Twin flame runner sau Ce naiba e în neregulă cu mine?

Twin flame runner sau Ce naiba e în neregulă cu mine?

Expresia, aşa cum este ea încetăţenită în coachingul de relaţii (în traducere mot-a-mot ar fi “flacăra geamănă care fuge”), ar descrie, pe scurt, partenerul pe care tu îl crezi perfect, dar care (mai mult sau mai puţin brusc) fuge de tine ca dracu’ de tămâie, lăsându-te cu ochii în soare, în agonie afectivă şi cu un sac de întrebări fără răspuns. Buimac/ă, nu reuşeşti să pui cap la cap lucrurile, te simţi ca în “Zona crepusculară” şi mormăi doar pentru tine: “Ce, Doamne iartă-mă, s-a întâmplat?”, “A fost totul doar în capul meu?”

In ultima perioadă întâlnesc din ce în ce mai des situaţii de acest gen, şi nu cred că e un fenomen întâmplător, ţinând cont că vă spuneam şi în alte articole (abonaţii la newsletter au primit şi un mail în 11 aprilie cu acest subiect, am să redau unele pasaje şi în continuare) că, datorită creşterii vibraţiei personale, posibilitatea de a-ţi întâlni flacăra geamănă este de mii de ori mai mare decât acum 50 de ani, să spunem.

Aş vrea să menţionez de la început că acelaşi fenomen se poate întâmpla şi cu un suflet pereche, nu doar cu flacăra geamănă, sau cu un suflet cu care ai mai jucat roluri împreună, pe scena vieţii, de-a lungul şirului de încarnări (le voi numi generic conexiuni de suflet).

 

Ce sunt flăcările gemene

 

“Flacăra geamănă” se spune că ar fi complementul nostru perfect, acel aspect masculin (dacă eşti femeie) sau feminin (dacă eşti bărbat) care ne-ar completa perfect, cu care am putea experimenta extazul, fericirea nepământeană, nectarul zeilor… Aceasta este prezentarea romanţată a acestui concept, pentru că, în principal, scopul întâlnirii cu flacăra ta geamănă este accelerarea evoluţiei tale spirituale.

Deşi veţi găsi pe internet milioane de relatări din partea celor care sunt convinşi că şi-au întâlnit flacăra geamănă, şi deşi mi-aţi scris mulţi dintre voi acelaşi lucru după newsletterul din aprilie, îmi permit să reiterez părerea mea personală despre acest subiect, pentru că nu doresc să rămânem la un nivel de articol comercial din revistele de femei, care vinde prin popularitate şi interes, ci mă interesează să aveţi acces la o perspectivă spirituală asupra acestui fenomen; cred că de asta aţi ales să vă alăturaţi comunităţii noastre.

De obicei, perechea noastră divină rămâne în dimensiunile mai înalte, nu se încarnează pe Pământ odată cu noi. Vibraţia lor e superioară mult vibraţiei noastre, aşa că o astfel de întâlnire a fost posibilă mai ales  în perioada Atlanteeană, când oamenii chiar aveau o vibraţie personală foarte înaltă.

Este adevărat însă că uneori, în trecut (foarte rar!), în momente cheie din viaţa noastră, având un contract prealabil, când aveam nevoie de un “reset” complet sau de o schimbare a direcţiei la 180 grade, ni se permitea reunirea cu flacăra geamănă! Si nu era uşor!! Nu e floare la ureche să îţi împarţi viaţa cu Flacăra ta geamănă!! Întâlnirea este memorabila, cu scântei de pasiune şi dorinţă, experienţele fizice extatice, senzaţia că eşti în braţele divinitătii, “acasă”, daaaaar …. nu uitaţi că flacăra noastră geamănă vine să ne provoace, să ne determine  o schimbare radicală de percepţie, o creştere a nivelului de conştiinţă şi a vibraţiei personale, reconectarea emisferelor cerebrale, echilibrarea minţii şi trupului.

Acesta este motivul pentru care nu voi crede niciodată că o persoană cu un nivel de conştiinţă mediu spre modest (adică preocupările principale sunt: casa, maşina, telenovela, pofta carnală, imaginea în societate, prestigiul, puterea, averea) şi-a putut întâlni vreodată flacăra geamănă! Probabil în aceste situaţii este vorba de întâlnirea unor suflete din aceeaşi familie extinsa, cu un nivel de vibraţie foarte apropiat, cu preocupări şi tipare de gândire asemănătoare, şi cu care au mai “dansat” şi în alte vieţi. E posibil sa fie legate prin relatii karmice, sa fie perechi complementare sau suflete inrudite.

Ei bine, trăim o perioadă unică în istoria Pământului când matrix-ul începe să se destrame , vibraţia noastră creşte din ce în ce mai mult, şi datorită faptului că ne-am oferit voluntari în acestă perioadă de transformare planetară, suntem ajutaţi de perechile noastre divine!

Ca o paranteză, o remarcă de făcut pentru cei avansaţi în studii spirituale: pentru că există un interes foarte mare pentru ca umanitatea să îşi ridice nivelul de vibraţie, a fost acceptat chiar ca unele flăcări gemene să vină sub forma de walk-in! Nu există precedent pentru aşa ceva şi de aici ar trebui să simţim importanţa muncii pe care o avem de făcut. În aceste timpuri Flacăra geamănă devine instrument pentru realizarea misiunii personale şi înălţarea conştiinţei planetare.

 

Sufletele pereche

 

Acum…să mai destrămăm un mit (cu siguranţă voi avea multe dezabonări după articolul acesta :-) :-) :-) ) Nu avem un singur suflet pereche, ci mai multe!

Ştiu că este o idee plăcută să ne gândim că cineva, acolo, în lumea largă, aşteaptă să ne întâlnească pentru că este perechea noastră perfecta, dar…. nu e chiar aşa. Acest mod de a gândi ţine mai mult de cultura populară şi de programările pe care le-am tot primit de-a lungul existenţei (existenţelor ;-))

Odată intraţi în … “matrix”, odată cu scăderea vibraţiei, modificarea ADN-ului şi separarea emisferelor noastre cerebrale, ni s-a inoculat şi conceptul că nu suntem întregi, că avem nevoie de altcineva care să ne completeze, că fericirea noastră e nevoie să o căutăm în exterior, si tot asa,  tocmai pentru a fi îndepărtaţi cât mai mult de adevărul divin din noi înşine. Concepte precum “flacăra geamănă”, “sufletul pereche”, “jumătatea întregului”, “complementul divin” au fost aur pentru cei care au căutat îndepărtarea umanităţii de Sinele Înalt, astfel că au fost  încurajate şi mediatizate din belşug, în mod conştient şi deliberat, şi au ajuns să facă parte din acestă cultură populară.

Adevărul este că avem multe suflete pereche cu care ne întâlnim în acestă viaţă, unele sunt parte din familia noastră, ne sunt rude mai apropiate sau mai îndepărtate, altele ne pot fi parteneri de afaceri, colegi de serviciu şi cu acestea avem o anumită afinitate sau ne simţim conectaţi la un nivel subtil.

Când ne întâlnim cu aceste suflete pereche în relaţii romantice, se produc la fel de multe scântei ca şi în cazul flăcărilor gemene dar, per ansamblu, intensitatea trăirilor este mai slabă, “simptomele” sunt mai uşor de gestionat.  La fel ca în cazul flăcărilor gemene, şi aici este posibil ca doar unul dintre parteneri să simtă atracţia, în timp ce celălalt fuge de relaţie.

 

Noile tipuri de relaţii

 

Ce se întâmplă este că Pământul se schimbă, noi ne schimbăm, biologia noastră, totul  îşi  ridică frecvenţa de vibraţie, şi atunci şi relaţiile romantice încep să se schimbe, sunt şi ele pe cale de a se “ilumina”, de a se umple de lumină. O relaţie înalt vibraţională este disponibilă acum pentru fiecare şi suntem “pionieri în noua iubire”, aşa cum ne numeşte Arh. Gabriel, prin Shelley Young – Trinity Esoterics , de la care am să vă prezint şi informaţiile care urmează.

Relaţia dintre două flăcări gemene presupune o atracţie energetică diferită de tot ce ştii că ar putea exista între un bărbat şi o femeie, dincolo de simpatie, atracţie sexuală, dorinţă, iubire romantică, conectare la nivel superior, dincolo de ….tot ce ai văzut în filme !

Intensitatea trăirii face diferenţa, e ceva la care nu te poţi opune … Si poţi încerca cu disperare să te îndepărtezi de persoana respectivă dar nu reuşeşti, eşti tras înapoi în câmpul ei energetic, nu poţi “ieşi de pe orbită sa”.

Şi nu întâmplător e aşa, pentru că atunci când îţî întâlneşti flacăra geamănă sau o conexiune de suflet , tot ce nu este iubire, lumină, adevăr , tinde să iasă la suprafaţă pentru a fi curăţat, vindecat. Iar dacă nu ar fi acestă atracţie am avea tendinţa de a ne sustrage sau de a evita aceste curăţări , ne-am îndepărta cât am putea de acea persoană pentru că munca de curăţare e teribil de grea şi de bună voie nu ar vrea nimeni să o facă.

Cu cât eşti mai înalt vibrational, te muţi pe o anumită bandă de frecvenţă în care te activezi şi devii un magnet pentru flacăra ta geamănă!

După întâlnirea  iniţială delicioasă,  pentru că te scufunzi în energia celuilalt, e ca o recunoaştere – de obicei reciprocă, vine o perioadă de separare , pe care nu aveai cum să o prevezi în perfecţiunea momentului pe care îl trăiai, şi atunci e ca o mare lovitură sub centură, te surprinde, te doare, te face să te prăvăleşti.

Unul dintre parteneri (the runner ) pleacă/ refuză să se mai implice/ taie orice comunicare cu celălalt/ se ascunde/ nu mai răspunde la telefon, mail/nu este de găsit, etc . Se poate întâmpla  în urma unor certuri , a unei dispute sau fără să aibă un motiv anume. Urmăritorul (the chaser), celălalt partener rămâne în agonia întrebărilor nerăspunse, principala fiind,desigur: “de ce???”

În 95% dintre cazuri femeia este cea care conştientizează prima, care sesizează acestă legătură divină şi care creează spaţiul pentru ca acesta să se dezvolte şi da, ea este de obicei  şi “the chaser”, “urmăritorul”,  iar  bărbatul este cel “fugar”, “the runner”.

 

Posibile motive:

 

Acceptarea, susţinerea , iubirea necondiţionată sunt mai uşor accesate de către divinul feminin, mai conştient, mai intuitiv, mai racordat pe frecvenţa acestui nou tip de relaţie

-De obicei, femeile au anumite semne fizice, în corp, care le oferă ceritudinea că este ceva diferit şi cu totul special în partenerul “geamăn” – tresăriri, fiori, zvâcniri ale anumitor muşchi din corp, senzaţii neobişnuite în trup

-Uneori bărbaţii se simt flataţi de atenţia femeii şi se duc imediat în ego, în programe vechi , în zona de confort, şi nu sesizează vibraţia, profunzimea şi dinamica specială a noii relaţii, simt doar agasare şi încalcarea spaţiului personal, mai mult decât sunt dispuşi să permită

-Bărbaţii sunt învăţăţi de societatea în care trăim să rămână mereu în minte şi să îşi suprime emoţiile, să le îngroape adânc în subconştient încât nici ei nu mai realizează că suferinţele emoţionale abia aşteaptă să ţâşnească la suprafaţă pentru a fi vindecate . Si asta se întâmpla cu prioritate în relaţia flăcărilor gemene şi nu este ceva confortabil sau uşor de făcut

-Senzaţia că te pierzi pe tine , că te dizolvi într-o astfel de relaţie este inconfortabilă pentru egoul masculin care nu vrea să piardă tot ce a câştigat în atâţia ani de separare de întreg,

-Relaţiile flăcărilor gemene nu fac sens pentru mintea logică şi raţională a unui bărbat şi atunci , dacă intuiţia e reprimată iar accesarea inimii (portalului către adevărul şi înţelepciunea sufletului) este ceva ce bărbatul  nu a fost învăţat sau încurajat vreodată să facă, atunci mai bine fuge decât să se confrunte cu rănile din adâncurile fiinţei sale

-Uneori “fugarul” simte că nu merită o astfel de iubire sau nu suportă intensitatea trăirilor şi atunci ego-ul va crea o groază de motive pentru care ar trebui să nu aibă încredere în relaţie, şi să se întoarcă la “libertatea” sa iniţială

-Pentru “fugar” mai ales, este vorba despre şocul trezirii spirituale care îi dă viaţa peste cap în moduri neaşteptate şi destabilizatoare, fiindcă se simte brusc aruncat într-o existenţă care pare total străină pentru el şi îl face să se simtă pierdut, speriat sau singur, aşa că reacţia automată este să se agaţe de modul vechi de trăi, şi atunci se distanţează de relaţie

 

Ce se întâmplă de obicei cu cel care rămâne

 

După ce “fugarul” părăseşte relaţia, partenerul care rămâne ( în stare de şoc, de obicei :-) ) încearcă să înţeleagă unde a greşit, ce e în neregulă cu el/ea, ce ar fi putut face mai bine , ce ar putea îmbunătăţi  în aspectul, comportamentul, abilităţile sale, astfel încât să îl poată readuce pe fugar înapoi în relaţie.

Un alt plan de existenţă presupune să facă faţă tuturor judecăţilor familiei sau prietenilor care îl/o consideră nebun/ă căci, după toate situaţiile jenante sau dureroase , încă crede cu tot sufletul că “fugarul” se va reîntoarce şi vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Pentru că simte cu toată fiinţa ei/ lui că “fugarul” este alesul/ aleasa , atunci cel rămas nu renunţă la luptă şi începe să îl “hărţuiască” pe celălalt cu vizite, telefoane, mailuri, scrisori , mesaje, în care îi explică cât de mult îl iubeşte, că este în siguranţă dacă se deschide în faţa sa,  îi povesteşte cât se simte de singur de când el a plecat sau cum l-ar putea ajuta să treacă peste problemele sale emoţionale sau de altă natură …. Se transformă astfel în “urmăritor” (the chaser).

Cu cât este “urmăritorul” mai insistent, cu atât “fugarul” se îndepărtează mai mult şi devine mai distant, mai rece! De obicei comportamentul “urmăritorului” îl face pe “fugar” să rămână blocat în acestă etapă de fugă, de evadare, tocmai pentru că blochează conexiunea dintre ei cu propria sa energie şi frecvenţă de vibraţie. Legea Atracţiei este cea care face jocurile şi aici!

Pentru unii, etapa de fugă a durat 10 ani ! şi a fost cu adevărat  o perioadă de curăţări puternice, de eliberări şi lucru cu propriul ego…. Abia după aceea , când vibraţiile celor doi s-au calibrat, s-au înalţat, abia atunci a fost posibilă reunirea.

Uneori, cel care rămâne oboseşte să tot aştepte, să tot sufere după cel plecat, durerea e prea mare, şi hotărăşte la un moment dat să îşi continue viaţa alături de altcineva , doar ca este aproape mort, uscat pe dinăuntru şi nu va putea oferi noului partener prea multe. Si atunci , “drama” prinde în încâlceala ei încă un suflet şi lucrurile se complică şi mai tare.

 

O alternativă mai avantajoasă

 

Dacă “urmăritotul” înţelege că separarea este necesară ca să se poată integra toată energia şi că ea serveste relatia, uniunea dintre cei doi, atunci totul se rezolvă mai rapid.

Aşadar, “urmăritorule”, nu rezista, nu te panica, nu te lăsa pradă angoaselor,  nu încerca sa controlezi , şi atunci, dupa ce energiile au fost integrate , după ce fiecare îşi va fi făcut munca cu el însuşi , veti fi din nou atraşi unul în orbita celuilalt . Totul devine astfel un dans, nu un joc de-a hoţii şi vardiştii.

In separare integrezi, scoţi la suprafaţă aspecte ce nu au fost vindecate, eliberezi ce e nevoie să fie eliberat, pentru ca mai apoi să te întorci în relaţie la un nivel de conexiune şi mai profund.

Separarea va fi din ce in ce mai scurta in timp si mai putin profundă pentru că alegi să lucrezi într-o anumită gamă de frecveţe şi, cu cât integrezi mai mult din energia celuilalt, are loc o echilibrare, se ajunge la o nivelare energetică, şi nu mai e nevoie să ieşi din orbita celuilalt ca să cureţi şi să integrezi

Separarea nu va dura o secundă mai mult decât este necesar să dureze dar ce o face să se repete sau să se prelungească este panica celuilalt partener , angoasa despărţirii, faptul că este în rezistenţă, se opune procesului şi ia totul personal, încearcă să controleze totul, aleargă după cel plecat, ceea ce îl face pe acesta să se îndepărteze şi mai mult , fiindcă deja este copleşit energetic şi ocupat cu integrarea energiei…

De preferat ar fi să te întorci la propria muncă de integrare, să continui să lucrezi cu tine, să îl susţii vibrational pe cel plecat, să îi acorzi spaţiul şi timpul de care are nevoie …  pentru că este de aşteptat ca şi tu să ai nevoie la un anumit moment dat de timp şi spaţiu pentru integrare şi atunci partenerul care a avut deja propriile experienţe nu o va lua personal nici el, va înţelege prin ce treci,  va şti cum să te susţină , iar ţie îţi va lua mai puţin timp şi îţi va fi mai uşor să traversezi perioada ta de retragere şi îndoială şi frică …

Separarea nu este ceva greşit, negativ, ceva de evitat sau de neacceptat, este ceva natural, parte din proces şi acest lucru e nevoie să îl înţelegem. Nu e o pedeapsă, e un ajutor. Doar că e nevoie să învăţăm să avem răbdare şi să nu grăbim această conexiune a sufletelor, dacă ne dorim ca relaţia să fie sustenabilă pe termen lung şi ambii parteneri să se bucure de ea.

În încheiere aş vrea să subliniez un aspect foarte important: acest tip de relaţie presupune  un uriaş serviciu pentru umanitate şi o anumită misiune personală, deoarece, cu cât cureţi mai mult din credinţele tale limitative şi din umbra ta, cu cât vindeci mai profund traume, suferinţe vechi, cu cât destrami formele vechi de relaţii romantice co-dependente şi pui bazele noilor relaţii iluminate, cu atât înalţi nu doar vibraţia ta personală ci şi pe cea a întregii lumi, căci suntem cu toţii interconectaţi.

În newsletter-ul de marţea viitoare (abonarea se face de aici şi este gratuită)  vedem cum îţi poti atrage flacăra geamănă, dacă într-adevăr tânjeşti după o astfel de relaţie şi eşti pregătit să ţi-o asumi.

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

sursa imagine titlu 

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

 

 

 

Eşti încă singur(ă)? Trezeşte-te!

Eşti încă singur(ă)? Trezeşte-te!

V-aţi întrebat vreodată cum de există atât de mulţi oameni singuri, fără un partener, deşi trăim pe o planetă cu aproape opt miliarde de suflete? Ceva nu este în regulă,  statisticile o demonstrează.

Subiectul relaţiilor romantice este din ce în ce mai des abordat în cadrul sesiunilor de coaching, aşa că astăzi încerc să răspund la întrebarea pe care o primesc frecvent: ”de ce nu îmi găsesc şi eu pe cineva să mă iubească/să mă căsătoresc… ?”

Este firesc, este în ADN-ul nostru să ne căutăm perechea, toate creaturile pământului fac asta . Doar că la oameni nu se referă doar la prezervarea specie şi transmiterea materialului genetic. Mai intervine un factor esential: conştiinţa. Experienţa de viaţă pe care o câştigăm din acest joc al relaţiilor este de importanţă maxima în evoluţia noastră spirituală. Si nu mă refer aici la acea spiritualitate practicată 30 minute pe zi, în care citim literatură inspiraţională, medităm sau ne conectăm cu natura! Totul este spiritual, tot ce ni se întâmplă ne aduce mai aproape de noi înşine, ne ajută să ne amintim cine suntem şi să ne realizăm misiunea pe care ne-am asumat-o venind aici. Relaţiile sunt cel mai puternic ( şi dur :-) ) mod în care învăţăm.

Am acceptat să uităm cine suntem la nivel de suflet, am coborât în densitatea Pământului şi am fost de acord să credem în conceptul de separare, tocmai pentru a putea experimenta această dinamică a relaţiilor.

Priveşte situaţia dintr-un plan superior!

Aşadar prima observaţie pe care aş vrea să o punctez este că nu vom putea răspunde la întrebarea “De ce sunt singur(ă)?” dacă abordăm acest subiect doar la un nivel social, simplu, uman. Voi începe de la acest nivel, însă apoi ne vom ridica uşor şi vom aborda şi motivele spirituale sau ne vom scufunda uşor în adăncurile subconştientului.

 

  1. Startul greşit

De obicei suntem învăţaţi să ne facem liste cu calităţile pe care dorim să le aibă partenerul ideal. Eu aş propune să începem să facem o listă cu ce avem noi de oferit unui potential partener. Vrem să fie elegant(ă), îngrijit(ă), atent(ă), fidel(ă), iubitor(-toare), generos(-oasă)….dar noi suntem? Ce calităţi avem noi? Ce putem oferi? Ca să atragi un partener cu o anumită calitate e nevoie ca tu să vibrezi deja la acea frecvenţă, fiindcă altfel nu o vei putea magnetiza către tine. Rescrie lista uitându-te în oglindă!

 

  1. Zidurile de apărare

Unii clienţi cu care am lucrat nu atrăgeau pe cineva în viaţa lor pentru că aveau adevărate metereze ridicate în jurul inimii. De teamă să nu fie răniţi sau să nu păţească “ca mama/ tata/ prietenii”, etc – la a căror drama sau suferinţă din dragoste au fost martori sau părtaşi, deveniseră foarte reticenţi, suspicioşi, retraşi, închişi, astfel că nu permiteau nimănui să intre cu adevărat în inima lor. Vulnerabilitatea este necesară în orice relaţie de iubire, e ca un risc pe care ni-l asumăm, altfel trăim doar iubiri artificiale, distante, închistate. Vulnerabilitatea nu este o  slăbiciune. Este o expresie plenară a autenticităţii

 

  1. Oglinzile neşterse

Dacă atragem mereu un anumit tip de partener care ne dezamăgeşte sau ne răneşte, sau dacă nu atragem niciun fel de partener, atunci e nevoie să scotocim în noi şi să vedem ce credinţe, blocaje, tipare există în noi înşine şi care atrag către noi exact ceea ce nu ne dorim. Ce descoperim de obicei sunt aspecte negative din copilărie sau gânduri critice la adresa noastră pe care ne-am tot încăpăţânat să ni le repetăm până au ajuns să ne determine realitatea, bineînţeles într-un mod inconştient.

 

  1. Frica de intimitate

Destul de des se întâmplă să nu ne dorim de fapt ceea ce spunem că ne dorim. La nivel raţional afirmăm sus şi tare că vrem să fim iubiţi, că abia aşteptăm o relaţie, dar am găsit multe cazuri de toleranţă foarte scăzută la apropiere fizică, emoţională sau chiar la împărţirea spaţiului de locuit, a dulapului de haine, a rafturilor din bibliotecă, etc. Faptul că în societatea modernă ne orientăm întâi pe carieră, bani, casă, maşină, ne face să fim mult mai reticenţi apoi în a împărţi aceste lucruri cu un partener.

Multe persoane se simt agasate  sau agresate de cei care iubesc prea mult, invadează spaţiul celuilalt, oferă mult din timpul, banii şi resursele lor iar asta contravine cu modul în care partenerul a fost crescut sau educat. Poate a avut părinţi reci, distanţi, o educaţie bazată pe disciplină, reguli, limite, graniţe clare, iar iubirea profundă, înfocată, “latină” :-) a celuilalt poate fi percepută ca o agresiune, un atac direct.

 

  1. Imaginea de sine

Nu putem atrage un partener atâta timp cât nu credem că suntem în stare sau că merităm aşa ceva. Pornind de la defectele fizice pe care credem că le avem ( prea urât/ă, prea scund/ă, şi tot aşa) până la traumele emoţionale majore prin care am trecut şi care ne-au sculptat cumva percepţia asupra propriului caracter, toate acestea sunt piedici majore, blocaje în calea întâlnirii partenerului ideal. Vom întâlni, în schimb, partenerul potrivit :-)  Cel care ne va ţine oglinda şi ne va reflecta tot ceea ce credem despre noi, cel care va rezona perfect cu limitările noastre pentru că există şi în el, asa că fiecare speră sa se vindece prin celălalt. Astea sunt relaţiile co-dependente, toxice,pe care le putem evita dacă facem întâi curat în noi înşine. Singura modalitate prin care putem evita relaţiile co-dependente sau toxice este să ne onorăm Sinele!

 

  1. Angajamentele de mult uitate

Dacă jucaţi jocul acesta al relaţiilor de ceva timp şi fără prea mult succes, atunci este posibil să aveţi anumite piedici inconştiente care să blocheze o relaţie de iubire autentică. Si aici mă refer la anumite contracte de suflet pereche pe care le-am făcut de obicei la căsătorie dar într-un alt… timp şi spaţiu. Am crezut că aceea/acela va fi iubirea vieţii noastre în veci, că niciodată nu vom iubi o alta/ un altul, aşa că am stabilit între noi un cordon energetic foarte puternic ce supravieţuieşte peste timp şi ne pune în câmp un program de abstinenţă, izolare, frică de intimitate, îngrijorare, etc ce se activează acum automat în momentul în care ne căutăm perechea. Pe acelaşi principiu funcţionează şi jurămintele de casitate, de celibat, ce abundă în cronicile Akashice pe care le-am deschis până acum. Aceste legături energetice pot fi şterse iar programele ataşate lor sunt dizolvate de către ghizii voştri personali.

 

  1. Deşertăciunea minţii

….sau cum am mai putea să-i spunem: ataşamentul faţă de cunoaştere. De când cu dezvoltarea personală, psihanaliza, şi terapiile diverse ce se mai practică acum, unii clienţi ( care le-au încercat pe toate :-) )  au ajuns să-şi cunoască foarte bine tiparele mentale şi de comportament, credinţele limitative, traumele şi lecţiile lor, umbrele, fricile , “copilul interior” şi  toţi “demonii”. Si după sute de ore de introspecţie prin diverse metode, lucrat cu ei înşişi, etc, ajung să nu mai poată să lase în urmă ceea ce au aflat despre ei. Aici apare ataşamentul faţă de cunoaştere. Cunoasteti, poate, mulţi oameni care vorbesc aşa: “diabetul meu”, “hipertensiunea mea”…. Au făcut boala a lor, şi-au însuşit-o, au drepturi , sunt “proprietari” şi se simt bine spunând asta pentru că le aminteşte (lor şi celor din jur :-) ) că suferă, că sunt nişte victime demne de compătimire şi ajutor, etc .

Exact la fel se întâmplă şi în cazul cunoaşterii tiparelor, umbrelor…. “Da’, dar eu ştiu că am în mine tiparul ăsta, l-am luat de la mama”, “ de câte ori vreau să mă întâlnesc cu un bărbat mi se reactivează trauma de abandon pe care am trăit-o cu tata”…. Şi tot aşa. Acesta este un mod clar de a ne apăra limitările! Atâta timp ce am scos la suprafaţă tiparul/ frica/ umbra…, l-am adus la nivelul conştientului, am şi curăţat energia prin diverse metode, gata! Nu ne mai poate agăţa! Doar ceea ce rămâne în zona noastră de inconştient ne poate sabota! Restul este o alegere! Alegi conştient dacă te mai laşi influenţat sau nu de acel aspect!

 

  1. Neglijarea adevărului fundamental

Adevărata iubire începe cu relaţia ta cu tine însăţi/ însuţi! Până nu te stabilizezi în iubirea profundă, autentică pe care o ai pentru tine, nu vei putea iubi cu adevărat un partener! Il vei folosi doar, îl vei “vampiriza” pentru a-ţi umple golul pe care îl simţi înlăuntrul tău, îi vei cere mereu să completeze ceea ce nu eşti în stare să îţi oferi singur(ă), vei emite pretenţii la fericire, şi te vei descotorosi elegant de responsabilitatea pe care o ai faţă de tine, aceea de a-ţi crea singur starea de fericire.

 

Nimeni nu te poate răni

 

Datorită experienţelor neplăcute din trecut, a dezamăgirilor, a suferinţelor, ne inchidem inima. Ne temem să nu mai fim răniţi. Ne protejăm. Foarte des aud: “mi-a sfâşiat inima”, “am fost trădat(ă)“, “m-a înşelat”, “nu mai am încredere în bărbţi/ femei”, nu voi mai putea iubi vreodată”, “am inima rănită”…

Dragii mei, inima nu poate fi rănită! Niciodată! Egoul este! Inima e cel mai apropiat organ de suflet :-)  Când trecem prin suferinţe “provocate” de un partener, ce se întâmplă este că aştepările, pretenţiile noastre nu au fost împlinite, satisfăcute de celălalt şi acest lucru a stârnit reacţiile noastre. Aici sunt două direcţii:

-Una ar fi că am văzut partenerul aşa cum am vrut noi, nu aşa cum era el de fapt. De foarte multe ori, în coaching, realizez că persoana cu care vorbesc nu era îndrăgostită cu adevărat de partener ci de imaginea pe care şi-a format-o el/ ea în minte, despre partener! O imagine “înflorită”, “îmbogăţită”, “retuşată” conform unor idealuri romantice nerealiste pe care ni le construim încă din copilărie ( mai ales noi, femeile, :p). Asta înseamnă că nu suntem prezenţi în relaţie, că ne place să ne amăgim, şi astfel nu vedem pur şi simplu, sau ne prefacem că nu vedem, sau trecem cu vederea anumite caracteristici ce nu ne sunt pe plac, iar atunci când inevitabil situaţia ne explodează în faţă, arătăm cu degetul către partener, considerându-l vinovat că nu s-a comportat aşa cum ne-am fi aşteptat noi.

– Cealaltă situaţie este atunci când cu adevărat partenerul face ceva şi ne simţim răniţi, loviţi, neapreciaţi, etc. E foarte uşor de aruncat expresii gen: “din cauza ta …” , “m-ai făcut să sufăr”, “ uite unde m-ai adus…” dar cuvintele acestea sfidează un adevăr universal care nu ni s-a predat la şcoală, nu este descris în cursurile niciunei facultăţi şi nici nu a fost cunoscut de marea majoritate a părinţilor sau bunicilor noşti, e drept, şi anume, acela că nu poţi fi rănit decât dacă ţi-ai dat deja tu consimţământul pentru ca acest lucru să aibă loc!

 

Da, e ciudat şi greu de digerat, recunosc. Dar este un adevăr pe care începem să îl conştientizăm din ce în ce mai mult şi să îl folosim pentru a ne crea deliberat realitatea exterioară. Cum poate fi explicat? Folosind Legea Vibraţiei.

Permitem să ni se întâmple lucruri negative prin vibraţia joasă pe care o menţinem în câmpurile noastre!

Îmbrăţişează-ţi fiecare experienţă, ieşi din mentalitatea de victimă, preia controlul asupra vieţii tale întreabându-te întâi ce ai de învăţat de acolo. Dacă rămânem mereu să ne plângem de relaţiile nefericite pe care le-am avut până acum, dacă dăm vina mereu pe partenerii precedenţi care ne-au dezamăgit, deziluzionat, rănit, etc, nu facem decât să cimentăm acea vibraţie în câmpul nostru, lucru care va atrage către noi un partener asemănător. Rămânem în aceeaşi stare de “adormire” şi buimăceală, în care ne învârtim în cerc şi ne izbim de pereţi. E nevoie să ne trezim.

Cu cât accepţi sa discuţi, analizezi, judeci situaţiile neplăcute, creând mai multă densitate în tine şi în jurul tău, cu atât alinierea, integrarea cu Sinele înalt este mai dificilă!

Sinele înalt nu este lăsat să lucreze. Si este păcat, pentru că acesta este capabil de a aduce către tine realităţi pe care le-ai creat deja în alte linii temporale. La început e nevoie să fim doar observatorul acelor linii temporale pe care le aducem  întru fiinţare prin imaginaţia, intenţia şi energia noastră focalizată. Dacă ne frustrăm că nimic nu se întâmplă, că am lucrat destul şi fără rezultat… întrerupem procesul şi manifestarea întârzie şi mai mult.

Timpul dintre dorinţă şi realizarea ei îţi este dat ca să creşti tu vibrational!!

Este posibil ca prin munca cu tine însuţi/ însăţi, deja să poţi accesa anumite linii temporale mai “elevate”, “înalte”, mai puţin dense, de fapt. Adică realităţi în care ai o relaţie frumoasă, împlinită, de exemplu. Dar pentru că trăieşti într-o anumită densitate, ce vibrează mult mai jos decât acele linii temporale, atunci te simţi ca într-o mocirlă, te zbaţi şi nu poţi ieşi . Avem mereu la dispoziţie posibilitatea de a alege: Lumina sau întunericul, adica densitatea, vibraţia joasă. Schimbarea o putem realiza doar atunci când ne-am schimbat şi noi nivelul de conştiinţă.

Iubirea e alegerea pe care o faci de a vedea divinitatea în toate fiinţele

E nevoie însă ca întâi să fii în stare să vezi clar divinitatea din tine, pentru a o putea percepe apoi şi în ceilalţi.

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului

 

Sursa imagine titlu:Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro  iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul:  https://www.quantumcoaching.ro

 

Foamea de iubire

Foamea de iubire

“Iubirea este unica realitate şi nu doar un simplu sentiment. Este adevărul fundamental aflat la baza Creaţiei” – Rabindranath Tagore

 

Asta înseamnă că dacă Dumnezeu este iubire, Universul pe care l-a creat este iubire, şi atunci şi noi, oamenii, parte din acest Univers, creaţie a aceleiaşi Surse, suntem iubire, nu? Şi atunci?

 

De ce suntem atât de flămânzi după iubire?

 

Să ne gândim aşa: când trupul nostru este bine hidratat, avem putere de creaţie, suntem sănătoşi, organele interne funcţionează perfect, pielea arată bine şi … nu ne este sete. Dacă apare senzaţia de sete înseamnă că organismul ne avertizează că nivelul apei din trup a scăzut şi e nevoie să ingerăm o cantitate suficientă de lichid, care să acopere nevoile de funcţionare corectă. Cu cât suntem mai deshidrataţi, cu atât avem nevoie de mai multă apă.  Dar să mergem şi mai departe: dacă suferim mult timp de sete, funcţiile vitale încetinesc, organele se blochează şi nici măcar nu mai suntem în stare să bem apa, e nevoie să fim hidrataţi prin perfuzii, direct în sistemul sanguin.

Ei bine, foamea de dragoste seamană cu această nevoie de a primi direct în sistem ceea ce ne lipseşte. Pentru că dacă noi suntem iubire dar nu întrupăm iubirea, producem un dezechilibru major în trupul, mintea şi spiritul nostru. Intrăm în “sevraj” şi căutăm disperaţi, înafara noastră, soluţia perfuzabilă care să ne facă bine, să ne permită să ne simţim din nou vii !

“Vreau un partener care să mă iubescă şi pe care să îl iubesc”, “ m-am săturat să fiu singur/ă”, am nevoie de iubirea cuiva ca să pot înflori”… toate acestea sunt formulări cu care mă întâlnesc zilnic în activitatea de coaching. Dar sunt strigăte de nevoie, afirmă lipsa, subliniază neîmplinirea, nesiguranţa, frica.  Iar noi trăim într-un Univers vibrational care nu răspunde la cererile noastre verbale ci la vibraţia noastră! Nu este de mirare că ceea ce atragem e şi mai multă nevoie de iubire, o “deshidratare” şi mai mare a întregului sistem.

Consecinţa este că repetăm aceleaşi “lecţii”, aceleaşi circumstanţe, acelaşi “ghinion” şi cu următorul partener … şi cu următorul…. şi următorul …. îi atragem ca un magnet în calea noastră, pe baza vibraţiilor pe care le-am emis în Univers!! Dacă noi nu ne-am schimbat canalul de emisie, vom continua să recepţionăm acelaşi program până când, sătui de aceeaşi telenovelă, vom FACE O ACTIUNE FIZICA (!!!): luăm telecomanda în propriile mâini şi schimbăm conştient canalul!!

 

Vibraţia se schimbă la nivel de trup, minte şi emoţii

 

Dragii mei, nu am cuvinte suficiente să accentuez acest lucru: faptul că facem EFT sau alte tehnici pentru a ne debloca şi elibera emoţiile, faptul că ne schimbăm credinţele care ne sabotau, că repetăm afirmaţii pozitive sau ne confecţionăm postere cu viziunea noastră asupra viitorului, faptul că medităm şi ne “integrăm în absolut”, nu ne ajută foarte mult dacă la nivelul dimensiunii a treia, a trupului fizic, nu facem o acţiune în acord cu noile credinţe, emoţii, intenţii! Este valabil şi invers, e drept, putem face multe acţiuni dar dacă nu ne schimbăm pe dinăuntru, degeaba.

Ieşi din acea relaţie disfuncţională dacă nu eşti fericit, schimbă-ţi garderoba, look-ul, schimbă-ţi dieta, fă-ţi noi prieteni, frecventează alte cercuri, descoperă-ţi noi pasiuni, mişcă-te! Doar aşa ajungi să îţi schimbi energia, să îţi aliniezi vibraţia cu ceea ce îţi doreşti. In acest fel, semnalul pe care îl emiţi în eter este congruent cu dorinţa ta de schimbare.

Legea vibraţiei ne conştientizează asupra faptului că nu e nevoie să îi schimbăm pe cei din jur ca să fim noi fericiţi. Este exact invers: cei din jur sunt prezenţi în viaţa noastră tocmai pentru că se potrivesc perfect cu ceea ce emitem! Avem mereu controlul, telecomanda e la noi, doar că suntem la început, suntem prima generaţie care învăţăm să o folosim conştient şi din acest motiv ne este mai greu.

 

“Inamicul” numărul unu este frica!

 

Afirmaţiile pozitive, panourile cu tăieturi din reviste, etc,  sunt instrumente de tranziţie, folosindu-le, într-un fel recunoaştem că frica este încă acolo dar noi ne facem curaj, ne “îmbărbătăm” că o putem transmuta. Important este să nu rămânem mult timp în acestă fază, căci ne pune într-o vibraţie de evitare a unei confruntări directe cu fricile noastre, cu durerea sau suferinţa, pe care încercăm să le ocolim.

Din acelaşi registru fac parte şi tehnicile de vizualizare în care ne predăm problemele în mâinile lui Iisus, a îngerilor sau le dizolvăm cu Flacăra Violet. Ne aduc o uşurare şi o ridicare temporară a vibraţiei dar nu ne absolvă de a ne face munca de curăţare în 3D! Atitudinea, reacţiile, automatismele, comportamentele învăţate şi repetate zeci de ani trebuiesc descompuse, înlăturăm ceea ce nu ne mai este de folos, reansamblăm sistemul şi stabilim astfel o nouă vibraţie.

 

Legea transformării

 

Pe lângă Legea Atracţiei şi Legea Vibraţiei, mai există o lege importantă pe care e nevoie să o luăm în considerare când lucrăm cu emoţiile joase, Legea Transformării.

In acest Univers nimic nu moare, totul se transformă. E important să înţelegem că nu putem “ucide” frica. Putem însă să o transformăm.

Frica este o energie, la fel ca orice altceva în Univers. Are o anumită frecvenţă de vibraţie care este foarte joasă.

Când ajungem să ne validăm pe noi înşine doar atunci când suntem iubiţi sau apreciaţi de ceilalţi, afirmăm sus şi tare că ne este teamă, că noi înşine nu credem că merităm ceva mai bun, că nu avem destulă iubire de sine, compasiune, înţelegere şi acceptare pentru noi înşine .

Adânc în noi sunt îngropate sentimente de ruşine, vinovăţie, nevrednicie, lipsă de importanţă, de respect, de stimă de sine, etc. Pe lângă toate acestea mai şi judecăm, acuzăm, facem pe alţii vinovaţi pentru nefericirea noastră, plângem cu disperare, ne plângem, ne autocompătimim…. Aceste energii nu au ce căuta în sistemul nostru dacă vrem să transmitem o vibraţie înaltă şi să atragem în câmpul nostru pe cineva cu acelaşi nivel de vibraţie.

Vestea bună este că putem transforma toate aceste emoţii joase  în energii mai înalte, opuse sentimentelor iniţiale:

 

1.Primeşte cu bucurie emoţiile care se ridică la suprafaţă 

Am fost învăţaţi să ne suprimăm emoţiile, să le îngropăm adânc, ca să nu simţim durerea. Nu conta cât de ferfeniţă eram pe dinăuntru, atâta timp cât afişam o atitudine pozitivă şi un zâmbet suav în faţa celorlaţi.

Emoţiile sunt însă GPS-ul nostru. Ele ne spun încotro ne îndreptăm. Dacă nu le ascultăm indicaţiile, ne rătăcim în propria viaţă! De câte ori nu aţi simţit că nu era locul vostru lângă un anumit partener? Ce aţi făcut cu emoţiile acelea de nemulţumire, frustrare, durere? Le-aţi îndepărtat din conştienţa voastră căci alte motivatii “sociale” păreau să facă mai mult sens pe moment.

A conştientiza toate emoţiile, indiferent dacă sunt pozitive sau negative, este primul pas către vindecare.

 

2.Nu te teme de “întunecimea” ta

O alta credinţă falsă este că trebuie să stai doar în energie pozitivă, să nu permiţi niciunei emoţii negative să te “atace”. Să te protejezi de negativitatea celorlalţi ridicându-ţi ziduri de protecţie…. Simplul gând că ai nevoie să te protejezi  “împotriva” a ceva sau cineva, atrage în câmpul tău situaţiile sau oamenii de care să te protejezi. Legea atracţiei nu doarme niciodată: unde îţi este focusul, acolo se duce şi energia ta. Iar energia ta  creează!

Apoi, când faci acest lucru, te împarţi în două: tu , cel care eşti rănit şi suferi, şi tu, cel care nu vrei să îţi oferi compasiune şi iubire ci te disociezi de partea rănită, judecând-o că nu se comportă adecvat, că nu s-a protejat, că a fost prea credulă, laşă, proastă, etc şi s-a lăsat rănită. Păi dacă tu însuţi nu eşti în stare să stai cu tine, să îţi oferi comfort, iubire, înţelegere, acceptare, cum să ai pretenţia să îţi vină toate acestea din partea altcuiva???

Fiecare dintre noi avem o parte întunecată. Cu umbra noastră lucrăm o viaţă întreagă şi e parte din scenariu!! 😉 Noi învăţăm prin contrast şi ne izbăvim prin alegere! Dacă nu ştii ce înseamnă să fii gelos,de exemplu, nu ai cum ajunge să simţi încrederea în tine şi plăcerea de a oferi celuilalt libertatea necesară pentru autoexprimare. Şi asta este o alegere conştientă. Asta îţi dizolvă umbra. Îmbrăţişează-ţi umbra şi dizolv-o , transformându-i energiile mai joase, prin chakra inimii , schimbându-i astfel vibraţia, transmutând-o în lumină.

 

3.Foloseşte Legea atenţiei

Cu cât îţi pui focusul mai mult pe iubire, cu atât mai mult se expandează. Când atenţia ta este îndreptată doar către suferinţele, dezamăgirile, trădările, despărţirile dureroase experimentate în toate relaţiile tale anterioare, atunci poţi fi sigur că asta vei crea şi pe mai departe.

Înţelege că trecutul nu mai există. Este doar retrăit de tine de fiecare data când ţi-l aminteşti. Tu îi dai energie şi putere, îl hrăneşti cu atenţia ta şi atunci nu are cum să moară.

Atenţie însă: fă tot ce poţi să înveţi din lecţiile trecutului, nu lecţiile trebuiesc uitate ci povestea “croşetată” de mintea noastră în jurul acelor circumstanţe. Amintiţi-vă că în Univers totul este neutru. Nimic nu are sens până nu îi conferim noi un sens, prin conştiinţa noastră.

Ca nişte creatori divini ce suntem, creăm prin intenţie şi atenţie. Ştiind acest lucru, supravegheaţi-vă mintea, nu o lăsaţi să hoinărească aiurea, focusaţi-vă pe lucrurile care vă plac, care vă aduc bucurie .

 

4.Pune-ţi mereu întrebarea esenţială

“Acest gest/ gând/ sentiment demonstrează iubirea pentru mine însămi/însumi?“ Nu te trăda! Învaţă să îţi asculţi inima! Învaţă să îţi acorzi credit, şi asta se întâmplă când ştii exact cine eşti şi cât de mult valorezi în ochii lui Dumnezeu!

Cu această întrebare energiile joase din mediu, de la alte persoane sau de la propriile gânduri, nu sunt acceptate în sistemul tău, ai un filtru personal care îţi protejează inima şi spiritul si care te ajuta sa faci alegeri corecte, in aliniere cu Sinele tau Inalt

 

5.Află şi cercetează programele limitative

Ca să ne putem exprima pe deplin şi pentru a experimenta iubirea visată e nevoie să ştim dacă nu cumva avem unele programe inconştiente care operează în fundal şi care ne sabotează toate încercările noastre de a intra într-o relaţie de iubire. Pentru acest lucru e bine să observaţi situaţiile repetitive din viaţa voastră, ele sunt un indicator foarte clar al blocajelor şi restricţiilor care vă împiedică realizarea obiectivului propus.

Pe lângă introspecţie, puteţi folosi hipnoza, regresiile în copilărie sau în alte vieţi anterioare şi înregistrările din Cronica Akashă. De multe ori aflu în Cronici,  la cei care nu reuşesc să îşi găsească un partener sau să îşi  întemeieze o familie, jurăminte de celibat sau castitate, contracte de suflet pereche, blesteme, sau energii negative care nu permit apropierea de un alt partener. Sunt programe adânc imprintate în camp şi care trebuiesc curăţate, eliberate, pentru a ne putea redobândi libertatea de a alege conştient şi asumat.

 

Concluzia finală ar fi că totul depinde de noi, de energia noastră, de vibraţia personală care magnetizează către noi persoana potrivită. Dacă primim parteneri “nepotriviţi” e nevoie să începem rapid munca de investigaţie a propriilor credinţe, intenţii, energii, emoţii, comportamente… pentru a vedea ce trebuie să schimbăm în noi înşine pentru a atrage ce ne dorim. Dacă nu primim niciun partener, atunci cu siguranţă avem de parcurs o perioadă în care să ne autocunoaştem, să ne curăţăm vibrational şi să ne adâncim în munca de înălţare a conştiinţei noastre. Şi Spiritul consideră că este cel mai bine să fie astfel pentru noi, spre binele nostru cel mai înalt.

Săptămâna viitoare, în newsletter-ul săptămânal, cei abonaţi vor primi informaţii despre “ Flăcările Gemene” :-) , un subiect de mare interes se pare, în ultimul timp, şi nu întâmplător  😉

Abonarea este gratuita si se poate face aici .

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol.

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Iubirea necondiţionată – în cuplu

Iubirea necondiţionată – în cuplu

Iubirea necondiţionată nu înseamnă să oferim totul sau să facem totul pentru cei la care ţinem. Şi mă refer la absolut toate tipurile de relaţii: parentale, romantice, de prietenie , etc.

De multe ori  cei care au pornit pe calea dezvoltării personale şi a evoluţiei sprirituale au experienţe de viaţă poate chiar mai neplăcute decât înainte de “trezire”, atunci când relaţionează cu partenerii de cuplu, lăsându-se  manipulaţi sau înjosiţi, umiliţi, trataţi urât, aceptând totul pentru că vor să integreze conceptul de iubire necondiţionată.

Pentru că în ultima perioadă lucrez cu persoane care trec prin astfel de încercări, am dorit ca articolul de astăzi să aducă unele clarificări referitoare la acest concept înţeles greşit uneori.

Copii fiind (pe vremea când maturii nu făceau cursuri de parenting) simţeam că nu mai suntem iubiţi atunci când făceam câte o prostie, când veneam cu note proaste şi eram certaţi, trimişi în camera noastră sau nu ni se mai vorbea o săptămână. Mecanismul pe care l-am învăţat a fost că trebuie să fii copil bun, să iei note mari şi să nu faci prostii, ca să meriţi să fii iubit.

Când am crescut, am simţit aceeaşi condiţionare în relaţiile romantice. În plus, a intervenit şi ideea de reciprocitate: “dacă eu iubesc cu o anume intensitate, atunci şi celălalt trebuie să facă la fel”. Mai departe, în căsnicie, alte condiţionări : “îmi iubesc soţia pentru că este /are/face/ oferă….ceva care mă face să mă simt iubit, altfel ….”.

Ei bine, unii dintre cei care au îmbrăţişat noua paradigmă şi care lucrează activ la elevarea lor sprirituală, au considerat că e bine să renunţe la absolut toate aceste condiţionări, sperând că practica  iubirii  necondiţionate îi poate aduce mai aproape de starea de iluminare.

A iubi necondiţionat înseamnă “în orice condiţii”, cum se spune la cununie : “la bine şi la greu, în vremuri de bucurie dar şi de suferinţă şi boală, în abundenţă sau în sărăcie …” dar nu înseamnă “indiferent de cum te comporţi tu sau de ce îmi faci tu mie”!  “ Te iubesc chiar dacă mă răneşti “ nu cred că e parte din niciun jurământ depus la oficierea căsătoriei.

Pe de altă parte, “la bine şi la rău” include şi greşeli, stupidităţi, prostii făcute de oricare dintre parteneri şi care , e drept, pot fi destul de provocatoare. Acceptarea şi înţelegerea defectelor umane, a iritărilor şi frustrărilor inerente într-o relaţie ţine şi de iubire dar şi de cât de confortabili suntem cu compromisul sau de ce considerăm a fi limita “negociabilului” în relaţia noastră.

 

Iubire necondiţionată sau frică?

 

A renunţa la propriile graniţe, la spaţiul nostru personal, şi a permite abuzul de orice fel nu face parte din ceea ce înseamnă iubirea necondiţionată. Aduce mai degrabă a frică: frica de a nu fi părăsit dacă nu respecţi cerinţele celuilalt, frica de singurătate şi frica de … neiubire. A nu fi iubit echivalează în mintea noastră, uneori, cu “nu merit să fiu iubit” sau “nu sunt în stare să fac pe cineva să ma iubească”, sau “sunt o persoană rea/ respingătoare/ neatractivă”. Toate acestea sunt credinţe limitative rădăcină şi e nevoie să explorăm exact de unde am primit aceste credinţe sau cum le-am dezvoltat.

Emoţiile asociate cu astfel de credinţe vin să tragă un semnal de alarmă , dându-ne de înţeles că e nevoie de vindecare în acea zonă. Iar vindecarea presupune întotdeauna să ne oferim iubire necondiţionată întâi nouă înşine. Numai asfel vom fi în stare să o oferim şi altora.

Când începem să ne iubim aşa cum suntem, ne consolidăm stima de sine, încrederea în propria putere interioară  şi, la un moment dat, realizăm că nu avem nevoie de validarea celorlalţi din jurul nostru pentru a ne simţi vrednici de iubire, frumoşi, divini.  Acest “antrenament” cu noi însine durează de obicei ani întregi în care ne deprogramăm , eliminând acele “fişiere virusate” ce constituie blocaje în calea devenirii noastre. În final înţelegem că nu suntem victimele nimănui, că suntem total responsabili pentru ceea ce am creat în realitatea noastră şi că valoarea personală nu are nimic de-a face cu ceea ce există la exterior. Iubirea de sine ne trezeşte din jocul melodramatic, de telenovelă, al vieţii.

E o lecţie importantă pentru majoritatea oamenilor  înţelegerea faptului că neiubirea de sine atrage către noi parteneri care ne vor reflecta exact aceeaşi emoţie şi, deci, nu ne vor iubi cum ne dorim , pentru că nici ei nu se iubesc pe ei înşişi. Jocul acesta continua, relaţie după relaţie, până când realizăm că nu e vorba despre cel din afara noastră, ci … de noi.

Iubirea adevărată, iubirea necondiţionată nu poată exista decât între egali, asta însemnând că fiecare dintre parteneri a învăţat să se iubească pe el însuşi necondiţionat. In astfel de relaţii nu mai poate fi vorba de abuz, şantaj emotional, nesiguranţă, suferinţă din dragoste, frică, pentru că nu se impun limite, nu se emit pretenţii, nu există intenţii ascunse, nu se încalcă graniţele personale.

Acceptarea fără judecată a greşelilor celuilalt este, în acest context, uşor de realizat: eşti stăpân pe tine şi pe ce simţi, nu te tânguieşti, nu te autocompătimeşti, înţelegi că reacţia celuilalt nu este problema ta ci propriul său proces de vindecare a rănilor profunde. Iubirea ta necondiţionată oferă un spaţiu sacru partenerului , în care acesta îşi poate vindeca rana.

Acceptarea presupune şi faptul că nu îngrădeşti partenerul în a face alegeri personale, că nu te aştepţi să aleagă anumite lucruri doar pentru a te face pe tine fericit. Nu controlezi deciziile celuilalt şi nu îţi impui punctul de vedere , laşi spaţiu celuilalt fără să te temi de consecinţe.

 

Iertarea face parte integrantă din iubirea necondiţionată

 

E posibil ca partenerul să spună sau să facă lucruri care nu ne sunt pe plac sau ne rănesc, dar dacă nu considerăm că e ceva  capital, de neacceptat, atunci e nevoie să aplicăm dictonul: ”urăşte păcatul, iubeşte păcătosul”, însemnând că putem vedea dincolo de fapta sa. Nu o aprobăm, nu suntem de acord cu ea, explicăm că ne-a rănit, dar ne arătăm dispuşi să iertăm pentru că nu vrem să permitem unor astfel de lucruri să interfereze cu iubirea noastră.

O astfel de alegere îl ajută pe celălalt să crească, să evolueze în acest spaţiu sacru creat, ştiind că este în continuare  iubit necondiţionat. Aici problema este că dacă se repetă de mai multe ori acestă situaţie, disponibilitatea sufletească a celuilalt de a fi deschis către iertare scade din ce în ce mai mult, până atinge un nivel critic, de unde iertarea nu mai este posibilă pentru că s-a depăşit nivelul acceptării asumate.

 

Iubirea necondiţionată înseamnă să iubeşti esenţa, miezul, scânteia divină a partenerului,

 

…care nu se modifică, indiferent de ceea ce face sau nu reuşeşte să facă. E o formă mai înaltă de iubire care se învaţă şi care trebuie practicată. Ne naştem cu ea dar reuşim să o ciunţim pe parcursul vieţii, astfel încât nu mai are destulă putere să acţioneze în noi.

Ca să înveţi şi să practici, însă, e nevoie de dorinţă, de voinţă şi de alegerea conştientă de a face acest lucru! Nu vine de la sine. Si atunci cred că iubirea necondiţionată e mai mult o acţiune, decât un sentiment. Sentimentul apare în urma unui stimul , în cazul acesta – exterior- de la afecţiunea, gesturile, comportamentul partenerului faţă de noi, sau de la simpla lui prezenţă, căci nu uitaţi că suntem energie pură, vibraţie, câmpul nostru singur influenţează instantaneu şi inconştient pe cei din jurul nostru. Aşadar iubirea e un rezultat al acestor stimuli, şi dacă e un efect, înseamnă automat că e condiţionată.

Iubirea necondiţionată este o opţiune personală, conştientă, o alegere de a acţiona în favoarea, spre mulţumirea şi plăcerea partenerului, indiferent dacă obţinem sau nu ceva în schimb de la acesta. Nu cerem modificarea comportamentului său, ca să îl iubim, nu pretindem o schimbare ca să oferim iubirea necondiţionat.

 

Matt Kahn, în “Dragostea este adevărată”, spune: Iubirea nu e un sentiment! E ceea care susţine şi hrăneşte pe cel care  experimentează orice gamă de sentimente. Şi când iubirea nu este un sentiment, cine te poate îmbrânci în afara lui? Iubirea e o armonie care ori inundă o inimă , ori înflăcărează două inimi, când unul dintre parteneri sau amândoi sunt hotărâţi să servească fericirii celuialt, fără să se excludă pe sine“.

 

Când ne îndrăgostim, în acea stare de “imponderabilitate” suntem orbiţi de dragoste şi avem  tendinţa să trecem peste orice defect, peste orice reacţie sau comportament al celuilalt. Unii cred că acesta este iubirea necondiţionată şi că ar trebui să luăm acea perioadă drept standard. Dar cât timp a fost posibil să păstrăm acea stare din “săptămâna chioară”, “luna de miere”, primul an de căsnicie…? Exact cât le spune şi denumirea. De ce? Pentru că totul este nou la început, partenerul e o energie neexperimentată până atunci şi totul e frumos până când partenerul se transformă în …tine. Începi să vezi în el fricile, nemulţumirile, rănile tale. E oglinda perfecta. Dar noi nu vrem să ne oglindim, vrem să fim îndrăgostiţi şi iubiţi!

În “Copacul Magic”, semnat de Talidari (pseudonim pentru un grup de artişti) se spune:

“iubirea necondiţionată nu înseamnă să fii orbit de dragoste ci, mai degrabă,

să hotărăşti că nimic nu este mai important decât iubirea”

 

 

Este corect să echivalăm iubirea cu realaţia?

 

Iubirea necondiţionată se poate exprima în orice tip de relaţie dar nu este relaţia! Aceasta s-ar putea numi “un parteneriat cu o anumită funcţionalitate”. Să laşi o relaţie necondiţionată, cred că ar fi ca un stat fără legi, ar duce inevitabil la anarhie sau la dominaţia uneia dintre părţi.

De câte ori nu aţi auzit de cupluri care au divorţat, căci relaţia nu funcţiona, dar partenerii au continuat să se iubească ? Au continuat să vadă “esenţa” omului , darul pe care l-a adus fiecare în viaţa celuilalt. Uneori, a ieşi dintr-o relaţie disfuncţională este un gest de iubire necondiţionată. Şi ţi se permite să faci asta tocmai pentru că relaţia în sine, ca “instituţie” are reguli, legi de guvernare ce includ şi procedura de încheiere când condiţiile nu sunt îndeplinite.

Prin gestul tău de a ieşi din acea relaţie afirmi că înţelegi nevoia fiecăruia dintre voi de a experimenta lucruri diferite, deoarece aveţi lecţii diferite de viaţă, sau faptul că etapa din existenţa voastră în care aţi avut nevoie să vă oglindiţi unul pe celălalt s-a terminat şi fiecare porneşte într-o altă etapă de dezvoltare şi evoluţie, îmbogăţit de experienţele şi sentimentele trăite împreună pe parcursul relaţiei.

 

La un nivel mai înalt, dragi co-creatori, iubirea necondiţionată e un camp de energie inter-dimensională capabilă să capteze un tipar energetic de o frecvenţă mai joasă şi să îl transmute într-o energie de frecvenţă superioară. Iar acest lucru este parte din misiunea celor treziţi şi care s-au oferit voluntari să participe la acestă schimbare majoră care ne afectează pe noi toţi,  pe mama Gaia/ Pământ, inclusiv. Si aceasta ar fi o explicaţie mai “ezoterică” pentru a înţelege de ce vă apar în faţă tot felul de circumstanţe sau persoane cu care este nevoie să vă testate şi antrenaţi  “muşchiul” iubirii necondiţionate :-)

I see you 😉

 

credit imagine : Cameron Gray 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Te ce crezi despre iubirea neconditionata?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Nevoia de încheiere

Nevoia de încheiere

În  orice naraţiune,  avem o introducere, un cuprins si o încheiere pentru a face sens acea lectură, pentru a ne putea lua de acolo învăţăturile, lecţiile de viaţă, pentru a ne simţi împliniţi, satisfăcuţi cognitiv sau curăţaţi prin catharsis.  Şi la un film când mergem iar finalul este “în coadă de peşte” , parcă nu suntem mulţumiţi, parcă nu ne găsim liniştea neştiind cum s-a terminat povestea. A încerca să umplem noi spaţiile goale cu propriile presupuneri, nu este prea satisfăcător pentru mintea noastră care vrea să ştie exact ce s-a întâmplat, cum a fost pedepsit personajul negativ , dacă eroina l-a găsit pe alesul inimii sau încă îl caută….

La fel şi în viaţă, trăim diferite episoade, întâlnim oameni diverşi, avem relaţii complexe iar când acestea nu îşi găsesc o încheiere clară, o concluzie, o înţelegere suficientă şi satisfăcătoare pentru toţi cei implicaţi, atunci ani de zile ( poate chiar o viaţă de om) putem rămâne suspendaţi ,  însetaţi după o frază care să ne aducă înţelegere sau alinare.

Nevoia de încheiere poate fi descrisă ca o dorinţă de a obţine o informaţie care să ne ajute să închidem un subiect care pare acum ambiguu, neclar, nesigur.  De ce avem acestă nevoie? Pentru că doar aşa ne putem afla liniştea, doar aşa sufletul nostru poate trage linie, pentru a o lua de la capăt. Avem nevoie de o încheiere ca să ne recăpătăm stabilitatea, încrederea în sine, curajul de a porni mai departe.

Relaţiile neîncheiate ne ţin prizonieri într-o mlaştină a trecutului , cu cât încercăm mai cu sârg să ne răspundem la întrebări de genul: “de ce oare nu …?”, “ce am greşit atunci?”, “ a fost vina mea?”, “ ce-ar fi putut să fie dacă…..? ” , “oare a fost doar în mintea mea?”, “m-am înşelat singur/ă?” … cu atât mai tare ne afundăm şi gustăm din apele amare şi sălcii ale îndoielii, tristeţii , regretului şi neîmplinirii.

Dacă nu am încheiat corespunzător un anumit capitol al vieţii, nu ne găsim liniştea. Acest lucru ne convinge din ce în ce mai mult că nu avem niciun control asupra vieţii noastre iar acestă idee ne face să ne panicăm, căci nu aşa era de presupus să se întâmple lucrurile pe acea cale dreaptă , ordonată şi frumos bordurată a vieţii noastre ideale.

Problema este că atâta timp cât o situaţie trecută nu este frumos împachetată şi nu îi punem fundiţa şi eticheta  corespunzătoare: “ amintire minunată”, “ experienţă”, “lecţie”, “feed-back”, “învăţătură de minte” :-) , etc, suntem blocaţi, nu permitem altor experienţe noi să curgă prin noi, scurtcircuităm fluxul vieţii, bunăstarea, fericirea, expandarea.

De obicei,  există trei moduri în care se abordează acestă situaţie :

 

  1. Calea cea mai rapidă de ieşire este să generăm explicaţii plauzibile

 

Fiindcă dorim să ne găsim liniştea şi să ne continuăm viaţa, atunci inventăm explicaţii care să ne fie categoric favorabile şi nu le mai dăm drumul, repetăm aceste scuze sau explicaţii până la sfârşitul vieţii, încercând să nu mai căutăm şi altceva,  dintr-o nevoie de a ne apăra de alte posibile “complicaţii”. De exemplu, ca să nu ne scadă stima de sine sau pentru a nu fi obligaţi să căutam mai adânc în noi o motivaţie mai corectă,  spunem tuturor : “ M-a părăsit logodnica de la 20 de ani fiindcă sigur avea pe altcineva şi nu a vrut să recunoască”

Dar acesta este doar un mecanism de apărare, ne ajută să facem faţă sentimentelor de trădare, nevrednicie, lipsă de valoare, etc. E o “încheiere forţată” care ne împiedică să vedem imaginea de ansamblu , ne conduce inevitabil către a lua decizii fără a avea toate datele necesare.  Ne amăgim singuri, doar ca să nu doară.

