Scopul final al fiecărei ființe umane de pe pământul ăsta este să se simtă bine, să fie fericită. Dacă realitatea care o  înconjoară nu se conformează cu aspiraţiile şi aşteptările ei , atunci începe zbaterea. Lupta constă în principal în încercarea noastră de a modela realitatea exterioara, de a o schimba astfel încât la final să se potrivească cu starea de fapt pe care ne-o dorim noi. în zilele noastre , putini sunt cei care stiu că numai prin schimbarea a ceea ce este în interiorul nostru putem să producem schimbări reale în exterior.

Chiar şi aşa,  presupunând că cineva ar sti totul despre arta manifestării dorințelor şi ar face totul că să le aducă în realitate , este posibil totuși că la finalul zilei, spre disperarea noastră, nimic să nu se întâmple.

Când apar astfel de situații, e momentul să ne punem sub lupa credințele. Principalul motiv pentru care nu primim tot ceea ce ne dorim este că în adâncul sufletului nostru, noi credem că nu merităm.  Aceasta e o credință foarte puternica pe care am remarcat-o foarte des la persoanele cu care am lucrat: “ îmi doresc asta dar știu că nu merit, nu sunt demn de a primi așa ceva, nu se cade să am eu aşa ceva…cel putin deocamdată , deoarece ….”.)

1. Amintiţi-vă că noi dăm înţeles expeienţelor noastre

În tot ceea ce facem, suntem în poziția privilegiată de a alege ce înţeles vrem să dăm situatiei pe care o experimentăm. Atât de multa libertate şi putere avem! Odată ce am decis că nu merităm, Universul nu ne va combate decizia şi nu pentru că am avea dreptate ci pentru că ne iubește atât de mult încât ne permite luxul , ne da libertatea de a ne juca în cadrul acestor granițe pe care noi înșine ni le stabilim. Atât de tare ne sustine propria creatie şi jocul ales.

Odată ce ne-am hotărât asupra unui anume înțeles, acesta devine adevărat! Fiecare decizie oricât de mica ar fi ea, fiecare alegere pe care o facem despre ce să credem în legătura cu noi , despre realitatea noastră sau  personajele  alaturi de care jucam … toate ne afectează întreagă viată!

Este înțelept şi prudent în același timp să dăm atenție mare oricărui lucru în care credem pentru că acesta e felul în care ne creăm realitatea. În secunda în care noi incepem să credem că avem valoare şi  merităm să fim fericiti, jocul se schimbă, Universul se conformează imediat noilor reguli pe care noi le stabilim. Astfel că ne va  furniza toate sincronicitatile, toate ajutoarele, toată recuzita pentru a ne susține în noua noastră decizie şi perspectiva asupra vieţii.

În felul acesta este imperios necesar să ne focusăm doar asupra acelor aspecte pe care ne dorim să le experimentam. Întrebați-vă : chiar doriți să trăiți o viata întreagă simțind că nu meritați mai mult?

Aveti ceva de câstigat dacă jucati jocul acesta al lipsei de merit? Ce câstigati cu asta? Vă permite să stati în banca voastra, neremarcati astfel încât nu vă puteti face de râs daca, cumva, sunteti puşi faţă în faţă cu jucatori mai mari? Nu primiti niciodata sarcini prea grele? Staţi “la adăpost” şi astfel sunteţi feriţi de eşecuri sau provocări? Care e avantajul vostru ? În subconştient , cu siguranţă exista ceva care vă spune că aveti ceva de câstigat dacă vă considerati nedemni de ceva mai bun. Nu lăsati neexplorat acest domeniu.

2. Nimic nu este întâmplător în Univers

Problema este că acesta credinţă- că nu merităm, ca nu avem valoare –  e atât de ascunsă , atât de adânc îngropată  sub straturi şi straturi de condiţionări, încât  numai după o periaodă de timp în care am lucrat mult cu noi înşine , isi scoate capul la iveala, iese la suprafata minţii noastre conştiente. Altfel, egoul nostru umflat nu va admite niciodata  că are acesta credinta , căci nu e constient deloc de ea şi se considera îndreptătit să pretindă lucruri pe care vede că prietenii/ vecinii/ starurile de cinema sau marii sportivi deja le au.

Dar este o mare diferenta între ceea ce pretindem în mod conştient şi ceea ce subconstientul nostru este efectiv pregătit să primească.

Piedica numarul unu pe calea vindecarii sau dizolvarii acestei credinte fundamentale este faptul că oamenii nu sunt dispusi să renunte la ea! Este o credinţă ce ţine de esenţa noastră, o adoptam pe la începutul copilariei şi ii permitem să fie cimentată de societate şi biserică. Îndrăzneala de a pune sub semnul întrebării adevarul acestei credinte este de neimaginat pentru cei care se consideră din naştere “păcătoşi”,  inferiori, “ mai puţin/ mai jos decât…” , “nu destul de …”, pentru că li s-a tot spus asta pe parcursul întregii vieţi.

Universul ne iubeste necondiţionat, înspaimantatoarea Zi a Judecătii de Apoi este doar o profunda auto-analiza unde noi suntem proprii noştri judecatori şi avocaţi. Sursa nu ne refuză nimic , nu ne ţine departe de nimic, din contra, noi trăim într-un flux continuu de iubire, lumină şi abundenţă şi singurul motiv pentru care nu experimentăm toate acestea este că noi blocăm acest flux cu fricile  noastre, cu credinţele noastre limitative, cu gândirea negativa, conditionările şi prejudecătile noastre.

Nimic nu este la întâmplare în acest Univers, cu totii avem locul nostru în acest puzzle al vietii; nu există piese lipsă şi nu sunt nici piese în plus, rămase pe dinafară; cu totii ne potrivim perfect în acestă creaţie.

Ni s-a spus că e o virtute să fii modest, să nu ceri prea mult, să nu credem că suntem “buricul pamantului” şi că totul se învarte în jurul nostru. Dar noi chiar suntem centrul universului nostru, căci realitatea din jurul fiecaruia este doar o proiectie a lui catre exterior: “precum inlauntu  aşa şi înafara”.  Fiecare dintre noi este centrul propriului său univers. Asta nu înseamnă că suntem egoisti, superiori, aroganţi sau ingamfaţi. Nu atâta timp cât nu implica faptul că ceilalti  sunt mai putin decat noi, inferiori în orice fel, că nu sunt creatori la fel de puternici ca şi noi. Acesta este modelul gândirii « orizontale » , cum a fost ea numită, însemnând că nu consideri că esti nici mai mult, nici mai putin decât ceilalti. Nu suntem nici macar egali, căci suntem UNUL.

Poate că a fost un lucru bun, la urma urmei, că ni s-a spus să fim modesti şi umili şi să stam în banca noastra. Pentru că éra în care am trăit pâna acum a stimulat şi intărit egoul, individualitatea, separarea iar în felul acesta probabil că am evitat multe conflicte inutile. Dar vremurile s-au schimbat !

Am intrat intr-o noua eră în care structurile materiale se vor schimba. Vom avea şansa să fim şi mai umani dar în acelaşi timp să ne amintim şi de propria natura divină şi de puterea noastră enorma de creaţie. Ne putem permite în sfarsit să aruncăm măştile şi să strălucim.

3. Cu toţii merităm, e un drept din naştere

Am discutat deja despre faptul că nimic nu e întâmplator şi că toti avem locul nostru în Universul acesta, ne potrivim perfect în țesătura vieții iar Dumnezeu ne iubește pe toți la fel.

Daca accepți că fiecare are locul lui şi merită să fie acolo, numai tu NU … zicând « Nu am valoare », « Nu merit să fiu fericit, să am ce îmi doresc , etc » … nu este oare abia asta cu adevarat o afirmație egoistă , arogantă şi înfumurată? Pentru că tu afirmi, în fond, că esti excepția de la regulă ! Toată lumea are locul ei , numai tu nu. E că şi cum ai cere atenţie specială, ai vrea să fii în lumina reflectoarelor : “Priviți la mine, sunt singurul aspect nevrednic al Creației! Dumnezeu a avut o zi proasta când m-a făcut pe mine!” E ca şi când iei în derâdere perfecțiunea Creaţiei.

Merităm să fim iubiți, fericiți, bogați, etc , cu asta ne naștem, e dreptul nostru divin. Nu avem nevoie să demonstrăm nimănui, nici măcar noua, că suntem demni să beneficiem de tot ce a creat Dumnezeu, că avem valoare, că suntem vrednici de iubire.

Odată ce am fost creați, înseamnă că automat avem valoare si merităm.

Când avem de-a face cu acest subiect – « merit să fiu x, y, z ? » , pe lângă acțiunea de a ne analiza credințele limitative şi de unde provin ele, este util să reținem că orice problemă servește mereu un scop mult mai înalt. Nu e întâmplător că ne găsim în acesta situație. Poate că ar fi mai bine să căutăm lecţia din spatele întâmplării « nefericite ». Ce ni se scoate la lumina pentru a putea vindeca ?  Ce aspect al meu nu e pe deplin integrat de sinele meu ? Numai aşa, într-o buna zi vom putea spune : « dacă nu m-as fi simțit atât de lipsit de valoare şi de nevrednic atunci, nu aş fi devenit ceea ce sunt acum ! »

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro