Articolul de astăzi este răspunsul la o întrebare primită pe mail, în urma articolelor despre “Disciplina minţii” partea I si partea aIIa: “Sunt cam in ceata acum deoarece de cateva zile citesc “Puterea Prezentului” de Eckhart Tolle care pune accent pe Acum , pe ce ne dorim in prezent si nicidecum pe a ne proiecta viitorul. Se creeaza astfel un conflict interior intre viata de acum si aici, unde nu dorim sa ne aflam fiind nesatisfacatoare si viitorul proiectat, acolo unde ne dorim sa fim…”

Ce înseamnă, de fapt,  să stai în prezent?

Să fii conştient de ce simţi în interior şi de ce se întâmplă în exterior , să fii total prezent cu gândurile şi cu emoţiile tale, fără a reacţiona exagerat sau a fi copleşit de ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Aceasta este însăşi definiţia stării de prezenţă sau “mindfulness” -termen folosit şi la noi de ceva vreme.

Poţi face toate aceste lucruri şi atunci când îţi planifici conştient şi deliberat viitorul. Îţi rezervi în prezent un timp în care să planifici ce vei face mai departe. Dacă mai şi notezi în timp ce planifici, această acţiune te ancorează şi mai tare în prezent.

Planificarea constructiva, eficientă , aplicată, focusată pe ce ai nevoie să faci  mâine, luna viitoare, anul viitor, nu te scoate din momentul prezent. ACUM simţi entuziasm pentru cautarea staţiunii în care să-ţi petreci vacanţa de anul viitor, pentru concertul din toamnă la care cauţi ACUM bilete…. Fii prezent în timp ce planifici acţiuni pentru viitor! Controlează-ţi mintea, struneşte-o!

Dacă încetăm să ne stabilim obiective, să ne dorim să ajungem la un anumit rezultat, atunci nu mai suntem creatori ai vieţii noastre. Dacă nu îţi dai timp să gândeşti, să vizualizezi ce îţi doreşti să manifeşti în realitatea ta, de unde să ştie Spiritul către ce să te ghideze? Nu uitaţi că suntem creatori puternici şi că avem un liber arbitru pe care nici cele mai puternice entităţi nu îl pot încălca.

Nu lăsaţi pe seama la Dumnezeu sau a ghizilor voştri prima etapă din crearea realităţii! În partea a doua intervin ei!

Întâi tu arunci buzduganul, tu spui ce îţi doreşti, ce te-ar bucura să creezi, către ce îţi doreşti să te îndrepţi, apoi, trăieşti viaţa clipă de clipă, atent în jurul tău, cu ochii şi urechile deschise către sincronicităţi, semne, oportunităţi, ocazii , revelaţii, epifanii, prin intermediul cărora ghizii şi luminiţele albe (cei care îşi cunosc profilul sufletului ştiu la ce mă refer) încep să te ghideze, să îţi desţelenească calea către obiectivul tău.

Cedarea responsabilităţii

În cercurile spirituale am observat multe persoane care renunţă total la responsabilitatea propriei vieţi şi lasă în seama Spiritului întreaga lor viaţă. A fi în prezent nu înseamnă a fi pasiv, a abdica de la rolul tău de creator puternic.

Recunoşti aceste persoane de departe: sunt calme, dulci, vorbesc uşor, şoptit, nu se enervează niciodată, plutesc în fluxul vieţii cu candoare, dar sunt total neancorate, dezîmpământate, fără legătură cu realitatea. Nu vreţi să ştiţi cam câte programe şi câtă negare descopăr în cronica Akashă a unei astfel de persoane. Acest tip de abordare este o formă de evitare, un mecanism de sustragere de la durerile, încercările, eforturile vieţii.

Nu am venit într-o dimensiune a treia, materială, grosieră, ca să trăim ca în dimensiunea a şasea! De ce oare ne-am mai obosit să ne coborâm vibraţia aşa de mult ca să putem funcţiona într-o lume atât de densă şi înceată? Am venit să modelăm energia, să o frământăm până reuşim să obţinem forma dorită, să ne echilibrăm, să ne ridicăm din nou vibraţia, să “cucerim” materia cu mintea şi spiritul nostru.

Altă formulare cu care se mândresc cei ce au pornit pe calea spirituală este: “Eu  am trecut de la “a avea” şi “a face”, la “a fi”, doar sunt, exist în prezentul etern”. E minunat!! Toţi vom face asta, dar pe niveluri de vibraţie diferită!! Nu poţi doar să “fii” când vibraţia ta e de 3.5!  Viaţa va da cu buldozerul peste tine dacă nu te preocupi să faci rost de mâncare, de adăpost… Nu te va hrăni niciun înger, nu vei găsi mană cerească  în curtea casei! Eşti la un nivel la care viaţa te provoacă, îţi ridică la fileu tot felul de situaţii ca să înveţi despre ego, despre deşertăciuni care ne ademenesc, despre puterea voinţei tale.

Când ajungi la o vibraţie de peste 6.1, da, începi doar “să fii”, lucrurile vin către tine, viaţa e mai uşoară, ai învăţat demult acceptarea, iertarea, îţi poţi focusa gândul creator, ai intrat în misiunea ta, eşti deja un diamant şlefuit binişor de atâtea încercări, cursuri, cărţi, meditaţii şi lucru cu tine. Dar chiar şi la acest nivel, oamenii nu sunt “plutitori”, pun umărul, ajută pe ceilalţi, muncesc din greu dar cu scop şi intenţie, nu aşteaptă să facă Dumnezeu totul pentru ei, visează lumea întru fiinţare, creează, se depăşesc pe ei, îşi testează limitele, devin titani!

Productivitate versus pace interioară

Când eşti productiv nu înseamnă că îţi pierzi neapărat şi pacea interioară! Acesta este un alt aspect greşit înţeles. Oamenii care au o vibraţie foarte înaltă practică permanent starea de prezenţă (awareness, mindfulness)  fiindcă altfel nu ar putea crea atât de puternic realitatea lor. Şi mai înţeleg şi faptul că dacă au ajuns la acest nivel, nu simt niciun fel de satisfacţie dacă stau “pe norişorul lor înalt vibraţional” şi privesc de sus la ceilalţi cum încă se confruntă cu provocările vieţii. Menirea lor se împlineşte când se întorc printre oameni şi pentru oameni, nu când se izolează.

Când spuneam în articolul de săptămâna trecută că e nevoie să fii mereu cu atenţia pe ceea ce doeşti să creezi, nu pe ceea ce nu îţi place din situaţia curentă, nu vă îndemnam la a abandona prezentul, ci la a accepta provocările actuale cu speranţă, cu încredere că fiecare încercare cu care vă confruntaţi  are darul de a vă aduce cu un pas mai aproape de destinaţia voastră. Când ai un vis, încercările nu mai sunt atât de grele, viaţa nu mai este împovărătoare, ştii către ce te îndrepţi, visul îţi dă putere, curaj, încredere că vei izbândi. Când nu există viziune, eşti strivit de circumstanţele zilnice, de durerile clipei, de insatisfacţii.

De asta este atât de importantă vizualizarea, pentru că în momentul prezent te concentrezi pe a genera în tine o stare, o emoţie, un entuziasm care să se potrivească vibraţional cu emoţia pe care ai să o simţi când vei fi ajuns la destinaţie.

Ce ne poate scoate din prezent este îngrijorarea pentru ce s-ar putea întâmpla mâine, anxietatea vizavi de posibilitatea de a face o alegere greşită (fie că alegi fondul de investiţii, maşina, prietena, banca pentru ipotecă….orice), furia pe care o simţi gândindu-te ce va spune partenerul de viaţă când va ajunge târziu acasă, proiecţiile nerealiste privind întâlnirea romantică cu cel cu care ai vorbit doar pe net până acum…..

Când lăsăm gândul nesupravegheat, atunci ieşim din prezent! A sta în prezent înseamnă să fii conştient de ce îţi trece prin cap şi ce emoţii simţi în corp. Când gândul devine ca un căţel scăpat din lesă, ai ieşit din prezent.

Dar ce se întâmplă când mergem cu gândul în trecut? Dacă ne bucurăm de amintirile frumoase despre copilăria noastră, despre o bunică ce ne-a fost ca o mama sau ca o zână bună, iar amintirile ne dau forţă, putere, ne cresc sensibilitatea, ne încarcă, suntem conştienţi de lacrima din colţul ochiului, suntem recunoscători pentru ce am trăit, ne simţim inima bătând cu putere, atunci suntem tot în prezent.

Dacă începem, în schimb, să ne pierdem în rememorarea unei dispute, gândindu-ne ce am fi putut spune în apărarea noastră, ce am greşit sau cât de naivi am fost, şi sfârşim eventual cu gânduri de răzbunare sau revanşă, doar pentru a ne trezi după un sfert de oră cu fruntea încreţiţă, pumnii strânşi, dinţii încleştaţi şi stomacul în pioneze, atunci categoric am uitat de noi, ne-am pierdut puterea şi nu am mai fost deloc în prezent.

A nu se înţelege că dacă ne amintimi lucruri frumoase, pozitive – suntem în prezent , iar dacă ne amintim lucruri negative- nu mai suntem! Mintea noastră are nevoie de analiză, de concluzii extrase la final de etapă,  este benefic să mergem în trecut pentru a extrage învăţăminte, a sesiza greşelile pe care le-am făcut, abordările nepotrivite pe care le-am folosit atunci… Dar nu vă pierdeţi starea de prezenţă în timp ce faceţi asta! Nu vă “uiaţi” pe voi în trecut, nu permiteţi minţii să hoinărească de la un subiect la altul, de la un scenariu la altul, fără permisiunea voastră. Controlaţi gândul, disciplinaţi mintea, fiţi atenţi la emoţii, altfel nu poate fi vorba de starea de prezenţă!

Pentru a verifica unde este focalizată coştiinţa noastră, să ne gândim la ce spunea Lao Tzu:

“Dacă eşti deprimat, trăieşti în trecut, dacă eşti anxios, trăieşti în viitor, dar dacă trăieşti în linişte, eşti în prezent”

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro