Din ce în ce mai multi părinți spun că nu mai reuşesc să se mai înțeleagă cu copiii lor, nu mai știu ce să facă, cum să procedeze ca să evite zilnic situațiile tensionate, nervii, tonul ridicat, frustrarea,  sentimentul că sunt depășiți de situație, că ceva nu fac bine şi teama că nu sunt părinți buni.

In articolul de astăzi nu vă voi vorbi despre tehnici de parenting, despre modalităti de a comunica corect şi eficient cu copilul tău sau despre metode de a corecta un comportament  nedorit.

Aș dori să vă supun atenţiei anumite aspecte care tin de o perspectivă mai amplă asupra fenomenului numit modern, “parenting” , adica arta de a creste copii fericiti.

Personal, consider că în vremurile pe care le trăim acum, e nevoie de o cu totul altă optică asupra vieţii, în general, nu doar asupra modului în care comunicăm cu ceilalti. Spun asta deoarece de multe ori am auzit că vina pentru lipsa de înțelegere dintre părinți şi copii este aruncată asupra unei posibile comunicări ineficiente, asupra alegerii necorespunzatoare a canalului de comunicare preferat de copil şi așa mai departe.

In functie de nivelul fiecaruia de deschidere ( vă amintesc că acum, pe Pamant, convietuiesc  oameni cu nivele de constiință diferite), cu unele aspecte e posibil să nu rezonati deloc, dați-vă voie doar să citiți o altă părere şi apoi, în timp, o verificați personal.

1. Copiii nu sunt proprietatea noastră

Societatea, istoria, exemplul părinților nostri ne-au facut să credem că, copiii nostri sunt proprietatea noastră. Măcar o data ati auzit de minunata expresie românească : ”eu te-am facut, eu te omor”…

Noi nu stim să ne uităm la copiii noștri ca la copiii lui Dumnezeu, ai Universului, nu ii putem vedea ca pe niste creatori puternici ce sunt, la fel ca noi, de altfel.

Numai pentru că am ajuns pe Pământ înaintea lor, nu inseamnă că le suntem  în vreun fel  superiori. (In perioada aceasta chiar as îndrăzni să spun că … e invers).  Suntem doar mai experimentati în ale fizicalității, am invațat deja să ne descurcăm în dimensiunea aceasta mai grosieră.

Uneori ne consideram pe noi, parintii, Dumnezeul lor, uitând că ni s-a dat doar onoarea de a avea grija de ei şi de a-i îndruma, sprijini, ghida în hățișurile dimensiunii  a treia.

Copiii îsi aleg familia care le-ar putea pune la dispozitie tot ce au ei nevoie pentru  împlinirea misiunii lor personale. şi uneori asta poate să însemne sărăcie, lipsuri, violență, abuzuri, etc.

Dar întotdeauna ei au ghizi personali, îngeri, Sine Inalt, liber arbitru, au tot ce le trebuie că sa-si indeplineasca ce și-au propus, copiii nostri nu sunt neajutorați şi nu ne au doar pe noi pentru a le oferi  ce le trebuie.  Aveti încredere că sunt şi ei vegheati.

2. Copiii noi: Indigo, Cristal, Curcubeu…

Dupa 1978-80 au inceput să vină pe planetă  “rase” speciale de copii care au ca misiune transformarea sistemelor politice, educaţionale, alimentare dar şi  familiale.

Cu totii au nistre trăsături  comune: foarte independenți, încăpățânați , neascultatori, nonconformiști, fara prea mult respect pentru “valorile trecutului”, agitați, chiar violenţi uneori  dar foarte creativi şi intuitvi, cu o mare compasiune şi sensibilitate.

Sunt studiati de ani de zile de institute de cercetare din întreaga lume, sunt deja sute de cărti scrise despre ei. William Strauss şi Neil Howe, în lucrarea “Generații” îi numeste “Generatiile Noului Mileniu”. Unii au şi o inteligenta exceptionala, un IQ intre 160- 262.

Ce este important este că majoritatea prezintă dezvoltarea creierului ca întreg, emisfera stângă şi dreapta functioneaza că un tot unitar. Asta înseamna că gândirea lor este abstracta, conceptuala, nu liniara, asa cum am fost noi invațați să gândim, din acesta cauză nu au răbdarea necesară în școală, pot fi stăpâniti cu greu, nu înțeleg ce rost are materia aceea  care se bazează pe repetiție, pe memorare, pe parcurgerea pas cu pas a etapelor…  în lume sunt din ce în ce mai multe cazuri de copii care renunta la scoala şi sunt educati de acasă.

Acesti copii determină un salt uriaș în constiința şi în structura noastra  genetică, sunt “rasele rădăcină”, cum le numea la inceputul secolului “profetul adormit”-  Edgar Cayce, pentru a descrie mutatiile care duc la evolutie,  la nivel de specie.

Si noi … tipăm la ei că si-au boțit coperta la caiet şi nu au facut bețișoarele aplecate la unghiul corespunzator ????

3. Fiecare părinte primește copilul de care are nevoie

Pe Pământ, noi învățam mai ales din relațiile pe care le avem cu alți oameni.  Vă spuneam în articolul Contractele Sufletului  că orice relație, fie că e cu partenerul, părintii, copiii, presupune un ”contract” pe care l-am semnat împreuna şi în care fiecare a trecut exact ce vrea să învețe, să experimenteze, etc

Asadar daca aveti un copil care vă scoate din minti, atunci poate ar trebui să vă opriti din țipat şi să vă intrebati, ce anume provoaca în voi acesta reacție? Ce vă scoate la suprafață reacția lui?

Copilul vostru a fost de acord să vă fie mesager. El vă aduce mesaje despre voi, vă ajuta să vă identificati credintele, valorile, fricile, frustrarile, suferintele, traumele. Nu a venit înâmplător în familia voastră.

Tot aici aș menționa că acei copii care vin cu dizabilități, cu boli grave din naștere, cu autism, sindrom Down… vin mai mult pentru pârinti decât pentru ei , ca spirit. Si-au asumat misiunea de a vă forța să vă autocunoaşteti, să vă depașiți limitele, să vă purificați prin iertare, dedicare, sacrificiu, întelegere mai înalta şi acceptare. Au acceptat să joace acest rol dintr-o iubire uriașă pentru voi, au semnat contractul fără ezitare şi fără regret.

Tot un contract este şi între parinti şi copilul care moare la nastere sau când încă e fetus ( avorturi  spontane, pierderi de sarcina, întreruperi de sarcină cu sau fără recomandare medicală). Părintii experimentează  ceea ce au ei nevoie pentru desăvârșirea lor spirituală iar copiii au ocazia să testeze acestă dimensiune : nu vor să vină încă să joace jocul vietii , vin doar “sa-și bage degețelele în apă, nu vor să facă baie încă” 🙂 . Câștig- câștig 🙂

Există triburi băstinașe unde, în cazul în care o femeie pierde sarcinile şi nu poate naște un copil sănătos,  oamenii satului, în frunte cu vraciul sau magul, ceartă spiritul nehotărât , cerându-i să nu mai îndrăznească să vină dacă nu se poate decide daca vrea să rămână sau nu.

4. Copiii sunt oglinzile noastre emoționale

Copiii noi ne vor oglindi întotdeauna credințele noastre limitative,  emoțiile nerezolvate, ne vor apăsa întotdeauna exact acele butoane “sensibile” ca să ne scoată la suprafață un blocaj pe care avem nevoie să îl conștientizezi şi să il dizolvăm.

E nevoie să începem să acceptam că, în anumite privințe, proprii noștri copii sunt învățătorii noștri. Nu mai insistați în a crede că dețineți secretele lumii, că știți totul legat de existența asta pentru că e posibil să vi se demonstreze contrariul .

Copiii noi  au venit cu vibrații foarte înalte , nu se vor conforma la normele noastre, indiferent ce am face noi şi nu se vor nega pe ei înșiși şi misiunea lor; sunt aici să transforme lumea  şi nu le vă sta nimeni în cale.

Si de unde pot începe transformarea dacă nu din sânul familiei lor? La scară micro, familia le oferă o primă idee despre ce au de schimbat în societate. Uneori familia este “sala de antrenament”. De exemplu, dacă vin cu misiunea de a ajuta copiii să se recupereze după traume, să aibă încredere în ei, să iubească necondiționat, atunci e posibil să aleagă un mediu familial în care sunt abuzați, umiliți pentru că astfel vor înțelege cu adevărat , în mod direct, pe pielea lor, traumele celor pe care au venit să îi ajute.

Copiii vă scot la suprafață credințele personale, individuale dar şi pe cele culturale, sociale şi religioase.

Trebuie să faci ce zic eu, căci eu sunt părintele;

Cum să îmi răspunzi așa? Dacă îi ziceam eu lui tata asta, mă omora în bătaie;

Trebuie să iei note mari ca să nu mă faci de rușine  în oraș;

Ce va spune lumea dacă eu te las să te faci agricultor, când noi toți avem facultate?

Cum să te măriți cu un negru? şi tot asa…

Când vă surprindeți reacționând în felul acesta, nu vă repeziți înafară, către copil, să-i demonstrați că greșește și să încercați să rezolvați voi totul , să-i faceți voi ordine în viață! Pentru că nu veți putea produce modificări de comportament durabile.  Repeziți-vă înlăuntrul vostru şi examinați-vă  emoțiile nevalidate, credințele, limitările, nevoile nesatisfăcute, judecățile de valoare, etc.

5. Renunță la istoria personală

Cum ai putea să-i permiți copilului tău să fie el însuși când, poate,  nici ție nu ți s-a permis să fii tu însuți când erai că el ? şi asta chiar îți apasă toate butoanele 🙂

E posibil ca unii dintre noi să nu fi avut suportul, nici permisiunea, nici înțelegerea necesare pentru a ne putea manifesta așa cum am fi simțit noi; poate părerea noastră nu a contat niciodată în fața părinților, ei au știut întotdeauna ce e mai bine pentru noi, ne-au ales ei totul:  hainele, școala, facultatea, partenerul … pentru că ne doreau tot binele din lume. Si atunci am devenit docili.

(Iar  astăzi, copilul nostru îndrăznește înca de la grădiniță să nu se îmbrace cu ce îi dam noi ?? 🙂 )

Acum, e bine de știut că fiecare adult are înlăuntrul lui un copil, un aspect al nostru – copilul nostru interior. De multe ori acest copil interior a rămas blocat în niște nevoi emoționale nesatisfăcute. Si atunci, copilul din tine, reacționează la ce spune sau face copilul tău biologic pentru că iți amintește de anumite traume  sau pentru că replică energia unei figuri cu autoritate din copilăria ta.

Până nu iertăm şi nu facem pace cu personajele din copilăria noastră, până nu suntem noi vindecați pe interior şi nu ne eliberam de propriile resentimente şi frici, ne vă fi greu să nu le proiectăm asupra copiilor noștri.

Cum să ne înțelegem copiii dacă noi nu ne înțelegem pe noi înșine? Un părinte bun  își cunoaște slăbiciunile, sesizează când alunecă în istoria personală şi când este înclinat să ia decizii bazate pe nevoia de vindecare a propriilor răni mai vechi.

6. Nu poti să crești un copil cu bateriile descărcate

Trăim într-o lume foarte agitată, petrecem mai multe ore la serviciu decât cu copilul nostru, ne neglijăm constant nevoile din lipsă de timp, bani sau din prea multa oboseală, încercam să facem totul cât putem noi mai bine şi punem multă presiune pe noi înșine.

In aceste condiții, energia noastră scade, suntem obosiți, iritați, irascibili, nu mai avem răbdare exact cu lucrurile importante, nu mai ascultăm cu adevărat pe nimeni, trăim din inerție.

Întreaga noastră familie plătește un preț uriaș pentru că noi nu primim ceea ce avem nevoie, adică relaxare, somn, atenție, bucurie …

E nevoie să ne găsim moduri de a ne încărca bateriile, astfel încât să fim prezenți, să avem puterea să îi ascultăm pe cei mici, să petrecem timp cu ei, să facem lucruri împreună. Iubiți-vă îndeajuns încât să vă permiteți o plimbare, un film, o ora doar pentru citit sau meditație sau grădinărit, orice vă încarcă.

