Învăţători spirituali din toate timpurile ne sfătuiesc să ne predăm pentrua putea pătrunde în tainele Universului şi a trăi o viaţă plină de inspiraţie şi de conectare cu divinul . Am fost întrebată însă : “cui mă predau, de fapt?” şi “cum fac asta?”
A te preda are conotaţii negative pentru multă lume pentru că este interpretat ca un act de recunoaştere a unei înfrângeri sau a unui eşec, sau ca o resemnare. Când te predai, eşti obligat să depui armele iar asta înseamnă să renunţi la control, la Ego şi pretenţiile lui, dar nu înseamnă că devii pasiv, sau că nu mai poţi să îţi faci planuri pentru viaţa ta!
Putem începe prin a conştientiza în care dintre ariile vieţii noastre creăm rezistenţă, ne opunem glasului sufletului şi ascultăm de glasul ego-ului . Acţionăm împotriva sufletului nostru de câte ori preferăm să avem grijă de imaginea pe care o oferim în lume decât de esenţa noastră, când satisfacem cerinţele celorlalţi pentru a nu-i dezamăgi, când facem mereu şi mereu aceleaşi compromisuri care ne secătuiesc energia vitală…
De ce facem aceste lucruri? Din frică. Credem că nu vom fi acceptaţi aşa cum suntem, că nu vom fi iubiţi dacă nu ne lăsăm pe noi înşine şi punem, în schimb, pe primul loc interesele şi nevoile celorlalţi.
Înregistrările Akashice păstrează alegerile împotriva sufletului nostru ca negativitate! Si de fiecare dată determină instalarea unor programe care, la nivel inconştient, încep să ne dirijeze viaţa. Cel mai des lucru pe care mi-l spun cei care îşi termină tema, dupa citirea din Akasha, este că au devenit mult mai conştienţi de gândurile, faptele şi cuvintele lor şi că încearcă pe cât posibil să facă doar alegeri împuternicite, în acord cu ceea ce le spune sufletul!
Actul predării se poate întâmpla când nu mai eşti ataşat de imaginea ta în lume, de renumele tău, când nu mai ai nevoie ca respectul, aprecierea, consideraţia sau iubirea să vină dinafara ta. Egoul tău are nevoie de toate acestea. Iar pentru el, a-ţi permite să te predai înseamnă să-şi semneze sentinţa la moarte.
Vă amintiţi ce se spune în Biblie? “Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împăraţia cerurilor” ( Matei 5:3). “Sărac cu duhul” nu înseamnă prost sau naiv, ci smerit, fără orgolii , fără a avea duhul legat de lucrurile lumeşti (avere, statut, imagine, etc). Sunt cei care au renunţat la aşteptări şi au avut doar încredere în Divinitate, astfel încât Sinele Înalt a putut prelua conducerea, deschizând drumul către expandare şi evoluţie.
Aici e nevoie de câteva clarificări căci deja mintea a început, probabil, să se aricească la auzul acestor concepte. A renunţa la aşteptări nu înseamnă că nu îţi mai doreşti nimic, că te resemnezi şi te retragi cuminte din faţa vieţii! Înseamnă că nu mai ai acea aroganţă care aproape porunceşte un anumit rezultat, sau o anume cale de realizare a dorinţei. Nu te mai aştepţi ca lucrurile să se desfăşoare numai cum vrei tu şi dacă asta nu se întâmplă consideri că Universul îţi este duşman, că ai fost trădat, că nu meritai să ţi se întâmple aşa ceva, că eşi o victimă năpăstuită de soartă. De multe ori aşteptările sunt plasate chiar asupra noastră şi atunci suntem dezamăgiţi, ne pierdem încrederea în noi, stima de sine… A nu avea aşteptări presupune o anumită relaxare , o joacă , o plăcere de a crea, fără presiune sau ataşamente, o încredere ca de copil, că lucrurile se vor aşeza cum este cel mai potrivit pentru tine, la momentul oportun.
Când te predai momentului prezent permiţi alinierea cu Sinele înalt, de unde primeşti intuiţii, idei, epifanii la care nu te-ai fi aşteptat, în mod obişnuit. Nu te mai agăţi de credinţe, tipare vechi sau poveşti despre trecutul tău , eşti liber, astfel că poţi fi uşor mutat pe un plan vibrational unde să poată avea loc manifestarea dorinţelor tale.
Te predai atunci cand incepi să ai încredere în propria ghidare.
A te preda conştiinţei divine e categoric mai bine decât a te preda în faţa neputiinţei tale interioare. Clar e un pas înainte pe calea spiritualităţii.
Numai că există o anume nuanţă în actul acesta al predării: ne predăm lui Dumnezeu dar nu renunţăm la victimizare, credem în zicala “ce ţi- e scris în frunte ţi-e pus”, ne simţim cumva păpuşi pe sfoară, având un destin implacabil, şi prin actul predării încercăm să ni-l luăm pe Dumnezeu aliat de nădejde.
E ca şi cum “ne-am pune bine”cu Creatorul şi stăm liniştiţi, feriţi de ploaie, sub umbrela Lui.
Si asta e minunat, deja ai mai făcut un pas spre iluminare.
Sesizează doar că este o uşoară tendinţă de a nu-ţi asuma total propria creaţie. Tu te-ai predat, ai avut credinţă, ce altceva puteai face mai mult, nu? Puterea ta ai dat-o unui Dumnezeu pe care l-ai obiectivat, l-ai plasat în afara ta.
Pasul următor este să înţelegi că Dumnezeu e în tine şi în tot ce te înconjoară.
Paul Ferrini spunea că doar atunci când înţelegi că tu eşti purtătorul luminii, întunericul dispare. Numai că inainte de a putea deveni purtătorul luminii e nevoie să trecem prin propriul întuneric. Când nu ne mai este frică să ne uităm în jur, la ceilalţi, şi în noi înşine, întunericul nu mai are putere asupra noastră. Mergi prin întuneric şi eşti Lumină. Aduci iubire părţilor rănite din tine însuţi , renunţi la victimizare şi atunci nu mai poţi fi jignit, supărat, rănit de nimeni şi nimic, pentru că devii chiar sursa acceptării, iubirii şi iertării.
Iar acesta este pasul următor pentru omenire. Până nu ne predăm divinităţii din noi înşine, până nu îmbrăţisăm întâi eu-l pentru a-l putea transcende, nu vom putea să fim total prezenţi şi de ajutor pentru ceilalţi. Asta nu înseamnă să fim egoişti, ci să ne aplecăm întâi asupra noastră, să ne cercetăm, înţelege, iubi şi transforma umbra.
Paul Ferrini vorbeşte despre trei niveluri ale cunoasterii :
- Cunoaşterea subconştientă – în care suntem mânaţi de instinct şi emoţii
- Cunoaşteterea conştientă – caracterizată prin căutarea de informaţii care ne dezvoltă intelectul doar
- Cunoasterea supra-conştientă – starea în care te predai, renunţi la soluţiile intelectului, la toate planurile, la nevoia de a controla sau planifica, este starea omului divin, a co-creatorului
Din ce în ce mai mulţi oameni intră acum în etapa a treia de evoluţie deşi pentru minte este bulversantă. Din acestă cauză există şi atât de mulţi care combat sau chiar se răzvrătesc atunci când li se prezintă o astfel de perspectivă. Mintea egoică vrea să controleze viaţa şi caută siguranţa. Dar nu o poate găsi dacă nu îşi investighează propriile frici, inconştiente, în majoritatea lor. Pentru că aceste frici se proiectează automat asupra creaţiilor noastre -şi aici includ şi relaţiile pe care le manifestăm în viata noastră şi care provoacă cea mai multă drama şi suferinţă.
A te preda vieţii, exact aşa cum este ea, nu e deloc uşor. Dar toţi cei care au ajuns să experimenteze cea de a treia etapă de evoluţie, măcar din când în când, uitându-se înapoi la drumul parcurs, realizează că exact asta au avut nevoie să înveţe, să se predea, despre asta a fost călătoria.
Manuscrisele de la Marea Moartă, o variantă nemodificată , originală, a Evangheliilor, şi manuscrisele noilor Evanghelii descoperite, şi care nu au fost incluse în Cartea Sfântă, vorbesc despre unicul mod în care cu adevărat îl putem auzi pe Dumnezeu – prin propria noastră inimă şi prin îmbrăţişarea completă a experienţei de viaţă. Aceasta este esenţa actului predării. Inima este portalul prin care ne conectăm la energia Sursei, la nivelurile mai înalte ale Conştiinţei Universale.
Numai că nu putem să ne predăm …cu măştile pe faţă. E nevoie să le dăm jos dacă vrem să stăm faţă în faţă cu noi înşine şi cu ceilalţi. Altfel suntem cu toţii parte dintr-un mare carnaval, unde fiecare încearcă să se facă remarcat prin costum şi strălucire.
A te preda este exact opusul la a opune rezistenţă
Când rezişti la ceva e ca şi cum nu ai încredere că eşti ajutat , că eşti pus în circumstanţe favorabile pentru evoluţia ta, chiar dacă sunt dureroase. Când rezişti, îţi pui armura şi te pregăteşti de contra-atac. Numai că la tot ceea ce rezişti, persistă. Când te baţi cu ceva (o idee, o credinţă, un comportament…) de fapt hrăneşti acel lucru cu energia ta. Iar lupta o porţi singur. Când opui rezistenţă eşti singur, când te predai eşti cu Dumnezeu.
Si mai este un aspect pe care îl înveţi pe măsură ce practici acceptarea: când nu te lupţi împotriva circumstanţelor ci te predai momentului prezent, “este ceea ce este acum”, ai de multe ori surpriza ca rezultatul să fie de zeci de ori mai bun sau mai potrivit decât ceea ce ai fi putut tu planifica! E ca şi când primeşti un cadou pentru că ai avut încredere şi nu ai făcut o criză de nervi sau o drama din ceea ce initial părea să nu meargă prea grozav. Acceptarea ta a făcut ca obstacolul initial să devină un dar neaşteptat.
Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?
Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.