Iubirea necondiţionată – în cuplu

Iubirea necondiţionată – în cuplu

Iubirea necondiţionată nu înseamnă să oferim totul sau să facem totul pentru cei la care ţinem. Şi mă refer la absolut toate tipurile de relaţii: parentale, romantice, de prietenie , etc.

De multe ori  cei care au pornit pe calea dezvoltării personale şi a evoluţiei sprirituale au experienţe de viaţă poate chiar mai neplăcute decât înainte de “trezire”, atunci când relaţionează cu partenerii de cuplu, lăsându-se  manipulaţi sau înjosiţi, umiliţi, trataţi urât, aceptând totul pentru că vor să integreze conceptul de iubire necondiţionată.

Pentru că în ultima perioadă lucrez cu persoane care trec prin astfel de încercări, am dorit ca articolul de astăzi să aducă unele clarificări referitoare la acest concept înţeles greşit uneori.

Copii fiind (pe vremea când maturii nu făceau cursuri de parenting) simţeam că nu mai suntem iubiţi atunci când făceam câte o prostie, când veneam cu note proaste şi eram certaţi, trimişi în camera noastră sau nu ni se mai vorbea o săptămână. Mecanismul pe care l-am învăţat a fost că trebuie să fii copil bun, să iei note mari şi să nu faci prostii, ca să meriţi să fii iubit.

Când am crescut, am simţit aceeaşi condiţionare în relaţiile romantice. În plus, a intervenit şi ideea de reciprocitate: “dacă eu iubesc cu o anume intensitate, atunci şi celălalt trebuie să facă la fel”. Mai departe, în căsnicie, alte condiţionări : “îmi iubesc soţia pentru că este /are/face/ oferă….ceva care mă face să mă simt iubit, altfel ….”.

Ei bine, unii dintre cei care au îmbrăţişat noua paradigmă şi care lucrează activ la elevarea lor sprirituală, au considerat că e bine să renunţe la absolut toate aceste condiţionări, sperând că practica  iubirii  necondiţionate îi poate aduce mai aproape de starea de iluminare.

A iubi necondiţionat înseamnă “în orice condiţii”, cum se spune la cununie : “la bine şi la greu, în vremuri de bucurie dar şi de suferinţă şi boală, în abundenţă sau în sărăcie …” dar nu înseamnă “indiferent de cum te comporţi tu sau de ce îmi faci tu mie”!  “ Te iubesc chiar dacă mă răneşti “ nu cred că e parte din niciun jurământ depus la oficierea căsătoriei.

Pe de altă parte, “la bine şi la rău” include şi greşeli, stupidităţi, prostii făcute de oricare dintre parteneri şi care , e drept, pot fi destul de provocatoare. Acceptarea şi înţelegerea defectelor umane, a iritărilor şi frustrărilor inerente într-o relaţie ţine şi de iubire dar şi de cât de confortabili suntem cu compromisul sau de ce considerăm a fi limita “negociabilului” în relaţia noastră.

 

Iubire necondiţionată sau frică?

 

A renunţa la propriile graniţe, la spaţiul nostru personal, şi a permite abuzul de orice fel nu face parte din ceea ce înseamnă iubirea necondiţionată. Aduce mai degrabă a frică: frica de a nu fi părăsit dacă nu respecţi cerinţele celuilalt, frica de singurătate şi frica de … neiubire. A nu fi iubit echivalează în mintea noastră, uneori, cu “nu merit să fiu iubit” sau “nu sunt în stare să fac pe cineva să ma iubească”, sau “sunt o persoană rea/ respingătoare/ neatractivă”. Toate acestea sunt credinţe limitative rădăcină şi e nevoie să explorăm exact de unde am primit aceste credinţe sau cum le-am dezvoltat.

Emoţiile asociate cu astfel de credinţe vin să tragă un semnal de alarmă , dându-ne de înţeles că e nevoie de vindecare în acea zonă. Iar vindecarea presupune întotdeauna să ne oferim iubire necondiţionată întâi nouă înşine. Numai asfel vom fi în stare să o oferim şi altora.

Când începem să ne iubim aşa cum suntem, ne consolidăm stima de sine, încrederea în propria putere interioară  şi, la un moment dat, realizăm că nu avem nevoie de validarea celorlalţi din jurul nostru pentru a ne simţi vrednici de iubire, frumoşi, divini.  Acest “antrenament” cu noi însine durează de obicei ani întregi în care ne deprogramăm , eliminând acele “fişiere virusate” ce constituie blocaje în calea devenirii noastre. În final înţelegem că nu suntem victimele nimănui, că suntem total responsabili pentru ceea ce am creat în realitatea noastră şi că valoarea personală nu are nimic de-a face cu ceea ce există la exterior. Iubirea de sine ne trezeşte din jocul melodramatic, de telenovelă, al vieţii.

E o lecţie importantă pentru majoritatea oamenilor  înţelegerea faptului că neiubirea de sine atrage către noi parteneri care ne vor reflecta exact aceeaşi emoţie şi, deci, nu ne vor iubi cum ne dorim , pentru că nici ei nu se iubesc pe ei înşişi. Jocul acesta continua, relaţie după relaţie, până când realizăm că nu e vorba despre cel din afara noastră, ci … de noi.

Iubirea adevărată, iubirea necondiţionată nu poată exista decât între egali, asta însemnând că fiecare dintre parteneri a învăţat să se iubească pe el însuşi necondiţionat. In astfel de relaţii nu mai poate fi vorba de abuz, şantaj emotional, nesiguranţă, suferinţă din dragoste, frică, pentru că nu se impun limite, nu se emit pretenţii, nu există intenţii ascunse, nu se încalcă graniţele personale.

Acceptarea fără judecată a greşelilor celuilalt este, în acest context, uşor de realizat: eşti stăpân pe tine şi pe ce simţi, nu te tânguieşti, nu te autocompătimeşti, înţelegi că reacţia celuilalt nu este problema ta ci propriul său proces de vindecare a rănilor profunde. Iubirea ta necondiţionată oferă un spaţiu sacru partenerului , în care acesta îşi poate vindeca rana.

Acceptarea presupune şi faptul că nu îngrădeşti partenerul în a face alegeri personale, că nu te aştepţi să aleagă anumite lucruri doar pentru a te face pe tine fericit. Nu controlezi deciziile celuilalt şi nu îţi impui punctul de vedere , laşi spaţiu celuilalt fără să te temi de consecinţe.

 

Iertarea face parte integrantă din iubirea necondiţionată

 

E posibil ca partenerul să spună sau să facă lucruri care nu ne sunt pe plac sau ne rănesc, dar dacă nu considerăm că e ceva  capital, de neacceptat, atunci e nevoie să aplicăm dictonul: ”urăşte păcatul, iubeşte păcătosul”, însemnând că putem vedea dincolo de fapta sa. Nu o aprobăm, nu suntem de acord cu ea, explicăm că ne-a rănit, dar ne arătăm dispuşi să iertăm pentru că nu vrem să permitem unor astfel de lucruri să interfereze cu iubirea noastră.

O astfel de alegere îl ajută pe celălalt să crească, să evolueze în acest spaţiu sacru creat, ştiind că este în continuare  iubit necondiţionat. Aici problema este că dacă se repetă de mai multe ori acestă situaţie, disponibilitatea sufletească a celuilalt de a fi deschis către iertare scade din ce în ce mai mult, până atinge un nivel critic, de unde iertarea nu mai este posibilă pentru că s-a depăşit nivelul acceptării asumate.

 

Iubirea necondiţionată înseamnă să iubeşti esenţa, miezul, scânteia divină a partenerului,

 

…care nu se modifică, indiferent de ceea ce face sau nu reuşeşte să facă. E o formă mai înaltă de iubire care se învaţă şi care trebuie practicată. Ne naştem cu ea dar reuşim să o ciunţim pe parcursul vieţii, astfel încât nu mai are destulă putere să acţioneze în noi.

Ca să înveţi şi să practici, însă, e nevoie de dorinţă, de voinţă şi de alegerea conştientă de a face acest lucru! Nu vine de la sine. Si atunci cred că iubirea necondiţionată e mai mult o acţiune, decât un sentiment. Sentimentul apare în urma unui stimul , în cazul acesta – exterior- de la afecţiunea, gesturile, comportamentul partenerului faţă de noi, sau de la simpla lui prezenţă, căci nu uitaţi că suntem energie pură, vibraţie, câmpul nostru singur influenţează instantaneu şi inconştient pe cei din jurul nostru. Aşadar iubirea e un rezultat al acestor stimuli, şi dacă e un efect, înseamnă automat că e condiţionată.

Iubirea necondiţionată este o opţiune personală, conştientă, o alegere de a acţiona în favoarea, spre mulţumirea şi plăcerea partenerului, indiferent dacă obţinem sau nu ceva în schimb de la acesta. Nu cerem modificarea comportamentului său, ca să îl iubim, nu pretindem o schimbare ca să oferim iubirea necondiţionat.

 

Matt Kahn, în “Dragostea este adevărată”, spune: Iubirea nu e un sentiment! E ceea care susţine şi hrăneşte pe cel care  experimentează orice gamă de sentimente. Şi când iubirea nu este un sentiment, cine te poate îmbrânci în afara lui? Iubirea e o armonie care ori inundă o inimă , ori înflăcărează două inimi, când unul dintre parteneri sau amândoi sunt hotărâţi să servească fericirii celuialt, fără să se excludă pe sine“.

 

Când ne îndrăgostim, în acea stare de “imponderabilitate” suntem orbiţi de dragoste şi avem  tendinţa să trecem peste orice defect, peste orice reacţie sau comportament al celuilalt. Unii cred că acesta este iubirea necondiţionată şi că ar trebui să luăm acea perioadă drept standard. Dar cât timp a fost posibil să păstrăm acea stare din “săptămâna chioară”, “luna de miere”, primul an de căsnicie…? Exact cât le spune şi denumirea. De ce? Pentru că totul este nou la început, partenerul e o energie neexperimentată până atunci şi totul e frumos până când partenerul se transformă în …tine. Începi să vezi în el fricile, nemulţumirile, rănile tale. E oglinda perfecta. Dar noi nu vrem să ne oglindim, vrem să fim îndrăgostiţi şi iubiţi!

În “Copacul Magic”, semnat de Talidari (pseudonim pentru un grup de artişti) se spune:

“iubirea necondiţionată nu înseamnă să fii orbit de dragoste ci, mai degrabă,

să hotărăşti că nimic nu este mai important decât iubirea”

 

 

Este corect să echivalăm iubirea cu realaţia?

 

Iubirea necondiţionată se poate exprima în orice tip de relaţie dar nu este relaţia! Aceasta s-ar putea numi “un parteneriat cu o anumită funcţionalitate”. Să laşi o relaţie necondiţionată, cred că ar fi ca un stat fără legi, ar duce inevitabil la anarhie sau la dominaţia uneia dintre părţi.

De câte ori nu aţi auzit de cupluri care au divorţat, căci relaţia nu funcţiona, dar partenerii au continuat să se iubească ? Au continuat să vadă “esenţa” omului , darul pe care l-a adus fiecare în viaţa celuilalt. Uneori, a ieşi dintr-o relaţie disfuncţională este un gest de iubire necondiţionată. Şi ţi se permite să faci asta tocmai pentru că relaţia în sine, ca “instituţie” are reguli, legi de guvernare ce includ şi procedura de încheiere când condiţiile nu sunt îndeplinite.

Prin gestul tău de a ieşi din acea relaţie afirmi că înţelegi nevoia fiecăruia dintre voi de a experimenta lucruri diferite, deoarece aveţi lecţii diferite de viaţă, sau faptul că etapa din existenţa voastră în care aţi avut nevoie să vă oglindiţi unul pe celălalt s-a terminat şi fiecare porneşte într-o altă etapă de dezvoltare şi evoluţie, îmbogăţit de experienţele şi sentimentele trăite împreună pe parcursul relaţiei.

 

La un nivel mai înalt, dragi co-creatori, iubirea necondiţionată e un camp de energie inter-dimensională capabilă să capteze un tipar energetic de o frecvenţă mai joasă şi să îl transmute într-o energie de frecvenţă superioară. Iar acest lucru este parte din misiunea celor treziţi şi care s-au oferit voluntari să participe la acestă schimbare majoră care ne afectează pe noi toţi,  pe mama Gaia/ Pământ, inclusiv. Si aceasta ar fi o explicaţie mai “ezoterică” pentru a înţelege de ce vă apar în faţă tot felul de circumstanţe sau persoane cu care este nevoie să vă testate şi antrenaţi  “muşchiul” iubirii necondiţionate :-)

I see you 😉

 

credit imagine : Cameron Gray 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Te ce crezi despre iubirea neconditionata?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Nevoia de încheiere

Nevoia de încheiere

În  orice naraţiune,  avem o introducere, un cuprins si o încheiere pentru a face sens acea lectură, pentru a ne putea lua de acolo învăţăturile, lecţiile de viaţă, pentru a ne simţi împliniţi, satisfăcuţi cognitiv sau curăţaţi prin catharsis.  Şi la un film când mergem iar finalul este “în coadă de peşte” , parcă nu suntem mulţumiţi, parcă nu ne găsim liniştea neştiind cum s-a terminat povestea. A încerca să umplem noi spaţiile goale cu propriile presupuneri, nu este prea satisfăcător pentru mintea noastră care vrea să ştie exact ce s-a întâmplat, cum a fost pedepsit personajul negativ , dacă eroina l-a găsit pe alesul inimii sau încă îl caută….

La fel şi în viaţă, trăim diferite episoade, întâlnim oameni diverşi, avem relaţii complexe iar când acestea nu îşi găsesc o încheiere clară, o concluzie, o înţelegere suficientă şi satisfăcătoare pentru toţi cei implicaţi, atunci ani de zile ( poate chiar o viaţă de om) putem rămâne suspendaţi ,  însetaţi după o frază care să ne aducă înţelegere sau alinare.

Nevoia de încheiere poate fi descrisă ca o dorinţă de a obţine o informaţie care să ne ajute să închidem un subiect care pare acum ambiguu, neclar, nesigur.  De ce avem acestă nevoie? Pentru că doar aşa ne putem afla liniştea, doar aşa sufletul nostru poate trage linie, pentru a o lua de la capăt. Avem nevoie de o încheiere ca să ne recăpătăm stabilitatea, încrederea în sine, curajul de a porni mai departe.

Relaţiile neîncheiate ne ţin prizonieri într-o mlaştină a trecutului , cu cât încercăm mai cu sârg să ne răspundem la întrebări de genul: “de ce oare nu …?”, “ce am greşit atunci?”, “ a fost vina mea?”, “ ce-ar fi putut să fie dacă…..? ” , “oare a fost doar în mintea mea?”, “m-am înşelat singur/ă?” … cu atât mai tare ne afundăm şi gustăm din apele amare şi sălcii ale îndoielii, tristeţii , regretului şi neîmplinirii.

Dacă nu am încheiat corespunzător un anumit capitol al vieţii, nu ne găsim liniştea. Acest lucru ne convinge din ce în ce mai mult că nu avem niciun control asupra vieţii noastre iar acestă idee ne face să ne panicăm, căci nu aşa era de presupus să se întâmple lucrurile pe acea cale dreaptă , ordonată şi frumos bordurată a vieţii noastre ideale.

Problema este că atâta timp cât o situaţie trecută nu este frumos împachetată şi nu îi punem fundiţa şi eticheta  corespunzătoare: “ amintire minunată”, “ experienţă”, “lecţie”, “feed-back”, “învăţătură de minte” :-) , etc, suntem blocaţi, nu permitem altor experienţe noi să curgă prin noi, scurtcircuităm fluxul vieţii, bunăstarea, fericirea, expandarea.

De obicei,  există trei moduri în care se abordează acestă situaţie :

 

  1. Calea cea mai rapidă de ieşire este să generăm explicaţii plauzibile

 

Fiindcă dorim să ne găsim liniştea şi să ne continuăm viaţa, atunci inventăm explicaţii care să ne fie categoric favorabile şi nu le mai dăm drumul, repetăm aceste scuze sau explicaţii până la sfârşitul vieţii, încercând să nu mai căutăm şi altceva,  dintr-o nevoie de a ne apăra de alte posibile “complicaţii”. De exemplu, ca să nu ne scadă stima de sine sau pentru a nu fi obligaţi să căutam mai adânc în noi o motivaţie mai corectă,  spunem tuturor : “ M-a părăsit logodnica de la 20 de ani fiindcă sigur avea pe altcineva şi nu a vrut să recunoască”

Dar acesta este doar un mecanism de apărare, ne ajută să facem faţă sentimentelor de trădare, nevrednicie, lipsă de valoare, etc. E o “încheiere forţată” care ne împiedică să vedem imaginea de ansamblu , ne conduce inevitabil către a lua decizii fără a avea toate datele necesare.  Ne amăgim singuri, doar ca să nu doară.

 

  1. Ne transformăm în detectivi particulari

 

Pentru că relaţia nu este încheiată corespunzător, avem nevoie de clarificări pe care , dacă nu suntem în stare să le solicităm direct, trebuie să le obţinem “prin efort propriu”. Asta înseamnă că începem să ne interesăm la vecina de bloc dacă  “fostul/ fosta” are pe cineva, dacă a fost văzut/ă în compania altcuiva, apoi, peste ani, dacă s-a căsătorit, dacă are copii , unde lucrează ….Intre timp tu eşti singur/ă şi nu reuşeşti să îţi găseşti un partener pentru că tot focusul şi energia ta sunt  pe “iubirea vieţii”.

După ce că oricum suferi şi esti neîmplinit, mai devii şi uşor caraghios sau “de râsul târgului” dacă foste prietene sau vecine află că  încerci prin orice tertip să mai afli ceva despre “ex”. Dar asta pare să nu conteze pentru tine, atâta timp cât informaţiile aflate îţi mai potolesc dorul sau te ajuta să te linişteşti când vezi că nu mai există nicio şansă.

 

  1. Suferim în tăcere, auto-flagelându-ne

 

Mai există posibilitatea să fii prea mândru/ă sau prea demn/ă şi să nu te “cobori” la gesturi ca cele descrise anterior şi atunci te refugiezi în singurătate, te închizi “în turnul de ivoriu” , cu tot cu inimă, normal, şi  îţi creezi o lume a ta, fantastică, în care “Ex” a avut o motivaţie serioasă, dar necunoscută ţie, ce l-a făcut să se retragă ( sau să aleagă eventual pe o prietenă foarte bună de-a ta cu care s-a căsătorit şi are doi copii deja :-) ).  Ceea ce este cu adevărat periculos, este că începi să dezvolţi diferite complexe de inferioritate , gen “nu sunt suficient de ….. bună/ frumoasă/ deşteaptă/ sexy….” , care, odată însuşite şi repetate ajung să îţi determine realitatea, pentru că Legea Atracţiei nu doarme niciodată şi nu este deloc impresionată de cât de victimă te consideri tu. Ea doar va aduce către tine alte situaţii similare pe care le atragi prin frecvenţa ta de vibraţie.

 

Nevoia de încheiere poate fi foarte uşor potolită dacă ne propunem serios să COMUNICAM deschis cu celălalt. Păi , şi dacă e aşa de simplu, de ce nu o facem? Pentru că suntem conduşi de către Ego-ul nostru care vrea cu orice chip să ne ferească de suferinţă, ruşine, jenă, respingere, sau de pierderea încrederii în noi înşine .

Un simplu telefon şi o frază directă, neutră, prietenească,  vă pot salva de ani de frământări şi nelinişti : “ …simt că au rămas câteva lucruri nespuse / nelămurite între noi ,  pe mine personal m-ar ajuta să încheiem această relaţie conştient şi cu toate lucrurile clare, fără presupuneri sau interpretări subiective;  cum ţi se pare dacă am discuta la o cafea?” . Un refuz direct la o astfel de invitaţie … v-a dat deja încheierea de care aveaţi nevoie , căci nu cred că ar fi fost de preferat să rămâneţi alături de o persoană ca aceasta. Meritaţi mai mult de atât!

 

 

Există trei aspecte importante legate de nevoia de încheiere:

 

 

  1. Ideal ar fi să nu o căutăm în exterior ci să plonjăm în adâncul nostru pentru a putea restabili echilibrul . Dacă am fi aliniaţi cu Sinele nostru, dacă am fi ferm stabilizaţi în centrul fiinţei noastre, atunci am înţelege că aceste episoade sunt doar parte din traseul vieţii din care învăţăm anumite lecţii sau ajungem să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine. Nimic nu e întâmplător, totul are un rost şi ne ajută la evoluţia noastră spirituală. Un exerciţiu bun ar fi să scrii pe o foaie tot ce ai învăţat despre tine pe parcursul acelei relaţii care s-a terminat. A meritat? Nu eşti cumva mai puternic/ă?  Stai faţă în faţă cu umbra ta şi înţelege că vrea doar să te ajute să conştientizezi şi să cureţi acele aspecte din tine ce nu îţi mai sunt de folos.

 

  1. Dacă eşuăm în a încheia corect o relaţie, atunci următoarea va avea categoric un start neclar, ezitant, lipsit de onestitatea ce i-ar fi necesară. Modul în care închei o relaţie îţi stabileşte platforma pentru următoarea. Nu vă aşteptaţi ca timpul să vindece totul. Timpul nu vindecă! Doar acoperă şi amorţeşte durerea. Atâta timp cât nu s-a încheiat clar o relaţie, partenerii sunt încă energetic conectaţi, indiferent de ce distanţă este între ei sau de cât timp a trecut de la despărţire. Mai mult decât atât, energia distorsionată se ataşează de membrii cuplului care o proiectează pe următorul partener, re-creând astfel durerea din trecut şi conflictele.

 

  1. Uneori, există şi cauze “obiective” pentru care simţim că o încheiere nu este suficientă pentru a putea să ne continuăm drumul în viaţă. In Cronica Akasha se întâmplă să găsesc frecvent contracte de suflet pereche, jurăminte de castitate sau celibat,relaţii karmice, fragmente de suflet date unui fost partener sau primite de la fostul partener , şi multe alte astfel de lucruri. Aşadar, dacă aveţi fragmente din sufletul partenerului, cu siguranţă despărţirea de acesta nu e chiar floare la ureche , deşi la nivel mental totul pare deja hotărât şi necesar. E nevoie să vă recuperaţi fragmentele personale şi să le înapoiaţi pe cele ale partenerului ca să puteţi avea capacitatea de a face decizii clare, stand doar în energia proprie, fără “interferenţe” dinafară. Tehnica Realinierea Sufletului, tăierea corzilor, bioenergoterapia,  lucrul cu umbra şi corpul durere, hipnoza,  sunt procedee prin care puteţi să vă refaceţi câmpurile şi centrii energetici şi să fiţi din nou în acord cu sufletul vostru .

 

Odată “reîntregiţi”, nevoia de încheiere care vine preponderen de la Ego, nu mai este atât de acută, vă puteţi recăpăta liniştea şi rescrie cursul vieţii liberi de orice constrângeri şi piedici .

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Sursa imagine – Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach si Trainer. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

 

© Copyright Cristina Tomescu 2016

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/

Esti dezamagit de ceilalti ?

Esti dezamagit de ceilalti ?

In sesiunile  individuale de coaching întâlnesc foarte des acestă temă: dezamăgirea față de comportamentul celor din jur, fie că este vorba de şefi, colegi de muncă, parteneri de afaceri, prieteni, rude mai îndepărtate sau mai apropiate, parteneri de viață sau proprii noștri copii.

In acest context apar întrebări (retorice, de obicei)  de genul : “ cum de MI-a putut face asta?”, “ de ce s-a purtat aşa cu MINE?”, “ după tot ce am făcut pentru el/ ea, aşa Mă răsplăteşte?”… Formulările  dezvăluie imediat cât de “in plex” primim reacția celuilalt, cât de personal este interpretat gestul lui, precum şi toată povestea țesută în jurul evenimentului.

Stările prin care se manifestă de obicei dezamăgirea sunt de frustrare, enervare, furie, judecată, durere, dezamăgire, sentimentul adânc de trădare şi neapreciere a efortului nostru. Uneori se ajunge şi mai profund, afectându-ne încrederea în noi , stima de sine sau punând sub semnul întrebării propria noastră valoare.

In general ne place să credem că suntem stăpâni pe situație, că putem controla ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi cu noi, că ne putem planifica şi conduce viața după placul inimii noastre.  Numai că atunci când vine vorba de relații, nu mai suntem doar noi singuri implicați, mai există şi cealaltă persoană care , la fel, crede că este stăpână pe situație, că poate controla ce se întâmplă, etc, exact cum gândim şi noi.

Ce se întâmplă este că se produce o ciocnire între dorințele, planurile şi acțiunile noastre proprii şi dorințele, planurile şi acțiunile celuilalt. Suntem unici , fiecare avem emoțiie noastre, credințele, valorile, rănile, fricile noastre  care ne determină să ne formulăm o perspectivă unică asupra vieții.

Egoul fricos , mândru sau  competitiv intră în acțiune şi încearcă să devină păpuşar, să manipuleze pe celălalt, să determine anumite reacții sau emoții la celălalt, astfel încât să evite durerea, judecata, pedeapsa, sau să primească ceea ce îşi doreşte: iubire, siguranță, acceptare, mângâiere…

Când nu reuşeşte, este dezamăgit total.

Ce este, în fond, dezamăgirea? Este un adânc sentiment de tristețe sau neplăcere determinat de faptul că dorințele, visele, speranțele, aşteptările noastre nu s-au împlinit, lucrurile nu au mers aşa cum  am vrut noi.

Ei bine, din această definiție ne dăm imediat seama de motivul adevărat care stă în spatele durerii, a suferinței noastrenoi proiectăm asupra celorlați propriile noastre vizuni, dorințe şi planuri şi ne aşteptăm ca ei să ne facă pe plac şi să se comporte conform modelului pe care îl avem noi în mintea noastră.

Si atunci când ne surprindem iubitul/ iubita (cu care credeam că ne vom căsători), la film cu altcineva, când soțul nu se implică în gospodărie aşa cum ne aşteptăm noi, când copilul nostru nu este printre premianții clasei sau nu ia în serios lecțiile de pian plătite cu  ceva efort din partea noastră,  atunci când şeful ne sare de la mărirea de salariu sau  îl promovează în postul rămas vacant pe un nou venit şi nu pe noi care ştim tot ce se întâmplă în firmă…. atunci ne simțim neapreciați, trădați, înşelați, durerea e maximă şi ne prăbuşim cu zgomot în abisul dezamăgirii.

Am spus “cu zgomot” pentru că, în majoritatea cazurilor, dezamăgirea este exprimată prin reproşuri, țipete, acuze, amenințări, gesturi necugetate şi chiar injurii. Există şi multe cazuri în care dezamăgirea e atât de profundă încât ne retragem în cochilia noastră fără cuvinte, ne lingem rănile în tăcere, eventual plănuind scenarii de răzbunare ca în filme sau, din contra, simțindu-ne atât de mici şi neimportanți, atât de lipsiți de valoare şi merit, încât ajungem la cealaltă extremă: ne permitem să gândim că mai bine am dispărea cu totul de pe fața pământului.

V-ați întrebat vreodată cine simte de fapt toate aceste lucruri? Cine se lasă antrenat în sarabanda acesta de emoții ? Cine este de fapt dezamăgit? Ego-ul.

Dezamăgirea ca şi sentiment este o “făcătură”, o iluzie creată de către mintea noastră pentru că Ego-ului îi place să îşi plângă de milă, să se simtă prost, să se considere o victimă. La urma urmei, chiar şi asta e o formă de manipulare pentru că indirect strigă Universului: “uite cât de mult sufăr, aşa că te invit să mă strângi în brațe, să ma consolezi şi să îmi dai şi-un premiu : ori îl faci tu pe cel care m-a dezamăgit  să îşi schimbe părerea, comportamentul, sentimentele față de mine, ori îmi dai altceva mai bun (alt iubit, alt soț, alt job, alt şef, realizări pe alte planuri din partea copilului (eventual.. nu ar strica şi să-şi ceară scuze cu lacrimi în ochi pentru cât de neascultător şi copil problemă fost pentru mine, cel/cea care mi-am sacrificat tinerețea pentru el !” :-) )

Dezamăgirea e un deserviciu pe care ni-l aducem pentru că nu are nimic  de-a face cu evoluția noastră socială sau spirituală şi ne consumă şi foarte multă energie ca să alimentăm iluzia. In newsletter-ul de săptămâna viitoare (abonarea este gratuită şi se face de aici) vă voi detalia paşii de urmat pentru a trece elegant prin acesta experiență.

Acum vă propun să stabilim etapa preliminară:

 

Ce ar trebui să avem în vedere înainte de a ne lăsa pradă dezamăgirii?

 

1. Nimic nu ți se întâmplă fără un motiv

 

Dacă ai experimentat aceste circumstanțe şi sentimente, înseamnă că ai avut nevoie de o astfel de lecție. Cu siguranță nu este prima data când simți dezamăgire dar poate până acum nu ai reuşit să mergi mai departe, să te detaşezi de întâmplare în sine, cu toate detaliie ei dureroase. Ai rămas acolo, în băltuța autocompătimirii sau din contra, în frustrare şi furie dar nu ai reuşit să schimbi focusul şi să te întrebi: “Ce pot învăța de aici ?” Aceasta e întrebarea care te propulsează înainte pe calea evoluției tale.

Dacă accepți ideea că tu ai ales să vii pe Pământ şi să joci jocul vieții, atunci bucură-te de călătorie, şi când e bine şi frumos şi când e furtună. E nevoie să fim încântați mereu de procesul  prin care trecem către devenirea noastră şi pentru asta e necesară o minte setată pe ideea de învățare continuă, o minte deschisă către obținerea şi desăvârşirea măiestriei  noastre în a trăi conştient, intens şi cu sens. Acest lucru previne dezamăgirea.

“Frumuseţea e că prin dezamăgire poţi obţine claritate, şi odată cu claritatea vine convingerea şi adevărata originalitate” – Conan O’Brien

 

2. Rămâi cât mai mult în prezent

 

Recunosc că este un exercițiu destul de provocator care ia ceva timp, mai ales că nu am fost învățați să trăim în acest mod, însă conştientizarea faptului că noi trăim în mintea noastră în 95% din timp este un început destul de promițător. Mintea hoinăreşte peste tot, nu este atentă la momentul prezent, alege doar ceea ce vrea ea să audă, etichetează pe baza unei jumătăți de fraze doar, omițând restul, fuge când în trecut , când în viitor….se pierde în cele peste 60 000 de gânduri câte avem pe zi…

Si atunci, a trăi în prezent, a fi atent la ceea ce spune celălalt, a asculta activ , a pune întrebări lămuritoare (cu scopul de a înțelege şi nu de a contrazice!), a încerca să fim empatici, să  vedem motivul unui comportament sau  intenția din spatele lui , ne ajută să evităm sentimentele de dezamăgire.

 

3. Orice întâmplare este neutră, noi îi dăm sens

 

Absolut tot ce ni se întâmplă în viață are un caracter neutru. Noi etichetăm experiența în bună-rea, în funcție de ego-ul nostru care, la rândul lui, este influențat de credințele şi valorile noastre, de experiențele precedente şi de acel aspect al nostru numit “umbră”.

Ceea ce pentru un om poate reprezenta o trădare, pentru altul poate părea o oportunitate de a cunoaşte caracterul oamenilor sau de a se îndrepta către un drum nou. Rămâi deschis către un sens mai înalt, nu ştii încă ce rol are acestă experiență în viața ta sau înspre ce te duce. Permite-i doar să fie.

 

4. Invață să iesi din poveste

 

Oarecum legat de punctul anterior, e bine să conştientizăm diferența între experiența dureroasă propriu-zisă şi toată povestea pe care mintea noastră o țese în jurul acelei experiențe.  De multe ori durerea ar fi de mai scurta durată sau mai blândă dacă noi nu am adăuga deasupra şi propriile noastre interpretări şi răsuciri de situație. Dacă peste faptul că iubitul te-a mințit sau ți-a ascuns ceva, tu vii cu propria poveste … despre cum la fel s-a intamplat şi mamei tale,  sau aşa ți-a făcut şi iubitul anterior sau că tu eşti fără noroc,  ai cununiile legate,  eşti prea credulă sau nu îndeajuns de frumoasă/ sexy/ deşteaptă, etc , atunci va fi mult mai greu să ieşi din dezamăgire, să înveți ceva din ea si să îți continui viața.

 

“Când se întâmplă ceva care te dezamăgeşte, nu înrăutăți situația spunându-ți tot felul de poveşti în mintea ta despre acea situație. Renunță şi doar simte dezamăgirea, nu o agrava cu poveştile tale“ – Pema Chodron

 

5. Totul este trecător, nimic nu durează o veşnicie

 

Chiar dacă treci prin  momente dureroase, nu te lăsa copleşit/ă de situație! Ok, eşti la pământ, suferi, dar nu va dura o veşnicie! Rumi spunea că “orice rană sufletească este locul prin care intră Lumina în noi”. Acceptă faptul că poate aveai nevoie de o astfel de “scuturătură” dar că încă nu poți desluşi cu claritate motivul, deocamdată.

Dacă reuşeşti să vezi situația un pic de deasupra, cât să capeți mai multă claritate sau perspectivă , îți vei aminti că ai trecut şi prin alte situații dureroase dar că azi abia îți mai poți aminti de ele, sau că de fapt ce ai interpretat tu atunci ca fiind un lucru rău s-a dovedit a fi o mare cotitură spre ceva mai bun în viața ta. Poate e acelaşi lucru şi în cazul de față.

Viața e formată din valuri care vin şi pleacă, la fel ca şi fluxul şi refluxul , nimic nu e static iar când Dumnezeu închide o uşă, o fereastră se poate deschide.

Nu uita totuşi să desprinzi ceva învățătură din experiența ta, pentru că astfel te asiguri că nu se va mai repeta în viitor.

 

“Bucuria este uneori o binecuvântare, dar de multe ori e o cucerire. Clipa noastră magică ne ajută să ne schimbăm şi ne trimite în căutarea visurilor noastre. Da, vom suferi, ne va fi greu, şi vom trece prin multe dezamăgiri, dar toate sunt trecătoare, nu lasă urme permanente. Si într-o zi, vom privi în urmă, cu mândrie şi încredere la călătoria pe care am făcut-o”― Paulo Coelho

 

6. Nu eşti o victimă

 

Legea atracției, exact ca şi gravitația, este imparțială!  Nimeni nu “îți face” nimic! Tu atragi totul în viața ta, prin modul în care gândeşti , prin credințele pe care le ai , prin vibrația pe care o  transmiți în Univers. Se spune că atunci când arăți cu degetul către un altul, restul degetelor tale sunt îndreptate către tine însuți…  şi atunci, poate e momentul să te întrebi : Cât îți asumi din acestă “vină”? Cât de responsabil/ă eşti pentru propria realitate manifestă? Iti asumi rolul  de Creator deliberat sau doar reacționezi la circumstanțe? Unde anume ai greşit şi tu? In ce fel te-ai dezamăgit tu pe tine insăți/ însuți în viață, încât acestă vibrație specifică este atât  de activă  în câmpul tău şi atrage situații similare?

 

7. Nu uita de contractele semnate

 

Relațiile sunt modul cel mai eficient în care învățăm în această dimensiune. Aşa că atunci când ne pregătim să plonjăm în acestă călătorie, “aranjamentele de drum” sunt bine puse la punct înainte de plecare.  :-)

In funcție de ce anume ne dorim să experimentăm şi să învățăm, ne alegem partenerii de joc, ne distribuim rolurile şi stabilim scenariul.

Nu uita niciodată că cei mai mari duşmani sunt şi cei mai buni prieteni. Si dacă ei nu au făcut altceva decât să urmeze scenariul pe care l-ați scris împreună, atunci pe cine te superi? De ce eşti dezamăgit?

 

Viața nu are sens dacă nu o trăim cu bucurie, cu încredere şi multă curiozitate. Dacă îți permiți să fii oprit din drumul tău de un eveniment care te-a făcut să te simți înşelat, şi devii posac, retras, urâcios sau meschin, atunci e ca şi când ai refuza să mai pleci în Hawaii deşi ai câştigat excursia vieții tale, pentru simplul motiv că la aeroport ți s-a rupt tocul de la un pantof !!!  Baga-l în buzunar, îl repari mai târziu, mergi un pic şontâc până la avion, sau … descalță-te şi pluteşte în continuare către visul tău!!! Merită!

 

“Principiile de bază pentru o viață plenară includ capacitatea de a face față problemelor cu curaj, dezamăgirilor cu bună dispoziție şi încercărilor cu umilință”  – Thomas S Monson

 

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Sursa imagine titlu:Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul:https://www.quantumcoaching.ro/dezamagirea

 

Infertilitatea…spirituală

Infertilitatea…spirituală

Deşi acest articol pare că se adresează doar femeilor (sau hai să zicem cuplurilor care îsi doresc un copil), am încercat să ating anumite aspecte într-un mod mai general, mai ales în partea a doua a articolului, astfel încât toţi cititorii să poată primi ceva de folos pentru evoluţia lor personală.

Cu problema infertilităţii se confruntă foarte multe cupluri în zilele noastre, este unul dintre subiectele care apare des în sesiunile mele de coaching si despre care mi-au scris mulţi cititori ai newsletter-ului.

In viziunea mea există mai multe tipuri de infertilitate, în funcţie de motivul care poate sta la baza acestei  disfuncţii:

  • Cauze fizice/ anatomice/ fiziologice
  • Cauze emoţionale/ psihologice
  • Cauze spirituale

 

1. Cauze fizice

 

Despre cauzele ce ţin direct de modul în care este format şi funcţionează organismul, despre sănătatea trupească, hormoni, analizele sângelui, etc, nu ştiu să vă  povestesc, nu e felia mea. Cu siguranţă când aţi început să vă confruntaţi cu acestă problemă, prima data aţi fost la medic, v-aţi făcut analizele şi ştiţi deja dacă motivul pentru care nu aveţi încă copilul dorit este legat de starea de sănătate, etc.

Ce pot spune la acest capitol este că… nimic nu e întâmplător, nimic nu este gravat în piatră, deci de neschimbat, viitorul nu este decât o paletă de posibilităţi dintre care noi alegem ce ne dorim să experimentăm ( conştient sau inconştient).

Structura noastră fizică nu este separată sau independentă de structura noastră mentală, emoţională sau spirituală, ele se întrepătrund şi atunci sunt cunoscute zeci de cazuri în care sănătatea, fiziologia şi chiar anatomia s-au schimbat în urma unei schimbări radicale de conştiinţă. Ca să nu mai spun că ceea ce experimentăm pe fizicul nostru este de multe ori rezultatul unor gânduri, emoţii, credinţe, practici, atitudini, comportamente care sunt în total dezacord cu Sinele nostru Inalt.  Aşadar, chiar dacă verdictul ce vi s-a dat se bazează strict pe cauze trupeşti :-) , nu disperaţi, citiţi mai departe :-).

 

2. Cauze emoţionale/ psihologice

 

Mă refer aici la situaţiile destul de frecvente în care trupul nu este pregătit să permită dezvoltarea unei alte vieţi înlăuntrul său pentru că încă nu a procesat, nu a înţeles şi integrat anumite evenimente dificile sau traumatice experimentate anterior.

In aceste cazuri trupul are nevoie mai întâi de înţelegere, iubire, compasiune şi susţinere din partea celorlalţi dar mai ales din partea Eu-lui Conştient şi al Sinelui Superior.

Dacă în trecut femeia a avut unul sau mai multe avorturi şi încă simte multă vină, durere sau chiar furie faţă de propria persoană sau faţă de partener, chiar dacă în mod conştient îşi doreşte un copil, trupul ei (mai exact, acea inteligenţă internă) va refuza categoric să susţină o sarcină pentru că terenul nu este încă pregătit.

Dacă a trecut prin experienţa unei alte sarcini cu probleme, printr-o naştere dificilă, sau dacă a avut o experienţă post partum cu multe încercări, iarăşi, inconştient îşi va sabota singură realizarea dorinţei de a avea un copil.

Mai există şi situaţiile în care evenimentele din trecut au fost adânc îngropate şi deşi la exterior femeia poate părea fericită, veselă, dornică de a avea copii, în interior lucrurile sunt sumbre, sufletul e închis într-o cutiuţă, poate că există chiar două personalităţi în interiorul aceleeaşi fiinţe rupte, divizate de durere. Şi menţionez aici viaţa după viol, incest, moartea unui copil, răpiri, tortúră, omoruri şi alte situaţii asemănătoare. In toate aceste cazuri recomand din tot sufletul să lucraţi cu un psihoterapeut sau un psihiatru pentru a scoate trauma la suprafaţă şi a o vindeca, chiar dacă este cel mai greu şi mai dureros lucru din lume de făcut. Rasplata e faptul că după integrarea acestor experienţe puteţi continua să aveţi o viaţă frumoasă, plină de sens.

 

3. Cauze spirituale

 

Consider că dorinţa de a avea un copil este unul dintre cele  mai convingătoare motive pentru a ne schimba. Am face orice pentru asta şi uneori, neavând altă şansă de a ne capta atenţia, Spiritul se foloseşte de acest “tertip” pentru a ne face să ne asumăm puterea creatoare,  rolul nostru unic în Univers, ne provoacă să ne eliberăm de vechi paradigme şi să învăţăm să trăim conştient şi deplin experienţa de a fi în trup fizic, într-o dimensiune materială, fără a uita o clipă că suntem fărâme din Divinitate.

Astfel, infertilitatea nu mai este privită ca un handicap sau ca o tară ci devine un adevărat motor care ne propulsează înainte spre a ne descoperi pe noi, cei adevăraţi .

Există o paletă foarte largă de aspecte care ne sunt scoase la lumină spre acceptare, înţelegere şi vindecare în timpul perioadei  în care încercăm să avem un copil al nostru. Unele sunt mai comune, mai simple, destul de uşor de recunoscut, altele ajungâ până la învăţarea unor lecţii spirituale profunde sau descoperirea misiunii personale şi a sensului vieţii.

Am să încep cu faptul că o asemenea experienţă te ajută să devii mai flexibil, mai plin de compasiune şi acceptare, înveţi să slăbeşti controlul şi să te laşi în voia lui Dumnezeu. După luni sau poate ani de încercări ( depinde cât de încăpăţânat, voluntar sau  îndârjit eşti să nu slăbeşti controlul :-) ) , într-un final, te predai, cedezi, nu mai ştii ce să faci , ai încercat totul  şi totuşi nu ai reuşit.

Odată ce te predai, permiţi Creatorului să te ajute, înveţi să subordonezi voinţa ta umană voinţei Sale divine.  In această perioadă începi să te îndrepţi spre Dumnezeu, spre biserică, începi să te rogi, să citeşti psalmi şi acatiste, arătând că ai depus armele de luptă şi eşti pregătit şi dispus să fii ajutat, să înţelegi scopul experienţei tale. Inveţi să ierţi ( şi sa te ierţi ), să accepţi, să fii mai maleabil, să apreciezi ceea ce ai, să nu te mai biciueşti singur, să vezi frumuseţea vieţii şi în altceva , să te focusezi pe partea plină a paharului.

Uneori chiar sufletul copilului pe care îl aşteptăm ne împinge spre a ne schimba perspectiva, spre a renunţa la judecăţi, spre a ne ridica nivelul de conştiinţă fiindcă numai astfel el va reuşi să fie compatibil cu energia noastră iar noi vom reuşi să îi oferim mediul necesar pentru a se putea proiecta în acestă lume.

Dacă urmează să aduceţi pe lume un copil de ‘Cristal’ sau unul ‘Curcubeu’, aşa cum au fost numiţi copiii cei noi, pregătiţi-vă, căci începe iniţierea voastră! :-)  Dacă v-au ales să le fiţi părinţi, e bine să ştiţi că e nevoie să ajungeţi la un anumit nivel de conştiinţă şi atunci infertilitatea e o perioadă în care voi creşteţi spiritual, vă înălţaţi vibraţia, învăţaţi să înţelegeţi lumea şi noua paradigmă în care trăim. E doar un stagiu de perfecţionare :-).

Important e să vă opriţi din goana nebună după un alt medic, după o altă metodă de a păstra o sarcină, să nu mai agonizaţi asupra acestui subiect. Si dacă asta faceţi cumva de câteva luni sau ani, atunci aţi adunat în timp inertie si mult momentum, aţi vibrat mult timp la o anumită frecvenţă şi e dificil să schimbaţi brusc macazul. Gândiţi-vă că aţi dori să schimbaţi brusc direcţia de mers a unui tren! Nu numai ca e aproape imposibil dar e şi teribil de periculos. De aceea e nevoie să încetiniţi, să o luaţi uşor, să învăţaţi să vă “simţiţi cu inima” drumul către a deveni părinte, nu să-l gândiţi la rece, nu să-l planificaţi sau să-i impuneţi voi direcţia.

 

Abordarea din perspectiva Legii Atracţiei

 

Legea Atracţiei explică un adevăr fundamental:  ca să îţi schimbi viitorul e nevoie să schimbi cine eşti acum. Chiar dacă suntem supăraţi că lucrurile nu se manifestă instantaneu şi ne ia mult timp până să vedem în realitatea noastră ceea ce ne dorim , e nevoie să înţelegem că acest lucru e bun!!!

Mintea omenească a fost cumva învăţată să fie atentă mai mult la lucrurile negative care se întâmplă în jurul sau înlăuntrul nostru iar această perioadă tampon, până la manifestare, ne este utilă, pentru că mai putem schimba ceva între timp pentru a nu manifesta toate negativităţile asupra cărora ne-am focusat.

Ceea ce trăim în acest moment este rezultatul gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor noastre de acum ceva timp în urmă. Combinaţia de energie, focus, intenţie de astăzi ne va determina realitatea viitoare.

Când spui că îţi doreşti un copil, de fapt te gândeşti la experienţa fantastică de a avea un copil sau la drama de a nu a avea un copil ? Care este vibraţia predominantă? Aceea de a avea un copil sau aceea de lipsă, de absenţă a unui copil? Reţine că Universul răspunde vibraţiei  tale dominante!

Bineînţeles că  te uiţi în jur şi vezi că sunt mii de exemple de femei care nu s-au gândit nciodată să aibă un copil dar care au rămas însărcinate imediat după nuntă,  în luna de miere, altele  poate nici nu şi-au dorit un copil şi totuşi Universul  le-a oferit această experienţă, şi nu vreau să vorbim despre cele care îşi abandonează copilul sau îi fac rău intenţionat…. Şi atunci e normal că te întrebi:  dar eu de ce nu pot să am un copil, când e atât de uşor pentru alţii care poate nici nu merită să fie părinţi???

Cât de des te gândeşti că e ceva în neregulă cu tine sau cu partenerul dacă nu aveţi încă un copil? Cât de des “observi “că nu primeşti ceea ce îţi doreşti cel mai mult pe lume, că dorinţa ta nu s-a manifestat încă? Cât de des te îngrijorezi? Câte mustrări de conştiinţă îţi faci?   Ai proiectat o vibraţie în acestă realitate pentru o perioada mare de timp şi e nevoie să o schimbi pentru a-ţi schimba realitatea.

În momentul în care ai o dorinţă pe care clar ai identificat-o şi ştii sigur că nu e doar o idee sau un moft, e nevoie să fii la acelaşi nivel de vibraţie cu ea, dacă îţi doreşti să se manifeste în realitatea ta.

Întreabă-te, de ce vrei acest copil? Care este DE CE-ul tău?

Apoi, este recomandat să ne gândim că nu e vorba “dacă” dorinţa de a avea un copil se va manifesta ci “când” acesta va prinde formă, dar pentru asta e nevoie să ne relaxăm şi să permitem Universului să manifeste ce ne dorim.

Folosiţi timpul acesta să vă bucuraţi unul de celălalt, căci nu se ştie după ce vine bebe dacă mai apucaţi şi o să vă pară rău când veţi privi în urmă :-).  Aveţi grijă ce gândiţi, admiraţi tot ceea ce este frumos, mulţumiţi pentru tot ce aveţi deja, plimbaţi-vă, dansaţi, cantaţi, citiţi, pregătiţi-vă mental să deveniţi părinţi! Luaţi o pauză de la toate gândurile negre, uitaţi de îngrijorarea şi teama de a rata această şansă!

Aţi auzit desigur de cazuri în care un cuplu care nu a reuşit să aibă copii o perioadă lungă de timp, a adoptat în final un bebe pe care a ajuns să îl adore şi când toată furtuna s-a liniştit, când sotii şi-au luat total gândul de la a mai concepe un copil…. “minunea” s-a întâmplat!   Doar că nu e vorba de nicio minune ci numai de faptul că vibraţia aceea aflată în rezistenţă şi-a pierdut din momentum şi a fost înlocuită cu starea de bine, cu relaxarea, bucuria si mulţumirea pentru ce aveau  în momentul prezent. Iar acesta este un mediu propice pentru venirea pe lume a unui copil.

In ceea ce priveşte adopţiile, amintiţi-vă ca nimic nu e întâmplător şi că semnăm nişte contracte:-) . Infertilitatea poate să vă ajute în a vă direcţiona către sufletul copilului cu care aveţi un contract semnat. Aţi remarcat că de cele mai multe ori copilul adoptat pare să fie chiar copilul natural al părinţiolr adoptivi? Atât de mult seamănă  fizic cât şi ca atitudine şi comportament cu părinţii care l-au adoptat.

E nevoie să avem încredere că nu suntem chiar singuri şi de capul nostru în acestă aventură în fizicalitate, că avem ghizi şi propriul Sine Superior care nu a uitat, ca noi, ce avem de făcut şi care prin diverse forme şi metode  ne reaminteşte misiunea şi drumul nostru. Nu trăiţi cu teama că am putea eşua lamentabil în acestă experienţă ! Asta pune o presiune fantastică pe umerii nostri şi ne întrerupe fluxul, curgerea spre devenirea noastră.   Tot ceea ce ni se întâmplă este perfect pentru nivelul de evoluţie la care ne aflăm. Suntem aici ca să învăţăm . Si putem să învăţăm uşor, frumos, cu graţie sau putem învăţa prin drame şi tragedii, depinde de cât de mult ne zbatem :-)

In newsletterul de săptămâna viitoare ( abonarea se face de aici şi este gratuita) vă voi prezenta o altă Lege Universală  care ne ajută extreme de mult în a înţelege cum ne creăm realitatea şi care ar trebui să fie atitudinea noastră atunci când “concepem”  orice: de la un simplu proiect, până la un bebe. :-)

 

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

 

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

Cum mai trăiești când o parte din tine moare?

Cum mai trăiești când o parte din tine moare?

In urma articolelor publicate anterior, am primit câteva mail-uri cu situații de viaţă cu adevărat cutremurătoare. Puteam simţi disperarea, durerea, panica sau nedumerirea celor care îmi scriau că si-au pierdut fratele, copilul, soțul, părintii sau mai mulţi, unul după altul.

Aşa că m-am hotărât astăzi să scriu câte ceva despre ce am descoperit eu în cei 16 ani ai mei de “cautari”, despre cum vad eu şi Sinele meu Inalt aceste lucruri acum şi să vă împărtășesc câteva informații care vă pot ajuta să găsiţi răspunsuri  la întrebările dureroase.

E posibil să nu rezonati cu anumite aspecte. E perfect. Nu încercaţi să vă însușiți nişte concepte care sunt în dezacord cu sistemul vostru de credinţe sau valori dar nici nu vă refuzaţi oportunitatea de a citi ceva care e posibil să vă ajute să vă schimbati propria paradigmă.

 

Abordarea umană a experienței

 

Când pierzi pe cineva drag prima reactie e cea de amorţire. Nu înţelegem ce se întâmplă, simţim că ne prabuşim în noi.  E o reacţie de apărare a organismului.

Apoi, încet, încet ne “dezmorţim”, ca un cub  de gheață care şi-a păstrat forma până atunci, începem să ne topim, să ne scurgem, să ne trezim. Si începe durerea, nedumerirea, vin întrebările: “de ce?”, “de ce mie?”, “de ce el/ea?”, “de ce acum?” …

 

1. Dați-vă permisiunea să vă exprimaţi sentimentele

 

Nu încercați în acestă fază să vă stăpâniti lacrimile, să vă înfundați geamătul de durere, să păreţi tari pentru ceilalți. Dati-vă voie să simțiți toată durerea, eliberați-vă, daţi-i voie să iasă din trupul şi din sufletul vostru. Până nu faceti asta, nu veţi putea să vindecați acesta rană.

A începe să îți simți durerea este primul pas către auto-eliberare.

Nu vom putea trece niciodată “peste” această suferință. E nevoie să trecem “prin” ea.

 

2. Acceptați ceea ce nu puteţi schimba

 

Când opunem rezistență la ceea ce deja s-a întâmplat şi asupra căruia noi nu avem niciun control căci e dincolo de ce poate face un om, atunci ne supunem singuri la un stress fantastic, ne angajam într-o luptă din care nu poate iesi nimic bun pentru că nu putem câștiga vreodată. Rezultatul e doar suferință, durere, boală şi chiar propria trecere dincolo.

O abordare pe care o folosesc cu oamenii cu care lucrez este să-i întreb: “daca ai fi ştiut de la început că persoana acesta va muri acum, ai mai fi ales să treci prin experienţele pe care le-aţi împărtăşit împreună?” şi de fiecare dată răspunsul este prompt şi din inimă: “Da, sigur. Cum să nu?”

 

3. Alegeți să prețuiți amintirile şi experienţa de dinaintea morţii

 

De câte ori vă vine în minte cât de nedrept e ca acea persoana să plece acum, schimbaţi-vă focusul pe ce v-a adus bun interacţiunea cu acea persoană, ce aţi învăţat pe parcursul timpului petrecut împreună. Cum v-a schimbat ca om faptul că acea persoana a existat în viaţa voastră, chiar şi pentru un timp scurt? Ce ati învăţat de la ea?

Amintiţi-vă vremurile bune, puneţi lumina pe toate amintirile plăcute, mulţumiţi-i pentru tot ce a facut pentru voi ( chiar daca un comportament l-ati judecat atunci că fiind negativ , cu siguranță v-a învățat ceva despre voi şi despre viață).

 

4. Nu dați vina pe alţii

 

Când nu acceptaţi experienţa, când aveți sentimente îngropate în voi pe care nu le-ati lăsat să iasa, vă veţi îndrepta furia către exterior: e vina medicilor care l-au neglijat,  e vina socrilor care nu l-au iubit, e vina sefului de la birou care l-a încărcat cu prea multe sarcini, e vina economiei că nu si-a permis un tratament mai bun, e vina guvernului căruia nu-i pasa de cetățeni , etc, etc.

Nimeni nu moare vreodata înainte să-i vină timpul! ( în popor se spune atât i-a fost scris/ atât i-a fost ața/sfoara).

Fiecare moarte e o forma de sinucidere! Chiar daca nu putem să întelegem asta la nivel conştient, noi suntem de acord cu moartea noastră încă dinainte de a veni aici, pe Pământ. (vezi şi articolul Contractele Sufletului) . Nu suntem victime chiar daca în termeni umani spunem “a fost victima unui accident/ unui atac de cord sau jaf armat”.

 

5. Ințelegeți că nimeni nu a vrut să vă fure fericirea

 

De multe ori durerea, frustrarea ia forma de gelozie sau egoism. Jelim peste măsură cand ne gândim mai mult la noi, cei rămași, decat la cel plecat.

Simți că ți s-a facut o nedreptate? Simti că ai fost pedepsit pentru “păcatele” tale? Te consideri o victimă careia nu i s-a permis să se bucure de viață, căreia i-a fost furată bucuria? Esti gelos pe cei care încă au ceea ce tu ai pierdut?

Poate te liniștește să auzi că e o fază normală în drumul spre vindecare. Ok, da-ti voie să te uiti urât în jur, scoate toată furia din tine, blamează, aruncă cu noroi!

Există o scală a emotiilor și poți să vezi mai jos că furia, mânia sunt din punct de vedere vibrational mai sus decât deprimarea, suferința şi disperarea; deci esti pe drumul bun, spre vindecare. Secretul e să nu zăbovești prea mult în etapele de sub nivelul verde.

 

scala emotiilor color

 

 

6. Parcă s-a rupt ceva în mine când a plecat

Dacă aţi simţit aşa ceva, v-ar putea ajuta să stiţi că nu e doar o impresie, că “ruptura” este reală. Ȋntre oamenii care interacționează în mod constant sau între care există sentimente puternice, se formează anumite legături energetice. Aurele se unesc și se creează un flux energetic continuu între cei doi.

Ȋn momentul în care unul dintre ei părăsește acest plan, energia acestuia se retrage și ea, astfel că ne simțim rupți, divizați, ceva se smulge din noi. Puneți-vă mâna dominantă pe inimă și intenționați să vă refaceți propria aură, umpleți golul creat cu Lumină.

 heart coherence     credit  imagine: http://www.heartmath.org/

 

 

7. Grupurile de suport

 

Atunci când suferi, mai ales când e vorba de o plecare neașteptată, bruscă, violentă, șocul e atât de mare încât energia ta se prăbușește.  Ȋn acele zile, luni… ai senzația că poți găsi alinare doar la cineva care, ca și tine, a trecut prin asta, înțelege durerea ta și, dacă se poate, are același nivel energetic ca tine.

Astfel apare nevoia de a te interesa și a te înscrie într-un grup de suport (fie că este virtual, pe internet sau membrii se întâlnesc fizic, în persoană).

Oricât de mult credeți că vă ajută comunicarea cu semeni care au trecut sau trec prin aceeași experiență, dacă intenția grupului nu este de a vă ridica nivelul de vibrație prin orientarea atenției către restaurarea stării de pace, liniște, încredere în voi înșivă și în viitor ci doar fiecare povestește  cât de trist, greu, tragic, șocant, etc. a fost episodul și cât de singur, disperat, neajutorat sau deprimat se simte acum (moment în care toți ceilalți  îl/o asigură de tot sprijinul și compasiunea lor),  sugestia mea ar fi să ieșiți repede din acel grup.

Comemorările repetate, actiunile care au ca scop confecționarea în comun de fundițe, jerbe, coroane, etc, alegerea zilei “copilului pierdut” sau “îngerului printre noi”, si asa mai departe, cu tot respectul pentru durerea dv, spun că vă fac mai mult rău decât bine. Vă mențin în acea vibrație joasă, vă adâncesc mai mult în durere, căci o preluați si pe a celorlalți, astfel ajungeți să “cimentați” această stare care va atrage și alte situații dureroase.

Pe de altă parte, nimeni nu ar trebui să treacă singur prin această experiență. Important este să gasiti o comunitate în care să vă puteti vindeca, un grup potrivit căci vindecarea este mult mai profundă și chiar și mai rapidă atunci când ești și martorul vindecării altor persoane.

Paul Ferrini spune ca durerea este “marele egalizator”. Când își privesc durerea în față, oamenii se simt egali și învață să spună adevarul despre experiențele lor. Durerea ne permite să fim cinstiți și autentici.

 

8. Transformă-ți durerea în forță interioară

 

Timpul nu vindecă totul, aşa cum se spune. De fapt, el nu vindecă deloc, doar acoperă.

Acţiunea vindecă. După o perioadă de doliu, firească de altfel, e timpul să renaștem.

Creștinul din mine continuă să creadă că ăsta e sensul celor 40 de zile: ni se dă timp să ne obişnuim cu ideea, să scoatem toată durerea afară, să ne curăţăm pentru a putea apoi renaşte din propria cenusă, ca pasărea Phoenix. E nevoie să ne stabilim o nouă stare de normalitate, care să ţină cont de condiţiile actuale.

Si mai e un aspect: aşa cum bebeluşii au pe lânga ei mereu îngeraşi veniti să le uşureze tranzitia dintr-un tărâm în altul, la fel şi noi, avem o perioada lânga noi spiritul celui decedat care ne ajuta să ne vindecăm rana, să ne reancorăm în realitate şi să avem puterea de a ne continua propria călătorie.

Actiunea, miscarea, fluidizează energia, eliberează mintea, reorientează focusul.  Concentrați-vă pe o acțiune care vă place: grădinăriți, faceți curat, împletiți, terminați o lucrare începută mai demult, petreceți mai mult timp în aer liber, reîncepeți serviciul… Scopul nu este în niciun caz de a uita de cel drag trecut dincolo, ci de a reînvia din amorțeala data de o astfel de experiență, în felul acesta amintirea lui nu vă va mai paraliza de durere.

 

 

Abordarea experienţei din perspectiva Sinelui mai Inalt

 

  1. Totul e o chestiune de percepție

 

De obicei spunem că durerea, frica, disperarea când cineva drag trece dincolo de văl, este inevitabilă, că e ceva omenesc, toata lumea se aşteaptă la asta.

Insă, îndrăznesc să spun, că afirmăm asta datorita perceptiei pe care o avem noi că s-a intamplat ceva ”rău”, față de care avem acest răspuns emotional atât de puternic şi asupra căruia nu avem niciun control.

De multe ori la înmormântari oamenii se concentreaza mai mult pe ceea ce a însemnat defunctul în viaţa lor, îşi amintesc momente plăcute petrecute impreună, şi la fel ca pe vremea dacilor, la înmormântare se râde şi se spun bancuri. Pentru că rudele, prietenii înteleg moartea aşa cum este ea, o trecere, o transformare. Si exista alte înmormântări unde jalea, suferinţa, deprimarea sunt atât de adânci încât numai cand te apropii de rude simţi că te prabuşeşti.

Strămoşii nostri stiau mai multe despre moarte decât stim noi acum. Herodot spunea că geto-dacii nu se temeau de moarte. Aveau credinta că viaţa nu se sfarseste nicicând, imbraca doar diferite forme; erau convinsi că sunt nemuritori şi că după moarte vor ajunge la zeul suprem Zamolxes/ Zalmoxis. Asadar, moartea nu era privită ca o tragedie. Dimpotriva, geto-dacii o priveau cu multa bucurie şi optimism. Jelirea, sfâsierea lăuntrică, senzatia că te descompui de durere nu era ceva înteles sau cunoscut macar de către strămoşii noştri. Acestea sunt credinţe, sentimente şi comportamente care atestă separarea noastră de adevărul spiritual, indoctrinarea cu idei perfecte pentru manipularea prin frică a maselor.

 

2. Pământul este o şcoală aflată pe un anumit plan vibraţional

 

Experienţa pe care o trăim acum, reprezintă doar conştiinţa care se exprimă pe un anumit nivel de frecvenţă vibraţională. Lumea noastră fizică e doar expresia acestei frecvenţe.

Simultan exista mai multe planuri. Toate planurile sunt imaginate de Spirit pentru a avea unde se “juca”; o sala de clasă pentru învăţare.

Exista un numar infinit de planuri astrale mai înalte sau mai joase ca vibratie dar chiar şi cea mai joasă este mai înalta decat lumea fizicalităţii, a materialităţii. Acestea sunt simţite adesea de animale.

Planurile se întrepătrund. Chiar dacă nu-i vedem, cei dragi nouă, trecuți dincolo de văl, ne pot fi aproape dacă îi chemăm sau le solicităm un sfat, o părere. Daca îi auzim sau le simțim prezența depinde numai de credința noastră că e ceva real şi de cât de sensibil este “receptorul” nostru.

Pentru că energia pe Pământ este din ce în ce mai puternică acum , vălul se subțiază, mulți oameni au început să comunice cu cei de dincolo. Sunt multi mediumi care ofera servicii de acest tip. La TV, pe TLC am urmarit de curând un serial “ Medium în Long Island” în care dovezile sunt atât de covârsitoare încât nu pot fi contestate.

Obişnuiţi-vă cu acest tip de informaţii, relaxaţi-vă rezistența, căci în domeniul acesta întâi trebuie să crezi, ca să vezi.

 

3. Corpul fizic doar furnizează un veşmânt pentru suflet

 

Singurul motiv pentru care cineva are nevoie de un corp este ca să evolueze. E ca un costum de scafandru de care avem nevoie să intrăm în apele adânci sau ca un costum de cosmonaut daca vrem să explorăm spatiul. Am vrut să venim pe Pământ, să învățăm în acestă densitate, foarte bine, ne trebuie un costum potrivit acestui nivel de vibratie: corpul uman.

Cand obţii claritate şi un nvel mai inalt de evoluție spirituală, nu te mai identifici cu trupul , cu mintea, cu ego-ul sau cu dorințele. Devii  un observator. Ești doar martorul experiențelor tale.  Aceasta stare superioara, iti da posibilitatea să alegi conștient să evoluezi , să urci pe o treapta şi mai înaltă.

In acesta stare se întâmpla ceva extraordinar: karma nu isi mai are rostul. De aceea  din ce în ce mai multi dintre cei care au pornit conștient pe drumul desăvârșirii , nu mai au karma. şi vorbesc de timpurile noastre, de cei care au pășit deja pe acest drum, nu de o perioada ipotetica, posibila, în viitorul îndepărtat

De fiecare data când ne naștem, sufletul operează la un nivel mai înalt de expresie decât în viată anterioară şi își ia un trup care să satisfacă cerințele respective de învățare.

Când lecția s-a terminat şi am acumulat tot ce am avut nevoie, ne “dezbrăcam” de trup, îl lăsăm în urmă şi noi ne vedem mai departe de călătorie.

 

4. Religia nu considera moartea un miracol

 

In Hinduism, partea cea mai profunda din noi e numita Atman. Cel mai bun echivalent ar fi în Creștinism -“suflet”.

Sufletul nostru şi Atman sunt ambele văzute că scânteieri de divinitate, acea parte invizibila din noi care face din Dumnezeu o prezență fizica

In Creștinism însă, este mult mai nefiresc să spui “Eu sunt Dumnezeu”, unii considera afirmația chiar blasfemie  dar, de exemplu , în Vedanta , sufletul nu este separat de Dumnezeu. Atman nu poate “veni” de la Dumnezeu şi nu se poate “întoarce” la Dumnezeu pentru că de fapt, nu a fost vreodată separat.

Rumi spunea ca “Moartea este căsătoria noastră cu eternitatea” dar faptul că noi ne temem de moarte, am fost învățati că e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla, atunci e normal să ne sperie şi e firesc să ne fie milă de cei care pleacă. Când ne este frica de moarte, nu trăim atât de liberi pe cât ne-am propus atunci când ne-am proiectat conștiința aici.

 “Greșeala noastră nu este că ne temem de moarte, ci că nu o respectam ca pe un miracol”

   Deepak Chopra 

 

5. Cei născuți a doua oara

 

Acest termen este folosit pentru a denumi persoanele care au trecut printr-o moarte clinica şi care revin la viată cu o gândire netradiționalistă, contestă fiecare aspect al societății la toate nivelurile şi sunt “treziți” către o nouă înțelegere a ideilor de sacru şi spiritual.

Faptul că în lume exista din ce în ce mai multe relatări de la cei care care au experimentat asa ceva, faptul că s-au scris mii de cărți despre acest subiect nu este întâmplator. Mutațiile care au loc în propriul lor creier uman şi în spirit, împreună cu mutațiile pe care le declanșează la cei care investighează fenomenul ( cercetători, medici, psihologi, psihiatri, etc.) şi la masele mari de oameni care doar aud/ citesc despre aceste fenomene, declanșează în specia umana un salt în evoluție.

Uneori, pentru a se ajunge la acest obiectiv final, se întâmplă fenomene în urma cărora parcă şi vezi Spiritul făcându-ti complice şi jucăuș din ochi :-)  De exemplu, unui neurochirurg celebru, Dr Eben Alexander (Harvard Medical School, http://www.ebenalexander.com/ ), combatant puternic al acestei teorii, i s-a “întâmplat” să treacă el însuși printr-o experiență în preajma morții ( NDE= Near Death Experience) pe care până  atunci o catalogase cu fervoare drept halucinație. După acest episod, a devenit “oaia neagra” printre colegii săi neurologi şi neurochirurgi pentru că si-a schimbat viziunea asupra vieții, a scris o carte,  “Harta Raiului”,  şi tine conferințe în toată lumea despre “cum să înlocuiești viziunea actuala asupra lumii cu una noua, fără a aluneca în haos”.

 

6. Suferința sanatoasă

 

Daca cei rămași în urma continua să sufere ani la rând, tot întrebându-se de ce s-a întâmplat asa, etc, sufletul nu-si vă găsi liniștea, nu își vă putea vedea de evoluția sa.

In continuare vă redau un fragment din cartea “Matei vorbește-mi despre rai”,  volumul I , autor Suzanne Ward,  Editura For You, ediția 2002, pagina 9-10. E cel mai ușor mod de a explica la ce mă refer când vorbesc despre suferința sănătoasă.

Suzana este chiar autoarea, Susan Ward, care are o discuție cu fiul ei, Mathew, plecat dincolo de voal la o vârsta foarte fragedă şi care ajunge să fie învățătorul ei spiritual.

“Matei : Durerea tuturor a fost mult mai mare decat s-ar fi așteptat oricare dintre noi, atunci când am făcut acea înțelegere.

Suzana:  Cum e posibil că o înțelegere făcută înainte de naștere să fie atât de inimaginabil de cruda, încât să nu ia în considerație acest lucru?”

Matei : “O înțelegere făcuta înainte de naștere nu este niciodată o pedeapsa, sau un contract impersonal. Înțelegerea noastră a fost făcuta de către noi toți, la nivelul sufletului. Noi am trăit multe vieți împreună şi am câștigat forța emoțională în timpul acelor experiențe. Ne alegem unul pe celalalt că să facem parte din aceeași familie, deoarece fiecăruia dintre noi ni se dau condițiile şi situațiile de care avem nevoie pentru a progresa în evoluția noastră spirituală. Viața pe Pământ e legata numai de evoluția spirituală.

Pe vremea când discutam la nivelul sufletelor, cu toții am avut sentimentul că plecarea mea timpurie vă fi abordata intr-un mod sănătos şi că vă contribui la misiunile fiecăruia dintre noi din cadrul acestei vieți. Dar nu asa s-a întâmplat. Suferința şi jalea nu au fost sănătoase.

Suzana: Ce înseamnă suferința “sănătoasă”?

Matei: Înseamnă sa-I permiți forței tale spirituale să te ajute sa-l eliberezi  pe cel iubit , că sa-si poata incepe noua viata. Atunci cand continui să suferi groaznic din cauza a ceea ce voi numiți moartea sau pierderea acelei persoane , sufletul ei este legat de voi. […]

Bineînțeles că vă lipsește apropierea fizica! Atunci când exista iubire, nu exista nici o posibilitate de a evita acesta tristețe naturala, provocata de despărțire. Dar dacă o acceptați, vi se vă da puterea spirituală prin iubire împărtășita, in locul efectelor mutilante ale suferinței  împărtășite”

 

7. Plecările “accelerate” din vremurile noastre

 

Foarte multa lume a sesizat faptul că de ceva vreme plecările dincolo de voal s-au înmulțit, spitalele sunt pline, capelele sunt pline…

Acest “exod” nu este o iluzie….e un simptom al trecerii în 5D. Vor fi din ce în ce mai multe plecări şi poate e bine să știți asta dinainte.

Fiecare am venit aici cu o “agenda”☺ . In ultimii 50 de ani extrem de multe spirite au dorit să vina pe Pământ  pentru că aici se petrece ceva unic în Univers. Este pentru prima data când o planeta trece într-o altă dimensiune cu toți oamenii de pe ea…vii şi conștienți. In general, mori într-o dimensiune şi te reîncarnezi în alta.

Datorită acestui experiment, multe spirite au vrut să vină să participe, să experimenteze o dimensiune în prag de transformare, o alta dimensiune făcându-si usor aparitia. A fost coadă mare la corpuri :-)

Numai că fiecare isi ia cât vrea şi cât are nevoie. Unii vor să se implice efectiv, să munceasca la transformarea vibratională asa că vor rămâne, alții au vrut doar să vadă cum e, altii au avut o energie specifica pentru perioada “pre-mari schimbari” şi acum nu mai corespund, au incercat să fie în concordanta cu timpurile dar nu au reusit şi atunci pleaca. Unele spirite au vrut să prindă ultima zbatere a energiei 3D dar nu sunt nici pregătiți , nici nu si-au propus să treacă în 5D. Unii au venit doar ca să ajute pe alții din familia lor de suflete să curețe un anumit aspect ca să poată aceștia trece mai departe, deci au rol de suport mai mult.

Oricum, nu e nimic crud, nedrept, anapoda…. este perfect asa cum este. Mintea noastra doar are nevoie să interpreteze, să stie, să împartă în bine şi rău.

Doar aveți încredere că nu e nimic accidental şi totul e orchestrat fantastic de bine.

 

Mai jos aveți câteva recomandări de cărți care vă pot ajuta să treceți peste perioada de doliu mai ușor, având o înțelegere superioară.

Toate cărțile le găsiți la Editura For You.

 

Viata după moarte , Puterea Dovezilor “– Deepak Chopra Ph. D ,

Vindecarea unei inimi îndoliate” – Doreen Virtue şi James Van Praagh

“Prin timp spre vindecare”, “Multe vieti, multi maestri”, “Acelasi suflet, multe trupuri”- Dr Brian L Weiss

Copiii cei noi si experientele din preajma mortii” – P M H Atwater

“Viata după viata” – dr Raymond Moody

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

 

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

Suflete Pereche – Partenerul Perfect

Suflete Pereche – Partenerul Perfect

După ce am postat articolul “Contractele sufletului” , câțiva cititori mi-au spus că se așteptau să citească mai multe despre contractele pe care le facem în relațiile noastre romantice, cele dintre iubiți sau soți. “Ok, înțeleg că venim cu contracte deja semnate dar cum sa îl găsesc pe cel/cea care e partenerul perfect pentru mine?” Acest articol prezintă modul în care înțeleg eu acest subiect al “sufletului pereche”.

Nevoia de a ne găsi un partener este adânc impregnată în ADN-ul nostru, este felul în care ne perpetuăm specia dar este și un comportament determinat social pentru că observăm de la o vârstă foarte fragedă cam cum decurge viata. Pe lângă asta, toate instituțiile statului proclamă familia ca fiind unitatea de baza, celula vitală a societății. Astfel că pentru toată lumea e normal să aștepte să întemeieze o familie proprie: să se căsătorească cu o persoana minunată, să aibă copii și să traiască fericită până la adânci bătrânețe. Acesta ar fi si primul punct pe care l-aș aborda:

 

 Așteptările

 

Ca ființe umane, noi vedem familia ca pe o modalitate de a ne așeza la casa noastră, unde să prindem rădăcini , să ne simțim stabili şi în siguranța. dacă sunteți atenți la toate reclamele TV sau la afișele publicitare de pe stradă , veți observa că toate va promit subliminal că va vor ajuta să deveniți  mai atractivi pentru sexul opus sau că vă vor  oferi o viata de familie mai împlinită şi mai liniștită. Aşa că suntem foarte condiționați să credem că împlinirea noastră depinde de găsirea unui partener perfect pentru noi  şi de întemeierea rapidă a unei familii fericite.  De aici derivă toată panica şi disperarea  dacă cumva nu ne-am găsit încă partenerul.

Ne așteptăm să ne găsim “jumătatea” care ne va face să ne simțim “întregi”. Asta înseamnă că plasăm responsabilitatea de a ne face fericiți pe umerii partenerului nostru , ne așteptăm ca el să dea sens experienței noastre.

În acest fel, însă, devenim total dependenți de cealaltă persoană, ne dăm puterea  de buna voie, o  vom blama dacă nu ne face fericiți, ne vom simţi victime, fără noroc în dragoste, vom cerși iubirea şi ne vom agăţa de parteneri ca să ne satisfacem nevoia de dragoste, aşa că drama totala se va instala ușor şi ne va conduce viata.

Pe de altă parte, dacă partenerii noștri așteaptă să-i facem noi fericiți, asta va pune pe noi o presiune uriașă , vom încerca din greu să nu-i dezamăgim, să nu le înșelam încrederea sau să le pierdem dragostea, că să nu cumva să fim părăsiți şi să sfârșim singuri din nou.

Dacă nu suntem un întreg ( nu doar o “jumătate”), aliniați cu Sinele nostru Superior, dacă nu ne acceptam şi iubim exact aşa cum suntem, sunt șanse mici să atragem spre noi o persoana la fel de întregită şi să avem o relație sănătoasa.

În conformitate cu Legea Atracției, întotdeauna vom atrage spre noi NU ceea ce ne dorim sau ce avem nevoie ci doar ceea ce suntem! Partenerul pe care îl atragem  se va potrivi cu starea nostră curenta şi cu vibrația noastră, el va fi oglinda noastră gigantică care ne va reflecta înapoi toate aspectele pozitive şi negative, că să le putem vedea clar şi să lucram cu ele în scopul evoluției noastre.

E în natura noastră umană să credem că exista acolo, undeva , cineva special care va fi perfect pentru noi, un adevarat suflet pereche care e pregătit, vrea şi are puterea de a ne face cea mai fericita persoană de pe pământ.

Universul , în schimb, consideră că orice partener ai avea acum este partenerul  ideal, perfect. Voi doi sunteți perechea perfecta pentru că vă reflectați cel mai bine unul altuia calitățile şi defectele.

Zbaterea, suferința şi insatisfacția apare numai atunci când refuzi categoric să vezi ce iți reflecta oglinda si te eschivezi de la a lucra cu tine însuti.

 

Scopul iubirii romantice şi al căsătoriei

 

Aşa cum spuneam şi în articolul “Contractele sufletului “, venim ca să învățam virtuțile divine: acceptarea, onestitatea, integritatea, prietenia, iubirea şi aşa mai departe. Într-un mediu în care totul e perfect, oamenii nu au nicio provocare  ci doar trăiesc într-o fericire eterna, acolo nu poate fi vorba de evoluție, de expansiunea conștiinței. în viata asta ţelul nu e doar să ne ne găsim perechea si să facem copii, scopul e să evoluăm spiritual în timp ce experimentăm aceste lucruri lumești.

Când ne angajăm într-o căsătorie, de fapt ne angajăm să devenim conștienți de Sine, să ne aliniem cu Sursa si să cunoaștem expandarea.  Jurăm să acceptam să lucrăm cu noi înșine în acest cadru şi să permitem partenerului să ne fie oglindă. Nu e chiar un drum usor dar e mai rapid şi mai eficient decât atunci când ești singur.

Oamenii se așteaptă să găsească într-un partener pe cineva care le va potoli durerea , le va umple rezervoarele  de dragoste, numai că din pozitia asta nu vom atrage decât persoane care ne vor reflecta înapoi propriile umbre. Cu siguranța în orice relație sunt şi foarte multe aspecte pozitive pentru că si tu la rândul tău ai multe părti bune, adică aspecte pe care le-ai îmbrățișat deja, le-ai vindecat şi le-ai trimis iubire, aşa că au acum o vibratie mai înalta care nu te lasa provocat în niciun fel.

În general, când ne dăm seama că un anumit aspect al relatiei noastre nu ne este pe plac, primul nostru impuls este să încercăm să ne convingem partenerul să-si schimbe comportamentul, pentru că , din perspectiva noastra, au o problemă care trebuie abordată şi rezolvată. E nevoie  însă să înțelegem că niciodata nu vom putea schimba pe nimeni , indiferent de cât de mult am încerca şi indifferent cât de mult success credem că am avut la început .

Daca partnerul nostru nu-si schimbă comportamentul pe care noi îl considerăm a fi greşit, stresant, enervant, neonorant pentru noi , sfatul meu ar fi să schimbaţi cât puteţi de repede directia în care priviti. Întoarceti-vă privirea către înlăuntrul vostru şi lucrați cu rezistenta voastră față de comportamentul respectiv, cu credințele voastre pentru că e limpede că repetiția aceluiași pattern încerca doar să vă atragă atenţia.

De exemplu, dacă consideri enervant faptul că partenerul tău cheltuieste prea multi bani indiferent de ce zici tu, ar fi de folos să iti verifici un pic propriiile credinţe referitoare la bani . Dacă realizezi că partenerul nu apreciază munca ta în gospodarie sau timpul pe care îl petreci facând aceste treburi, poate ar trebui să te intrebi cât de multa apeciere, iubire sau respect iţi oferi tu ţie însuţi. Cât de mult crezi tu că valorezi ?

Aminteşte-ti că suntem fiinţe vibraţionale şi că nimic nu este întâmplător, că tot ceea ce apare în calea noastră e menit să ne ajute să ne expandăm şi principala noastră relaţie din viata asta e cea mai clară oglindă pentru noi.

Odata ce ai lucrat cu propriile credinţe limitative, cu tiparele tale de gândire, vei descoperi că partenerul tău nu va mai reflecta acel aspect către tine sau va dispărea uşor din existenţa ta.

 

Despărţire, separare sau divorţ

 

Când începi o relatie , primele luni sau primii ani ( dacă esti norocos :-) ) sunt într-adevăr de miere. Există studii ştiinţifice care dovedesc de ce se întâmplă aşa. Pe scurt, fiincă avem în gene nevoia de a ne găsi perechea şi de a face copii, creierul ne ajută eliberând tot felul de substanţe chimice care ne apasă toate butoanele răspunzătoare de modul pozitiv, optimist şi încântător în care ne percepem  partenerul ales.

După ce luna de miere trece , re-începem să vedem lumea aşa cum obişnuiam să o facem şi înainte, poate un pic mai frumos,căci beneficiem categoric de furtuna de hormoni şi alte chimicale descărcate în organismul nostru. Apoi începe “trezirea” şi ramânem doar cu munca. Cunoaştem din ce în ce mai bine persoana de care ne-am îndrăgostit , îi vedem într-un final şi părţile mai puţin frumoase.

Începem să mergem mai adânc în Sinele nostru şi să cernem realităţile cotidiene: observăm aspectele care ne plac la partenerul nostru dar şi acele aspecte care răsar ca să ne semnalizeze faptul că există acolo ceva  în noi , care a permis ca vorbele sau comportamentul partenerului să ne “agaţe”, să ne faca să reacţionăm.

Nu ne-a spus nimeni că o sa trecem prin asta, aşa că noi folosim încă, că şi unitate de masură, perioada de la începutul  relaţiei şi suntem dezamăgiti şi frustraţi şi nervoşi când realizăm că relaţia noastră este din ce în ce mai departe de ceea ce a fost iniţial.

Acum, depinzând de :

  • cât de evoluat este nivelul nostru de conştiinţă ( cu cât e mai înalt nivelul, cu atât e mai uşor procesul de învatare)
  • de lecţiile pe care ni le-am planificat să le invaţăm ( pentru că aici este vorba cu siguranta de contracte ale sufletului foarte puternice)
  • cât de deschişi suntem să lucram cu aspectele noastre mai intunecate, să le transformam şi s le eliberam,

ne putem alege conştient sau inconştient,pasul următor.

Putem alege să vindecăm şi să transformăm acele aspecte ale noastre care nu sunt în totala aliniere cu Sinele mai Înalt si să ne angajăm în procesul de schimbare. Aşa că ne suflecăm mânecile şi ne avântăm înainte, intrăm adânc în noi înşine, e posibil să nu ne placa ce vedem , negăm, încercam să acoperim să nu se vada, judecăm, blamăm, ne zbatem şi  suferim, uneori  dăm inapoi pentru că e greu uneori , căci însaşi personalitatea , identitatea noastră este amenintată cu pieirea , aşa că Egoul ripostează.

Ar putea să pară mai dramatic decât ar fi  în realitate dar imaginaţi-vă doar ce viată ar avea o femeie care are un soţ beţiv dar pe care l-a iubit cu toata fiinta ei la inceputuri sau un bărbat a cărui sotie a paralizat şi nu mai are nicio sansă să îi ofere bebeluşul mult visat de amândoi… sau situaţii mai usoare : o femeie care se simte abandonată şi neglijată de soţul mereu plecat la muncă , un bărbat care tebuie să se descurce cu gelozia sotiei … fiecare dintre noi trăim macar o situatie care ne solicita alinierea.

Daca alegem să stam în acea relatie până cand invatam lectia şi ne vindecam acel aspect care ne este reflectat de partener , atunci sunt trei scenario posibile ce se pot intampla;

  • Nu mai suntem pe aceeasi vibraţie cu partenerul , aşa că usor , fără efort, regret sau remuşcări acesta va dispărea din viaţa noastră ( prin separare, divorţ sau moarte);
  • Partenerul isi schimbă comportamentul pentru că nu mai suntem noi pe aceeasi vibratie cu comportamentul lor ;
  • Trecem printr-o transformare profundă sau o trezire adevarata şi acceptand lucrurile aşa cum sunt , co-cream impreuna cu partenerul o noua experienta transformatoare ( de ex – cazul sotiei paralizate)

Dacă , din contra, ne săturăm să îndurăm situatia dată,  dacă numai blamăm , judecăm şi ne urâm partenerul  aşa că decidem să ne vedem  mai departe de  viaţa noastră,  am putea alege să ne părăsim partenerul sau să intentăm actiune de divort.

Am putea să ne îndreptăm spre o alta relatie dar numai că dupa un timp vom fi confruntati cu aceleasi provocari ca mai înainte, poate un pic diferite ca formă , şi istoria se va repeta, chiar mai violent faţă de prima dată ( un divort şi mai urât , poate acum sunt şi copii la mijloc) şi asta pentru că în loc să ne confruntăm umbra, am preferat să sărim de la o relatie la alta, încercând să evitam lectia.

Acum  la final , as vrea să vă prezint o perspectivă şi mai înalta asupra acestui subiect.  Chiar dacă încă nu o puteti accepta, sau nici nu sunteti dispusi să intelegeti cum vine asta, doar permiteti informatiei să ajungă la sufletul vostru şi atât, nu va mai gânditi la ea, e doar o samânţă care îşi va găsi drumul către lumina când va crede ea de cuviinta şi va fi timpul.

La un nivel mai înalt, noi toti suntem UNUL. Suntem o singura conştiinţă care caută să se cunoască pe sine prin experienţe individuale. Ei bine, şi asta nu ar însemna de fapt că noi toti nu ne cautam în fond sufletul pereche ci … pe noi înşine?  Ne căsătorim de fiecare dată cu noi înşine :-)

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2014

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul

 

Ce poţi realiza prin Quantum Coaching ?
  • înveti să foloseşti Conştiinta pentru a schimba legile fizicii si ale biologiei,
  • devii un creator deliberat al vieţii tale,
  • te eliberezi din inchisoarea propriei minti
  • preiei controlul asupra lumii tale interioare
  • iţi aminteşti cine eşti TU cu adevărat şi care ţi-e menirea.
Începe cu primul pas: introdu numele tău si adresa de mail şi iţi voi trimite imediat, gratuit, cartea « True North » pentru a te ajuta să-ţi descoperi misiunea in viaţă.