Iertarea – Probă eliminatorie la examenul vieţii

Iertarea – Probă eliminatorie la examenul vieţii

Primesc multe mail-uri de la persoane care traversează o perioadă de sfâşiere lăuntrică, de chin şi suferinţă răscolitoare  datorită faptului că nu pot să ierte pe cineva care, într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat, le-au cauzat un rău, o pierdere sau o rană adâncă în suflet, sau de la persoane care nu se pot ierta pe sine pentru un lucru pe care l-au făcut cândva.

Este impresionant să vezi cât de încrâncenaţi sunt încă multi oameni  care jură că “nu-l vor ierta până la moarte  pe X pentru ce ‘le-a’ făcut…”, care in secolul XXI  încă merg la biserică pentru a scrie “părticele” împotriva celor care i-au nedreptăţit într-un fel sau altul; câţi oameni se simt victime, se consideră trădati,  înşelati, îşi plângă de milă sau folosesc inconştient un anumit episod din viaţa lor ca scuză sau ca motiv pentru a nu merge mai departe, pentru a-şi autosabota evoluţia.

Alţii practică constant autoflagelarea: nu dorm nopţile, nu mănâncă, plâng până se sufocă, devin depresivi, nu mai ies din casă sau se apucă de băut (sau mâncat) excesiv numai pentru a se pedepseasi pentru o anumită faptă săvârşită la un moment dat şi pentru care le pare foarte rău acum şi se căiesc sincer. In felul acesta, constient sau inconstient, spera sa fie vazuti de Creator ca sufera atat de mult acum incat nu va mai fi nevoie de o pedeapsa divina ulterioara (in iad eventual),  fiindca, nu-i asa, “a suferit destul saracul”!

Situaţii ca acestea apar numai pentru că noi am uitat cine suntem cu adevărat, ne-am pierdut alinierea cu Sinele mai Înalt, nu înţelegem jocul vieţii, misiunea noastră şi motivul pentru care ne aflăm aici. Toate acestea sunt subiecte ample, unele au fost abordate pe blog, altele urmează să fie, astăzi ne vom ocupa strict de acestă “piatră de încercare” pentru oricare muritor ce a ales să experimenteze în fizicalitate şi anume  iertarea, fie că e vorba de iertarea de sine sau iertarea alcuiva.

Iertarea nu înseamnă  a scuza pe cineva, nu înseamnă că îi permitem să scape basma curată sau că îl lăsăm în plata lui Dumnezeu. Nu înseamnă să pretindem că ceea ce a făcut acea persoană nu contează pentru noi, că nu suntem răniţi, că totul este perfect, când lucrurile sunt departe de a fi aşa. Nu presupune să fii zen, să afişezi o faţă fericită şi iubitoare, arătând tuturor cum reuşeşti tu să îţi păstrezi bunătatea inimii şi starea pozitivă când pe dinăuntru încă totul fierbe şi conflictul interior nu este nici pe departe rezolvat.  Privită în aceste moduri, iertarea este, într-adevăr, chinuitoare şi grea.

Ca să putem ierta cu adevărat e nevoie să acceptăm întâi că suntem  sfâşiaţi, răniţi, jigniţi, supăraţi, frustraţi, să simţim durerea, să o conştientizăm, să ne surprindem gândurile şi emoţiile, să le recunoaştem ca fiind ale noastre. Nu poţi schimba nimic din ce nu îţi aparţine!  Mai ales în cazul unor situaţii cu adevărat dramatice (crimă, viol, răpire…) e nevoie chiar să pătrunzi în pâcla aceea de emoţii şi să îţi exprimi sentimentele pentru ca mai apoi să le poţi vindeca. Ar fi o aşteptare nerealistă să crezi că îti poţi ierta torţionarul doar după un timp relativ scurt. Nimeni nu poate face asta în acestă dimensiune decât dacă nu este vreun sfânt iar noi, majoritatea, nu suntem (încă :-)).

Iertarea nu poate fi forţată, grăbită, (auto)impusă.  Acest fel de a ierta ar fi ca şi cum ai  îmbrăca în frişcă un tort deja stricat. Unii încearcă să facă asta crezând că în acest fel vor împiedica trecutul să le mai bântuie prezentul, e ca un fel de înţelegere tacită, ca o negociere.  Insă e  greu să ierţi dacă ceea ce ţi s-a întâmplat îţi afectează zilnic viaţa. E nevoie întâi să vindeci rana, să o înţelegi, să integrezi acele sentimente negative, să te distanţezi de eveniment, să-l accepţi că a făcut parte din experienţa ta şi să îţi ridici nivelul de înţelegere, să priveşti  “mai de sus” întâmplarea , abia apoi vei putea ierta.

Paul Ferrini, în “Liniştea inimii”, ne învaţă să nu cerem durerii să dispară, să nu respingem lecţia. Asta deoarece fiecare lecţie respinsă se întoarce sub o altă formă. Întreabă în schimb: “Iubite Doamne, ce ai vrea Tu să învăţ din asta?”

Articolul acesta îl scriu pentru că îmi dau seama că nu poti face nimic în viaţă dacă nu eşti treaz, prezent în fiecare moment, conştient de ce este în jurul tău şi în tine, atent , bucuros, multumit cu ce ai reuşit să realizezi până acum… însă dacă ţii în tine resentimente, dacă eşti măcinat de păreri de rău sau judecăţi şi neiertare,  atunci te sabotezi singur şi nu primeşti decât şi mai multă tristeţe, supărare, resentimente şi durere. In loc să îţi foloseşti energia pentru a crea, a iubi, a explora posibilităţile oferite de acestă dimensiune, aceasta se consumă pe oblojirea rănilor vechi , pe consolarea ego-ului tău, şi chiar pe construirea unei “fortăreţe” în jurul tău, menite să te protejeze de eventualele alte situaţii asemănătoare care crezi tu, din frică, că s-ar putea repeta. Şi atunci cum să te mai bucuri de viaţă?

In “Curs în Miracole” se spune că iertarea este cheia fericirii. Fără iertare nu poţi merge mai departe, de asta consider că este indispensabilă pentru a putea avea  o viaţă împlinită pe acest Pământ. Mai mult decât atât, iertarea reprezintă şi primul pas în ascensiunea  către Sinelui nostru mai Înalt şi în conştientizarea adevăratei noastre naturi, aceea de co-creatori ai realităţii noastre şi fragmente de Divinitate care au ales să aiba o experienţă fizică, aici, pe acestă planetă.

Spun asta pentru că atunci când reuşeşti să ierţi ceva “de neiertat”, înseamnă că ai făcut un salt în conştiinţă, ai privit situaţia dintr-o perspectivă mai înaltă, ai reuşit să ieşi din tiparele presetate de către societate, ai avut o înţelegere superioară asupra  cauzelor , motivelor şi scopului pentru care acel eveniment s-a produs ( De ce? Pentru ce? La ce a condus? Cum m-a ajutat? Ce am învăţat?). Nu mai eşti la acel nivel mic, comun, în care eşti ataşat de imaginea de sine, ego-ul te conduce, şi în care cel mai mult contează cum apari în ochii celorlalţi.

Spun că ego-ul te conduce pentru că el încearcă mereu să îţi justifice propriul comportament, îţi arată că tu eşti altfel decât ceilalţi, emite judecâţi de valoare despre ceilalţi, foloseşte des comparaţiile în favoarea ta, acuză pe cei din jur pentru nereuşitele tale. Este mereu îndreptat către în afară.

Când alegem să iertăm, de fapt ajutăm rana să se vindece şi ne eliberăm de trecut.

cords

Binecuvântând pe cel ce credem că ne-a greşit cu ceva, ne binecuvântăm pe noi înşine. De fapt, îi dezlegăm  pe celălalt de tot ce înseamnă structura noastră vie şi îi permitem să plece pe propriul drum. Dar frumuseţea stă în faptul că tăind corzile, dezlegând funiile dintre noi si celălalt, nu numai celălalt este liber ci şi noi înşine.

De câte ori ne gândim cu ciuda, ranchiună, răutate, judecată la o altă persoană, răscolim în noi un întreg tumult de energii negative; concentrându-ne zi şi noapte pe acel episod din viaţa noastră, noi nu îl disipăm ci îi dăm şi mai multă putere, ancorăm în trupul nostru energii de o vibraţie şi mai joasă.

Legea atracţiei va funcţiona negreşit, astfel că în curând ne vom confrunta cu alte situaţii de aceeaşi natură şi nivel de vibraţie. Alţi oameni ne vor jigni, judeca, bârfi, etc … noi ne vom consuma şi mai mult acuzându-i pe toti aceşti “oameni răi” şi aşa intrăm într-un cerc vicios din care va fi din ce în ce mai greu să ieşim.

Clarvăzătorii pot vedea efectiv dârele, corzile de energie care ne leagă de persoanele la care ne tot gândim şi pe care nu le putem ierta, carora le spunem cuvinte urate sau pe care ii judecam, apostrofam, certam, etc.

(imaginile de mai jos sunt din cartea Barbarei Ann Brennan -“Maini tamaduitoare”)

 

energy cords -barbara                             energy cords - vampire

 

Unii oameni nu pot ierta pentru că au impresia că asta ar însemna să îşi încalce valorile, să calce efectiv pe sufletul lor sau  să pară blegi, creduli, slabi sau chiar proşti în ochii celorlalţi, dar nu este chiar aşa. Acesta este modul in care reacţionează  ego-ul orgolios şi care tine la imaginea sa.

Când accepţi că eşti mai mult decât imaginea ta, mai mult decât acestă “persona”(= mască) şi înţelegi că eşti o fiinţă vibraţională care comunică Universului cine este  transmiţând în eter propria frecvenţă unică şi astfel atrăgând spre ea circumstanţe, persoane, lucruri ce au acelaşi nivel de vibraţie… când conştientizezi că tu eşti creatorul vieţii tale şi creezi cu fiecare gând, cuvânt , emoţie şi acţiune pe care o faci …..atunci parcă te mai gândeşti o data înainte de a declara “n- am să-l iert niciodată pentru ce mi-a făcut”!

Iertarea este în primul rând un act de conştientizare şi un act de credinţă. Este nevoie să fim dispuşi să privim mai atent lucrurile sau persoanele pe care le condamnăm. Nu ne sunt ele oare doar o oglindă menită să ne arate ce aspecte ale noastre încă nu le-am integrat, ce părţi ale propriei umbre nu suntem încă pregătiţi să le acceptăm, şi că avem ceva de învăţat de aici?

A te repezi să dai vina pe celălalt înseamnă să pierzi oportunitatea unei lecţii, a unui salt în conştiinţă, oportunitatea de a evolua către un nivel  superior de conştientizare şi cunoaştere.

Paul Ferrini spune:” Orice sau oricine ţi se pare că nu ar fi în regulă nu face decât să-ţi arate ceea ce ţi se pare că nu e în regulă cu tine însuţi”. Greu de acceptat, de înţeles şi digerat, aşa este? Si apoi mai continuă: “Contemplă ceea ce te deranjează şi iartă-te pentru că ai luat totul prea în serios. […] Ai de iertat o singură persoană în călătoria ta – şi aceea eşti tu însuţi” :-)

Pentru a înţelege aceste cuvinte e nevoie să înţelegem întâi ce este viaţa, cine suntem noi, ce căutăm aici, cu ce scop am venit … şi alte astfel de întrebări de care până acum se ocupau doar filosofii dar odată cu trecerea într-o nouă etapă de evoluţie a omenirii, din ce în ce mai mulţi oameni încep să îşi pună aceste întrebări.

Jucăm cu toţii într-o mare piesă de teatru. Eminescu a fost unul dintre cei care a înţeles acest lucru:

“Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine”. (“Glossa”)

Rostul relaţiilor noastre, rostul întâmplărilor din viaţa noastră este unul singur: acela de a ne ţine oglinda pentru a ne vedea şi a ne cunoaşte pe noi înşine. Am acceptat să jucăm acest joc încă înainte de a coborî în fizicalitate, am acceptat să învăţam alături de cei pe care acum îi blamăm sau nu-i putem ierta pentru că ei erau cei mai potriviţi să ne înveţe ceva despre noi, acel ceva pe care noi înşine l-am considerat necesar pentru evoluţia sufletului nostru.  Dar acum, uitând cine suntem cu adevărat … ne grăbim să arătăm cu degetul, să blamăm, să aruncăm cu piatra.

Noi credem că putem răni pe un semen de-al nostru şi că am putea fi răniţi la rândul nostru, dar într-un sens mai înalt nimeni nu poate atinge măcar pe altcineva daca acesta nu şi-a dat iniţial consimţământul, chiar dacă acum nu îşi mai aminteşte. Recitiţi parabola Micului Suflet

Am coborât pe Pământ ca să experimentăm efectele credinţelor şi  convingerilor noastre pentru a realiza într-un final că ele nu sunt adevărate, că ceea ce ni s-a spus despre noi e fals şi că suntem cu mult mai mult decât credeam vreodată.

