Tot oraşul e împodobit, pe la geamuri deja pâlpâie luminiţe multicolore, se aud  copii care exersează colindele sau pocnitul biciului,  pe lângă unele curţi miroase îmbietor a “pomana porcului”, si desi lipseşte (deocamdata 🙂 ) unul dintre ingredientele principale ale Sărbătorilor de iarna – zăpada-  cu toţii încercăm să ne concentrăm pe ceea ce aduce frumos acestă Sărbătoare.

Cei mai mulţi dintre noi sunt încântaţi de acestă perioadă din an, însă nu de puţine ori am întâlnit oameni cărora nu le place Crăciunul. Si asta pentru că îl asociază cu o mulţime de lucruri care “trebuiesc” făcute:  faci curăţenie, mâncare festivă, împodobeşti casa şi bradul ( şi numai când te gândeşti la instalaţiile încâlcite, depozitate la repezeală anul trecut, te ia durerea de cap), trebuie să cauţi cadouri care să fie primite cu încântare şi bucurie, să te “achiţi de obligaţii”, primeşti musafiri, mergi în vizite , mănânci mult, nu poţi refuza nimic, e mult zgomot , multă agitatie , aglomeraţie maximă în magazine, mall-uri, restaurante… şi toate astea creează o atmosferă în care te simţi stressat, obosit şi total rupt de ceea ce reprezintă în fond acestă sărbătoare; îţi vine să fugi în munţi mai degrabă.

Mai sunt apoi cei care, din contra, asociază Sărbătorile de iarnă cu singurătatea, introspectia, deprimarea …şi pentru care Sărbătorile sunt prilej de reamintire  a unor dureri sau neîmpliniri, aşa că ar amâna cu bucurie Crăciunul mai … înspre Paşte.

O altă categorie o reprezintă cei care consideră Sărbătorile o ipocrizie, pentru că observă cum instantaneu  unii oameni care până acum o săptămână judecau, criticau,  călcau în picioare semeni şi valori, devin brusc evlavioşi , respectând cu stricteţe postul, spovedania şi împărtăşania, sau persoane care caută să facă daruri scumpe celor de care ştiu că vor avea nevoie sau oferă cadouri şi zâmbete oamenilor pe care, în ascuns, îi dispreţuiesc dar , na, fac parte din familie… o dată pe an, îşi pot calca pe inimă…

La un anumit nivel, fiecare am simţit măcar o dată în viaţă, unul sau mai multe dintre  aspectele menţionate mai sus. De ce se întâmplă asta şi cum putem să tratăm aceste situaţii,  este ceea ce are în vedere articolul de astăzi.

Primul pas ar fi să ne străduim să înţelegem ce reprezintă pentru noi , personal, această Sărbătoare. De ce este ea o sărbătoare pentru noi?  De ce alegem să participăm la ea? Probabil veţi răspunde că aşa este de sute de ani, că e o tradiţie şi că face parte din cultura noastră.

O mică incusiune în trecut

Pentru majoritatea dintre noi acestă perioadă ne aminteşte de naşterea lui Iisus.  Cu toate acestea, este nevoie să înţelegem că data de 25 decembrie este o convenţie, ziua exactă a naşterii lui Iisus nu este cunoscută  iar primii creştini nu sărbătoreau zilele de naştere. Acesta era un obicei al romanilor. In secolul IV Impăratul Constantin a construit în Betleem Biserica Naşterea Domnului  şi a declarat oficială acestă sărbătoare. Insă  naşterea Domnului se serba pe 6 ianuarie, sau in decembrie , erau şi locuri în care se sărbătorea in martie, aprilie sau mai.

Papa Iulius I , în jurul anului 350 dCh. a fost cel care a stabilit că toată lumea va sărbători naşterea lui Hristos pe 25 Decembrie. Unii consideră că a fost anume stabilită acestă dată pentru că se suprapunea peste perioada Saturnaliilor romane, sărbători în care care viaţa se trăia liber 🙂  în plăceri carnale, bahice sau de altă natură, deloc pe placul capilor Creştinătăţii. Aşa că li s-a oferit romanilor un mod de a mai uita de Saturnalii şi de a se concentra pe ritualurile creştine. Tot sărbătoreau , dar din ce în ce mai diferit.

Creştinismul a absorbit multe  obiceiuri legate de solstoţiul de iarnă, practicate în tradiţiile păgâne (când se sărbătorea faptul că cea mai grea parte a iernii a trecut iar zilele încep să se mărească, lăsând soarele să strălucească mai mult timp pe cer) : de exemplu vâscul  era folosit şi venerat de druizi ,  saxonii foloseau mult  acele plante pe care le vedem pe felicitări sau imagini de Crăciun dar care nu sunt foarte folosite la noi : ilice (stejar veşnic verde) si iedera…

In secolul VIII, Bonifaciu, un misionar trimis germanilor, înlocuieşte ritualul de a aduce sacrificii la stejarul lui Odin, cu un brad împodobit ca şi tribut adus pruncului Iisus.

Au fost perioade din istorie în care Crăciunul nu s-a sărbătorit deloc în anumite părţi ale lumii  ( cu întreruperi, între 1644 – 1830) . 25 Decembrie, era o zi normală de lucru, pentru că puritanii englezi şi protestanţii reformaţi din Europa au considerat cinstit să elimine orice nu era descris sau poruncit  in Biblie, pentru a “purifica” credinţa.

Abia după 1800 au început să se cristalizeze obiceiurile de Crăciun, aşa cum le cunoastem noi astăzi. In ţara noastră împodobirea bradului a intrat ca şi tradiţie  pe la 1866, adusă de studenţii care învăţau la şcoli în Viena şi Berlin şi a fost prima dată practicată de protipendada Bucureştiului .

Vedem, aşadar, că tot ceea ce numim noi tradiţii de Crăciun e supus schimbării şi atunci poate că e nevoie de o reinterpretare a semnificaţiilor pentru ca fiecare să ne putem regăsi în acestă sărbătoare.

Crăciunul înseamnă mai mult decât naşterea unui măreţ personaj istoric şi spiritual. Inseamnă naşterea Christului înlăuntrul formei umane,  manifestarea în trup a unui spirit,  manifestarea nevăzutului în formă vizibilă.

Pentru noi toţi, Crăciunul celebrează naşterea lui Iisus dar foarte multe alte figuri spirituale, din diferite culturi şi tradiţii  au fost născuţi în condiţii foarte asemănătoare: Horus, Buddha, Krishna, Mithra, Osiris, Quetzalcoatl sunt doar câţiva dintre cei care au învăţat lumea exact ceea ce a încercat şi Iisus să ne înveţe: trezirea spirituală, realizarea Sinelui, salvarea, imortalitatea, iluminarea.

Există un simbolism profund în naşterea lui Iisus, descrisă în Scripturi, un mesaj spiritual dincolo de timp, care poate a fost anume ascuns, astfel încât să supravieţuiască şi să ajungă cât mai departe în viitor. Numai că pentru a putea descifra acest înţeles ascuns e nevoie să facem efectiv munca de realizare a sinelui care este descrisă în scrierile sacre din trecut.

O interpretare diferită a simbolisticii Crăciunului

Iisus a fost născut într-un staul unde se aflau animale, ceea ce ar putea  reprezenta  latura animalică a omului, egoul, pe care conştiinţa Christică îl dizolvă de dinăuntru înspre înafară;  într-un loc umil, de jos, unde cei preocupaţi de lucruri lumeşti , cotidiene, nu aveau cum să îl vadă. Este înfăşat în pânze simple, urmând ca la maturitatea spiritului să le schimbe cu haine de aur şi lumină. Păstorii sunt cei care văd primii steaua. Ei reprezintă pe cei care sunt deja pe calea trezirii şi care au grijă de “turme”. Ajungând să-l vadă pe Iisus, înseamnă că Hristosul s-a născut în ei înşişi.

Steaua poate fi interpretată ca Sinele realizat şi care a atins divinitatea.

Cei trei magi de la Răsărit ( de la răsăritul soarelui ce simbolizează naşterea lui Hristos)  se abat de la drumul lor, îşi sacrifică călătoria şi aduc daruri  de aur ( ce reprezintă Spiritul si divinitatea), smirnă (alchemizarea impulsurilor inferioare ) şi tămâie ( moartea ego-ului). Prin sacrificii, prin moartea ego-ului şi alchemizarea energiilor, ia naştere aurul Spiritului.

Pus în contextul solstiţiului de iarnă, 21 decembrie, când soarele e cel mai slab şi este cea mai întunecată perioadă a anului,  reprezintă prima zi a creaţiei , naşterea, apariţia Christului în creaţie. Traversarea celor trei zile de liniste ( până la miezul nopţii pe 24 când e naşterea Domnului) reprezintă trei paşi pe care conştiinţa Christică / Christul îi face pentru a pătrunde în fiecare individ : realizarea Sinelui, realizarea corpului de lumină, integrarea sufletelor gemene si a spiritului înlăuntrul său.

Aceste simboluri le regăsiţi în cartea “Calea Soarelui Spiritual” .

Dacă simţiţi vreo formă de vinovăţie, obligaţie, tristeţe, judecată faţă de ceilalţi ( aşa cum am prezentat la începutul articolului) atunci , poate ar fi o idée să schimbaţi înţelesul pe care îl daţi Sărbătorii de Crăciun. Făceţi-o să nu mai fie atât despre alţii , cât despre voi şi spiritul vostru aflat pe calea realizării.

Asumaţi-vă participarea la acestă sărbătoare şi făceţi-o cu tot sufletul! Nu e nevoie să păstraţi lucruri care nu mai rezonează cu voi, puteţi schimba.  Este o alegere, atât.

Folosiţi Crăciunul ca un pretext ca să intraţi în aliniere cu semnificaţia sărbătorii iar

aceasta va determina o aliniere cu voi înşivă, cu Sinele Inalt şi Sursa.

 Aprindeţi luminiţele în bradul de Crăciun dar şi în voi.

Intraţi în aliniere cu tot ce înseamnă pentru voi Crăciunul:  bunăstare, abundenţă, linişte, tihnă, prietenie, familie, bunatate, caritate, împărtăşire, dăruire, empatie, compasiune, iubire, bucurie, magie, lumină, binecuvântare…

Singurătatea de Crăciun

Pentru cei care sunt singuri de Crăciun, nu vă focalizaţi pe vibraţia lipsei : lipsa unui partener, lipsa unei familii, lipsa copiilor plecaţi în străinătate, etc. Noi nu suntem niciodată singuri. Avem mereu ghizi şi îngeraşi lângă noi pregătiţi să ne răspundă la întrebări sau să ne aline clipele de singurătate. De ce nu aţi încerca să stabiliţi o cale de comunicare prin meditaţie, rugăciune, conştientizare, scriere automată…. Poate că veţi fi uimiţi de ce veţi descoperi!

Apoi, gândiţi-vă că unii îşi doresc atât de mult să fie un pic singuri şi nu au cum! Iar alţii sunt înconjuraţi de zeci de rude pe care le detestă!

Există perioade şi perioade în viaţă. Acum viaţa v-a dat singurătate. Ce faceţi cu ea? E ca la Master Chef 🙂  : dacă la proba asta vi s-au dat cartofi, de ce vă aşteptaţi să faceţi salată de fructe? Dar ştiţi oare ce buni sunt cartofii copţi în coajă, cu unt şi sare ? Yumyyy!!! Bucuraţi-vă de cartofi acum! Dacă staţi cu gândul numai la salata de fructe şi vă întrebaţi printre sughiţuri de ce nu aveţi parte de ea, între timp vi se strică cartofii, prind colţi şi încep să miroasă urât. Si aşa pierdeti o şansă unică.

Nimic nu e întâmplător. Dacă vi s-a dat singurătate acum, sigur aveţi nevoie de ea ca să vă desăvârşiţi călătoria; stoarceţi-o de sens, învăţati lecţii, trageţi concluzii, acceptaţi, transformaţi, alchemizaţi…. Când singurătatea va fi consumată, devorată, integrată, atunci nu işi va mai avea rostul şi va pleca de la voi. Niciodată nu ni se dă ceea ce nu ne este de vreun real folos ( numai că noi ne aşteptăm de obicei la altceva).

Folosiţi-vă de ceea ce am discutat mai devreme şi alegeţi conştient să vă focusaţi pe ceea ce aveţi deja şi pe ceea ce puteţi oferi. Ieşiţi din casă, faceţi voi un pas către lume, nu aşteptaţi să vină lumea la voi. Poate aveţi cum ajuta pe cineva, arataţi Universului disponibilitatea voastră pentru a vă deschide. Faceţi un cadou vânzătoarei de la chioşcul de ziare care tremură în frig, ajutaţi o vecină bolnavă să facă piaţa, duceti-vă în parc să hrăniţi porumbeii, copiii se vor bucura că i-aţi adunat pentru ei , oferiţi cărţi de care nu mai aveţi nevoie trecătorilor pe stada voastră sau lăsaţi-le pe o bancă, întreţineţi magia Crăciunului

Indiferent de cât de singuri am fi sau de obişnuiţi cu datinile repetate an de an,  Crăciunul încă ne emoţioneză,ne inspiră,  ne dă acel fior de magie, ne deschide inimile şi trezeşte în noi cele mai frumoase sentimente, ne reaminteşte că mai există  speranţă  şi că lumea noastră poate fi şi altfel.

In inima noastră, în fiecare Crăciun, onorăm învăţăturile lui Iisus şi ne promitem să practicăm ceea ce El ne-a învăţat, urmându-l ca pe un ghid pe calea noastră către atingerea conştiinţei Christice.

Acum, in ajun de Sărbătoare, va urez şi eu multa sănătate, bucurie si liniste dar mai presus de toate vă urez sa simţiţi de Craciun că sunteti in “conjuncţie” cu Steaua voastră ! 🙂 

Sărbători fericite, dragii mei, ne reîntâlnim pentru noi proiecte in 2016!

La mulţi ani !

Vă îmbrăţişez cu drag!

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Sursa imagini :Internet

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/