 

  1. Ne transformăm în detectivi particulari

 

Pentru că relaţia nu este încheiată corespunzător, avem nevoie de clarificări pe care , dacă nu suntem în stare să le solicităm direct, trebuie să le obţinem “prin efort propriu”. Asta înseamnă că începem să ne interesăm la vecina de bloc dacă  “fostul/ fosta” are pe cineva, dacă a fost văzut/ă în compania altcuiva, apoi, peste ani, dacă s-a căsătorit, dacă are copii , unde lucrează ….Intre timp tu eşti singur/ă şi nu reuşeşti să îţi găseşti un partener pentru că tot focusul şi energia ta sunt  pe “iubirea vieţii”.

După ce că oricum suferi şi esti neîmplinit, mai devii şi uşor caraghios sau “de râsul târgului” dacă foste prietene sau vecine află că  încerci prin orice tertip să mai afli ceva despre “ex”. Dar asta pare să nu conteze pentru tine, atâta timp cât informaţiile aflate îţi mai potolesc dorul sau te ajuta să te linişteşti când vezi că nu mai există nicio şansă.

 

  1. Suferim în tăcere, auto-flagelându-ne

 

Mai există posibilitatea să fii prea mândru/ă sau prea demn/ă şi să nu te “cobori” la gesturi ca cele descrise anterior şi atunci te refugiezi în singurătate, te închizi “în turnul de ivoriu” , cu tot cu inimă, normal, şi  îţi creezi o lume a ta, fantastică, în care “Ex” a avut o motivaţie serioasă, dar necunoscută ţie, ce l-a făcut să se retragă ( sau să aleagă eventual pe o prietenă foarte bună de-a ta cu care s-a căsătorit şi are doi copii deja :-) ).  Ceea ce este cu adevărat periculos, este că începi să dezvolţi diferite complexe de inferioritate , gen “nu sunt suficient de ….. bună/ frumoasă/ deşteaptă/ sexy….” , care, odată însuşite şi repetate ajung să îţi determine realitatea, pentru că Legea Atracţiei nu doarme niciodată şi nu este deloc impresionată de cât de victimă te consideri tu. Ea doar va aduce către tine alte situaţii similare pe care le atragi prin frecvenţa ta de vibraţie.

 

Nevoia de încheiere poate fi foarte uşor potolită dacă ne propunem serios să COMUNICAM deschis cu celălalt. Păi , şi dacă e aşa de simplu, de ce nu o facem? Pentru că suntem conduşi de către Ego-ul nostru care vrea cu orice chip să ne ferească de suferinţă, ruşine, jenă, respingere, sau de pierderea încrederii în noi înşine .

Un simplu telefon şi o frază directă, neutră, prietenească,  vă pot salva de ani de frământări şi nelinişti : “ …simt că au rămas câteva lucruri nespuse / nelămurite între noi ,  pe mine personal m-ar ajuta să încheiem această relaţie conştient şi cu toate lucrurile clare, fără presupuneri sau interpretări subiective;  cum ţi se pare dacă am discuta la o cafea?” . Un refuz direct la o astfel de invitaţie … v-a dat deja încheierea de care aveaţi nevoie , căci nu cred că ar fi fost de preferat să rămâneţi alături de o persoană ca aceasta. Meritaţi mai mult de atât!

 

 

Există trei aspecte importante legate de nevoia de încheiere:

 

 

  1. Ideal ar fi să nu o căutăm în exterior ci să plonjăm în adâncul nostru pentru a putea restabili echilibrul . Dacă am fi aliniaţi cu Sinele nostru, dacă am fi ferm stabilizaţi în centrul fiinţei noastre, atunci am înţelege că aceste episoade sunt doar parte din traseul vieţii din care învăţăm anumite lecţii sau ajungem să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine. Nimic nu e întâmplător, totul are un rost şi ne ajută la evoluţia noastră spirituală. Un exerciţiu bun ar fi să scrii pe o foaie tot ce ai învăţat despre tine pe parcursul acelei relaţii care s-a terminat. A meritat? Nu eşti cumva mai puternic/ă?  Stai faţă în faţă cu umbra ta şi înţelege că vrea doar să te ajute să conştientizezi şi să cureţi acele aspecte din tine ce nu îţi mai sunt de folos.

 

  1. Dacă eşuăm în a încheia corect o relaţie, atunci următoarea va avea categoric un start neclar, ezitant, lipsit de onestitatea ce i-ar fi necesară. Modul în care închei o relaţie îţi stabileşte platforma pentru următoarea. Nu vă aşteptaţi ca timpul să vindece totul. Timpul nu vindecă! Doar acoperă şi amorţeşte durerea. Atâta timp cât nu s-a încheiat clar o relaţie, partenerii sunt încă energetic conectaţi, indiferent de ce distanţă este între ei sau de cât timp a trecut de la despărţire. Mai mult decât atât, energia distorsionată se ataşează de membrii cuplului care o proiectează pe următorul partener, re-creând astfel durerea din trecut şi conflictele.

 

  1. Uneori, există şi cauze “obiective” pentru care simţim că o încheiere nu este suficientă pentru a putea să ne continuăm drumul în viaţă. In Cronica Akasha se întâmplă să găsesc frecvent contracte de suflet pereche, jurăminte de castitate sau celibat,relaţii karmice, fragmente de suflet date unui fost partener sau primite de la fostul partener , şi multe alte astfel de lucruri. Aşadar, dacă aveţi fragmente din sufletul partenerului, cu siguranţă despărţirea de acesta nu e chiar floare la ureche , deşi la nivel mental totul pare deja hotărât şi necesar. E nevoie să vă recuperaţi fragmentele personale şi să le înapoiaţi pe cele ale partenerului ca să puteţi avea capacitatea de a face decizii clare, stand doar în energia proprie, fără “interferenţe” dinafară. Tehnica Realinierea Sufletului, tăierea corzilor, bioenergoterapia,  lucrul cu umbra şi corpul durere, hipnoza,  sunt procedee prin care puteţi să vă refaceţi câmpurile şi centrii energetici şi să fiţi din nou în acord cu sufletul vostru .

 

Odată “reîntregiţi”, nevoia de încheiere care vine preponderen de la Ego, nu mai este atât de acută, vă puteţi recăpăta liniştea şi rescrie cursul vieţii liberi de orice constrângeri şi piedici .

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Sursa imagine – Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach si Trainer. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

 

© Copyright Cristina Tomescu 2016

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/

Esti dezamagit de ceilalti ?

Esti dezamagit de ceilalti ?

In sesiunile  individuale de coaching întâlnesc foarte des acestă temă: dezamăgirea față de comportamentul celor din jur, fie că este vorba de şefi, colegi de muncă, parteneri de afaceri, prieteni, rude mai îndepărtate sau mai apropiate, parteneri de viață sau proprii noștri copii.

In acest context apar întrebări (retorice, de obicei)  de genul : “ cum de MI-a putut face asta?”, “ de ce s-a purtat aşa cu MINE?”, “ după tot ce am făcut pentru el/ ea, aşa Mă răsplăteşte?”… Formulările  dezvăluie imediat cât de “in plex” primim reacția celuilalt, cât de personal este interpretat gestul lui, precum şi toată povestea țesută în jurul evenimentului.

Stările prin care se manifestă de obicei dezamăgirea sunt de frustrare, enervare, furie, judecată, durere, dezamăgire, sentimentul adânc de trădare şi neapreciere a efortului nostru. Uneori se ajunge şi mai profund, afectându-ne încrederea în noi , stima de sine sau punând sub semnul întrebării propria noastră valoare.

In general ne place să credem că suntem stăpâni pe situație, că putem controla ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi cu noi, că ne putem planifica şi conduce viața după placul inimii noastre.  Numai că atunci când vine vorba de relații, nu mai suntem doar noi singuri implicați, mai există şi cealaltă persoană care , la fel, crede că este stăpână pe situație, că poate controla ce se întâmplă, etc, exact cum gândim şi noi.

Ce se întâmplă este că se produce o ciocnire între dorințele, planurile şi acțiunile noastre proprii şi dorințele, planurile şi acțiunile celuilalt. Suntem unici , fiecare avem emoțiie noastre, credințele, valorile, rănile, fricile noastre  care ne determină să ne formulăm o perspectivă unică asupra vieții.

Egoul fricos , mândru sau  competitiv intră în acțiune şi încearcă să devină păpuşar, să manipuleze pe celălalt, să determine anumite reacții sau emoții la celălalt, astfel încât să evite durerea, judecata, pedeapsa, sau să primească ceea ce îşi doreşte: iubire, siguranță, acceptare, mângâiere…

Când nu reuşeşte, este dezamăgit total.

Ce este, în fond, dezamăgirea? Este un adânc sentiment de tristețe sau neplăcere determinat de faptul că dorințele, visele, speranțele, aşteptările noastre nu s-au împlinit, lucrurile nu au mers aşa cum  am vrut noi.

Ei bine, din această definiție ne dăm imediat seama de motivul adevărat care stă în spatele durerii, a suferinței noastrenoi proiectăm asupra celorlați propriile noastre vizuni, dorințe şi planuri şi ne aşteptăm ca ei să ne facă pe plac şi să se comporte conform modelului pe care îl avem noi în mintea noastră.

Si atunci când ne surprindem iubitul/ iubita (cu care credeam că ne vom căsători), la film cu altcineva, când soțul nu se implică în gospodărie aşa cum ne aşteptăm noi, când copilul nostru nu este printre premianții clasei sau nu ia în serios lecțiile de pian plătite cu  ceva efort din partea noastră,  atunci când şeful ne sare de la mărirea de salariu sau  îl promovează în postul rămas vacant pe un nou venit şi nu pe noi care ştim tot ce se întâmplă în firmă…. atunci ne simțim neapreciați, trădați, înşelați, durerea e maximă şi ne prăbuşim cu zgomot în abisul dezamăgirii.

Am spus “cu zgomot” pentru că, în majoritatea cazurilor, dezamăgirea este exprimată prin reproşuri, țipete, acuze, amenințări, gesturi necugetate şi chiar injurii. Există şi multe cazuri în care dezamăgirea e atât de profundă încât ne retragem în cochilia noastră fără cuvinte, ne lingem rănile în tăcere, eventual plănuind scenarii de răzbunare ca în filme sau, din contra, simțindu-ne atât de mici şi neimportanți, atât de lipsiți de valoare şi merit, încât ajungem la cealaltă extremă: ne permitem să gândim că mai bine am dispărea cu totul de pe fața pământului.

