In urma articolelor publicate anterior, am primit câteva mail-uri cu situații de viaţă cu adevărat cutremurătoare. Puteam simţi disperarea, durerea, panica sau nedumerirea celor care îmi scriau că si-au pierdut fratele, copilul, soțul, părintii sau mai mulţi, unul după altul.

Aşa că m-am hotărât astăzi să scriu câte ceva despre ce am descoperit eu în cei 16 ani ai mei de “cautari”, despre cum vad eu şi Sinele meu Inalt aceste lucruri acum şi să vă împărtășesc câteva informații care vă pot ajuta să găsiţi răspunsuri  la întrebările dureroase.

E posibil să nu rezonati cu anumite aspecte. E perfect. Nu încercaţi să vă însușiți nişte concepte care sunt în dezacord cu sistemul vostru de credinţe sau valori dar nici nu vă refuzaţi oportunitatea de a citi ceva care e posibil să vă ajute să vă schimbati propria paradigmă.

Abordarea umană a experienței

Când pierzi pe cineva drag prima reactie e cea de amorţire. Nu înţelegem ce se întâmplă, simţim că ne prabuşim în noi.  E o reacţie de apărare a organismului.

Apoi, încet, încet ne “dezmorţim”, ca un cub  de gheață care şi-a păstrat forma până atunci, începem să ne topim, să ne scurgem, să ne trezim. Si începe durerea, nedumerirea, vin întrebările: “de ce?”, “de ce mie?”, “de ce el/ea?”, “de ce acum?” …

1. Dați-vă permisiunea să vă exprimaţi sentimentele

Nu încercați în acestă fază să vă stăpâniti lacrimile, să vă înfundați geamătul de durere, să păreţi tari pentru ceilalți. Dati-vă voie să simțiți toată durerea, eliberați-vă, daţi-i voie să iasă din trupul şi din sufletul vostru. Până nu faceti asta, nu veţi putea să vindecați acesta rană.

A începe să îți simți durerea este primul pas către auto-eliberare.

Nu vom putea trece niciodată “peste” această suferință. E nevoie să trecem “prin” ea.

2. Acceptați ceea ce nu puteţi schimba

Când opunem rezistență la ceea ce deja s-a întâmplat şi asupra căruia noi nu avem niciun control căci e dincolo de ce poate face un om, atunci ne supunem singuri la un stress fantastic, ne angajam într-o luptă din care nu poate iesi nimic bun pentru că nu putem câștiga vreodată. Rezultatul e doar suferință, durere, boală şi chiar propria trecere dincolo.

O abordare pe care o folosesc cu oamenii cu care lucrez este să-i întreb: “daca ai fi ştiut de la început că persoana acesta va muri acum, ai mai fi ales să treci prin experienţele pe care le-aţi împărtăşit împreună?” şi de fiecare dată răspunsul este prompt şi din inimă: “Da, sigur. Cum să nu?”

3. Alegeți să prețuiți amintirile şi experienţa de dinaintea morţii

De câte ori vă vine în minte cât de nedrept e ca acea persoana să plece acum, schimbaţi-vă focusul pe ce v-a adus bun interacţiunea cu acea persoană, ce aţi învăţat pe parcursul timpului petrecut împreună. Cum v-a schimbat ca om faptul că acea persoana a existat în viaţa voastră, chiar şi pentru un timp scurt? Ce ati învăţat de la ea?

Amintiţi-vă vremurile bune, puneţi lumina pe toate amintirile plăcute, mulţumiţi-i pentru tot ce a facut pentru voi ( chiar daca un comportament l-ati judecat atunci că fiind negativ , cu siguranță v-a învățat ceva despre voi şi despre viață).

4. Nu dați vina pe alţii

Când nu acceptaţi experienţa, când aveți sentimente îngropate în voi pe care nu le-ati lăsat să iasa, vă veţi îndrepta furia către exterior: e vina medicilor care l-au neglijat,  e vina socrilor care nu l-au iubit, e vina sefului de la birou care l-a încărcat cu prea multe sarcini, e vina economiei că nu si-a permis un tratament mai bun, e vina guvernului căruia nu-i pasa de cetățeni , etc, etc.

Nimeni nu moare vreodata înainte să-i vină timpul! ( în popor se spune atât i-a fost scris/ atât i-a fost ața/sfoara).

Fiecare moarte e o forma de sinucidere! Chiar daca nu putem să întelegem asta la nivel conştient, noi suntem de acord cu moartea noastră încă dinainte de a veni aici, pe Pământ. (vezi şi articolul Contractele Sufletului) . Nu suntem victime chiar daca în termeni umani spunem “a fost victima unui accident/ unui atac de cord sau jaf armat”.

5. Ințelegeți că nimeni nu a vrut să vă fure fericirea

De multe ori durerea, frustrarea ia forma de gelozie sau egoism. Jelim peste măsură cand ne gândim mai mult la noi, cei rămași, decat la cel plecat.

Simți că ți s-a facut o nedreptate? Simti că ai fost pedepsit pentru “păcatele” tale? Te consideri o victimă careia nu i s-a permis să se bucure de viață, căreia i-a fost furată bucuria? Esti gelos pe cei care încă au ceea ce tu ai pierdut?

Poate te liniștește să auzi că e o fază normală în drumul spre vindecare. Ok, da-ti voie să te uiti urât în jur, scoate toată furia din tine, blamează, aruncă cu noroi!

Există o scală a emotiilor și poți să vezi mai jos că furia, mânia sunt din punct de vedere vibrational mai sus decât deprimarea, suferința şi disperarea; deci esti pe drumul bun, spre vindecare. Secretul e să nu zăbovești prea mult în etapele de sub nivelul verde.

6. Parcă s-a rupt ceva în mine când a plecat

Dacă aţi simţit aşa ceva, v-ar putea ajuta să stiţi că nu e doar o impresie, că “ruptura” este reală. Ȋntre oamenii care interacționează în mod constant sau între care există sentimente puternice, se formează anumite legături energetice. Aurele se unesc și se creează un flux energetic continuu între cei doi.

Ȋn momentul în care unul dintre ei părăsește acest plan, energia acestuia se retrage și ea, astfel că ne simțim rupți, divizați, ceva se smulge din noi. Puneți-vă mâna dominantă pe inimă și intenționați să vă refaceți propria aură, umpleți golul creat cu Lumină.

      credit  imagine: http://www.heartmath.org/

7. Grupurile de suport

Atunci când suferi, mai ales când e vorba de o plecare neașteptată, bruscă, violentă, șocul e atât de mare încât energia ta se prăbușește.  Ȋn acele zile, luni… ai senzația că poți găsi alinare doar la cineva care, ca și tine, a trecut prin asta, înțelege durerea ta și, dacă se poate, are același nivel energetic ca tine.

Astfel apare nevoia de a te interesa și a te înscrie într-un grup de suport (fie că este virtual, pe internet sau membrii se întâlnesc fizic, în persoană).

Oricât de mult credeți că vă ajută comunicarea cu semeni care au trecut sau trec prin aceeași experiență, dacă intenția grupului nu este de a vă ridica nivelul de vibrație prin orientarea atenției către restaurarea stării de pace, liniște, încredere în voi înșivă și în viitor ci doar fiecare povestește  cât de trist, greu, tragic, șocant, etc. a fost episodul și cât de singur, disperat, neajutorat sau deprimat se simte acum (moment în care toți ceilalți  îl/o asigură de tot sprijinul și compasiunea lor),  sugestia mea ar fi să ieșiți repede din acel grup.

Comemorările repetate, actiunile care au ca scop confecționarea în comun de fundițe, jerbe, coroane, etc, alegerea zilei “copilului pierdut” sau “îngerului printre noi”, si asa mai departe, cu tot respectul pentru durerea dv, spun că vă fac mai mult rău decât bine. Vă mențin în acea vibrație joasă, vă adâncesc mai mult în durere, căci o preluați si pe a celorlalți, astfel ajungeți să “cimentați” această stare care va atrage și alte situații dureroase.

Pe de altă parte, nimeni nu ar trebui să treacă singur prin această experiență. Important este să gasiti o comunitate în care să vă puteti vindeca, un grup potrivit căci vindecarea este mult mai profundă și chiar și mai rapidă atunci când ești și martorul vindecării altor persoane.

Paul Ferrini spune ca durerea este “marele egalizator”. Când își privesc durerea în față, oamenii se simt egali și învață să spună adevarul despre experiențele lor. Durerea ne permite să fim cinstiți și autentici.

8. Transformă-ți durerea în forță interioară

Timpul nu vindecă totul, aşa cum se spune. De fapt, el nu vindecă deloc, doar acoperă.

Acţiunea vindecă. După o perioadă de doliu, firească de altfel, e timpul să renaștem.

Creștinul din mine continuă să creadă că ăsta e sensul celor 40 de zile: ni se dă timp să ne obişnuim cu ideea, să scoatem toată durerea afară, să ne curăţăm pentru a putea apoi renaşte din propria cenusă, ca pasărea Phoenix. E nevoie să ne stabilim o nouă stare de normalitate, care să ţină cont de condiţiile actuale.

Si mai e un aspect: aşa cum bebeluşii au pe lânga ei mereu îngeraşi veniti să le uşureze tranzitia dintr-un tărâm în altul, la fel şi noi, avem o perioada lânga noi spiritul celui decedat care ne ajuta să ne vindecăm rana, să ne reancorăm în realitate şi să avem puterea de a ne continua propria călătorie.

Actiunea, miscarea, fluidizează energia, eliberează mintea, reorientează focusul.  Concentrați-vă pe o acțiune care vă place: grădinăriți, faceți curat, împletiți, terminați o lucrare începută mai demult, petreceți mai mult timp în aer liber, reîncepeți serviciul… Scopul nu este în niciun caz de a uita de cel drag trecut dincolo, ci de a reînvia din amorțeala data de o astfel de experiență, în felul acesta amintirea lui nu vă va mai paraliza de durere.

Abordarea experienţei din perspectiva Sinelui mai Inalt

  1. Totul e o chestiune de percepție

De obicei spunem că durerea, frica, disperarea când cineva drag trece dincolo de văl, este inevitabilă, că e ceva omenesc, toata lumea se aşteaptă la asta.

Insă, îndrăznesc să spun, că afirmăm asta datorita perceptiei pe care o avem noi că s-a intamplat ceva ”rău”, față de care avem acest răspuns emotional atât de puternic şi asupra căruia nu avem niciun control.

De multe ori la înmormântari oamenii se concentreaza mai mult pe ceea ce a însemnat defunctul în viaţa lor, îşi amintesc momente plăcute petrecute impreună, şi la fel ca pe vremea dacilor, la înmormântare se râde şi se spun bancuri. Pentru că rudele, prietenii înteleg moartea aşa cum este ea, o trecere, o transformare. Si exista alte înmormântări unde jalea, suferinţa, deprimarea sunt atât de adânci încât numai cand te apropii de rude simţi că te prabuşeşti.

Strămoşii nostri stiau mai multe despre moarte decât stim noi acum. Herodot spunea că geto-dacii nu se temeau de moarte. Aveau credinta că viaţa nu se sfarseste nicicând, imbraca doar diferite forme; erau convinsi că sunt nemuritori şi că după moarte vor ajunge la zeul suprem Zamolxes/ Zalmoxis. Asadar, moartea nu era privită ca o tragedie. Dimpotriva, geto-dacii o priveau cu multa bucurie şi optimism. Jelirea, sfâsierea lăuntrică, senzatia că te descompui de durere nu era ceva înteles sau cunoscut macar de către strămoşii noştri. Acestea sunt credinţe, sentimente şi comportamente care atestă separarea noastră de adevărul spiritual, indoctrinarea cu idei perfecte pentru manipularea prin frică a maselor.

2. Pământul este o şcoală aflată pe un anumit plan vibraţional

Experienţa pe care o trăim acum, reprezintă doar conştiinţa care se exprimă pe un anumit nivel de frecvenţă vibraţională. Lumea noastră fizică e doar expresia acestei frecvenţe.

Simultan exista mai multe planuri. Toate planurile sunt imaginate de Spirit pentru a avea unde se “juca”; o sala de clasă pentru învăţare.

Exista un numar infinit de planuri astrale mai înalte sau mai joase ca vibratie dar chiar şi cea mai joasă este mai înalta decat lumea fizicalităţii, a materialităţii. Acestea sunt simţite adesea de animale.

Planurile se întrepătrund. Chiar dacă nu-i vedem, cei dragi nouă, trecuți dincolo de văl, ne pot fi aproape dacă îi chemăm sau le solicităm un sfat, o părere. Daca îi auzim sau le simțim prezența depinde numai de credința noastră că e ceva real şi de cât de sensibil este “receptorul” nostru.

Pentru că energia pe Pământ este din ce în ce mai puternică acum , vălul se subțiază, mulți oameni au început să comunice cu cei de dincolo. Sunt multi mediumi care ofera servicii de acest tip. La TV, pe TLC am urmarit de curând un serial “ Medium în Long Island” în care dovezile sunt atât de covârsitoare încât nu pot fi contestate.

Obişnuiţi-vă cu acest tip de informaţii, relaxaţi-vă rezistența, căci în domeniul acesta întâi trebuie să crezi, ca să vezi.

3. Corpul fizic doar furnizează un veşmânt pentru suflet

Singurul motiv pentru care cineva are nevoie de un corp este ca să evolueze. E ca un costum de scafandru de care avem nevoie să intrăm în apele adânci sau ca un costum de cosmonaut daca vrem să explorăm spatiul. Am vrut să venim pe Pământ, să învățăm în acestă densitate, foarte bine, ne trebuie un costum potrivit acestui nivel de vibratie: corpul uman.

Cand obţii claritate şi un nvel mai inalt de evoluție spirituală, nu te mai identifici cu trupul , cu mintea, cu ego-ul sau cu dorințele. Devii  un observator. Ești doar martorul experiențelor tale.  Aceasta stare superioara, iti da posibilitatea să alegi conștient să evoluezi , să urci pe o treapta şi mai înaltă.

In acesta stare se întâmpla ceva extraordinar: karma nu isi mai are rostul. De aceea  din ce în ce mai multi dintre cei care au pornit conștient pe drumul desăvârșirii , nu mai au karma. şi vorbesc de timpurile noastre, de cei care au pășit deja pe acest drum, nu de o perioada ipotetica, posibila, în viitorul îndepărtat

De fiecare data când ne naștem, sufletul operează la un nivel mai înalt de expresie decât în viată anterioară şi își ia un trup care să satisfacă cerințele respective de învățare.

Când lecția s-a terminat şi am acumulat tot ce am avut nevoie, ne “dezbrăcam” de trup, îl lăsăm în urmă şi noi ne vedem mai departe de călătorie.

4. Religia nu considera moartea un miracol

In Hinduism, partea cea mai profunda din noi e numita Atman. Cel mai bun echivalent ar fi în Creștinism -“suflet”.

Sufletul nostru şi Atman sunt ambele văzute că scânteieri de divinitate, acea parte invizibila din noi care face din Dumnezeu o prezență fizica

In Creștinism însă, este mult mai nefiresc să spui “Eu sunt Dumnezeu”, unii considera afirmația chiar blasfemie  dar, de exemplu , în Vedanta , sufletul nu este separat de Dumnezeu. Atman nu poate “veni” de la Dumnezeu şi nu se poate “întoarce” la Dumnezeu pentru că de fapt, nu a fost vreodată separat.

Rumi spunea ca “Moartea este căsătoria noastră cu eternitatea” dar faptul că noi ne temem de moarte, am fost învățati că e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla, atunci e normal să ne sperie şi e firesc să ne fie milă de cei care pleacă. Când ne este frica de moarte, nu trăim atât de liberi pe cât ne-am propus atunci când ne-am proiectat conștiința aici.

 “Greșeala noastră nu este că ne temem de moarte, ci că nu o respectam ca pe un miracol”

   Deepak Chopra 

5. Cei născuți a doua oara

Acest termen este folosit pentru a denumi persoanele care au trecut printr-o moarte clinica şi care revin la viată cu o gândire netradiționalistă, contestă fiecare aspect al societății la toate nivelurile şi sunt “treziți” către o nouă înțelegere a ideilor de sacru şi spiritual.

Faptul că în lume exista din ce în ce mai multe relatări de la cei care care au experimentat asa ceva, faptul că s-au scris mii de cărți despre acest subiect nu este întâmplator. Mutațiile care au loc în propriul lor creier uman şi în spirit, împreună cu mutațiile pe care le declanșează la cei care investighează fenomenul ( cercetători, medici, psihologi, psihiatri, etc.) şi la masele mari de oameni care doar aud/ citesc despre aceste fenomene, declanșează în specia umana un salt în evoluție.

Uneori, pentru a se ajunge la acest obiectiv final, se întâmplă fenomene în urma cărora parcă şi vezi Spiritul făcându-ti complice şi jucăuș din ochi 🙂  De exemplu, unui neurochirurg celebru, Dr Eben Alexander (Harvard Medical School, http://www.ebenalexander.com/ ), combatant puternic al acestei teorii, i s-a “întâmplat” să treacă el însuși printr-o experiență în preajma morții ( NDE= Near Death Experience) pe care până  atunci o catalogase cu fervoare drept halucinație. După acest episod, a devenit “oaia neagra” printre colegii săi neurologi şi neurochirurgi pentru că si-a schimbat viziunea asupra vieții, a scris o carte,  “Harta Raiului”,  şi tine conferințe în toată lumea despre “cum să înlocuiești viziunea actuala asupra lumii cu una noua, fără a aluneca în haos”.

6. Suferința sanatoasă

Daca cei rămași în urma continua să sufere ani la rând, tot întrebându-se de ce s-a întâmplat asa, etc, sufletul nu-si vă găsi liniștea, nu își vă putea vedea de evoluția sa.

In continuare vă redau un fragment din cartea “Matei vorbește-mi despre rai”,  volumul I , autor Suzanne Ward,  Editura For You, ediția 2002, pagina 9-10. E cel mai ușor mod de a explica la ce mă refer când vorbesc despre suferința sănătoasă.

Suzana este chiar autoarea, Susan Ward, care are o discuție cu fiul ei, Mathew, plecat dincolo de voal la o vârsta foarte fragedă şi care ajunge să fie învățătorul ei spiritual.

“Matei : Durerea tuturor a fost mult mai mare decat s-ar fi așteptat oricare dintre noi, atunci când am făcut acea înțelegere.

Suzana:  Cum e posibil că o înțelegere făcută înainte de naștere să fie atât de inimaginabil de cruda, încât să nu ia în considerație acest lucru?”

Matei : “O înțelegere făcuta înainte de naștere nu este niciodată o pedeapsa, sau un contract impersonal. Înțelegerea noastră a fost făcuta de către noi toți, la nivelul sufletului. Noi am trăit multe vieți împreună şi am câștigat forța emoțională în timpul acelor experiențe. Ne alegem unul pe celalalt că să facem parte din aceeași familie, deoarece fiecăruia dintre noi ni se dau condițiile şi situațiile de care avem nevoie pentru a progresa în evoluția noastră spirituală. Viața pe Pământ e legata numai de evoluția spirituală.

Pe vremea când discutam la nivelul sufletelor, cu toții am avut sentimentul că plecarea mea timpurie vă fi abordata intr-un mod sănătos şi că vă contribui la misiunile fiecăruia dintre noi din cadrul acestei vieți. Dar nu asa s-a întâmplat. Suferința şi jalea nu au fost sănătoase.

Suzana: Ce înseamnă suferința “sănătoasă”?

Matei: Înseamnă sa-I permiți forței tale spirituale să te ajute sa-l eliberezi  pe cel iubit , că sa-si poata incepe noua viata. Atunci cand continui să suferi groaznic din cauza a ceea ce voi numiți moartea sau pierderea acelei persoane , sufletul ei este legat de voi. […]

Bineînțeles că vă lipsește apropierea fizica! Atunci când exista iubire, nu exista nici o posibilitate de a evita acesta tristețe naturala, provocata de despărțire. Dar dacă o acceptați, vi se vă da puterea spirituală prin iubire împărtășita, in locul efectelor mutilante ale suferinței  împărtășite”

7. Plecările “accelerate” din vremurile noastre

Foarte multa lume a sesizat faptul că de ceva vreme plecările dincolo de voal s-au înmulțit, spitalele sunt pline, capelele sunt pline…

Acest “exod” nu este o iluzie….e un simptom al trecerii în 5D. Vor fi din ce în ce mai multe plecări şi poate e bine să știți asta dinainte.

Fiecare am venit aici cu o “agenda”☺ . In ultimii 50 de ani extrem de multe spirite au dorit să vina pe Pământ  pentru că aici se petrece ceva unic în Univers. Este pentru prima data când o planeta trece într-o altă dimensiune cu toți oamenii de pe ea…vii şi conștienți. In general, mori într-o dimensiune şi te reîncarnezi în alta.

Datorită acestui experiment, multe spirite au vrut să vină să participe, să experimenteze o dimensiune în prag de transformare, o alta dimensiune făcându-si usor aparitia. A fost coadă mare la corpuri 🙂

Numai că fiecare isi ia cât vrea şi cât are nevoie. Unii vor să se implice efectiv, să munceasca la transformarea vibratională asa că vor rămâne, alții au vrut doar să vadă cum e, altii au avut o energie specifica pentru perioada “pre-mari schimbari” şi acum nu mai corespund, au incercat să fie în concordanta cu timpurile dar nu au reusit şi atunci pleaca. Unele spirite au vrut să prindă ultima zbatere a energiei 3D dar nu sunt nici pregătiți , nici nu si-au propus să treacă în 5D. Unii au venit doar ca să ajute pe alții din familia lor de suflete să curețe un anumit aspect ca să poată aceștia trece mai departe, deci au rol de suport mai mult.

Oricum, nu e nimic crud, nedrept, anapoda…. este perfect asa cum este. Mintea noastra doar are nevoie să interpreteze, să stie, să împartă în bine şi rău.

Doar aveți încredere că nu e nimic accidental şi totul e orchestrat fantastic de bine.

Mai jos aveți câteva recomandări de cărți care vă pot ajuta să treceți peste perioada de doliu mai ușor, având o înțelegere superioară.

Toate cărțile le găsiți la Editura For You.

“Viata după moarte , Puterea Dovezilor “– Deepak Chopra Ph. D ,

“Vindecarea unei inimi îndoliate” – Doreen Virtue şi James Van Praagh

“Prin timp spre vindecare”, “Multe vieti, multi maestri”, “Acelasi suflet, multe trupuri”- Dr Brian L Weiss

“Copiii cei noi si experientele din preajma mortii” – P M H Atwater

“Viata după viata” – dr Raymond Moody

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro