Unul dintre cele mai importate motive pentru care suferim în viata este lipsa iubirii de sine. Învaţatori din toata lumea şi din toate timpurile nu au incetat niciodata să ne repete acest lucru şi totusi este atat de greu de facut pentru cei mai mulţi dintre noi.
De ce oare ?
Educaţia şi societatea
În primul rand, cred că nu am fost învăţaţi să ne iubim pe noi înşine. Simplul gând că te-ai putea iubi pe tine pare să fie total deplasat, egoist, nepasator faţă de altii sau de-a dreptul meschin.
Cand eram copii mici singura noastra grijă pe lume era să ne simtim bine, să ne jucam, să ne bucuram de viata. Pe masura ce crestem, ne schimbam din ce ce mai mult atitudinea cci incepem să învaţam să facem pe plac altora, să punem dorintele celorlati pe primul loc pentru că asta ne-ar putea aduce ceva beneficii , ne-ar putea cumpara linistea, siguranta şi confortul.
De exemplu ne-am dori să umblam în picioarele goale prin bălţile calde de pe asfalt, după o ploaie de vara dar ne lasam convinsi că acesta nu este un comportament potrivit pentru un copil bine crescut şi atunci , desi inima noastra plange , acceptam să pastram în picioare sandalutele, pentru că astfel nu ne facem parintii să se simta prost sau să se supere şi , în plus, am putea primi şi o îngheţată ca răsplată pentru buna purtare.
Usor , usor incepem să învaţam să ne simtim în regula chiar daca nu ne satisfacem propriile dorinte, pe masura ce devenim maturi, responsabili, cu mai multe obligatii în familie la job sau în societate.
Învaţam că e bine să facem compromisuri , că săcrificiul de sine e foarte apreciat şi că neglijarea propriilor dorinte pentru a le indeplini pe ale altora este o dovada că suntem plini de compasiune şi avem un spirit superior, intelept. Desigur că în viaţă exista momente sau perioade în care e nevoie să faci toate astea şi e singurul lucru de bun simţ pe care l-ai putea face de altfel , însă eu pledez aici pentru echilibru.
Sunt tare mulţi oameni în zilele astea care spun : “Eu nu mai contez, nu mai sunt important, familia, copiii sunt tot ce conteaza acum pentru mine”. Dragostea şi dedicarea nu sunt exclusiviste, daca iubeşti ceva nu inseamna că nu poti iubi şi altceva în acelasi timp. În situatia de faţă, cu cât te dedici mai mult propriei realizari de sine şi echilibrului interior, cu atat mai disponibil devii pentru ceilalti din jurul tau. Cu cât te goleşti tu mai mult de energie, de bucurie , stimă de sine şi autorealizare, cu atat mai nesanatoase, co-dependente şi impovaratoare sunt relatiile tale cu ceilalti.
In Biblie ( Marcu 12 :31) scrie că a doua porunca ca şi importanţă este « Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.» ( prima era să il iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău).
Oamenii au sarit însă peste partea care face precizarea : « ca pe tine însuţi ».
Ce este iubirea ?
Un alt aspect legat de acest subiect este modul clasic, împământenit, în care definim iubirea.
In DEX definitia suna asa : « substantiv : IUBÍRE, iubiri, s. f.
- Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit1. Sau sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva.
In alte dictionare apar definitii că acestea :
- O afectiune profunda sau pasionala pentru o alta persoana
- Un sentiment de caldura şi atasament emotional
- Afectiune profunda că pentru un parinte, copil, prieten
- Pasiune sexuala sau dorinta
Constient sau inconstient noi am internalizat aceste definitii, asa că ne asteptam ca atunci când iubim să simtim o afectiune profunda,un atasament puternic, pasiune sau dorinta. Simtiti energía vulcanica, în plina fierbere în aceste cuvinte şi asteptarile exagerate la care ar trebui să ne raportam intensitatea cu care iubim? Nici nu e de mirare că ne este greu să ne imaginam nutrind astfel de sentimente puternice faţă de ….noi înşine.
Ce-ar fi daca am realiza că iubirea inseamna pur şi simplu să iti permiti să vezi , să recunosti , să onorezi şi să cinsteşti scanteia divina din toti ceilalti , esenta Sursei din tot ce este viu ? Ce simti acum în inlauntrul tau ? Te poţi vedea facând asta ? Te-ai putea iubi mai usor pe tine însuţi acum ?
Tocmai mi-a trecut prin minte cât de mult am rezonat cu formula de salut din filmul lui James Cameron – « Avatar » , va amintiti ? « I see you » = « te văd ». Câtă profunzime şi adevăr intr-un salut atât de scurt !
După cum inteleg eu lucrurile, să te iubeşti pe tine inseamna să te porti cu tine, să simti pentru tine şi să vorbeşti cu tine însuţi exact ca şi cum ai vorbi unui copil de 6 ani. Copiii sunt inocenti, jucausi, puri, plini de bucurie, aliniati cu Sursa însă , uneori … sunt rautaciosi, rebeli, le place sa-şi încerce puterile pe altii, nu asculta , raspund obraznic, ranesc pe ceilalti prin vorbe şi comportament, se porta urat şi tot asa.
Chiar daca te răneşte sau te exaspereaza comportamentul lor , nu ai putea veodata sa-i dispretuieşti, să le refuzi iubirea bine meritată sau bucuriile copilariei, nu i-ai judeca prea aspru, nu i-ai considera mai puţin jos decat alti copii de varsta lor, nu i-ai considera nedemni de iubirea ta şi nu i-ai pedepsi pe veci ! Cu siguranta eşti de acord că ideile astea sunt toatal deplasate.
Chiar daca suntem cu totii fiinte de lumina care au o experienta în fizicalitate, intr-o lume 3D, noi aici învaţam, evoluam, crestem în constiinta cu fiecare pas pe care il facem, cu siguranta vom face greseli pe drumul nostru către devenirea a ceea ce suntem deja 🙂 !
Iubirea inseamna acceptare, iubirea include totul, nu separă; este plina de respect, de liniste şi pace, trece de nivelurile superficiale pentru a ajunge la Suflet.
Nu poti să schimbi nimic în bine în viata ta daca nu te poti iubi pe tine însuţi intai şi intai.
Aici sunt cateva sugeştii referitoare la cum poţi începe să inveti să te iubeşti.
1. Dă-ţi voie să te iubeşti
Daca de la bun inceput arunci imediat la gunoi ideea că a te iubi pe tine însuţi reprezinta calea prin care poti indeparta blocajele, poti ajunge la esenta vietii tale şi iti poti crea realitatea… ei bine , poate ar trebui să incepi chiar de aici. Ajuta-ti mintea să se obisnuiasca cu ceea ce nu e parte din gandirea ta cotidiana, decide să fii mai deschis catre clarificari şi detalii care ar putea convinge mintea rationala că poate e ceva adevar în ce am spus mai sus. Doar fii deschis să primeşti informatii suplimentare.
E posibil să fi mostenit o anumita credinta care spune că noi venim în lumea asta doar să iubim şi să ajutam pe altii. Aceasta e o misune importanta, intr-adevar , demna de toata lauda, asa cum iti subliniaza şi egoul , dar daca vii dintr-un spatiu al datoriei, al necesitatii , al karmei sau al soartei implacabile, nu vei reusi să serveşti viata în niciun fel.
Aşa eşti prins în triunghiul dramatic : persecutor- victima -salvator şi daca te uiti putin în sufletul tau poti să intrevezi motivul ascuns pentru care joci rolul asta. în general, fiecare dintre actori isi satisface propriile nevoi emotionale ascunse, egoiste ( şi de cele mai multe ori inconstiente)
Intr-adevar , venim cu niste contracte ale sufletului déjà semnate şi e nevoie să le respectam dar ele sunt menite să ne ajute să crestem şi să evoluam, să ne cunostem mai bine şi nu să ne faca să ne simtim mici , neimportanti sau la mana deştinului.
De exemplu ne putem afla în situatia în care să trebuiasca să ingrijim o persoana apropiata, draga sufletului nostru care să nu poata deloc să se descurce singura ( din motive de sanatate fizica său mentala ). să te iubeşti pe tine în acesta situatie ar insemna să nu deformezi intelesul unei astfel de experiente, considerand că eşti pedepsit de Dumnezeu pentru pacatele tale sau că nu meriti o soarta mai buna în viata. în loc de asta, accepta ceea ce este, intelege că e posibil să existe motive pe care nu le intelegi acum şi da-ti permisiunea să explorezi situatia în favoarea ta : ce ai putea învaţa despre tine din incercarea prin care treci acum ? Ce a-i putea să schimbi inlauntrul tau astfel incat calvarul prin care treci să aiba sens pentru evolutia ta? Poate că lectia este chiar despre a învaţa să te iubeşti pe tine . Numai sa-ti dai permisiunea să o faci.
2. Iertarea de sine este un factor major
Uneori, în momentul în care oamenii aud despre iubirea de sine, în mintea lor incepe să se deruleze un intreg film: “ cum oare să ma iubesc pe mine cand am fost în stare să să fac asta lui X, sa-i zic asta lui Y, să ma comport asa în situatia Z???” … şi tot asa. Te judeci aspru, te dispretuieşti , stima de sine e cât se poate de jos, uneori chiar te urăşti. Toate aceste sentimente se pot manifesta în exterior intr-o gama foarte variata de comportamente, de la simplul refuz de a accepta un compliment sau a nu fi în stare să accepti un dar de la cineva sau ajutorul cuiva, până la acte radicale , cum ar fi automutilarea sau sinuciderea.
E nevoie să pornim de la premisa că de cate ori luam o decizie sau actionam intr-un anumit fel, o facem de la nivelul de constiinta la care ne aflăm în acel moment dat.
Iertarea inseamna să intelegem că tot ce ai facut în trecut a fost de la nivelul de constiinta pe care il aveai la acel moment. De atunci ai evoluat şi ai crescut continuu în constiinţă. Nu mai eşti aceeasi persoana acum. Simplul fapt că acum te simti ruşinat sau mânios pe tine demonstreaza că eşti altfel.
Cum ai reactiona daca un copil de 6 ani ar face o greseala uriasa, cu o groaza de repercursiuni? Ai fi furios la culme pe el o perioada, cu siguranta, dar apoi ai intelege că atat a stiut el să faca, s-a intamplat , a învaţat multe din întâmplare, l-a ajutat să se dezvolte şi să se maturizeze… iar după o perioadă, iubirea pentru copil triumfă şi îl ierti , apoi uiţi incidentul.
Dintr-o perspectiva superioara, aici , pe Pământ, noi învaţam exact că şi copiii de 6 ani. Iar ghizii nostri, Sinele nostru superior ori insusi Dumnezeu nu ne-au urat, nici nu ne-au dispretuit vreodata! Suntem trataţi mereu mai bine decat ne tratam noi copiii.
3. Realizează cine eşti cu adevărat
Ca fiintă umană, noi percepem totul de pe un plan orizontal, să-i zicem: eşti în lume şi vezi lucrurile din perspectiva asta, că fiind parte din ea. O data ce te-ai inaltat deasupra situatiei şi o vezi din perspectiva Sinelui tău superior , a Spiritului, totul capătă un sens diferit.
În timp ce tu poti crede despre tine că eşti un pacatos fără valoare, că nimic nu-ti iese bine, că nu meriţi o viaţă mai bună, că eşti o fiinţa fără importanta, ai putea să fii surprins să auzi că Universul te consideră un spirit curajos şi tenace care s-a oferit voluntar pentru aceasta misiune pe Pamant, în vremuri de mari schimbări, pentru a o ajuta pe Gaia să treaca într-o nouă dimensiune, să ajuti Sursa să se cunoasca mai bine pe Sine, să ajuti Universul să se expandeze. Eşti chiar atat de important , draga prietene co-creator!
Bineînteles că nu e usor să lucrezi în dimensiunea asta cu energii atât de dense dar exact asta te-a entuziasmat mai mult când ai ales Pământul ca şi loc de joaca.
In momentul în care devii conştient că eşti o întrupare a Spiritului, devine mult mai uşor să te iubeşti pe tine.
4. Fă alegeri de calitate
De obicei faci alegeri care te împuternicesc sau din contra, te fac sa-ţi pierzi puterea ? Te onorează alegerile pe care le faci ? Fiecare alegere are o incarcatura vibratională specifică. Când faci alegeri :
– bazate pe ce spun alţii despre tine
– bazate pe ce iti spune mintea ta în loc să iţi asculti inima mai bine
– luând în considerare interesul tuturor părţilor implicate, numai al tău nu ,
ancorezi energii de vibratie joasa în trupul tău şi în câmpurile energetice care te inconjoara. Semnele iti sunt date de modul în care te simţi în corpul tău. Emoţiile sunt sistemul nostru de ghidare.
Daca faci prea multe alegeri la rând care nu servesc binele tău cel mai inalt, categoric vei simţi asta în corpul tau mai devreme sau mai târziu.
A te iubi pe tine înseamna să faci alegeri care iti dau o senzatie buna în corp, de liniste , uşurinţă, entuziasm, placere, putere, energie…. Cu siguranta mintea şi egoul tău n-o sa-ţi dea drumul prea usor din lesa şi o sa-ţi motiveze în fel şi chip de ce ar trebui să faci o alta alegere, mai raţionala poate, dar usor , usor , poti învaţa să negociezi cu ele.
Când te iubeşti pe tine înveti să mai spui şi “nu” din când în când, petreci câte un pic de timp numai cu tine, iti ingrijeşti trupul, te răsfeţi câte un pic, alegi gânduri luând în considerare cât de bine te fac să te simţi , dai curs dorintelor tale de suflet , îţi urmezi bucuria şi pasiunea.
Dă numai din farfuriuţă!
Nu poţi nicicând oferi iubire altora daca nu înveti întâi să te iubeşti pe tine. E o vorba înteleapta care zice aşa : “dă numai din farfuriuţă” !
Imaginează-te ca fiind o ceşcuţa de ceai fina şi delicata, pe o farfurioară de porţelan. Daca ceşcuţa ta nu e plina, nu prea ai cum să dai altora pe cât a- i vrea. Oricât de puţin ai oferi altora , la un moment dat te vei epuiza pe tine şi vei ramane gol şi uscat pe dinăuntru. E nevoie sa-ţi umpli ochi cescuta, să dea pe dinafără şi abia atunci , tot ce se revarsa în farfurioară poti da cu drag altora.
Şi în Biblie ( Psalmul 22:5) exista un vers celebru în textul Masoretic, unde traducerea e mai simpla : “paharul meu se revarsă”, însemnand că “am mai mult decat destul pentru nevoile mele “.
Draga prietene co-creator, umple-ţi ceşcuţa cu iubire de sine până cand dă pe-afără. Şi apoi serveşte doar din farfurioară pe toţi de lângă tine.
Până data viitoare, m-aş bucura să îmi spui părearea ta despre acest articol. Ti-a placut? Te ajuta?
Cum altfel aş putea sa-ţi fiu de ajutor pe propria-ţi cărare către Tine?
Scrie-mi folosind formularul de mai jos sau pe adresa : cristina@themasterinside.com