V-ați întrebat vreodată cine simte de fapt toate aceste lucruri? Cine se lasă antrenat în sarabanda acesta de emoții ? Cine este de fapt dezamăgit? Ego-ul.

Dezamăgirea ca şi sentiment este o “făcătură”, o iluzie creată de către mintea noastră pentru că Ego-ului îi place să îşi plângă de milă, să se simtă prost, să se considere o victimă. La urma urmei, chiar şi asta e o formă de manipulare pentru că indirect strigă Universului: “uite cât de mult sufăr, aşa că te invit să mă strângi în brațe, să ma consolezi şi să îmi dai şi-un premiu : ori îl faci tu pe cel care m-a dezamăgit  să îşi schimbe părerea, comportamentul, sentimentele față de mine, ori îmi dai altceva mai bun (alt iubit, alt soț, alt job, alt şef, realizări pe alte planuri din partea copilului (eventual.. nu ar strica şi să-şi ceară scuze cu lacrimi în ochi pentru cât de neascultător şi copil problemă fost pentru mine, cel/cea care mi-am sacrificat tinerețea pentru el !” :-) )

Dezamăgirea e un deserviciu pe care ni-l aducem pentru că nu are nimic  de-a face cu evoluția noastră socială sau spirituală şi ne consumă şi foarte multă energie ca să alimentăm iluzia. In newsletter-ul de săptămâna viitoare (abonarea este gratuită şi se face de aici) vă voi detalia paşii de urmat pentru a trece elegant prin acesta experiență.

Acum vă propun să stabilim etapa preliminară:

 

Ce ar trebui să avem în vedere înainte de a ne lăsa pradă dezamăgirii?

 

1. Nimic nu ți se întâmplă fără un motiv

 

Dacă ai experimentat aceste circumstanțe şi sentimente, înseamnă că ai avut nevoie de o astfel de lecție. Cu siguranță nu este prima data când simți dezamăgire dar poate până acum nu ai reuşit să mergi mai departe, să te detaşezi de întâmplare în sine, cu toate detaliie ei dureroase. Ai rămas acolo, în băltuța autocompătimirii sau din contra, în frustrare şi furie dar nu ai reuşit să schimbi focusul şi să te întrebi: “Ce pot învăța de aici ?” Aceasta e întrebarea care te propulsează înainte pe calea evoluției tale.

Dacă accepți ideea că tu ai ales să vii pe Pământ şi să joci jocul vieții, atunci bucură-te de călătorie, şi când e bine şi frumos şi când e furtună. E nevoie să fim încântați mereu de procesul  prin care trecem către devenirea noastră şi pentru asta e necesară o minte setată pe ideea de învățare continuă, o minte deschisă către obținerea şi desăvârşirea măiestriei  noastre în a trăi conştient, intens şi cu sens. Acest lucru previne dezamăgirea.

“Frumuseţea e că prin dezamăgire poţi obţine claritate, şi odată cu claritatea vine convingerea şi adevărata originalitate” – Conan O’Brien

 

2. Rămâi cât mai mult în prezent

 

Recunosc că este un exercițiu destul de provocator care ia ceva timp, mai ales că nu am fost învățați să trăim în acest mod, însă conştientizarea faptului că noi trăim în mintea noastră în 95% din timp este un început destul de promițător. Mintea hoinăreşte peste tot, nu este atentă la momentul prezent, alege doar ceea ce vrea ea să audă, etichetează pe baza unei jumătăți de fraze doar, omițând restul, fuge când în trecut , când în viitor….se pierde în cele peste 60 000 de gânduri câte avem pe zi…

Si atunci, a trăi în prezent, a fi atent la ceea ce spune celălalt, a asculta activ , a pune întrebări lămuritoare (cu scopul de a înțelege şi nu de a contrazice!), a încerca să fim empatici, să  vedem motivul unui comportament sau  intenția din spatele lui , ne ajută să evităm sentimentele de dezamăgire.

 

3. Orice întâmplare este neutră, noi îi dăm sens

 

Absolut tot ce ni se întâmplă în viață are un caracter neutru. Noi etichetăm experiența în bună-rea, în funcție de ego-ul nostru care, la rândul lui, este influențat de credințele şi valorile noastre, de experiențele precedente şi de acel aspect al nostru numit “umbră”.

Ceea ce pentru un om poate reprezenta o trădare, pentru altul poate părea o oportunitate de a cunoaşte caracterul oamenilor sau de a se îndrepta către un drum nou. Rămâi deschis către un sens mai înalt, nu ştii încă ce rol are acestă experiență în viața ta sau înspre ce te duce. Permite-i doar să fie.

 

4. Invață să iesi din poveste

 

Oarecum legat de punctul anterior, e bine să conştientizăm diferența între experiența dureroasă propriu-zisă şi toată povestea pe care mintea noastră o țese în jurul acelei experiențe.  De multe ori durerea ar fi de mai scurta durată sau mai blândă dacă noi nu am adăuga deasupra şi propriile noastre interpretări şi răsuciri de situație. Dacă peste faptul că iubitul te-a mințit sau ți-a ascuns ceva, tu vii cu propria poveste … despre cum la fel s-a intamplat şi mamei tale,  sau aşa ți-a făcut şi iubitul anterior sau că tu eşti fără noroc,  ai cununiile legate,  eşti prea credulă sau nu îndeajuns de frumoasă/ sexy/ deşteaptă, etc , atunci va fi mult mai greu să ieşi din dezamăgire, să înveți ceva din ea si să îți continui viața.

 

“Când se întâmplă ceva care te dezamăgeşte, nu înrăutăți situația spunându-ți tot felul de poveşti în mintea ta despre acea situație. Renunță şi doar simte dezamăgirea, nu o agrava cu poveştile tale“ – Pema Chodron

 

5. Totul este trecător, nimic nu durează o veşnicie

 

Chiar dacă treci prin  momente dureroase, nu te lăsa copleşit/ă de situație! Ok, eşti la pământ, suferi, dar nu va dura o veşnicie! Rumi spunea că “orice rană sufletească este locul prin care intră Lumina în noi”. Acceptă faptul că poate aveai nevoie de o astfel de “scuturătură” dar că încă nu poți desluşi cu claritate motivul, deocamdată.

Dacă reuşeşti să vezi situația un pic de deasupra, cât să capeți mai multă claritate sau perspectivă , îți vei aminti că ai trecut şi prin alte situații dureroase dar că azi abia îți mai poți aminti de ele, sau că de fapt ce ai interpretat tu atunci ca fiind un lucru rău s-a dovedit a fi o mare cotitură spre ceva mai bun în viața ta. Poate e acelaşi lucru şi în cazul de față.

Viața e formată din valuri care vin şi pleacă, la fel ca şi fluxul şi refluxul , nimic nu e static iar când Dumnezeu închide o uşă, o fereastră se poate deschide.

Nu uita totuşi să desprinzi ceva învățătură din experiența ta, pentru că astfel te asiguri că nu se va mai repeta în viitor.

 

“Bucuria este uneori o binecuvântare, dar de multe ori e o cucerire. Clipa noastră magică ne ajută să ne schimbăm şi ne trimite în căutarea visurilor noastre. Da, vom suferi, ne va fi greu, şi vom trece prin multe dezamăgiri, dar toate sunt trecătoare, nu lasă urme permanente. Si într-o zi, vom privi în urmă, cu mândrie şi încredere la călătoria pe care am făcut-o”― Paulo Coelho

 

6. Nu eşti o victimă

 

Legea atracției, exact ca şi gravitația, este imparțială!  Nimeni nu “îți face” nimic! Tu atragi totul în viața ta, prin modul în care gândeşti , prin credințele pe care le ai , prin vibrația pe care o  transmiți în Univers. Se spune că atunci când arăți cu degetul către un altul, restul degetelor tale sunt îndreptate către tine însuți…  şi atunci, poate e momentul să te întrebi : Cât îți asumi din acestă “vină”? Cât de responsabil/ă eşti pentru propria realitate manifestă? Iti asumi rolul  de Creator deliberat sau doar reacționezi la circumstanțe? Unde anume ai greşit şi tu? In ce fel te-ai dezamăgit tu pe tine insăți/ însuți în viață, încât acestă vibrație specifică este atât  de activă  în câmpul tău şi atrage situații similare?

 

7. Nu uita de contractele semnate

 

Relațiile sunt modul cel mai eficient în care învățăm în această dimensiune. Aşa că atunci când ne pregătim să plonjăm în acestă călătorie, “aranjamentele de drum” sunt bine puse la punct înainte de plecare.  :-)

In funcție de ce anume ne dorim să experimentăm şi să învățăm, ne alegem partenerii de joc, ne distribuim rolurile şi stabilim scenariul.

Nu uita niciodată că cei mai mari duşmani sunt şi cei mai buni prieteni. Si dacă ei nu au făcut altceva decât să urmeze scenariul pe care l-ați scris împreună, atunci pe cine te superi? De ce eşti dezamăgit?

 

Viața nu are sens dacă nu o trăim cu bucurie, cu încredere şi multă curiozitate. Dacă îți permiți să fii oprit din drumul tău de un eveniment care te-a făcut să te simți înşelat, şi devii posac, retras, urâcios sau meschin, atunci e ca şi când ai refuza să mai pleci în Hawaii deşi ai câştigat excursia vieții tale, pentru simplul motiv că la aeroport ți s-a rupt tocul de la un pantof !!!  Baga-l în buzunar, îl repari mai târziu, mergi un pic şontâc până la avion, sau … descalță-te şi pluteşte în continuare către visul tău!!! Merită!

 

“Principiile de bază pentru o viață plenară includ capacitatea de a face față problemelor cu curaj, dezamăgirilor cu bună dispoziție şi încercărilor cu umilință”  – Thomas S Monson

 

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Sursa imagine titlu:Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul:https://www.quantumcoaching.ro/dezamagirea

 

Ce poţi realiza prin Quantum Coaching ?
  • înveti să foloseşti Conştiinta pentru a schimba legile fizicii si ale biologiei,
  • devii un creator deliberat al vieţii tale,
  • te eliberezi din inchisoarea propriei minti
  • preiei controlul asupra lumii tale interioare
  • iţi aminteşti cine eşti TU cu adevărat şi care ţi-e menirea.
Începe cu primul pas: introdu numele tău si adresa de mail şi iţi voi trimite imediat, gratuit, cartea « True North » pentru a te ajuta să-ţi descoperi misiunea in viaţă.