Cu cât practicăm mai mult iertarea celorlalţi dar mai ales iertarea de sine, cu atât ne dăm voie să ne desprindem din chingile strâmte ale acestei realităţi 3D, ne eliberăm de emoţiile corozive care ne mănâncă sănătatea, fericirea, pacea şi alinierea. Iertarea devine astfel un dar pe care ni-l oferim nouă înşine, nu un cadou nemeritat sau nejustificat, o absolvie, o dispensă data cuiva ce ne-a nedreptăţit. Stă în puterea noastră să ne eliberăm din apăsarea judecăţii , a vinei, a ruşinii.

Ferrini spune ca darul iertarii ne este dat de divinitate pentru a fi luat în călătoria noastră. Interesant este că pentru a păstra darul, trebuie să-l dăm! Adică să iertăm pentru a fi iertaţi. Creatorul nu ne condamnă pentru greşelile noastre, nici măcar nu este îngrijorat din cauza lor. El ştie că nevoia noastră de a cunoaşte şi a ne cunoaşte ne va pune în situaţii primejdioase sau situaţii în care credem că fericirea noastră depinde de altcineva. “El ştie că vor fi vremuri în care îl vei învinovăţi pe El pentru toate necazurile tale şi vei uita că tu eşti cel ce a ales să cunoască. […] Dar când te simţi abandonat şi singur, când uiţi că tu ai ales acestă călătorie, aminteşte-ţi că oricând te poţi răzgândi. Acesta e darul lui Dumnezeu pentru tine”. “Oricând te poţi răzgândi” înseamnă că ai capacitatea de a alege altceva în locul suferinţei şi resentimentului. Poţi alege iertarea şi iubirea.

E necesar să practicăm însă acest process al iertării, nu se întâmplă totul peste noapte, avem de schimbat condiţionări şi credinţe vechi de zeci de ani, e bine să fim blânzi cu noi înşine. In newsletter-ul de săptămâna viitoare ( abonarea se face de aici şi este gratuită) vă voi prezenta paşii pe care îi putem urma pentru a ierta cu adevărat pe cineva sau pe noi înşine.

“Un curs în miracole”( Workbook – PII.1) spune că iertarea înseamnă recunoaşterea faptului că ceea ce ai crezut tu că ţi-a fost făcut de către altcineva nu s-a întâmplat cu adevărat. ( îţi aminteşti că vorbeam de un joc, de o piesă de teatru sau de un vis). Iertarea nu absolvă de păcate făcându-le în felul acesta reale, ci recunoaşte că nu este vorba de niciun păcat. Pe cine să ierţi dacă totul a fost un joc la care ai consimţit să participi şi dacă cel ce “ţi-a greşit” îţi este în realitatea cosmică cel mai bun prieten ce a consimţit să îţi ţină oglinda ca să te vezi?

Adevărata iertare, în forma sa cea mai pură şi înaltă face ca iertarea aşa cum o înţelegeam la un nivel social, să nu mai fie necesară.  Adevărata iertare înseamnă de fapt că ai înţeles sensul profund al unei răni şi necesitatea durerii ce a urmat acesteia.  Faptul că apreciezi valoarea experienţei tale este adevărata iertare. Si atunci, ce sens mai are iertarea ? :-)

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro, iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

 

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/iertarea

8 Comments

  1. Multumim Cristina pentru articol!
    Astept cu mare interesc materialul de saptamana viitoare in care vom regasi pasii de urmat pentru a ne ierta si a ierta pe altii.
    O saptamana usoara!

    Reply
    • Multumesc, Maria! Da, partea practica e mereu asteptata cu nerabdare :-) Important e sa si punem in aplicare ce citim, aici e nevoie de exercitiu mult

      Reply
  2. Mi-am amintit că așa este. Tot ce scrii in acest articol ȘTIU pur și simplu ca așa e pentru că am simțit o emoție puternică și mi-au dat lacrimile. Am înțeles trecutul mai bine și încep să văd prezentul din ce în ce mai clar. Totul devine foarte simplu. Mulțumesc că mi-ai reamintit.

    Reply
    • Multumesc si eu, Simona ca mi-ai dat asa un feed-back! Ma bucur ca e de folos.

      Reply
  3. Draga Cristina, multumesc ca existi! Esti un dar de nepretuit omenirii!! O intelepciune inalta in tot ceea ce scrii, imi permiti sa intreb: din experienta proprie, sau din invataturi?!…;)
    Ma bucur in fiecare saptamana sa-ti citesc randurile! ♥ Love, light and peace! Fie ca fiecare vietate sa fie eliberata de suferinta si sa cunoasca fericirea suprema! OM MANI PADME HUM ♥♥♥

    Reply
    • si din invataturi si mai ales din ce tragi pe pielea ta :-) ca atunci abia inveti cu adevarat :-) Multumesc pentru comentariul tau !

      Reply
  4. Buna seara,
    Consider ca cel mai dificil este sa te accepti si sa te ierti pe tine insuti. Constientizarea a ceea ce esti, a ceea ce ai gresit, intelegerea si acceptarea momentului iertarii, este o durere teribila. Dar … inseamna evolutie. Cred ca din acel moment, poti ierta mult mai usor celorlalti.
    Citesc toate materialele pe care le publicati si doresc sa va arunc manusa pentru o analiza a etapei: “iert, dar nu uit”. Eu consider ca asa ceva nu este posibil, daca nu uiti ceva, inseamna ca nu ai reusit sa ierti in totalitate, insemana ca nu ai reusit sa identifici locul si rolul tau in acel eveniment. Eu consider ca a nu uita, inseamna ca pastrezi o legatura cu acel eveniment si cu cealalta persoana implicata in evenimentul respectiv, practic nu ai taiat toate legaturile. Gresesc eu?. este posibila iertarea, fara uitare?. Va multumesc!

    Reply
    • Abia iertrea fara uitare e iertare adevarata, dupa parerea mea :-)
      In primul rand nu cred ca e posibil , la propriu, sa uiti un episod dureros din viata ta.
      Apoi, daca sa zicem ca ar fi posibil sa uiti, ce nevoie mai ai sa ierti ? ca nici nu mai stii ce sa ierti …
      Dupa mine, iertarea e adevarata cand desi mai poti vedea clar in fata ochilor scena care s-a intamplat atunci, sau poti auzi ce ti s-a spus, adica iti amintesti cu lux de amanunte ce s-a intamplat si modul in care ai fost ranit , in tine e asa o liniste si o intelegere superioara si compasiune si iubire pentru tine si pentru cel care te-a ranit… si parca zambesti usor, cu intelegere, fiindca vezi clar ce rost a avut acel episod, stii ce ai invatat de acolo, la ce te-a ajutat, si mai presus de toate realizezi ca este posibil ca atunci amandoi sa fi citit replicile dintr-un scenariu pe care l-ati scris impreuna inainte de a veni aici , pentru ca scena era necesara in evolutia voastra, va servea cumva amandurora…
      Cred ca in ceea ce spui tu cuvantul “uit” ar fi mai mult sinonim cu “ma protejez”, adica , da, cand stii ca cineva a fost in stare sa iti faca rau, inseamna ca poate repeta figura si atunci e bine sa-ti amintesti sa stai departe de individ… sa te bagi singur a doua oara in gura lupului ar fi o prostie ( desi se intampla asa de des !!! :-) )
      Simti cand spui “Te iert dar nu te uit eu” ca parca ameninti? “Stiu eu cate parale faci!”, “Esti pe lista mea neagra”, “Te tolerez dar nu vei mai fi niciodata ce ai fost pentru mine”, “Nu mai pupi nimic de la mine, te-ai lins pe bot de toate din partea mea… Are ceva din toate acestea vibratia inalta a iertarii sau a compasiunii, a intelegerii sau a acceptarii? Nu. Degetul nostru este indreptat spre in afara, acuzator. Inima ne este impietrita. Asta nu e iertare, ai dreptate :-) <3

      Reply

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ce poţi realiza prin Quantum Coaching ?
  • înveti să foloseşti Conştiinta pentru a schimba legile fizicii si ale biologiei,
  • devii un creator deliberat al vieţii tale,
  • te eliberezi din inchisoarea propriei minti
  • preiei controlul asupra lumii tale interioare
  • iţi aminteşti cine eşti TU cu adevărat şi care ţi-e menirea.
Începe cu primul pas: introdu numele tău si adresa de mail şi iţi voi trimite imediat, gratuit, cartea « True North » pentru a te ajuta să-ţi descoperi misiunea in viaţă.