Apoi, relația cu copilul se vă îmbunătăți și ea.

7. Puterea exemplului personal

Nu cred că este o metoda mai buna de a educa un copil decât cea prin care zilnic ii oferi  exemplul tău personal, dacă ești un model pentru el.

Cuvintele nu pot educa pe nimeni, doar exemplul personal convinge, motivează şi demonstrează avantajele unui comportament.

Vibrația pe care o transmiți atunci când te afli în aliniere cu Sinele tău înalt poate schimba conștiințe. Nu poți vorbi copilului tău de liniște sufletească, încredere în viitor şi în abundență, de bucurie şi acceptare daca el te vede zilnic măcinat de griji, împovărat, îngrijorat pentru ziua de mâine ,  împrăștiat, neatent  la ceea ce îți spune el.

Ascultarea activă, adică starea de prezență și atenție nedivizată pe care o oferi copilului este atât de necesară pentru că astfel se formează stima de sine : “mă ascultă, sunt important, am dreptul să imi spun părerea, sunt iubit și apreciat exact asa cum sunt, sunt suficient, contez pentru ceilalți”.

Multi părinți își bazează fericirea personală  ( şi au grijă să se vadă asta) pe comportamentul copilului.  “Sunt nefericit/ă că nu ai reușit să termini clasa printre primii; sunt supărat/ă că nu ai fost politicos şi cuminte în vizită…” Acest exemplu personal al tău îl vă face să creadă că fericirea depinde întotdeauna de alte persoane și mai mult, că suntem responsabili pentru fericirea altora. Iar asta este rețeta sigură că să devii un adult nefericit  şi instabil emoțional.

8. Nevoia de control

Mai toate problemele pe care le întâmpinăm în relația cu copiii noștri, au la bază nevoia noastră inconștientă de control.

Vrem să fim siguri că ne facem datoria şi creștem copii bine educați care vor fi apreciați în societate (şi vrem să ni se recunoască şi nouă meritul pentru asta 🙂 ), vrem să le ghidăm drumul în viață, să le canalizăm energia către ce credem noi că li se potrivește , să știm tot ceea ce fac, să le arătam noi calea dreaptă, demonstrându-le că greșesc când aleg singuri ….

Popria noastră nesiguranță în lumea în care trăim, ne face să nu vrem sau să nu avem curajul să slăbim hățurile.

Poate dacă le-am permite să facă propriile alegeri, să ia decizii singuri, dacă le-am da voie să facă o grămadă de greșeli când sunt mici, s-ar simți mai împuterniciți, mai liberi, mai responsabili şi mai pregătiți pentru viață.

Există acum pe pământ multi copiii care au venit să ne învețe exact acest lucru. “Nu trebuie să fac nimic din ceea ce-mi spui tu să fac! Nu mă poți controla/ manipula/ forța să mă schimb! Oricât ai încerca!

Din punct de vedere spiritual acesta este  principalul mesaj transmis de copiii autisti. “Am venit în forma asta, că să fiu sigur că nu mă puteți schimba, să vă forțez să vă exersați  “mușchiul” acceptării , al tolerantei  şi al iubirii necondiționate”.

9. Ingredientul principal pentru a crește copii fericiți

Dacă lăsăm în urma frica,  nevoia de control, îngrijorarea pentru viitor, atunci vom fi mai disponibili sufletește pentru ceea ce eu consider că este ingredientul principal pentru a creste copii fericiți: iubirea noastră necondiționată pentru ei.

Iubirea necondiționată crează un spațiu de siguranță în care se pot dezvolta frumos, aliniați , în echilibru. Si nu pledez aici pentru a le oferi totul pe tava, pentru lipsa de disciplina şi respect, pentru acceptarea oricărui tip de comportament fără a avea vreo reacție.

Iubirea necondiționată presupune tot ce am scris mai sus şi are ca fundament recunoașterea că fiecare om şi deci şi copiii noștri, sunt scântei de divinitate, perfecți așa cum sunt acum.

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

imagine: Loor 101

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atracției și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro