi nu au putut fi  prezenţi  “ca altă data”, bucuraţi-vă că vorbiţi la telefon, sau de pozele pe care vi le trimit sau de transmisiile live, pe Facebook

 

3.Nu stabilim limite clare bugetului destinat cadourilor şi pregătirilor festive

 

S- a constatat că mulţi oameni sunt deprimaţi şi pentru că nu reuşesc să facă faţă aşa cum şi-ar dori cerinţelor unor astfel de sărbători. Puţină organizare înainte vă poate salva : stabiliţi exact cât vă permiteţi să cheltuiţi pe cadouri, pe masa de Crăciun, pe ornamentele din casă….

Chiar dacă nu e suficient, gândiţi-vă că alţii au de sute de ori mai puţin şi că sărbătoare Crăciunului este despre altceva, la urma urmei.

 

4.Folosim Crăciunul ca prilej de practicare a victimizării

 

Crăciunul pare să fie un declanşator minunat al mentalităţii de victimă. De multe ori se intră în procese profunde de auto-analiză şi evaluare a vieţii personale dar cu un rezultat dezastruos pentru mental şi atitudine, pentru că se subliniază mai ales ceea ce ne lipseşte, ceea ce nu am reuşit încă să realizăm.

Facem comparaţii între “puţinul” nostru şi cât au reuşit alţii să realizeze, raţionalizăm toate motivele pentru care noi nu avem ce au alţii, sau ne amintim de nedreptăţile şi injusteţea vieţii.

O situaţie specială este autocompătimirea pentru lipsa unui partener. Singurătatea corect înţeleasă nu va duce niciodată la depresie. Am scris despre acest aspect in ultima parte a articolului Crăciunul- un pretext pentru aliniere

E nevoie doar să ne asumăm total responsabilitatea pentru realitatea pe care o trăim. Nu este nimeni vinovat pentru situaţia noastră, tot ceea ce experimentăm este  o creaţie proprie, doar că nu am fost conştienţi în momentul în care am creat.

 

5. Avem aşteptări mari de la familie

 

Un cunoscut psihiatru, Dr Mark Sichel, vorbind despre aştepările nerealiste vizavi de sărbătoarea Crăciunului, spunea: “ Oamenii au această fantezie despre cum ar trebui să arate sărbătorile, aşa cum văd în filme la tv . Si de fapt, niciodată nu este aşa cum anticipează ei, de cele mai multe ori  sunt dezamăgiţi profund. Adesea există conflicte care izbucnesc în cadrul unei familii mai ales în timpul Sărbătorilor”

Suntem inspiraţi de ceea ce vedem în filme şi ne dorim reuniuni de familie pline de pace şi bucurie, numai că rezultatele sunt de multe ori exact pe dos. Văzând că nu există înţelegerea pe care o aşteptam între rude, sau devenind noi înşine iritaţi, nervoşi, supăraţi pe toţi din jur, ne putem uşor lăsa pradă gândurilor negre şi depresiei , mai ales post-sărbătoare, când casa se goleşte iarăşi şi noi rămânem cu o senzaţie de eşec deşi am cheltuit o grămadă de bani şi timp ca să organizăm totul perfect.

Una peste alta, Sărbătorile de iarnă sunt stresante pentru oricine, dacă e să ne gândim doar la curăţenia dinainte, cumpăraturile pentru mesele festive, căutarea cadourilor perfecte, a reţetelor de prăjiuri pe placul invitaţilor, casa plină de musafiri, rude îndepărtate care îţi bat la uşă şi strigă :“Surprizăăăă!!!” , copilul care este în vacanţă când tu încă mergi la serviciu (iar bona are liber căci taie porcul, la ţară :-)) , eventual şi planificarea vacanţei , pregătirea bagajelor ….

 

 

Şi atunci cum putem trece cu graţie, bucurie şi calm prin această perioadă, evitând depresiile?

1. Fii observator, fă un pas în spate

 

Faptul că toată lumea în jurul tău e prinsă de febra pregătirilor face ca vibraţia generală să fie una de agitaţie, stress, panică uneori. Vezi asta în trafic, în magazine, la serviciu …. Această energie “te fură” şi pe tine. Respiră adânc, priveşte în jurul tău cu detaşare, cum totul parcă e dat pe repede înainte, ca în filmele mute. Observă că nu eşti în niciun fel obligat să iei parte la acest vacarm, că ai liberul arbitru să acţionezi cum crezi tu că e mai bine pentru tine.

Dă dovadă de compasiune pentru agitaţia celorlalţi: deschide uşa unei doamne pline de sacoşe de cumpărături, fă semn şoferului “înspumat” de lângă tine că poate trece înaintea ta, zâmbeşte sau fă cu ochiul unui copil care plânge, târâit de mânuţă de către părinţi prin toate magazinele…

 

2. Nu compara interiorul tău cu exteriorul altora

 

Dacă nu te compari cu nimeni, nu intri în depresie de sărbători. Faptul că vezi în faţa ta “tabloul” frumos pictat al unora care par a avea de toate te determină să simţi şi mai acut golul tău interior. Dar nu e o comparaţie corectă. Majoritatea oamenilor au diverse probleme în diverse perioade din viaţă. Poate când erau ei trişti sau supăraţi, tu erai mai mult decât fericit. E posibil să aibă şi acum anumite gânduri de neîmplinire sau tristeţe dar AU ALES să se bucure de Sărbători.

Fericirea este o alegere mentală în primul rând, nu ţine cont de circumstanţele exterioare.

 

3. Ia focusul de pe tine

 

Cel mai uşor ieşi din depresie când nu te mai gândeşti la tine şi te pui în slujba unei cauze mai mari. Crezi că eşti mai bătut de soartă decât cerşetorul din colt? Decât băieţelul pe care îl duce mama lui în scaun cu rotile să vadă şi el  bradul de Crăciun din mijlocul oraşului? Decât copiii din orfelinate sau bătrânii bolnavi şi singuri din aziluri? Nu ai idee ce repede te scoate din depresie o vizită în aceste locuri!

Dacă îţi stabileşti ca şi obiectiv să faci zilnic măcar câte o faptă bună, să ajuţi pe cineva sau o anumită cauză, te asigur că vei avea o satisfacţie care îţi va ridica vibraţia şi te va scoate din depresie.

 

4. Ai grijă de tine

 

Dacă atunci când eşti deprimat faci un prim pas către a te îngriji pe tine ( spălat, ras, pieptănat, îmbrăcat frumos) atunci ai făcut un pas uriaş către vindecarea ta. Dacă reuşeşti şi să te auto- convingi să strângi un pic din casă şi să asculţi o muzică frumoasă, plăcută sufletului tău, sau să împodobeşti măcar o creangă de brad, crede-mă că eşti pe cale de a-ţi ridica vibraţia şi asta te va ajuta să mergi înainte, “din inerţie”.

Depresia ne impinge să ne alinăm durerile prin băutură, mâncare în exces… dar e bine de ştiut că alcoolul, de exemplu, adânceşte depresia pentru că interferează cu neurotransmiţătorii, scade nivelul de serotonină…

Se recomandă atunci când suferi de o depresie să faci exerciţii fizice uşoare sau yoga, plimbări în parcuri, pentru că în felul acesta acţionezi direct asupra chimicalelor corpului şi acestea îşi aduc imediat contribuţia la ieşirea ta din starea depresivă.

 

5. Numără-ţi binecuvântările

 

E mai dificil să faci asta când eşti în depresie dar odată ce începi să aşterni pe hârtie lucrurile pe care le ai deja în viaţa ta, dacă poţi să fii recunoscător pentru tot ce ai primit până acum, vei vedea că lista devine din ce în ce mai lungă.

RECUNOŞTINŢA,  IERTAREA şi MULŢUMIREA pentru ce ai deja, sunt modalităţile cel mai rapide de a ieşi dintr-o astfel de stare.

Eşti un spirit divin care a ales să vină pe acestă planetă şi să se experimenteze pe sine. Şi  depresia e o experienţă şi ea, nu? Dă-ţi voie să o simţi onest, autentic, aşa cum se prezintă, dar nu o considera un capăt de lume, ci o stare trecătoare asupra căreia ai control total, dacă alegi să faci asta!

ALEGEREA E ÎNTOTDEAUNA A TA!

 

glob

 

 Vă doresc Sărbători binecuvântate, pline de Lumină şi Pace!

La multi ani!!!

Ne reauzim în 2017!

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Sursa imagini :Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2016

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/

Ce poţi realiza prin Quantum Coaching ?
  • înveti să foloseşti Conştiinta pentru a schimba legile fizicii si ale biologiei,
  • devii un creator deliberat al vieţii tale,
  • te eliberezi din inchisoarea propriei minti
  • preiei controlul asupra lumii tale interioare
  • iţi aminteşti cine eşti TU cu adevărat şi care ţi-e menirea.
Începe cu primul pas: introdu numele tău si adresa de mail şi iţi voi trimite imediat, gratuit, cartea « True North » pentru a te ajuta să-ţi descoperi misiunea in viaţă.