Un studiu făcut de doi cercetători de la Universitatea Harvard, Matthew A. Killingsworth şi  Daniel T. Gilbert şi publicat in numarul 12 din noiembrie  2010 al revistei  Science,  a demonstrat ca oamenii îşi petrec 46.9% din perioada în care sunt activi, gândindu-se la altceva decât la ceea ce fac pe moment, iar această hoinăreală a minții îi face total nefericiți.

Psihologii americani au  dezvoltat o aplicație pentru iPhone care a contactat 2250 de voluntari ( între 18-88 ani, cu ocupații si din clase sociale diverse)  la intervale de timp aleatorii, pentru a-i întreba cât de fericiți erau, ce făceau în acel moment, dacă se gândeau la ceea ce făceau sau la altceva şi dacă acel “altceva” era un eveniment/un lucru plăcut, neutru sau neplăcut.

Subiecții au ales din 22 de activități generale (muncesc, mănânc, mă plimb, sunt la cumpărături, mă uit la TV … ). La final s-a constatat că în 46.9% din timp , mintea le era în altă parte şi mai ales la lucruri negative.

Killingsworth a concluzionat la finalul studiului :

Dacă ar fi să găsim circumstanțe atenuante, am putea menționa faptul că societatea de astăzi este de aşa natură încât este necesar să învățăm să facem mai multe treburi deodată (multitasking) : conducem în timp ce vorbim la telefon , ascultăm radioul şi întrebăm şi copilul de pe bancheta din spate, cum a fost la şcoală, de exemplu.

Mai este şi faptul că ritmul în care ne desfăşurăm viața a crescut atât de mult , timpul s-a scurtat ,  încât în permanență suntem puşi în situația de a jongla cu mai multe mingi deodată. Gândiți-vă doar la cât de provocatoare este perioada dimineții, de la trezire până când ieşiti pe uşă , atunci când aveți copii de dus la şcoală/ grădiniță….

In timp ce îi torni celui mic laptele în castronel te gândeşti dacă ai pus ieri benzină în maşină, pe unde să o iei ca să eviți ambuteiajele, cu ce să te îmbraci , dacă ai tot ce îți trebuie pentru prezentarea de azi…  aşa că degeaba îți povesteşte copilul cu mândrie că ieri a câştigat la concursul pe clasă, căci tu eşti departe de momentul prezent în care te poți conecta cu el. Sau măcar cu tine însăți 🙂

“Abilitatea de a ne gândi la ceea ce nu se întâmplă acum, este o realizare cognitivă care vine cu un preț emotional” spune studiul amintit mai sus.

Pierdem conexiunile cu ceilalți la nivel emotional. Si atunci ne dezumanizăm, devenim roboți, maşinării programate pentru efectuarea de sarcini prestabilite.

Suntem dependenți de gândire. Nu putem să ne oprim din a tot ne gândim la trecut ( cu melancolie sau regret) sau la viitor ( cu îngrijorare sau speranță).

Starea de prezență nu înseamnă neapărat să nu ai niciun gând – ceea ce oricum este o tehnică pentru avansați 🙂 , pentru majoritatea dntre noi este îndeajuns să devenim conştienți de ceea ce gândim sau facem în clipa prezentă.

Preveşte în jur folosind doar percepția simțurilor , fără a avea nevoia imperioasă de a eticheta, numi, judeca : să percepi fără să existe nicio interferență a gândurilor, asta ar fi obiectivul. Poti citi mai multe in articolul despre Grounding – echilibrare prin împământare.

Pemite gandului să apară după care te întorci la prezență, nu urmări gândul , el vrea să obțină atenția ta, vrea să te poarte pe aripile lui. Asta face mintea.

Eckart Tolle spune că atunci când apare un gând care ne îndeamnă să îl urmărim devenim ca un cățel care a prins un miros şi începe să îl urmărească până departe, uitând complet de stăpân sau de mediul înconjurător, îndepărtându-se până nu îl mai putem vedea, total absorbit de acel miros.

Aşa şi noi , ne “trezim” după 20 min că nu am făcut nimic,  nu ştim ce s-a întâmplat în jurul nostru sau cu noi , parcă am fost scoşi din timp, “înghițiți” total de mirajul ideilor care au dansat în mintea noastră.

Acest lucru se întâmpla foarte frecvent atunci când suntem în mijlocul unei activități de rutină, pe care mintea subconştientă, obişnuită cu repetarea frecventă a acelei acțiuni, a preluat-o deja şi o trece pe “pilot automat” – de exemplu spălarea vaselor sau şofatul care nu ne mai solicită o atenție mare la orice mişcare. Si aşa ne trezim cu chiuveta goală sau la destinația călătorie nostre, însă nu ne amintim nimic despre modul în care am ajuns acolo.

Partea cu adevărat dezavantajoasă pentru noi este că ne lăsăm purtați de un gând către un alt gând, şi apoi un altul şi tot aşa …  Suntem ca într-o călătorie nesfârşită cu trenul, continuând ca într-un coşmar să tot schimbăm legăturile în gări până când ajungem într-o stație în care nici nu ne imaginam înainte că am putea coborî.

Aşa se face că sesizând un miros de trandafiri, să zicem, intrăm brusc într-un carusel de gânduri şi imagini : un trandafir catifelat, trandafirii de la bunica din grădină, copiii cu care ne jucam la bunica în grădină, acel băiețel frumos care ne plăcea încă de când eram copil, întâlnirea întâmplătoare cu el după 20 ani la noul nostru loc de muncă, idila înfiripată atunci, episodul în care te-a părăsit pentru prietena  cea mai bună, ura față de prietenă şi disprețul față de el, plânsul disperat dar eliberator, sentimentul adânc de trădare , senzația că nu meriți să fii iubită, frica să nu rămâi singură , disperarea față de un viitor posibil înfiorător….. şi când te trezeşti din visare deja energia ta e sub nivelul mării, vibrația personală la fel, eşti buimacă, ți-ai provocat singură o stare deplorabilă, ziua e ruinată şi îți petreci restul orelor ori încercând să te remontezi sau  ( dacă nu eşti deloc conştientă de ce ai făcut) … să-ți aminteşti şi alte episoade în care nu ai fost iubită sau ai simțit că nu valorezi nimic … şi astea toate de la un simplu trandafir parfumat, menit de Creator să ne facă viața frumoasă !!  Asta e mintea nesupravegheată.

O minte lăsată să hoinărească în trecut şi mai ales în experiențe vechi dureroase sau triste este o rețetă sigură pentru a atrage în viața ta şi alte experiențe asemănătoare. Te focalizezi mereu în energia accea de vibrație joasă şi îți cobori frecvența personală din ce în ce mai mult, astfel că Legea Atracției  îți va aduce pe cale tot aceleaşi dureri sau tristeți.

Ca să nu mai vorbim că mintea ta poate să te facă prizonierul trecutului tău de care nu mai poți scăpa. Iți îngustează atât de mult percepția încât nu mai eşti deschis către alte experiențe, către alți oameni , trăieşti cu frica de a nu se repete vechile tipare, trăieşti mic, fără bucurie, sufletul se ofileşte uşor- uşor.

A învăța să rămânem în prezent este o aptitudine de bază ce trebuie cultivată pentru a simți cu adevărat fericirea.  Gradul de pace interioară şi linişte pe care le experimentăm reprezintă o unitate de măsură cinstită pentru cât de prezenți suntem în viața noastră. ( saptamana viitoare, cei abonati la newsletter – abonarea se face de aici si este gratuita – vor primi un exercitiu practic pentru aducerea mintii in prezent)

A rămâne în prezent nu presupune însă faptul că nu ne pasă ce se va întâmpla în viitor sau să nu ne permitem să ne amintim de lucrurile trăite în trecut, la urma urmei trecutul este parte din noi, din cine suntem acum.

Atunci când faci planuri, conştient fiind!!!, atunci eşti în prezent. Atunci când depeni amintiri plăcute, eşti în prezent. Atunci când depeni amintiri neplăcute … eşti tot în prezent , aduci dezamăgirea, suferința, durerea… în prezent. Il “contaminezi” cu idei, gânduri, vibrații negative.

Conştientizarea este modul în care oprim mintea hoinară. Si presupune două aspecte:

1. Conştientizează ce, când, cum gândeşti

Obişnuieşte-te să observi ce gândeşti. E nevoie să ne obişnuim să ascultăm vocea aceea din capul nostru, care nu mai tace. Când observi cu detaşare ce spune, se întâmplă ceva minunat: devii conştient nu numai de gândul observat ci şi de observatorul lui.

Realizezi că … sunteți două aspect separate: gândul şi Sinele tău care este martor la ceea ce este gândit. Si începe trezirea. Adică înțelegi că dacă poți observa gândurile “dinafară”,  înseamnă că nu eşti tu cel care gândeşte . Nu te mai identifici cu mintea ta, eşti stăpânul minții tale!

Mintea îşi recapătă statutul initial de instrument, nu te mai domină, nu mai crezi în etichetele ei, în judecățile aruncate peste ceilalti, în separarea ta de ceilalți, ai ieşit din iluzie, eşti liber să îți reiei stăpânirea asupra vieții tale.

E un sentiment eliberator, s-a destrămat vraja, sluga ce a furat hainele stăpânului , dându-se drept el, a fost demascată şi trece la locul ei , în chiliile supuşilor.

2. Fii conştient de ceea ce se întâmplă în corpul tău: senzații, emoții, stări.

De obicei ni se pare că este o pierdere de timp când încercăm să practicăm acestă artă a conştientizării. Ne mănâncă din timpul în care …am putea gândi.

Mintea nu vrea să îți permită să pătrunzi în interiorul tău pentru că atunci când o faci înveți să te simți pe tine, conştientizezi emoții, vibrații, înveți să ai încredere în intuiții şi în ce îți spune trupul, astfel că mintea îşi pierde din putere.

Când vorbesc despre “ce îți spune trupul”, ai în vedere că mă refer la acea inteligență interioară, înnăscută, pe care o accesăm prin kinesiologie ( ştiința testării musculare) de exemplu, simțirea aceea pofundă care este mai rapidă decât mintea şi în acord cu adevărul tău.

Când îți dai voie să fii prezent cu adevărat în trupul tău, eşti mai alert, mai viu, mai conştient. In zilele noastre, majoritatea oamenilor si-au amorțit propriile simțuri. Am fost atat de mult sfatuiți să nu ținem cont de intuițiile noastre pentru că nu au un fundament ştiințific şi nu sunt de încredere, şi din contra, să ne bazăm doar pe ce spun specialiştii ( doctori, farmacişti, nutriționişti, fizicieni, chimişti, politologi, sociologi,  …) încât ne-am îndepărtat de noi înşine, ne-am dat puterea personală altora.

Aşa că luăm toate pastilele prescrise, facem toate vaccinurile din grilă, cumpărăm toate produsele recomandate şi care ne-ar putea aduce sănătatea, plăcerea, împlinirea, realizarea eu-lui.

Când  suntem în contact cu trupul nostru ne simțim mai vii, mai prezenți, mai stăpâni pe noi şi atunci nu mai avem nevoie de tot felul de “stimulente”sau de substanțe şi nici de drame sau relații încâlcite care să ne dea iluzia că suntem vii şi vibrăm. Telenovelele cred că au apărut ca să dea celor anesteziați  pe dinăuntru, senzația  că încă pot simți ceva, pot vibra. E tot un fel de drog.

Oamenii s-au îndepărtat foarte mult de ei înşişi. Perioada în care ne aflăm, însă, reprezintă începutul “trezirii” noastre. Conştientizarea a ceea ce suntem cu adevărat , reamintirea faptului că avem un potential nelimitat, că suntem creatorii propriilor noastre vieți, ne aduce şi mai mult în contact cu noi înşine, atât cu trupul nostru, cât şi cu Sinele Inalt.

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului

Sursa imagine titlu:Internet

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul:https://www.quantumcoaching.ro/mintea