Imaginea de sine, încrederea în sine şi respectul de sine

Imaginea de sine, încrederea în sine şi respectul de sine

 

Aceste trei concepte au fost de multe ori tratate ca fiind sinonime dar există anumite diferenţe pe care, după ce le vom analiza, le vom putea înţelege şi integra mai bine în evoluţia noastră personală.

Imaginea de sine se referă la la modul in care ne percepem pe noi înşine din punct de vedere fizic, emotional, mental si spiritual; “cum ne vedem” pe noi.

Încrederea în sine reprezintă convingerea pe care o ai în legătură cu împlinirea unui obiectiv, credinţa că poţi reuşi într-un anumit context.

Respectul de sine este valoarea pe care ţi-o atribui singur, cât crezi tu că preţuieşti, cât crezi tu că meriţi să fii fericit.

 

Imaginea de sine

 

Maxwell Malts spunea în cartea “Psihocibernetica”: <<Cea mai importantă descoperire a acestui secol ( n.a. sec XX) este cea a “imaginii personale”. Indiferent dacă ne dăm seama sau nu, absolut toţi avem o imagine mentală a noastră. Este părerea noastră despre “ce fel de persoană sunt” şi a fost creată din propriile noastre idei şi convingeri despre noi înşine>>

Pentru a putea avea o viaţă fericită şi împlinită e nevoie să ne acceptăm aşa cum suntem şi să ne respectăm pe noi înşine. E nevoie să avem un EU în care să credem, de care să nu ne fie ruşine, să nu îl ascundem ci să îl putem exprima liber, creator.

Pentru a ajunge să credem în acest EU avem nevoie de multă onestitate, curaj şi deschidere pentru a conştientiza şi accepta atât punctele noastre forte cât şi pe cele slabe. Nu este indicat să ne amăgim singuri dar nici să fim ridicol de modeşti. Cu cât suntem mai obiectivi, mai realişti în auto-evaluarea noastră, cu atât vom şti mai exact cine suntem şi ne vom simţi liberi să ne exprimăm autentic.

Ce se întâmplă este că noi rămânem blocaţi în eşecuri, ne pierdem încrederea în noi, ne sub-apreciem, ne sub-evaluăm, dezvoltam complexe de inferioritate, nu ne credem în stare să reuşim în ceva ce nu face parte din realitatea noastră obişnuită şi astfel ne autosabotăm constant succesul.

Imaginea pe care ne-o creăm despre noi este deosebit de puternică, şi nu este întotdeauna conştientă! Toate condiţionările şi programările pe care le-am primit de când eram copii, plus experienţele personale ( plăcute şi neplăcute) contribuie la definitivarea acestei imagini de sine. Ajungem astfel să fim foarte convinşi de cine suntem şi de ce sau cât merităm să primim de la viaţă. Problema este că de câte ori viaţa ne va dărui ceva bun dar care pare prea frumos pentru a fi adevărat, sau nu face parte din acele lucruri pe care “cineva ca noi” le poate primi, inconştient le vom rejecta, le vom refuza sau îndepărta de la noi. (Vă scriam şi în alte articole că asta se întâmplă de exemplu cu cei care câştigă milioane la Loto dar nu au încă un mindset de milionar, astfel încât risipesc imediat banii sau atrag evenimente ce determină pierderea lor).

Încă un aspect important de menţionat: când imaginea personală devine obiect de ruşine, vom avea tendinţa de a o ascunde, de a ne pune măşti. Ne întărim astfel umbra. Când această imagine de sine ne place, ni se pare potrivită, atunci ne simţim mândri de ea şi astfel contribuie la creşterea încrederii în noi înşine.

 

Încrederea în sine

 

Aceasta este o calitate ce se dezvoltă în timp şi presupune determinare, voinţă şi stăruinţă. Încrederea creşte pe măsură ce ne demonstrăm nouă înşine că am reuşit în destul de multe proiecte, încât să fim convinşi că avem toate resursele necesare pentru a repeta oricând experienţele de success.

Cu cât imaginea de sine şi stima de sine sunt mai bune, mai puternice, cu atât încrederea în sine va creşte şi ea.

Atunci când vorbim despre încredere este obligatoriu să discutăm despre două subiecte care o influenţează decisiv: nevoia de o viziune şi  eliminarea fricilor fundamentale care ne stau în calea succesului.

Napoleon Hill vorbea despre cele şase temeri fundamentale care stau în calea încrederii în sine: frica de sărăcie , de bătrâneţe, de critici, de pierdere a iubirii cuiva, de boală şi de moarte. Oricare dintre aceste frici este capabilă de a paraliza total încrederea în propria persoană astfel că este indicat să ne confruntăm frica , să o înţelegem, să o dizolvăm şi să ne integrăm experienţele. În articolul “Cum să ne eliberăm de frică” poţi găsi mai multe detalii despre acest demers.

Despre nevoia de viziune am discutat pe larg în articolul “Crizele existenţiale şi nevoia de viziune”. În principiu, atunci când ne putem imagina acel viitor mult visat, când credem că este posibil pentru noi , când simţim deja în noi entuziasmul şi bucuria, atunci încrederea în sine apare ca un produs secundar al acestei noi stări de spirit, al acestui nou nivel de conştiinţă, mai exact.

 

Respectul de sine

 

Acesta derivă din iubirea pe care o nutreşti faţă de tine însuţi. Dacă nu te-ai simţi deloc valoros, nu te-ai strădui să supravieţuieşti, nu ai munci, nu ţi-ai căuta o casă sau o maşină frumoasă, nu te-ai ocupa de dezvoltarea ta personală sau de evoluţia spirituală… De ce să cauţi să îţi îmbunatăţeşti viaţa, dacă nu dai doi bani pe ea?

 

Altruismul şi spiritul de sacrificiu

 

Respectul de sine provoacă mult ideea de sacrificiu în favoarea celorlalţi. Noi am fost învăţaţi că este un lucru nobil să uiţi de toate nevoile şi bucuriile tale pentru a te pune în slujba celorlalţi. Dar noi suntem aici, pe Pământ, pentru a ne trăi propria bucurie, pentru a ne descoperi pe noi înşine, pentru a-l cunoşte şi expanda pe Dumnezeul din noi. Nu putem ajuta pe nimeni dacă ne golim constant de energie, putere şi iubire. Inevitabil în aceste cazuri se ajunge la nemultumire, judecată şi frustrare şi la un moment dat auzi acel reproş clasic: “După cât m-am sacrificat, după câte am făcut pentru tine, aşa mă răsplăteşti???” De aici înţelegem că întotdeauna când înclinăm prea mult balanţa în favoarea celorlalţi, o facem pentru că ( inconştient sau … nu) avem anumite aşteptări , interese sau beneficii personale pe care sperăm să ni le satisfacem prin ceilalţi.

In DEX găsim definiţia: ALTRUÍSM s. n. (în opoziție cu e g o i s m) Dispoziție de a acționa dezinteresat, trecînd peste interesele personale, în favoarea altor oameni sau a întregii colectivități.

Aşadar te plasezi de bună voie pe o poziţie dezavantajoasă spre binele altei persoane. Demersul acesta este contraproductiv pentru sistemul nostru de valori, pentru atingerea ţelurilor personale, ne consumă energia, resursele, viaţa, şi, pe termen lung, ne erodează stima de sine.

Există persoane pentru care sacrificiul de sine şi altruismul reprezintă valori esenţiale. Când analizezi însă mai profund, observi că acestea reprezintă întotdeauna supracompensarea unor calităţi opuse umbrei pe care doresc să o reprime. (O explicaţie mai detaliată despre umbră aveţi aici)

Cu cât respectul de sine este mai înalt, cu atât dispoziţia de a-ţi sacrifica visele, dorinţele şi nevoile personale pentru ceilalţi este mai mică.

Atenţie doar să nu cădem în extreme: faptul că alegi conştient să îţi susţii financiar copilul să facă o facultate în străinătate, de exemplu, în loc să îţi cumperi o maşină nouă, nu reprezintă sacrificiu de sine dacă valorile tale fundamentale cuprind  educaţia şi fericirea copiiloriar efortul tău nu este supraomenesc.

Dacă, însă, vrei tu musai ca ai tăi copii să mearga la Harvard pentru că asta “ar rupe gura târgului” şi te-ar face să te simţi mama eroină pentru că a fost nevoie să îţi iei două servicii, să renunţi la concedii şi să încalţi aceeaşi pereche de pantofi 10 ani, atunci poate că ar fi necesar să îţi examinezi valorile, credinţele şi fricile personale.

 

Egoismul

 

De cele mai multe ori, cei pentru care se face sacrificiul sunt numiţi egoişti atunci când îndrăznesc să nu se lase antrenaţi în acest dans al victimei şi salvatorului şi aleg să îşi împlinească propriile vise şi obiective, în maniera lor, personală. Când punem preţ pe noi înşine, când ne respecăm dorinţele sufletului, egoismul devine o formă de a te onora ca spirit ce are o experienţă umană.

Egoismul a fost întotdeauna înţeles ca fiind o trăsătură de caracter negativă, ca o formă de a face rău altcuiva, ca un mod  meschin de a urmări propriile interese în defavoarea celorlalţi. Dacă asociaţi în acest fel conceptele, atunci, poate e mai uşor să schimbaţi termenul de “egoist” cu “egocentric”, ce nu poartă o încărcătură emoţională la fel de puternică.

In orice caz, dacă veţi analiza orice situaţie în care aţi fost acuzat de egoism sau egocentrism, veţi vedea că acuzaţia şi nemulţumirea erau vizavi de faptul că refuzaţi să faceţi voia acuzatorului şi alegeaţi să acţionaţi după propria dorinţă. Si atunci, oare acuzatorul nu este şi el egoist daca pretinde respectarea voinţei sale în defavoarea liberului arbitru al celui acuzat?

 

Din ce se construieşte respectul/stima de sine

 

Kevin Hogan spune că principalele cărămizi ce construiesc respectul de sine sunt : raţiunea şi productivitatea

Raţiunea ne ajută să gândim, să emitem judecăţi, să ne stabilim obiective şi strategii prin care să le îndeplinim. Productivitatea este măsura a ceea ce am realizat până acum. Ca să ai un respect de sine ridicat e nevoie să fii conştient atât de valoarea ta cât şi de competenţele tale. Cât valorezi în ochii tăi? Când priveşti în urmă la parcursul vieţii tale, simţi o mândrie pentru măcar pentru o parte din  ce ai realizat?

 

Un subiect spinos: mândria

 

Acesta este un alt cuvânt interpretat greşit pentru că este perceput de cele mai multe ori ca “aroganţă”. Hogan spune că mândria reprezintă aprecierea raţională a propriilor realizări, onorarea productivităţii noastre. A fi mândru de noi înşine şi de ce am realizat este un lucru natural şi sănătos”.

Mândria este unul dintre cele 7 păcate capitale. Dar iată cum interpretează acest lucru preotul Mircea Pricop, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanţa, într-un articol din 2015 din ziarul “Adevărul”: “Mândria este exagerarea faptelor proprii asociată cu dispreţul faţă de Dumnezeu, semeni şi natură”. Aşadar, nu contravii cu nimic Scripturii dacă doar eşti conştient şi te bucuri pentru realizările tale sau contribuţia ta. Modestia este minunată atâta timp cât nu te anulezi ca individ, când nu te devalorizezi şi nu îi pui pe ceilalţi deasupra ta. Dacă înveţi să fii deschis, să apreciezi sincer tot ceea ce fac şi semenii tăi, atunci recunoaşterea propriilor realizări este o parte naturală a vieţii.

Când vine vorba despre comparaţia cu semenii nostri, e bine să ştim că nu suntem nici mai presus, nici mai prejos decât altcineva. Nu suntem nici măcar egali, pentru că suntem UNICI!! Cum compari mărul cu para? Care este fructul superior celuilalt? După ce criterii? Multora le plac perele, multora le plac merele. La fel e şi cu oamenii. Unii ne plac mai mult decât alţii, unii nu ne plac deloc. Dar Dumnezeu ne iubeşte pe toţi la fel.

Când te poţi percepe ca unic şi iubit de Dumnezeu, indiferent de caracteristicile tale fizice, psihice, emoţionale sau spirituale, atunci stima de sine este mult mai uşor de obţinut.

 

Calea spre a ne dezvolta încrederea, stima şi imaginea de sine  

 

 

 “Putem schimba lumea doar în măsura în care ne putem schimba pe noi înşine. Ne putem schimba pe noi înşine doar în măsura în care devenim conştienţi de certitudinile noastre greşite” Dr Robert Anthony  

 

Realitatea pe care o experimentăm este oglinda a ceea ce se petrece în mintea noastră. Dacă vom continua să creăm pe pilot automat, fără să ne acordăm timp să investigăm credinţele şi certitudinile noastre, fără să alegem conştient ce dorim să păstrăm, ce modificăm şi ce aruncăm cu totul, şi mai ales ce noi credinţe alegem să adoptăm, atunci rezultatele vor continua să nu ne fie pe plac.

Problema care apare şi de care ar trebui să fim conştienţi, este că , aşa cum spune Dr. Robert Anthony : “ acceptăm, asociem sau respingem orice lucru din mediul nostru mental şi fizic pe baza nivelului de conştiinţă la care ne aflăm în prezent”.

Asta înseamnă că şi atunci când “facem curăţenie” printre credinţele şi certitudinile noastre suntem limitaţi de propriul nivel de conştiinţă, de propria imagine de sine. Indiferent de eforturile noastre de voinţă, nu putem crea, nu putem manifesta, nimic din ce se situează deasupra imaginii noastre de sine.

Joe Dispenza spunea că niciodată nu vom accepta în câmpul nostru mental o idee care nu este de aceeaşi frecvenţă cu “starea noastră de a fi”, cu semnătura noastră vibraţională.

Concluzia ar fi că singurul mod în care ne putem schimba realitatea este să ne extindem propriul nivel de conştiinţă, să evoluăm prin reevaluarea conceptelor,  credinţelor, valorilor, idealurilor, presupunerilor, scopurilor, speranţelor, modalităţilor de apărare, etc.

În Modelul Barrett ce descrie cele 7 etape ale evoluţiei conştiinţei umane, se spune că noi operăm pe anumite niveluri de conştiinţă şi evoluăm pe trepte de dezvoltare psihologică.

 

modelul-barrett-7-niv-ale-constiintei

 

În marea lor majoritate, oamenii se desprind de stadiul de conformitate, în care important era să fii acceptat în comunitate, să faci lucrurile la fel ca ceilalţi, să nu ieşi din rând, şi se îndreaptă catre etapa în care simt nevoia să se diferenţieze de ceilalţi, să îşi descopere unicitatea, autenticitatea, să înţeleagă cine sunt şi ce vor cu adevărat.

Acest nivel de conştiinţă a fost chiar şi denumit “stima de sine”, din acest motiv eu, personal, consider că dezvoltarea încrederii în sine, a respectului faţă de propria fiinţă şi elevarea imaginii personale, nu reprezintă doar un deziderat, ci o necesitate, dacă ne dorim să fim martorii unei transformări pozitive şi benefice a întregii umanităţi şi a planetei.

În newsletter-ul de săptămâna viitoare abonaţii vor primi câteva recomandări despre ce putem face practic pentru a ne ridica nivelul de conştiinţă. ( abonarea se face de aici şi este gratuită)

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

sursa imagine titlu – internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro.

 

 

2 Comments

  1. „Când vine vorba despre comparaţia cu semenii nostri, e bine să ştim că nu suntem nici mai presus, nici mai prejos decât altcineva. Nu suntem nici măcar egali, pentru că suntem UNICI!!”
    Imi place ideea. Te pune pe pozitia corecta fata de celalalt…

    Reply
    • ma bucur ca si tu vezi lucrurile astea la fel! multumesc pentru feed-back

      Reply

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ce poţi realiza prin Quantum Coaching ?
  • înveti să foloseşti Conştiinta pentru a schimba legile fizicii si ale biologiei,
  • devii un creator deliberat al vieţii tale,
  • te eliberezi din inchisoarea propriei minti
  • preiei controlul asupra lumii tale interioare
  • iţi aminteşti cine eşti TU cu adevărat şi care ţi-e menirea.
Începe cu primul pas: introdu numele tău si adresa de mail şi iţi voi trimite imediat, gratuit, cartea « True North » pentru a te ajuta să-ţi descoperi misiunea in viaţă.