Când cineva foloseşte şantajul emotional pentru a te determina să acţionezi aşa cum îşi doreşte, te simţi ameninţat, folosit, exploatat, înfricoşat, întotdeauna cu nervii întinşi la maximum,într-o stare permanentă de “luptă sau fugi”. Cu toţii am avut (sau inca avem) măcar o persoană în viaţa noastră pe care am considerat-o toxică sau o situaţie în care am simtit că am fost manipulaţi emotional. Premisa de la care vă propun să pornim în analiza acestei situaţii este următoarea:

 Mediul în care trăim este o experienţă internă, nu o realitate exterioară !

Odată ce înţelegem acest lucru, intrăm într-un alt spaţiu de rezolvare a problemelor.

1.Ne asumăm responsabilitatea pentru viaţa noastră

În primul rând, atâta timp când încă eşti convins că X “îţi face” probleme , “te face să te simţi …”, “te umileşte”, etc… te identifici cu rolul de victimă. Din acestă poziţie nu poţi schimba nimic. Doar înduri, plângi, te întrebi de ce oare, dai vina pe celălalt…

Fiecare dintre noi este o bucată de Dumnezeu, suntem iubiţi în aceeaşi măsură de Creator indiferent de ce facem, de cum ne comportăm! Dacă copilul vostru face o  boacănă sau comite o faptă cu adevărat reprobabilă, nu îl mai iubiţi?

Ideea că Dumnezeu nu îi va mai iubi pe cei “păcătoşi” şi îi va trimite în iad a fost o formă de alinare pentru oamenii oprimaţi, timp de secole, dar acestă gândire nu a reuşit decât să facă jugul din jurul gâtului mai suportabil. E doar o amăgire a minţii. Şi o necunoştere a Legilor Universale.

Legea vibraţiei şi Legea cauzei şi efectului sunt cele “responsabile” de experienţele pe care le trăim. Dacă vibraţia noastră este scăzută, guvernată de frică, nesiguranţă, nemulţumire de sine, critică, judecată, vom atrage către noi persoane care să ne ajute să scoatem la suprafaţă aceste emoţii, să le conştientizăm şi să lucrăm cu ele pentru vindecarea sufletului nostru.

Asumarea responsabilităţii pentru propria vibraţie (data de gândurile , credinţele, emoţiile, comportamentele noastre) este primul pas pentru a ieşi dintr-o relaţie toxică.

2.Nu încercăm să scăpăm sau să fugim

Mai ales dacă situaţia durează de ceva timp, tendinţa este să ne zbatem, să ne facem planuri de răzbunare sau de evadare din această relaţie, dar observaţi cât de multă rezistenţă opuneţi stării de fapt!

Eu nu pledez aici pentru acceptarea abuzului de orice fel, doar vreau să subliniez o idee de care este bine să vă amintiţi când vă aflaţi orice relaţie conflictuală:

indiferent cât de repede fugiţi sau cât de departe vă duceţi, întotdeauna vă veţi lua pe voi înşivă cu voi!

Adică: dacă nu rezolvaţi conflictul vostru interior, dacă nu vindecaţi rana sau nu dizolvaţi umbra, indiferent în care altă relaţie veţi  intra, veţi experimenta acelaşi tratament din partea partenerului, poate chiar mai dureros, pentru că lecţiile neînvăţate se vor repeta întotdeauna la un nivel superior de intensitate, ca să ne scuture, să ne trezească, să ne oblige să facem conştientizări şi schimbări în propriul nostru câmp vibraţional.

Cu cât vă puneţi întrebări mai devreme despre ce anume din voi a atras o astfel de relaţie, ce aveţi de vindecat, de ce nu vă puteţi iubi pe voi înşivă suficient, de ce vă este frică, ruşine, de ce vă consideraţi vinovat, etc , cu atât drama va fi mai uşoară.

Când trăiţi situaţii imposibile, aproape ireale, scenarii de film de groază (şi am auzit o mulţime la cei cu care am lucrat!), atunci e clar că aţi întârziat mult învăţarea lecţiilor şi deja sunteţi la faza de învăţare accelerată, prin suferinţă şi uneori, da, să recunoaştem, chiar prin tragedie.

Dacă încă respiraţi, aveţi capul pe umeri şi puteţi gândi, atunci fiţi convinşi că există o modalitate de rezolvare a situaţiei în care vă aflaţi.

3.Ne ancorăm în recunoştinţă

“Asta-i prea de tot!!”, vor spune unii. Ce e nevoie să ştim este că recunoştinţa este cea mai puternică unealtă pe care o avem la dispoziţie într-o astfel de situaţie. Pare absurd dar este adevărat.

Nu e vorba de recunoştinţă pentru că partenerul vă bate sau vă manipulează emotional, ci pentru faptul că vi se atrage atenţia într-un mod din ce în ce mai clar, adesea imperativ, că nu sunteţi în regulă din  punct de vedere al energiei personale (determinate, repet, de gândurile şi emoţiile pe care le întreţinem în majoritatea timpului).

Recunoştinţa te ajută să te situezi pe un nivel vibraţional superior, unde începi să ai acces la o mai mare claritate şi pace interioară, ce devin o platformă de pe care să putem să înţelegem mai exact ce ni se întâmplă, ce oportunitate de transformare personală ni se oferă,  ne autocunoştem, ne înţelegem lecţiile şi să decidem ce vrem să experimentăm mai departe.

Orice suferinţă, orice conflict, este un factor evolutiv, ne impinge înainte, ne îndeamnă să cercetăm, să înţelegem, să pătrundem în zone necunoscute, poate, până atunci.

“Dragă Spirit, îţi mulţumesc că mi-ai adus în faţă aceste situaţii. Ştiu că indiferent ce se întâmplă este spre binele meu cel mai înalt, chiar dacă acum, din poziţia în care mă aflu, nu pot înţelege cum anume. Mulţumesc pentru că îmi dai putere, curaj şi înţelepciune să învăţ despre cine sunt eu cu adevărat şi să acţionez astfel încât să îmi descopăr Lumina. Îţi mulţumesc pentru cei pe care îi aduci în calea mea pentru că ştiu că am nevoie de oglinzile lor ca să îmi pot vedea frumuseţea din ce în ce mai radiantă”

Şi amintiţi-vă mereu de promisiunea Creatorului: “Eu nu vă trimit decât îngeri”.

3.Înţelegem că totul e un joc

Am venit în acestă  viaţă cu un scop clar, acela de autounoaştere. Năzuinţa inconştientă a omului, adânc sădită în noi, de care am uitat la naştere, este să ne dăm seama până la finalul vieţii de natura noastră divină. Atât. Restul, adică viaţa aşa cum o înţelegem noi, este doar un joc al separării!

Am venit aici pretinzând că nu ne amintim cine suntem, acceptând regulile jocului 3D, şi am început să manifestăm circumstanţe care să ne ţină oglinda, să ne arate cât de separaţi suntem de Divinitate.

Relaţiile apropiate sunt cel mai puternic instrument de învăţare, aici , pe Pământ. Partenerii de viaţă, părinţii şi copiii noştri sunt învăţătorii noştri cei mai buni! Cu ei vom avea cele mai multe încercări şi probleme. Cum spunea Arsenie Boca: “cei mai mari duşmani ai noştri sunt casnicii noştri”, familia.

Jocul relaţiilor se bazează pe premisa că suntem o dată separaţi de Dumnezeu şi a doua oară că suntem indivizi separaţi. Marile frici ale omenirii vin din aceste două iluzii. Dar ştiţi cum se spune: “lucrurile nu sunt ceea ce par la suprafaţă”

Dacă ne ridicăm deasupra circumstanţelor şi înţelegem că “torţionarii” noştri ne sunt cei mai buni prieteni odată trecuţi dincolo de voal, atunci putem să percepem lumina din ei, să îi judecăm cu inima, înţelegând că acţionează şi ei  din neştiinţă sau din frică – dintr-o nevoie de a se simţi puternici, în control, stăpâni pe circumstanţele vieţii lor  şi mai mult decât atât, că am co-creat împreună cu ei, cu bună ştiinţă, situaţiile care să ne trezească la Adevăr. Binecuvântează şi onorează pe învăţătorii tăi.

“Nu există nici victime, nici agresori în lumea asta – însă doar maeştrii ştiu asta” (“Conversaţii cu Dumnezeu”- Neal Donald Walsh)

4.Învaţăm lecţiile întâi, apoi hotărâm ce facem mai departe

O întrebare pe care vă invit să vi-o adresaţi este acesta:  “Dacă aş accepta ideea că am co-creat această situaţie în mod intenţionat, ce am dorit oare să învăţ sau să înţeleg despre mine, din ea?”

Dacă veţi fi sinceri, veţi găsi răspunsuri de genul: “ Am înţeles că:

– mi-e frică de singurătate pentru că…

– nu cred că sunt suficient de puternic/ deştept/ atractiv/, frumoasă/ isteaţă/ sexy, etc, pentru a merita aceasta

persoană sau ceva mai bun

–nu mă iubesc deloc / nu mă iubesc suficient pe mine însumi/însămi

-mă consider vinovat/ă, ruşinat/ă pentru că am făcut lucrul x,y, z, şi acum cred că trebuie să plătesc, vreau să mă pedepsesc

-mi-e frică să nu retrăiesc aceleaşi emoţii din copilărie sau adolescenţă: abandon, trădare, respingere, umilire, nedreptate

–frica de a fi inadecvat, insuficient de, mai prejos decât, nevrednic, fără valoare, nerespectat, etc, mă face să acţionez cu orgoliu, gelozie, violenţă, sau , din contra, cu nesiguranţă, autocompătimire, slugărnicie, vinovăţie, victimizare…

-nu cred că merit să fiu fericit/ă .

Dacă vă aflaţi într-o situaţie de şantaj emotional, vă sfătuiesc ca până data viitoare să lucraţi cu cele patru puncte menţionate mai sus. În articolul următor vor aborda acestă situaţie ceva mai concret şi nu doar din punct de vedere spiritual. Vom vedea cum putem recunoaşte un astfel de şantaj,  care sunt semnele de manipulare în relaţii, cum să ne comportăm cu un manipulator…

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro