Ce este frica?

Originea fricii este în ceea ce numim  amigdala, parte din creierul reptilian. A fost un dar pentru noi deoarece era menită să ne dea semnale clare de câte ori viaţa ne era în pericol, de câte ori ne era amenintată integritatea corporala. Frica s-a intentionat a fi un mecanism adaptabil, de aparare.

Aşa că de câte ori am fi fost urmariti de un leu sau de un agresor uman, acest mecanism s-ar fi activat automat declanşând o reacţie de tip “luptă sau fugi”: ori fugi cât te tin picioarele din calea atacatorului ori te angajezi într-o luptă directă cu el. Problema e ca dacă acest mecanism functioneaza perfect  la animale, la oameni el a fost pervertit de mintea noastră .

Ce vreau să spun e așa: de câte ori o caprioara paște linistita iarba, ea nu se ingrijoreaza ca ar fi posibil să fie urmarita în timpul acesta de un lup care ar putea chiar să  alerge dupa ea pentru a o mânca. Caprioara traiește în prezent. Acum doar se hrăneste. Dacă cumva chiar se întâmplă să fie vânată de lup, fuge cât de repede poate ca să scape de urmăritor. Odata ce este însă în siguranţă din nou, mecanismul de autoaparare se decupleaza automat iar ea se apuca iarăsi , linistită, de păscut, neafectată de ceea ce se putea întâmpla doar cu cateva minute în urmă. Organismul ei reglează nivelul de adrenalina și cortizol eliberate în sange și viaţa revine la normal.

Frică adevărată sau auto-sabotare?

La oameni, acest proces se complică foarte mult. Frica devine o reacţie emotională  la credinta noastră într-o realitate sau un rezultat pe care nu il dorim deloc. Oamenii mai au un al treilea mod de a reacţiona la un “atac” – acela de a “ingheta”, a nu mai fi în stare să reacţioneze deloc.

Când o persoana merge prin padure, de exemplu, poate să înceapa să se ingrijoreze de ceea ce s-ar putea ascunde prîntre arbori și care l-ar putea ataca, își poate imagina tot felul de scenarii despre ce optiuni ara vea atunci, care ar fi mai buna, pe care ar alege-o … și așa mai departe. dacă chiar se întâmpla ceva dar reuseste să scape cu bine, atunci pentru o perioada lungă de timp, omul vă rememora evenimentul, vă povesti tuturor prietenilor și rudelor ce i s-a întâmplat, își vă imagina ce tragedie s-ar fi putut întâmpla dacă nu ar fi avut norocul să scape în ultimul moment, vă scrie  poate intr-un jurnal sau vă scrie o carte,  un blog sau macar pe Facebook despre oribila întâmplare.  În felul acesta el continuă să retraiască mental și emotional evenimentul , ceea ce declanșează aceeasi revărsare de adrenalina și cortizol ( hormonul stressului ) și aceeași vibraţie a fricii în câmpul său auric.

Organismul nostru nu poate susţine acest nivel de stress pentru o perioada prea lunga, așa ca energía eliberata pentru a sustine omul  care continua să tot “alerge” mental pentru a-și salva viaţa este în detrimentul functionarii corecte a organelor  interne care sunt private de necesarul lor de sange și nutrienti ,astfel ca organismul începe să fie obosit, bolnav, vă colapsa o perioada sau poate chiar vă ceda.

Sunt tot felul de “lupi” pe care mintea noasta și-i imaginează și de care incearca să fuga , incearca  sa-i previna sau sa-i evite și care s-ar putea numi : termene limită, ţinte, colegi , șefi – asta la serviciu, sau neîmplinire, durere, suferinţă sau chiar moarte – în viaţa personală.

Oamenii au de-a face mai mult cu acest tip de teama: teama psihologica, care ne poate sabota , paralizându-ne atât viaţa profesionala cât și pe cea personala. E nevoie să învăţăm diferente între ceea ce este frica reala și acest auto-sabotor pe care conștient sau inconștient il folosim pentru a ne proteja împotriva dezamagirilor, a rusinii, a (auto)criticii și așa mai departe ( care cel mai adesea ne rănesc mai mult decat ne protejeaza).

Când simţi frica, investighează un pic; întreabă-te: “obiectul fricii mele este real sau e doar mintea mea care a construit o poveste în jurul acestei situatii?”

Pune-ţi mâna dominantă pe inimă, respiră adânc și șoptește-ţi: “ Ştiu că ţi-e frică. Dar te iubesc oricum și te accept exact așa cum esti. Te iubesc” . Nu Sinele tău mai Înalt este speriat ci micul ego care și-a amintit de alte experienţe din trecut.

Frica și momentul ACUM

Când ne observam frica, realizăm că suntem focusati  pe ceea ce nu ne dorim să trăim în viitor sau pe ceea ce ne imaginam noi ca s-ar putea întâmpla iar noi nu putem controla corespunzator.  Asta înseamnă ca suntem în momentul prezent cu trupul dar mintea este în viitor. Eckhart Tolle spune ca tocmai acest decalaj e ceea ce ne produce anxietate, ingrijorare, preocupare, nervozitate, teama sau fobii.

Mintea noastră  incearca mereu să evadeze din prezent și să fuga fie în viitor fie în trecut. Putem spune astfel ca mintea nostra e cea care efectiv creeaza iluzia spatiu-timp. dacă ne identificam cu mintea noastră, devenim prizonierii timpului.

Nu exista nimic altceva în Univers decat momentul ACUM. Stiinta începe să demonstreze acest lucru din ce în ce mai convingator în timp ce vechile civilizatii au tot afirmat asta, mereu și mereu.Din acest motiv practica meditaţiei este atât de importantă, ne focuseaza mintea în Acum.

Pentru a simţi din ce în ce mai rar frică, anxietate, ingrijorare… încearcă pe cât poti tu de mult să rămâi în  momentul prezent.

Poti să te uiti în jurul tău ca să observi lucrurile care sunt în aproprierea ta sau uită-te atent la propria ta mână, urmărește desenul liniilor pielii, capilarele care se întrevăd pe sub piele… Poţi să te aduci în prezent focusându-ţi atentia asupra scaunului pe care stai, simte-ţi greutatea sau conștientizează punctele de contact dintre spatele tău și spătar. Sau poti să iti treci usor mâna peste materialul hainelor tale, ce textura au ? ce simti în palmă ? e placută senzaţia sau nu? în felul acesta iti chemi în trup întreaga ta fiinţă.

Frica și Egoul

Frica se raporteaza mereu la un obiect real, care există cu adevărat, pe c ând anxietatea este doar o  proiectie a mintii. Aceasta se mai poate numi frica psihologica.

Dacă ne identificăm prea mult cu mintea noastră , înseamna să trăim în ego în cea mai mare parte a timpului, pentru ca egoul e o constuctie mentala. Care este functia de baza a egoului?  să ne protejeze, să ne ţina în siguranţă, căci el mereu  se simte ameninţat de tot și toate dinprejurul său. Egoul se percepe pe sine ca fiind separat de Sursă sau de alte fiinte și atunci, ce fel de mesaje vă trimite el catre corp ? « Ai grija ! », «  Ferește-te ! » , « pericol ! » și toate aceste gânduri vor declansa în corp reacţii emotionale corespunzatoare , adica bazate pe frica.

Ca și concluzie, atât timp cât ne identificam cu mintea noastră , vom experimenta frici determinate de ceea ce egoul nostru percepe ca fiind adevărat.

Odata  ce înţelegem ca noi suntem mai mult decat egoul nostru, mai mult decat carne și oase, atunci când ne identificăm cu ceva mai înalt decat personalitatea noastră , cu acel ceva pe care deja il avem adanc în noi, acela este momentul în care ne dam seama ca fricile noastre nu au niciun fundament real. Mintea noastră  valideaza frica pentru ca se teme și este amagita de propria umbra. Frica ne deturneaza atentia de la “a fi”, oferind o mai mare putere mintii.

Detasează-te de frică, vizualizeaza cum esti ridicat de la nivelul solului și te înalti,  intr-un balón sau intr-un elicopter  sau pe aripile unei creaturi cum e Pegas, sau în braţele unui înger, cum e mai potrivit pentru tine, și ca ai șansa să vezi situatia care te sperie de undeva de deasupra, și devine din ce în ce mai mica pe masura ce tu te înalti din ce în ce mai  mult. Observi cum nu mai e la fel de înspăimântătoare ca mai înainte ? Simti acum ca poti să te descurci în situatia dată?

Frica atrage doar mai multă frică

Când ne este frică, de fapt suntem focusati pe absenţa a ceea ce ne dorim. Vă amintiti metafora cu băţul care ilustra Legea Polaritatii , în articolul « Este suferinta necesara ?”

Frica este la celălalt capăt al băţului numit iubire. Aceasta este polaritatea primordială: dragostea și frica.  trăim în aceasta lume relativa în care frica este ceea se se opune lui Dumnezeu. Este o realitate care ne permite să alegem conștient să fim și noi (Dumne)zei și nu doar să ni se spuna ca am fi.  Şi așa ni se  oferă oportunitatea de a-l experimenta pe Dumnezeu din pozitia de creatori și nu doar ca pe un concept teoretic,  uscat, gol.

În fiecare moment al existentei noastre pământene   avem posibilitatea de a alege  dacă  întretinem gânduri pline de iubire sau pline de frica. Frica indica faptul ca din punct de vedere al vibraţiei suntem iesiti din alinierea cu Sursa, iesiti din alinierea cu vibraţia lucrurilor pe care dorim să le experimentam, astfel ca pentru a disipa frica este evident ca e nevoie pur și simplu să ne realiniem cu cine suntem noi de fapt, cu Sinele nostru Divin, cu Maestrul nostru interior. Dar nu ne putem alinia atât timp  cât mentinem gânduri legate de lipsuri, saracie sau  oportunităţi ratate.  Dacă ne este frică, nu vom primi nicicând ce vrem.

Nu vă petreceti timpul gândindu-va cu teama la ce s-ar putea întâmpla, creând scenarii mentale, întreţinâdu-vă în felul acesta anxietatea. Nu vă hrăniţi fricile! Dati-vă voie să înţelegeti cu adevărat ca Legea Atractiei este reala și ca e necesar să încetati a mai fi la acelasi nivel vibraţional cu frica voastră dacă vreţi să vă eliberati din ghearele  ei.

Ne confruntam frica diminuându-ne rezistenţa faţă de ea, nu luptându-ne să o învingem. Aminiti-vă mereu : la ce te opui , va persista ; cu ce te lupti , vei întreţine, vei potenţa mai mult ! Luaţi o pauză !

Iesiti în natură pentru o plimbare, coaceţi o prăjitură, mângâiaţi-vă pisica, râdeţi cu copilul vostru, faceţi o baie cu spumă, ascultati muzica… Chiar dacă faceti asta pentru numai 30 min, vă va ridica vibraţia atât de mult încât de la acest nou nivel  veti putea găsi o solutie mai potrivita  pentru situatia în care vă aflati.

 Schimbaţi canalul

Ni s-a dat capacitatea de a ne putea schimba, transforma, alchemiza fricile.

Cand simtim frica de/pentru  ceva, nu ar trebui să o ignoram, din contra, să incercam să o simtim ca să ne dăm seama ce e de fapt. Nu putem să schimbam vreodata ceva ce nu deţinem cu adevărat și ce nu recunoaștem că ne aparține. Primul pas este întotdeauna să recunoaștem că simtim frică , teamă, anxietate.  Avem nevoie să dăm credit emoțiilor noastre.

Pasul al doilea ar fi să le folosim ca și sistem de ghidare ; asa au și intentionat să fie de la începuturi.  Întrebati-vă așa : « Ce ar trebui eu să cred că e adevărat ca să mă simt în felul ăsta sau să reacţionez așa? E adevărat ce cred eu ? »

Frica ne dă mereu șansa de a deveni conștienti de faptul ca am putea avea anumite credinte  despre cine suntem noi cu adevărat. Sarcina noastră  este să schimbam definițiile pe care le dăm lucrurilor pentru că ceea ce noi hotărâm că e adevărat, vă fi Adevărul pentru noi și se va afișa ca atare în realitatea înconjuratoare.

Detinem acestă putere fantástică de a decide ce semnifică fiecare lucru pentru noi. Nimic nu are un sens intrinsec, predeterminat de o putere superioară. Noi suntem cei care dăm înteles și sens experiențelor noastre. Şi ar fi de folos să învăţăm să ne asteptam că vom primim înapoi exact ceea ce am investit în experintele noastre. ( puteti citi mai multe despre acest subiect în articolul « Este suferinta necesara ? »)

Analizați-vă credințele, convingerile și definițiile proprii. Fricile noastre își au rădăcinile în poveștile în care am ales să credem ! Să spunem ca ți-e mereu teamă că te-ar putea părăsi partenerul de viață. Ar fi oare posibil ca tu să ai o convingere care spune că nu ești demn să fii iubit? Că nu ești  destul sau că nu meriti să ai un partener bun ? sau poate crezi ca bărbații/ femeile sunt mereu infideli/ nestatornice ? De la cine ai preluat credința asta ? De la părinti ? sau  de la un partener anterior ? De la prieteni ? Meditează la asta.

Confruntați-vă fricile

Deși întotdeauna pare așa de reală, frica noastră  e o iluzie. Dar asta nu e o încercare de a o minimiza sau ignora! Din contra, consider frica, ca fiind un semnal de alarma care ne anunță că acolo e o lectie personală pe care încă nu am învăţăt-o, așa că mai bine nu am evita învăţătura. Frica nu este dușmanul nostru, nu o condamnați și nici nu încercați să o invalidați!

Societatea noastră  iubeste eroii , oamenii neînfricați și încurajează un astfel de comporatment, totuși eu nu prea sunt de acord cu ideea ca ar trebui să te arunci cu capul înainte în apa dacă ti-e frica să înoti, sperând astfel să iti înfrângi teama, pentru ca în felul acesta iti împarți energía în două ( cel ce esti și cel ce mintea ta vrea să fii)  și de aici pot aparea și mai multe traume.

Daca simtim teamă pentru un anume aspect din viaţa  noastră , n-ar trebui să încercăm să il acoperim, să îl ascundem pretinzănd ca totul e în regulă, forțându-ne astfel să-i dăm înainte numai ca să ne dovedim curajul.

E aceeasi poveste ca în cazul iubirii neconditionate care ne face să ne coboram foarte mult barierele săntoase. Dacă simti frica într-o anumită relatie, de exemplu, nu arunca la coș semnele pe care ți le dau emoțiile, ca fiind prostesti și ireale! Emotiile noastre nu ne vor minți niciodată! Frica încearcă să ne alerteze că există ceva important acolo , la care noi un dăm suficientă atenție.

Frica e doar un instrument pentru expansiunea noastră , pentru cresterea conștientizarii de sine.  Viaţa vrea să desprinda frica de pe  sinele nostru.

Atunci când îndrăznim să ne privim frica în fața, fără să batem în retragere, ea își pierde din puterea asupra noastră . Dacă folosim umorul, autoironia și mai și râdem de frica noastră , efectul este chiar mai puternic.

Doar examinează-ți mai atent fricile, fii interesat cu adevărat de ceea ce vor ele sa-ți transmită, fii conștient că ele exista ca să iti atragă atentia asupra unui anumit aspect: acela că e nevoie să iei o decizie prin care să arati că te iubesti pe tine , căci nu permiti Sinelui tău Întreg să se manifeste prin tine.

Mai presus de toate , incearca să iti abordezi frica dintr-o perspectiva a Conștiinței. Pentru mine este de folos să imi spun de câte ori mă confrunt cu o frică: “Vreau să văd aceasta situație așa cum este ea vazută de Creator”, adică fără frică. Sper ca această formulă să aibă efecte magice și în viaţa voastră.

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.