Cum scapi de jobul pe care îl urăşti?

Cum scapi de jobul pe care îl urăşti?

Majoritatea celor cu care am lucrat au menţionat la un moment dat că serviciul/meseria/job-ul pe care îl fac acum nu se mai potriveşte deloc cu lumina pe care o simt înlăuntrul lor, le împiedică expandarea, le sabotează misiunea personală pe care încep să o simtă ca parte din rostul pentru care au venit pe planetă în această perioadă. Senzaţia generală este că eşti prins într-o capcană din care nu poţi ieşi pentru că ratele, ipoteca, facultatea copiilor… nu îţi permit să renunţi la acest mod de a susţine realitatea 3D în care încă funcţionăm cu toţii.

Pentru că ai făcut atâta muncă de ridicare a vibraţiei personale, de dizolvare a credinţelor limitative, de acceptare a noilor posibilităţi….ai început să vibrezi  la o frecvenţă mult mai înaltă, din această cauză tot ceea ce ţine de vechea energie: job, relaţii, mediu, etc, începe să te apese, nu mai rezonează cu tine şi de aici apare acea senzaţie acută că vrei să scapi, să ieşi din acel context, să schimbi.

Astăzi vă propun să vedem cum “coacem” (pardon, manifestăm) un nou job.

 

Ingredientul de care e bine să te descotoroseşti – ego-ul inflamat

 

îţi aminteşti că în articolul de săptămâna trecută vorbeam de aspectul legat de Lucrătorii în Lumină şi  energia celor care îi  înconjoară… Şi în cazul locului de muncă se aplică aceeaşi explicaţie: eşti exact acolo unde trebuie să fii în acestă perioadă a dezvoltării personale, chiar dacă egoul vrea să te facă să crezi altceva!

Dacă ţi-a asumat (conştient sau inconştient) această misiune de a fi un far călăuzitor, atunci cei din jurul tău au cu siguranţă nevoie de lumina ta! Dacă însă vei face din acestă afirmaţie o ocazie de a-ţi gâdila orgoliul şi a te simţi superior celolralţi, atunci ai căzut de sus!!

Nu eşti acolo să dai lecţii nimănui, nu eşti acolo să îi faci pe alţii să se simtă prost, inferiori, sau să te privească cu veneraţie, admiraţie, respect (sau invidie, chiar)! Cum a demonstrat Iisus, marii Maeştri “spală picioarele” celorlalţi! Smerenia, înţelegerea superioară a crizelor celorlalţi, acceptarea cu un surâs a izbucnirilor egotice, observarea detaşată a jocurilor de putere declanşate de frică, competiţie şi orgolii nemăsurate, toate sunt demonstraţii ale unui Spirit înalt, menit să aducă echilibru, să infuzeze spaţiul cu o vibraţie mai înaltă şi să “potolescă spiritele” oferind un exemplu de verticalitate, demnitate, deschidere, înţelegere şi compasiune (Nu mai zic şi iubire necondiţionată, ca să nu vă pierd de abonaţi  :-)  ).

 

Ingredientul obligatoriu:  conştientizarea  oglinzii

 

Dacă încă te afli în situaţia în care te plângi că şeful îţi face şicane, că ai colegi nesimţiţi sau răi, că mediul este negativ şi te scurge de energie, atunci conştientizează faptul că primeşti multiple semnale că mai ai mult de lucrat cu tine până să ajungi să întruchipezi ce scriam în paragraful anterior. NIMIC din realitatea ta nu este întâmplător! Primeşti exact acele semnale de care ai nevoie ca să ştii pe ce paliere ai nevoie să lucrezi.

Da, admit faptul că uneori nu ai cum să schimbi prea multe la locul de muncă, egregorul colectiv este atât de dens şi negativ încât cu o floare nu se face primavară. DAR! Dacă nu eşti la locul potrivit pentru tine, desprinderea de acel loc de muncă ar trebui să se petreacă uşor, fără smuncituri, fără drame şi suferinţe, ci uşor, ca o crenguţă uscată care se rupe de tulpină doar dacă o atingi. Dacă însă trebuie “ să tragi, să smulgi, să rupi în lemn verde” crenguţa (nu găseşti alt loc de muncă deşi trimiţi sute de CV-uri, afli de vreo clauză care nu te lasă să pleci, intri în tot felul de complicaţii…), atunci rămâi acolo, nu pleca, mai ai încă multe de învăţat, de rezolvat cu tine, cu emoţiile şi atitudinea ta personală!

Dacă demisionezi din cauza nefericirii,  de obicei se instalează o perioadă de sărăcie în viaţa ta, pentru că nu mai ai sursa de bani. Chiar dacă eşti super mulţumit că nu mai trebuie să suporţi toanele şefilor sau comportamentul colegilor sau stressul teribil al targetelor, şi asta te poate ajuta să îţi ridici vibraţia un pic, este o stare cu care te obişnuieşti în câteva zile şi apoi începe iarăşi disperarea că nu găseşti altceva mai bun. Când reuşeşti să găseşti un alt job, constaţi după foarte puţin timp că nu e cu mult diferit de cel anterior, poate chiar e mai nesatisfăcător.

Ideea e că oriunde în altă parte vei pleca, te vei lua pe tine cu …tine! Adică, dacă ai ceva de învăţat de la actualul loc de muncă dar tu refuzi să o faci şi cauţi prin orice mijlooace să fugi de acolo, atunci lecţia se va repeta la noul loc de muncă, şi va fi, de obicei, mai dificilă şi mai provocatoare decât prima data! (şeful se va dovedi a fi şi mai pornit împotriva ta, colegii vor fi şi mai ranchiunoşi, mediul şi mai îmbâcsit)

Aşadar, nu te grăbi să fugi dacă primeşti semnale că ar mai fi ceva de învăţat de acolo. Când vei ajunge să priveşti cu îngăduinţă, înţelegere şi compasiune comportamentul colegilor şi sefilor, când mediul în care lucrezi nu te va mai dărâma, când vei ajunge acasă şi vei mai avea destulă energie ca să zâmbeşti celor dragi, atunci să ştii că te aşteaptă un super loc de muncă, schimbarea pluteşte în aer! Ai ajuns să controlezi cu măiestrie energia joasă, nu te mai afectează ca la început, eşti pregătit/ă pentru un job cu o frecvenţă de vibraţie mai înaltă.

 

Ingredientul de bază necesar în orice schimbare: frecvenţa ta de vibraţie

 

Este mult mai bine să lucrezi la creşterea vibraţiei tale personale în loc să întreţii gânduri de tipul: “vreau să scap de aici”, “m-am săturat”, “nu mai suport” şi din acest spaţiu al victimei neputincioase să implori divinitatea  să te ajute. În această situaţie permiţi circumstanţelor să îţi controleze nivelul de vibraţie  în loc să alegi un alt nivel de vibraţie, superior, care să atragă către tine alte circumstanţe.

Îţi creşti vibraţia slăbind rezistenţa pe care o opui realităţii curente! Secundă de secundă noi suntem un emiţător al unei vibraţii asupra căreia avem control 100%! Problema este că lăsăm mereu realitatea înconjurătoare, asupra căreia ne focalizăm toată atenţia, să fie factorul determinant al nivelului nostru de vibraţie. Marea majoritate a oamenilor creează automat, inconştient, este într-un haos vibrational care va determina ceea ce se va manifesta în realitatea viitoare.

Ca o încurajare, din experienţa personală şi cea a clienţilor mei, îţi spun că de obicei ghizii nu aşteaptă până ce vei deveni tu complet zen, stăpân pe situaţie… ci au nevoie să vadă că ai sesizat potenţialul lecţiei, că ai îmbrăţişat provocarea, că ai depus efort către schimbarea lăuntrică… şi apoi orchestrează ei lucrurile în aşa fel încât să ajungi exact acolo unde noul tău nivel de vibraţie merită să fie.

Până atunci, celebrează-ţi provocările, sărbătoreşte fiecare victorie: când nu te-ai mai enervat fiindcă colega de birou a făcut aceleaşi remarci orgolioase şi stupide, când ţi-ai privit şeful care urla şi scuipa pucioasă, cu calm, ca şi când erai la teatru, poate chiar te-ai amuzat pretinzând că îi dai “sonorul” pe mute şi îi urmăreşti mişcările în zig-zag şi faţa contorsionată ca într-un film cu Charlie Chaplin, când ai reuşit să îţi impui punctul de vedere într-o şedinţă fiindcă ai demonstrat atâta stăpânire de sine, profesionalism şi diplomaţie, încât negativitatea celorlaţi nu a mai avut putere să ajungă la tine ….)

Fiecare victorie sărbătorită sau măcar recunoscută îţi aduce o focalizare pe ceea ce îţi ridică vibraţia şi scade din puterea pe care o are asupra ta realitatea imediată, care nu îţi este confortabilă.

 

Elimină ingredientul surpriză

 

Când îţi doreşti să creezi ceva nou şi frumos în viaţa ta, fie ca e vorba de un job, o relaţie, o afacere, etc, nu ai nevoie de ingrediente surpriză pentru că acestea ar putea contribui la eşecul dorinţei tale de schimbare. Indicat ar fi să întorci toate cărţile cu faţa în sus, ca să poţi face un inventar clar al tuturor punctelor tale forte şi slabe, să ştii pe ce te bazezi, ce ai nevoie să îmbunătăţeşti, ce te ajută să obţii un job nou, ce nu…Fii cât se poate de sincer cu tine şi recunoaşte dacă nu cumva nu eşti încă pregătit pentru job-ul pe care îl visezi tu. Poate chiar serviciul pe care îl ai acum te poate ajuta să obţii anumite cunoştinţe, abilităţi, calificări, acreditări, etc, necesare în viitorul loc de muncă

Şi mai este un aspect: dacă încerci de mult timp să faci o schimbare dar parcă tot nu ţi se permite, parcă ţi-e calea blocată, nu se leagă lucrurile, atunci este foarte posibil să fie vorba de anumite programe nedizolvate, pe care e posibil să le aduci cu tine din această viaţă sau din altele. Încă învăţăm prin Legea Karmei, aici, pe Pământ şi atunci poate nu ar fi o idee rea să elimini “surprizele” şi din acest domeniu. Mai multe despre acest tărâm de cercetare poţi citi în articolele de pe blog din categoria Realinierea Sufletului  şi aici

 

Ingredientul secret nr.1- Compasiunea

 

Cel mai mare secret este să practici conştient compasiunea, în toate aspectele legate de job! Compasiune pentru nivelul fiecăruia, pentru lecţiile celorlalţi, pentru testele prin care trec şi ei, compasiune chiar şi pentru tine însuţi/însăţi, care faci tot ce poţi să navighezi prin aceste vremuri tulburi cu înţelegere, graţie şi focus pe ce descoperi că ai tu de lucrat. “Compasiunea are potenţialul de a-ţi creşte lumina lăuntrică, spune Kryon, informează Spiritul despre energia ta, îţi face numele cunoscut în Eter”.

 

Ingredientul secret nr.2- Credinţa

 

Oare tu crezi că nimeni nu aude problemele tale, că eşti singur, şi că nimănui din “echipa ta” nu-i pasă prin ce treci tu? Toţi ghizii şi îngerii tăi sunt permanent alături de tine şi te ţin de mână, în dorinţa de a te întări, de a-ţi da putere să mergi mai departe şi să descoperi lecţia, să o accepţi, să o integrezi, să extragi de acolo tot ce aveai de învăţat. Stai drept, fii demn, nu te cocoşa în neputinţe, ridică-te deasupra circumstanţelor, şi asumă-ţi lecţia.

Încrederea că nu eşti niciodată singur, credinţa că eşti o parte din ceva cu mult mai mare, ridicarea la un nivel superior de percepţie a situaţiilor de viaţă, constituie platforma pe care e nevoie să te stabilizezi pentru că astfel ieşi din panică, rezistenţă, nevoia de control.

 

Ingredientul secret nr.3- Proiecţia

 

Lucrează întâi energetic asupra unui nou job şi abia apoi acţionează în plan fizic. Nu te repezi să FACI lucruri concrete care să îţi aducă serviciul dorit. Acţiunea fizică (trimitere CV-uri, căutare activă, discuţii cu agenţii de recrutare, etc) este pasul doi. Pentru început FII noul tău job! Relaxează-te, meditează, vizualizează cum te-ai simţi la noul job, cum vei fi îmbrăcat/ă, ce program vei avea, cum te vei prezenta oamenilor, ce atitudine vei avea, poate că vei şi arăta diferit (siluetă, coafură, machiaj, etc).

Ce faci, de fapt, este că pregăteşti, creezi, o nouă linie temporală, îţi proiectezi energia într-un nou potential şi…te simţi bine în timp ce faci acest lucru!! Foarte importat acest aspect! Nu proiecta frici, nesiguranţă, incertitudini, îndoieli , etc,  în cea mai înaltă versiune a ta! Abia după ce simti cu toate celulele corpului cum este noul tău Eu în jobul X, porneşti demersurile în realitatea tridimensională.

 

Ingredientul secret nr.4 –Bifocalizarea

 

Ce-i asta? Abilitatea ta de a jongla o perioadă cu două farfurii :-) Adică : în timp ce menţii dreaptă farfuria pe care ai toate îndatoririle job-ului curent ( faci totul corect dar la minima rezistenţă, fără focalizare pe probleme , energia ta nu mai e acolo, nu mai hrăneşte nemulţumirile, insatisfacţiile vechi, încerci nici să nu le mai observi, îti asumi inconfortul pentru o perioadă) ochii tăi, atenţia ta şi toată energia este pe potenţialul noului job! Dacă îţi doreşti să îţi faci propria afacere lucrează o perioadă în paralel. Dacă doreşti doar un alt job, visează cu ochii deschişi la acel job, creează-l în mintea ta şi în acelaşi timp completează-ţi setul de abilităţi, comportamente, cunoştinţe, licenţe, cursuri, etc, ce îţi vor fi necesare în noua pozitie visata. La un moment dat balanţa va înclina din ce în ce mai tare către noul job şi trecerea se va produce automat, fără durere sau lipsuri financiare.

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Ai obosit să te zbaţi? Nu vezi nicio schimbare?

Ai obosit să te zbaţi? Nu vezi nicio schimbare?

Când tot lucrezi cu tine de ceva ani dar simţi că numai ieşi la liman, că parcă nimic nu se schimbă (datorită unor multitudini de factori, cu care crezi că nu ai nicio legătură 😉 ) atunci ai categoric nevoie să schimbi modul în care priveşti şi interpretezi realitatea ta. Ceva nu este în ordine. A arăta cu degetul în exterior sau a cădea în auto-judecată şi pierderea încrederii în sine, nu sunt în niciun caz soluţii sănătoase  care să modifice în bine experienţa ta.

Dumnezeu e înlăuntrul tău, soluţiile sunt în tine. Trebuie să existe o schimbare interioară întâi pentru a putea percepe o diferenţă în realitatea exterioară.

Şi deja ştii că atunci când îţi schimbi modul în care priveşti un lucru, atunci lucrul pe care îl priveşti, se schimbă, după cum spunea Wayne Dyer.

 

Lărgeşte-ţi perspectiva

 

Tu chiar crezi că ai fost făcut din lut? Sau că ai evoluat încet-încet din maimuţă?

Purtăm în noi ADN multidimensional, esenţa noastră este stelară. Ai familie care nu este aici, pe pământ…. Sunt atât de multe lucruri care îţi dau bătaie de cap, concepte complicate ce par nerealiste, science-fiction, iluzii…şi nu le poţi înghiţi deocamdată… Poate rezonează cu tine dar mintea ta nu îţi permite să faci nici măcar un pas înafara paradigmei de gândire în care ai crescut… E o luptă acolo. La carte s-ar numi “disonanţă cognitivă”… şi nu e indicat să faci eforturi să accepţi ceva ce nu se “aşează” încă bine în mintea ta. Ia-o uşor! Doar deschide ochii şi urechile. Dă-ţi voie să auzi şi concepte ce nu fac parte din paradigma ta, fără nicio presiune că ar trebui să accepţi sau să fii de acord cu ceva. Asta nu te costă nimic. (Poate un pic de timp, doar)

Omul nou, aşa cum este definit de Alberto Villoldo, de Kryon, de Ken Wilber şi mulţi alţii,  este foarte relaxat în aceste idei, nu are niciun fel de reticenţă în crea şi experimenta viaţa ştiind că este o bucată de Dumnezeu . Nu consideraă asta blasfemie, nu îşi face cruci şi nici nu spune, tare sau în gând, “piei Satana” celui care îndrăzneşte să afirme aşa ceva.  Stie care îi este spectrul energetic personal, ce daruri a adus pe Pământ, îşi cunoaşte moşenirea Akashică, nu doar pe cea genetică.

Omul nou ştie că nu este doar un muritor pe o planetă fără de simţire. Pământul este viu. Gaia este energia plină de bunăvoinţă, compasiune şi iubire a Pământului şi care lucrează direct cu conştiinţa colectivă a umanităţii prin ceea ce se numeşte reţeaua electro-magnetică a Terrei. Iar aceasta s-a schimbat mult în ultimii ani tocmai pentru a facilita evoluţia conştiinţei umane şi creşterea eficenţei codurilor din ADN-ul nostru. Structura chimică a ADN-ului uman nu s-a schimbat de milenii dar structura sa multidimensională începe să-şi facă din ce în ce mai mult simţită prezenţa. Se trezesc la viaţă părţi latente din ADN-ul nostru.

 

Reîntoarce-te la natură

 

De cele mai multe ori reuşim să facem trecerea de la un nivel de conştiinţă la altul, de la o vibraţie la alta, superioară, atunci când ne reconectăm cu natura. Văd asta mereu la clienţii cu care lucrez şi am experimentat-o şi eu, personal.

Când eşti la “capăt de scală”( şi cel mai des mi se întâmplă să văd asta la cei cu vibraţia sufletului de de 5.9) poţi rămâne blocat aici zeci de ani, dacă nu te reconectezi cu tine, dacă nu ieşi total din vechea paradigmă de gândire şi nu eşti dispus să “uiţi” ce ai învăţat, şi să recunoşti că e posibil să nu fi zgâriat decât suprafaţa cunoaşterii universale, deşi ai citit 3 biblioteci şi ai fost la 50 de cursuri, seminarii şi work-shopuri… Doar că mulţi se blochează în ego, în orgoliul cunoaşterii, în postura de cunoscător  într- ale spiritualităţii… Devenim prizonierii propriului nostru rol (been there, done that).

Ca să te transformi e nevoie să treci dincolo de Inţelegerea mentală a ceea ce vrei să schimbi, să renunţi la vechile percepţii, să te dizolvi în non-fiinţă, non-existenţă, şi apoi să te recreezi cu fiecare atom.

Când simţi că eşti pe punctul de a face o mare schimbare în viaţa ta, lasă cărţile, lasă discursurile motivaţionale şi seminariile şi ieşi afară! Mergi desculţ pe iarbă, pe pământ sau nisip, plimbă-te într-o pădure, îmbrăţişează un copac, stai jos, sprijinit de tulpina puternică a unui stejar, pluteşte sau înnoată în apa mării … ieşi din minte şi coboară în trup.  Toate astea te readuc la esenţa ta, te întorc la tine şi la adevărul tău . Înăuntru  are loc o explozie energetică ce te poziţionează pe un alt nivel de înţelegere şi de vibraţie.

Ai vorbit vreodată cu Mama Pământ? I-ai auzit bătăile inimii, pulsul cu care parcă se sincronizează şi pulsul tău? Ai auzit că toate triburile băştinaşe făceau acest lucru? Sau mai crezi încă ce ţi s-a spus la şcoală, că erau nişte sălbatici, “puţintei” la minte, care nu înţelegeau mai multe?

Shamanii onorau punctele cardinale şi animalul ce reprezenta acel punct cardinal. Ce făceau de fapt? Celebrau direcţiile liniilor magnetice ale Pământului, simţeau energia matricei, a grilei magnetice a Terrei. Acestea oferă echilibru, viaţă, starea de flux.

Când iubeşti toată Creaţia, Pământul îţi vorbeşte prin tălpile picioarelor tale! Şi asta este ceva împotriva vechii noastre paradigme spirituale care ne spunea că inspiraţia şi răspunsurile vin “de sus”… Mama Gaia ştie ce ne trebuie, ştie să ne re-echilibreze, să ne restaureze sănătatea, să ne lumineze mintea şi să ne deschidă sufletul.

 

Nu pot comunica cu Spiritul

 

Mulţi spun că nu pot auzi glasul Spiritului. Asta pentru că au încercat să îl “contacteze” :-) prin diferite meditaţii şi nu s-a întâmplat nimic, nu au auzit nimic, nu au văzut nimic… şi se simt abandonaţi sau nevrednici de un răspuns.

Ceea ce se întâmplă este că noi suntem în plin proces de învăţare al “celui de-Al Treilea Limbaj”, cum îl numeşte Kryon. După ce ai întrebat în meditaţie ce ai nevoie să ştii, ce doreşte Spiritul/ Sinele tău Înalt să afli, doar rămâi tăcut. Apoi ocupă-te de viaţa ta în continuare: iubeşte, relaţionează, confruntă-te cu provocările zilnice

Al treilea limbaj e o împletire continua cu acel aspect al tău (Sinele Quantic) care facilitează o comunicare permanentă, 24/7 – 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, o comunicare care nu este doar ceva caracteristic sau limitat la  momentele de meditaţie. Astfel că îţi vei primi răspunsul în forme diferite, prin mijloce diferite, de multe ori inedite sau neaşteptate .

Personal, am avut mult timp o problemă cu această înţelegere. Îmi doream atât de tare să primesc mesaje în forma în care vroiam eu, pe canalul de comunicare ce îmi era mie comod, să “văd” în meditaţie “filme” desfăşurându-se prin faţa ochilor mei… Şi mi s-a întâmplat asta de câteva ori.  În rest…doar “am ştiut” când să acţionez, ce să aleg. Am primit răspuns la întrebări existenţiale prin sincronicităţi şi întâmplări ciudate, şi doar atunci când m-am detaşat de problemă, când am ieşit din frustrare şi m-am relaxat , fără pretenţia de a primi răspunsul aşa cum mă aşteptam eu.

Îmi amintesc, cu ceva ani în urmă,  într-o întâlnire cu Sal Rachele îmi spunea: “tu eşi ca cel care cheamă ploaia să salveze satul de la secetă, şi când aceasta apare, sub forma unei ploi mărunte, reci, de toamnă, tu  eşti nemulţumită şi frustrată fiindcă nu e o ploaie de vară, cu bulbuci, cu tunete şi fulgere”. Am înţeles atunci, dar doar mental . M-am mai zbătut o perioadă, până am întâlnit informaţiile aduse de Kryon despre Al Treilea Limbaj.

Şi încă ceva: când îţi dezvolţi compasiunea – pentru tine, în primul rând, pentru oameni, pentru natură, pentru tot ceea ce există, se întâmplă ceva foarte frumos: intelectul tău, mintea neliniştită, se contopeşte cu energia compasiunii şi se creează astfel o fereastră de oportunitate prin care poţi primi multă informaţie. Nu mai ai ataşamente. Sau pretenţii. Şi atunci totul curge frumos.

 

Am obosit să tot lucrez cu mine, nu ajung nicăieri!

 

Nu ştiu dacă am întâlnit vreun Lucrător în Lumină care să nu fi exprimat, la un moment dat, ceva de genul acesta!

Şi, da, recunosc, suntem obosiţi. Au fost (zeci de) ani intenşi de transformare, de schimbare a paradigmei de gândire, de remodelare a întregii noastre fiinţe. De asta ne şi numim “lucrători” şi nu doar “adimiratori sau slăvitori” ai Luminii :-)

Problema este că suntem prea orientaţi spre rezultat, spre o finalitate clară la care să ajungem după o perioadă de timp pe care o considerăm noi “rezonabilă”, “de bun simţ”.

Kryon spune că noi ne vizualizăm căţărându-ne (cu greu, cu efort şi sacrificii) pe o scară a evoluţiei, urcăm treaptă cu treaptă şi ne aşteptăm după ceva vreme să ajungem în vârf şi să răsuflăm uşuraţi, întâmpinaţi cu o cupă de şampanie şi cu un loc de relaxare. Atunci am simţi o satisfacţie deplină că ne-am încheiat misiunea şi am avea dreptul să sperăm că vom trăi de acum fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Dar nu funcţionează aşa! Experimentarea, trăirea fiecărui moment din viaţa noastră este ceea ce facem noi pentru planetă! Fiecare realizare, schimbare de credinţe, ieşire din limitări, înţelegere a potenţialului, creştere a vibraţiei….totul face parte din “lucrare”. Suntem aici pentru tot ceea ce experimentăm ACUM, nu pentru ceea ce urmează!

“Ce nu-ţi place acum în viaţa ta? De ce anume ai vrea să scapi ? Ce anume nu înţelegi? Poate că te întrebi zilnic, “Oare va fi mai bine mâine?” Dragii mei (spune Kryon) faceţi din ziua de astăzi “vârful scării”, consideraţi că aţi reuşit să ajungeţi la final. Luaţi situaţia de astăzi şi modelaţi-o în ceva ce este frumos Acum!

În timpuri grele, pline de încercări dificile, ancoraţi şi celebraţi tot ce se află în realitatea voastră. Revendicaţi-vă iubirea lui Dumnezeu şi permiteţi să curgă prin voi compasiunea Spiritului. Şi continuţi să înaintaţi…chiar dacă aveţi îndoieli, nesiguranţă… În loc să vă zbateţi să ajungeţi în vârful scării, luptaţi să înţelegeţi cercul de energie care formează realitatea voastră prezentă.

Când vedeţi cercul “Eu Sunt Cel ce Sunt”, înţelegeţi că acesta este o afirmaţie a non-linearităţii? Înţelegeţi că este o afirmaţie despre voi şi familia voastră? Fiţi un înger, un far luminos, în  fiecare moment al vieţii voastre!”

 

Când vor ajunge şi cei din jurul meu să se schimbe? Nu mai suport!

 

Sună cunoscut? Acesta e un alt punct sensibil pentru cei ce doresc să evolueze şi să contribuie la schimbarea vibraţională a planetei. Am spus-o şi în alte articole, dacă eşti un Lucrător în lumină, un far de conştiinţă înaltă, vei fi mereu înconjurat de persoane cu o conştiinţă mai joasă, eşti strategic “implantat” în mijlocul celor care au nevoie de lumina ta, altfel, ce rost ai avea? Dacă în jur totul e Lumină, ce utilitate mai are un far?

Treaba ta e să ghidezi, să (i)luminezi, să fii un exemplu de verticalitate, echilibru şi generozitate, indiferent de cine te înconjoară, şi nu să observi cu superioritate, aroganţă şi frustrare lipsa de lumină şi de înţelegere a celorlalţi.

Şi mai este un aspect, poate chiar mai important, legat de acest subiect: eşti înconjurat mereu de toţi cei potriviţi să îţi apese toate butoanele care te fac să fii intolerant, furios, sătul şi obosit, până când acestea se dizolvă! Toţi oamenii ăştia pe care vrei să-i schimbi e foarte posibil să nu se schimbe vreodată! TU eşti cel care se schimbă pe parcurs!

La un moment dat vei avea impresia clară că “s-au mai dat pe brazdă”, că parcă nu mai e ce-a fost… Ironia este că, de fapt, tu te-ai schimbat într-atât încât nu te mai deranjează. Nu mai ajunge la tine atitudinea, gândirea sau comportamentul lor, nu te mai afectează drama, intrigile, vorbitul pe la spate …

“Nu îţi mai apasă butoanele pentru că ai ajuns să ştii cine eşti, spune Kryon. Ai lepădat pielea dualităţii şi ţi-ai revendicat esenţa, care este divină. Ai văzut îngerul din tine şi ţi-ai spus: ‘Ştiu cine sunt.  Eu Sunt Cel Ce Sunt!’  Apoi ai început să păşeşti diferit pe Pământ, fără să-i mai observi  pe cei pe care până acum abia îi puteai tolera. Acesta este adevărul! Abia aştepţi ziua aceea? Atunci ai grijă de tine şi priveşte-i pe toţi cei din jurul tău cum se “schimbă” :-)

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Când vrei ceva dar nu ştii ce vrei

Când vrei ceva dar nu ştii ce vrei

Mă întâlnesc adesea cu acestă situaţie în sesiunile de coaching şi consiliere: fiecare celulă din corpul tău ştie că ai nevoie de altceva, de o schimbare, dar eşti paralizat, pentru că nu ştii  încotro să o iei , şi asta pentru că nu reuşeşti să îţi dai seama ce vrei de fapt.

Fie că ceea ce faci acum a devenit monoton şi te-ai plictisit, fie că simţi că nu avansezi deloc, că nu te expandezi ca fiinţă umană,  fie că auzi  în tine o voce care îţi tot repetă că eşti departe de a-ţi fi atins potenţialul maxim,  cumva ai aşa o senzaţie de neîmplinire şi o nelinişte care nu îţi dă pace, dar nu poţi încă pune punctul pe i.

De obicei situaţia este legată de ocupaţie, de carieră, dar poate să se întindă asupra aspectelor de viaţă de zi cu zi, asupra relaţiilor sau asupra dezvoltării personale şi evoluţiei spirituale.

Aplicând tehnici de genul “brainstorming”,  în care îţi laşi imaginaţia liberă şi aduni  idei  despre ce ar fi posibil pentru tine, sau faci liste întregi cu posibile răspunsuri la căutarea ta… poate aduce un pic de claritate, dar, din experienţă vă spun, nu prea ajută.

La fel, am văzut că nu funcţionează  nici acel motto: “Just do it” – adică doar alege ceva, ca să nu stai prea mult în nehotărâre, ştiind că, într-adevăr, pierzi mult mai multă energie aşa decât dacă ai alege ceva, orice. Riscul aici este să alegi la repezeală, să îţi pară rău, să regreţi imediat de a doua zi alegerea făcută, sau să intri şi mai mult în rezistenţă şi negativitate judecându-te pentru acea alegere şi autoflagelându-te că nu eşti în stare să faci nimic bine…

Dacă însă este vorba de subiecte mai puţin “fierbinţi” pentru tine, de exemplu nu ştii ce vrei în materie de hobby-uri sau de modalităţi de a-ţi îmbunătăţi viaţa socială, cercurile de prieteni, de a întâlni oameni interesanţi, de a servi comunitatea în care trăieşti, etc , da, atunci metoda “încercare şi eroare” este acceptabilă şi poţi testa diferite lucruri pentru a vedea ce îţi place, ce ţi se pare că te inspiră, te hrăneşte, sau te motivează să continui.

În ceea ce priveşte lucrurile mai importante sau stringente din viaţa ta, îţi propun o altă abordare, spirituală, desigur :-) . Ce ar fi de făcut?

 

1. Începe prin a-ţi stabili o intenţie puternică

 

Dacă stai prea mult în acest spaţiu frustrant de “nu ştiu ce vreau”, consolidezi în tine o vibraţie pe măsură, şi atunci vei experimenta din ce în ce mai acut această debusolare, acestă ceaţă mentală şi dezorientare, până va deveni obsesie. În astfel de momente nu eşti în controlul vieţii tale. Mai mult decât atât, nimeni nu te poate ajuta, nici măcar ghizii tăi. Ei nu îţi pot indica “alege asta sau cealaltă” pentru că nu au voie să interfereze cu liberul tău arbitru. Tu eşti creatorul, ei- ajutoarele, suportul, micro-managementul.

Ca să porneşti procesul ai nevoie să îţi stabileşti întâi o intenţie clară, pozitivă şi la timpul prezent: “Până în data de…. ( dă-ţi măcar o lună, două, ca să nu pui prea multă presiune pe tine) identific  măcar trei direcţii în care aş putea merge şi care ar avea potenţialul de a-mi face sufletul să cânte…” un exemplu. Foloseşte propriile cuvinte, aşa cum simţi tu că ar rezona mai bine cu dorinţa ta.

Spuneam să nu pui presiune pe tine şi în sensul în care, din câte am observat la cei cu care am lucrat, problema că nu ştiau ce vor nu era atât de mare ca problema că “ar fi trebuit să ştie ce vor, la vârsta lor “… şi de aici multe emoţii negative: nevrednicie, judecată de sine, autocritică, etc …   Atenţie şi la acest aspect

 

2.Înţelege jocurile minţii

 

Nu poţi avea totală încredere în mintea ta când vine vorba de a alege ce vrei. Mintea e părtinitoare, ea va alege întotdeauna ceva care să satisfacă ego-ul, chiar dacă pentru asta trebuie să distorsioneze realitatea.

Există numeroase studii şi cărţi despre acest subiect. De exemplu, Aziz Ansari  şi Eric Klinenberg au scris o carte numită  “Dragostea modernă” în care demonstrează că nu ştim niciodată ce ne dorim când vine vorba de un partener de viaţă. Au făcut o cercetare pe site-urile de dating/ întâlniri şi au descoperit faptul că tipul de persoană pe care îl căutau cei înscrişi nu corespundea aproape niciodată cu tipul de persoană de care erau cu adevărat interesaţi.

William Berry, profesor de psihologie la Universitatea din Florida spune apoi: “Dacă acum gândiţi cumva: “poate alţii nu ştiu ce tip de bărbat/ femeie vor, dar eu ştiu”, asta nu face decât să susţină acestă teorie! Toţi credem că ştim! La fel cum credem că suntem mai buni decât media (ceea ce statistic este imposibil) .Mintea este construită astfel încât să aibă încredere în ea însăşi” (Psychology Today, Nov.2017)

Alte studii demonstrează cât de incapabili suntem  în a prezice ceea ce ne va putea face fericiţi. “Suntem jalnici în a ne prezice viitorul” , spune şi psihologul de la Harvard- Dan Gilbert. El demonstrează că nu suntem în stare să estimăm cât de mult ne vom schimba în următorii 10 ani, unde vom ajunge şi câte vom fi învăţat între timp.

Dr. Rick Hanson în cartea sa, “Creierul lui Buddha” ,vorbeşte despre tendinţa minţii noastre de a supraestima nivelul de satisfacţie la care vom ajunge odată ce ne-am îndeplinit dorinţa. Credem că, în sfârşit, vom fi fericiţi dacă ne realizăm o dorinţă, numai că satisfacţia este de foarte scurtă durată, aşa că suntem împinşi către o altă dorinţă. Mintea ne păcăleşte constant.

Aşadar, dacă realizăm faptul că mintea noastră nu prea este de încredere, nu este clară, sau că ţine de cele mai multe ori cu ego-ul, atunci ne va fi mai uşor să trăim în prezent, să ne bucurăm de moment şi să dăm deoparte gândurile atât de serioase care ne împovărează sau ne fac să ne simţim vinovaţi.

 

3.Schimbă punctul de referinţă: de la minte – la suflet

 

Imaginează-ţi că eşti ca un pendul care se mişcă.

pendul

 

Punctul fix este Sinele tău Înalt, el nu-şi  schimbă niciodată poziţia. Nu se va muta niciodată mai la dreapta sau mai la stânga, doar ca să fii tu (bila :-) ), în aliniere cu el!

Dar nici nu te va certa, nu va încerca să-ţi încetinescă ritmul, nu-ţi va reproşa vreodată că nu stai locului… la urma urmei, dacă nu te-ai balansa atât, în toate direcţiile, nu ai şti că eşti un pendul, nu?  Ştie doar că eşti mereu în legătură cu el, că nu te poţi vreodată desprinde şi că sforicica de care eşti ataşat (să-i spunem oare “firul de argint” 😉 ) e 100% sigură, aşa că poţi experimenta în voie. Astfel că te aşteaptă liniştit , ca un părinte iubitor care îşi aşteaptă cu orele copilul să se sature de dat în leagăn.

Treaba e că informaţiile de la Sinele tău curg frumos, şi pot fi download-ate cu succes, doar când eşti în poziţia 3. În rest, prinzi doar frânturi, din zbor, informaţia nu este clară, sau poate chiar nu o auzi deloc, depinde de cât de departe eşti de centru.

Ei bine, ca să ştii mereu ce vrei, ca să poţi “curge” frumos prin viaţă, fără a te izbi de diferite obstacole, e nevoie să te laşi inspirat de ceea ce primeşti prin alinierea verticală cu Sinele tău. Cu cât te simţi mai pierdut în spaţiu, cu atât înseamnă că eşti mai departe de acestă aliniere.

 

4.Înţelege întâi unde eşti

 

Dacă balansul pendulului tău atinge aproape orizontala, nu te mai chinui să afli ce vrei, fiindcă nu ai cum să găseşti un răspuns satisfăcător. Poate părea dur, dar dacă eşti într-o stare de deprimare sau de nemulţumire de sine, dacă ai fost înjosit, rănit, desconsiderat… sau dacă eşti plin de furie pe oameni şi pe viaţă, nu eşti într-o poziţie în care să poţi emite în Univers o dorinţă în aliniere cu sufletul tău.

Dar poate nu experimentezi astfel de emoţii extreme, poate ai chiar o viaţă frumoasă şi liniştită dar totuşi nu ştii ce vrei… Când eşti în aliniere cu Sinele tău este imposibil să nu ştii ce vrei să creezi mai departe, ce te bucură, ce îţi aduce cele mai mari satisfacţii.

Ce se întâmplă de obicei, în astfel de cazuri, este că ne-am amorţit simţurile. Dacă te simţi încremenit, incapabil de o alegere, fără să ştii măcar ce ţi s-ar potrivi sau ţi-ar aduce bucurie, înseamnă că ai practicat ani de zile înăbuşirea dorinţelor tale, a ideilor tale creative, ţi-ai ignorat Sinele, te-ai conformat, ai ascultat de adevărul altora şi ai dat pe mute propriul GPS, aşa că nu-l mai auzi deloc acum.

Gândeşte-te: în ce fel crezi că ar fi posibil să fi făcut asta până acum? Ce te-a determinat să îţi desconsideri dorinţele, nevoile, plăcerile…? Pe cine ai încercat să mulţumeşti până acum? Ale cui dorinţe au contat mai mult când a fost vorba să alegi ce vei face sau cum te vei prezenta  în viaţă?

Înainte de a şti unde vrei să ajungi, ai curajul de a afla unde eşti!

 

5.Respiră şi ai grijă de tine

 

Poate că nu eşti încă capabil să îţi simţi emoţiile dar cu siguranţă îţi poţi simţi respiraţia, iar acestă practică poate uşura mult modul în care te simţi. Respiraţia conştientă şi meditaţia sunt cel mai bun mijloc de a intra în aliniere cu Sinele, de a te aduce în centru, de a auzi ghidarea, de a înţelege cine eşti şi ce vrei. Doar să îţi dai timp să practici o perioadă, nu te descuraja de la primele încercări.

Între timp, învaţă uşor-uşor să ai grijă de tine, nu te mai plasa pe ultimul loc pe lista ta de priorităţi, investeşte în tine, oferă-ţi timp, resurse, iubire. Şi cel mai important: învaţă să îţi asculţi sufletul. Câte un pic în fiecare zi.

În şcoala primară îmi amintesc că eram învăţaţi să economisim, şi mă amuza grozav un slogan pe care îl auzeam mereu: “Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui”.Cam aşa e şi în situaţia despre care vorbim: dacă ai ignorat ani la rând ce ţi-a transmis sufletul, dacă nu te-ai ascultat niciodată, “contul” tău e gol, nu ai acumulat niciun fel de capital de încredere în Sine, nicio obişnuinţă de a te conecta cu Sursa, nu ai investit nici timp, nici energie în a o face, şi atunci degeaba te înfurii pe bancă, pe Sinele înalt sau pe tine însuţi că nu primeşti ghidare sau eşti pierdut în valurile vieţii.

Vestea bună este că niciodată nu e prea târziu să începi să îţi faci un “fond de economii” :-)

 

6.Devino propriul tău obiect de studiu

 

Ce vreau să spun este că ai nevoie să te cunoşti bine pe tine însuţi ca să ştii ce vrei. Descoperă-ţi bucuria de a te studia pe tine însuţi. Fii curios să afli cine eşti. Fă-ţi o hartă natală sau apelează la un astrolog profesionist, cercetează sisteme care te ajută să te cunoşti: Human Design, Cheile Genelor, regresii, hipnoză…  mergi la cursuri de dezvoltare personală, vei vedea că primele module sunt mereu despre autocunoaştere.

Metoda Realinierea Sufletului pe care o practic oferă şi ea o bogăţie de informaţii despre cine eşti tu ca energie de bază, grup de suflete de origine, vibraţie, care îţi sunt temele de viaţă, ghizii, programele moştenite, karma de neam, blocajele şi restricţiile ce ţi-au stat în cale până acum … având aceste informaţii îţi va fi mult mai uşor să îţi afli calea şi să îţi înţelegi misiunea, scăpând de capcanele ego-ului.

Despre menire, scop, misiune personală am mai vorbit şi în alte articole, poţi descărca gratuit şi cartea electronica “Adevăratul Nord” care te poate ghida, prin întrebări, spre a înţelege care ţi-e misiunea sau ce ţi s-ar potrivi să faci în viaţă.

Internetul abundă în resurse, ai o mulţime de metode, tehnici şi terapii la dispoziţie, doar să vrei să cercetezi.

 

7.Călătoria e singura care contează

 

Scriitorul  Lloyd Alexander spunea aşa: “ învăţăm mult mai mult căutând răspunsul la o întrebare şi negăsindu-l, decât învăţăm din răspunsul însuşi”.

Nu te gândi neapărat unde vrei să ajungi, ci ce anume vrei să înveţi între timp, adică ai în vedere procesul, nu rezultatul. Într-un astfel de proces îţi conştientizezi valorile fundamentale, preferinţele, credinţele limitative, gândurile şi emoţiile, înţelegi ce se petrece în tine, cu tine, care îţi este adevărul tău subiectiv, personal.

O altă idee ar fi să îţi alegi un stil de viaţă dorit, nu neapărat un rezultat anume, doar anumite puncte cheie pe care le consideri tu necesar de atins sau fără de care nu te-ai simţi confortabil. Şi învaţă să ai încredere în Univers, că te va conduce exact către ceea ce este perfect pentru tine, învaţă să te predai, slăbeşte controlul şi vorba lui Kurt Vonnegut: “ţine-ţi bine pălăria pe cap că s-ar putea să ajungi la mile depărtare de unde te gândeai tu initial” :-)

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

Amânarea, opusul  inspiraţiei

Amânarea, opusul inspiraţiei

O temă ce a apărut frecvent în ultima perioadă, în sesiunile de coaching, este amânarea. Termenul mai nou, preluat direct din limba engleză, şi folosit mai ales în spaţiul corporate, este “procrastinare”.  Indiferent cum  îi spuneţi, această atitudine devine din ce în ce mai des întâlnită la persoane de toate vârstele, de la copiii de şcoală primară la pensionarii septuagenari.

Tema amânării este un aspect al vieţii moderne, tumultoase, cu multe “task-uri”/ sarcini/ îndatoriri ce nu mai rezonează cu noi, le percepem ca fiind artificiale, forţate, nealiniate cu dorinţele sufletului nostru, şi cu toate acestea, obligatorii, impuse, “necesare” dacă vrei să îţi păstrezi serviciul, să îţi mulţumeşti familia, să îţi menţii bunăstarea, afacerea, statusul, imaginea….

 

De ce amânăm?

 

În toate articolele de dezvoltare personală sau psihologie veţi găsi că motivul amânării este fooooaaarte simplu: amânarea oferă o recompensă imediată, sub forma eliberării de stress. Adică, dacă amâni o sarcină despre care ştii sigur, sau presupui doar, că ţi-ar produce stress, obţii o senzaţie de relaxare plăcută dar, din păcate, temporară, pe o perioadă relativ scurtă de timp. Amânând ceva neplăcut sau ameninţător/ înfricoşător , eşti “recompensat” cu o perioadă în care poţi să continui să te simţi bine, fără îngrijorare sau bătaie de cap, să faci lucruri mai interesante, să te distrezi….

Una dintre cele mai mari probleme legate de acestă abordare este că, repetând încă de mici un astfel de comportament, el devine o obişnuinţă adânc înrădăcinată în fiinţa noastră, şi, mai mult decât atât, devine o formă de dependenţă, de adicţie faţă de acele chimicale/ hormoni care odată eliberate în sistemul nostru ne produc starea de bine, de eliberare de stress, de plăcere.

La un moment dat, chiar dacă nu am vrea să mai amânăm, tot o vom face pentru că am devenit dependenţi de aceste chimicale secretate de propriul trup şi care acţionează ca un drog pentru fericire. Aşadar, amânarea nu este o trăsătură negativă de caracter, ci un comportament învăţat, care ne-a oferit satisfacţii temporare repetate, până când “ne-a intrat în sânge”.

Putem spune că amânarea este şi un mecanism de auto-apărare, foarte eficient de altfel, care ne protejează de lucrurile pe care creierul nostru le consideră că au potenţialul de a ne ruina starea de bine. Noi suntem neurologic determinaţi să căutăm starea de bine, de plăcere, şi să fugim de durere, astfel că amânarea este foarte naturală, automată chiar, pentru creierul nostru.

Sunt multe motive pentru care amânăm să facem anumite lucruri şi multe metode de a scăpa de acest obicei, dar aici vom vorbi, după cum vă aşteptaţi deja :-), de aspectul spiritual al acestui obicei.

Aveţi vreodată tendinţa de a amâna ceea ce vă face plăcere, ceea ce vă pasionează, ceea ce vă aduce o recompensă imediată, fie ea materială, emoţională, spirituală….? Răspunsul evident este că nu. Avem tendinţa de a amâna doar acele lucruri care nu ne plac – iar mecanismul l-am explicat puţin mai devreme.

Întrebarea este “De ce nu ne plac?” sau “De ce trebuie să facem ceva ce nu ne place/ nu vrem să facem?”

 

Credinţele noastre sunt cele care ne “forţează” să îndeplinim sarcini pe care le urâm.

 

De cele mai multe ori suntem prinşi în cursă. Da, da, în cursa şoarecelui sau în roata hamsterului, cum vreţi.

De exemplu: avem un job care ne solicită multe eforturi, sacrificii, timp şi renunţare la plăcerea personală. Acceptăm aceste cerinţe impuse pentru că avem nevoie de bani/ salariu pentru a ne putea hrăni familia. Credem că doar acest job ne poate asigura venitul lunar necesar. Mai credem că banii nu cresc în copaci. Sau că nu există recompensă fără a munci pe rupte, fără transpiraţie, sacrificii şi renunţări. Este parte din paradigma noastră de gândire, parte moştenită de la părinţi, parte învăţată din experienţa proprie. Ni s-a demonstrat de multe ori că dacă ne abatem de la acestă gândire şi îndrăznim să visăm la altceva (de exemplu să ne facem propria afacere), de obicei iese rău, cu pagubă financiară şi frustrări, aşa că mai bine stăm liniştiţi şi nu ne mai zbatem degeaba. Profeţia auto-împlinită, pe româneşte: “de ce ţi-e frică, de aia nu scapi”, normal că funcţionează de fiecare dată…

Şi uite aşa, 90% dintre oameni stau cuminţi în banca lor şi trag de ei (pardon, se auto-motivează) să ducă la îndeplinire o groază de sarcini care nu le aduc nicio bucurie, nicio plăcere, care nu îi inspiră să îşi atingă potenţialul şi care îi determină să uite total că sunt creatori şi divini prin natura lor. Oboseala şi stress-ul acumulat de-a lungul vremii contribuie şi mai mult la adoptarea acestui mecanism de autoapărare.

Nu simţiţi acum că amânarea este, de fapt, o modalitate de a ne da voie să ne revoltăm împotriva condiţiei umile în care a ajuns fiinţa noastră dezâmputernicită şi despuiată de privilegiile unui fiu de împărat? Căci suntem făcuţi “după chipul şi asemănarea” Creatorului….nu?

Poate părea “cusut cu aţă alba” ce zic eu aici dar aş vrea doar să vă gândiţi la un prieten /un cunoscut care trăieşte visul de a face ceea ce îi place, la un maestru spiritual, un învăţător sau un iniţiat pe care l-aţi ascultat vorbind, la voi înşivă când eraţi îndrăgostiţi sau pasionaţi de ceva, sau la Maica Tereza, Arsenie Boca, Martin Luther King, Mahatma Gandhi, la  Iisus, la Buddha, oricine este sau era condus de inspiraţie divină, de Sinele înalt… Credeţi că aveau nevoie de (auto)motivare sau tot felul de tertipuri ca să depăşească ….amânarea???

Eu asta cred că ne lipseşte în viaţă: pasiunea, inspiraţia, libertatea de creaţie, bucuria, entuziasmul, iar toate acestea derivă dintr-o singură cauză: lipsa de aliniere cu Sinele nostru Înalt, cu misiunea noastră personală. Am uitat cine suntem şi ce am venit să facem aici, ne-am lăsat manipulaţi şi spălaţi pe creier de cei care conduc lumea, şi, în naivitatea noastră, credem că suntem vinovaţi că nu reuşim să susţinem cu forţa noastră mentală sau fizică, cu voinţa sau inspiraţia noastră, bunul mers al lucrurilor pe Pământ.

Şi atunci ce facem? Ne biciuim şi mai mult, ne folosim de diverse tehnici şi metode de a ne urni din loc, de a ne impinge să realizăm toate acele lucruri care nu ne fac plăcere, nu ne inspiră.

Ce transmitem, de fapt, Universului este că da, noi găsim mereu inspiraţie pentru a face acele lucruri care ne plac, dar nu găsim inspiraţie pentru lucrurile pe care nu dorim să le facem.  Culmea este că insistăm să ne automotivăm, în loc de a schimba ceea ce nu ne dorim să experimentăm.

Ideea pe care doresc să o subliniez este că se poate şi altfel. Nu suntem noi toţi ca maeştrii  menţionaţi mai sus, dar avem un drept din naştere de a ne exprima potenţialul şi talentele în modul nostru unic şi personal. Dacă fiecare dintre noi ajunge să facă ceea ce este menit să facă, dacă reuşim să ne aliniem cu adevărul nostru  şi misiunea personală, atunci vom crea cu bucurie, cu entuziasm şi pasiune, vom sări nerăbdători din pat, dimineaţa, gata să experimentăm o nouă zi şi să ne expandăm şi mai mult.

Dovada că se poate şi altfel sunt zecile de mailuri pe care le primesc de la cei care au avut curajul să renunţe la ce nu le aducea decât frustrare, stress şi  nefericire, cei care şi-au asumat  misiunea personală, au lucrat cu ei, s-au aliniat cu dorinţele sufletului lor şi au muncit pentru dizolvarea programelor  karmice, genetice sau personale, au pus în practică tot ce au aflat despre ei înşişi  din Profilul Sufletului  sau din sesiunile de  coaching şi nu au mai acceptat să amâne devenirea lor! Au lăsat Zeul/ Zeiţa din ei să se trezească!

 

Amânarea este opusul inspiraţiei

 

Când ne forţăm să ducem la îndeplinire ceva pentru care nu avem nicio tragere de inimă, rezultatul va fi întotdeauna mediocru. Când nu suntem inspiraţi de a face ceva, compensăm cu acţiunea forţată, autoimpusă; împingem lucrurile spre împlinire, împotriva curentului.

Abraham Hicks spune că amânarea este doar un efect secundar al existenţei în afara  vortexului tău de creaţie. Nu eşti în flux, nu eşti aliniat cu adevărul tău şi atunci nu eşti nici inspirat.

În astfel de situaţii este indicat mai degrabă să uiţi complet de sarcina propusă şi să te duci să faci ceva care îţi aduce satisfacţie, plăcere, amuzament. Nu ai altă opţiune mai bună. Citeşte o carte care te fascinează, urmăreşte un clip motivaţional pe YouTube, petrece timp cu copilul, căţelul, pisica, găteşte ceva bun … Toate acestea au şanse mai mari să te aducă în aliniere, decât dacă ai insista să realizezi ceva pentru care nu ai niciun fel de inspiraţie.

 

Află întâi DE CE  vrei să faci ceea ce “trebuie” să faci

 

Ca să ne găsim inspiraţia sau măcar automotivarea, e necesar să înţelegem de ce este important pentru noi acel lucru. Se spune că “Your Why should make you cry” – “motivul/ De ce-ul tău ar trebui să te facă să plângi de fericire sau să strigi de bucurie”. Asta înseamnă că vrei cu adevărat, că e important pentru tine, că e ceva ce îţi aduce împlinire, realizare, speranţă că te îndrepţi către destinaţia vizualizată de tine.

Dacă îţi tot reproşezi că încă nu te-ai mobilizat să mergi la sală, că nu te-ai apucat serios de cura de slăbire , sau de lucrarea de licenţă, că nu ţi-ai început încă lucrarea dentară sau curăţenia în casă, vezi cum poţi recadra motivul pentru care ai face toate acestea.

Poate că nu e suficient de convingător motivul general că sănătatea contează şi este menţinută prin sport şi o dietă sănătoasă. Dar dacă îţi spui că vei fi suplă, frumoasă şi cu un tonus minunat la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, e posibil să vrei să mergi chiar de mai multe ori la sala :-) .

Motivaţia puternică, claritatea scopului urmărit , vizualizarea rezultatului scontat, sunt modalităţi de a reduce considerabil tendinţa noastră de a amâna.

 

Dacă simţi nevoia să amâni, amână!

 

Probabil nu te aşteptai să citeşti asta :-) ,  dar când nu te poţi mobiliza să faci un lucru, înseamnă că nu ai acumulat destulă energie în fluxul tău de creaţie, încă nu s-au aliniat astrele.  “Timing”-ul, respectarea timpului divin, a momentului  propice pentru realizarea unei anumite acţiuni , este foarte important.

Din ce în ce mai multă lume începe să se asculte, să aibă încredere în acea voce interioară a intuiţiei ,  şi să acţioneze doar atunci când se simte pregătită. Adesea amânarea vine după ce am “citit” energia şi la un anumit nivel subtil simţim că acţiunea ar fi în zadar, căci nu va conduce la împlinirea scopului propus.

Când încerci să treci la acţiune înainte ca energiile să fie aliniate, totul pare mai dificil. Împingi bolovanul la deal, depui efort mai mare, faci mereu liste cu ce e nevoie/ trebuie/ vrei să faci, simţi nevoia să controlezi situaţia, să orchestrezi pas cu pas modul de desfăşurare a evenimentelor.

În loc de asta, atenţia noastră ar fi de recomandat să fie doar asupra alinierii personale şi atunci totul se va întâmpla la timpul potrivit, în ordinea firească şi cu toate detaliile necesare. Uşor şi cu graţie. Doar că pentru asta avem nevoie de încredere în noi înşine şi în Univers.

Abraham face o analogie foarte frumoasă: e ca şi cum te-ai duce în grădină, ai vedea o roşie încă tare, verde şi necoaptă pe lujer şi ai spune “nu mi-a venit să o culeg”. Este firesc, logic şi natural să simţi că nu ai obţine nimic bun dacă o culegi acum, mai bine aştepţi un timp, să se coacă.

 

Pregăteşte calea pentru realizarea acţiunii

 

Înainte de a acţiona, lucrează energetic scopul tău, evoci în felul acesta cooperarea Universului. Câteva lucruri pe care le-ai putea face ca să te pregăteşti pentru acţiunea propriu-zisă:

-imaginează-ţi rezultatul final, aşteaptă-te să îl realizezi uşor şi bine

-înainte de a merge la culcare, gândeşte-te la cât de uşor se vor desfăşura lucrurile pentru tine

-programează-ţi ziua pe segmente de timp

-meditează, accesează acel câmp cuantic  al tuturor posibilităţilor şi selectează ce vrei să creezi

-scrie, vorbeşte sau măcar gândeşte-te 5-10 minute la toate lucrurile bune din viata ta pentru care mulţumeşti Universului

-focusează-te pe aspectele pozitive, scrie-le în jurnalul tău

Când deja ai lucrat astfel pentru scopul tău, cu siguranţă nu vei mai avea acea tendinţă de a amâna  ce ai de făcut. Vei fi atât de înflăcărat de dorinţa de a realiza lucrul dorit încât acţiunea va urma firesc, natural şi uşor.

Săptămâna viitoare, în newsletter-ul de marţi ( abonarea se face de aici şi este gratuită) vom prezenta şi câteva metode deosebite, şi mai concrete :-) , pentru a combate amânarea.

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Cum facem faţă negativităţii din familie?

Cum facem faţă negativităţii din familie?

“Ce facem când ne cotropeşte familia?” Aşa se termina un mail primit recent :-) Si pentru că nu este prima dată când primesc o astfel de întrebare, m-am gândit să răspund pe larg în articolul de astăzi.

Scenariul clasic se desfăşoară în felul următor: Te trezeşti. Înţelegi că singura cale către Lumina din tine este să sapi până reuşeşti să o eliberezi din straturile de condiţionări, credinţe, frici, reguli. Începi munca cu tine: săptămâni, luni, ani. Te bucuri de fiecare victorie, de fiecare cunoaştere nouă primită dintr-o carte, de fiecare nouă abilitate dobândită la un curs sau seminar, de fiecare mesaj de dincolo de voal primit în meditaţie. Simţi că înţelegi, în sfârşit, jocul vieţii, că eşti pregătit să contribui la schimbarea lumii, te simţi alt om, şi apoi … apoi te întâlneşti cu ai tăi!!! Şi Noul tău Eu se prăvăleşte de undeva de sus într-un morman de deznădejde şi neputiinţă.

De ce? Pentru că eşti asaltat de aceleaşi judecăţi, credinţe negative, bârfe, evaluări, insistenţe, frici ascunse sub bravadă, acuzaţii sau sfaturi prieteneşti, de care tot încerci să te desprinzi, poate de ani întregi. Şi te gândeşti că toată munca ta s-a dus pe apa Sâmbetei, că te-ai întors la punctul zero şi că nu ştii dacă mai ai puterea să o iei de la capăt.

Ca să lărgim un pic discuţia: în locul familiei ar putea fi colegii de birou, prietenii de vacanţe, etc, doar că ne impactează mai mult şi mai dureros reacţia familiei, de obicei.

De multe ori, după un seminar, un curs sau o sesiune individuală mi se spune: “vai, e atât de frumos ce am făcut aici cu tine, dar când mă gândesc că mâine mă duc la muncă…” sau “mâine vin toate rudele la noi, pentru ziua celui mic…”

Sentimentul acut este de ameninţare la adresa fericirii obţinute cu greu, pentru că noi ştim unde am putea să fim, vibrational vorbind, şi unde ne-ar putea târî discuţiile, aprecierile, acuzaţiile mascate ale celorlalţi.

De obicei întâlnirile se sfârşesc cu certuri mari, cuvinte aruncate la nervi, crize, supărări, frustrări şi reproşuri pentru ambele părţi implicate.

 

Ce înţelege Universul

 

Ce transmiteţi de fapt celorlaţi, şi Universului deopotrivă, este că vreţi să existaţi într-o vibraţie înaltă, dar că puteţi susţine acea lumină şi iubire înaltă doar dacă şi cei din jurul vostru sunt pe acelaşi palier vibrational, în caz contrar, cădeţi. Aşa că aşteptaţi de la ceilalţi să se “conformeze” şi să fie într-o energie înaltă ca să nu cumva să vă prăvăliţi voi.

Păi nu merge aşa pentru că aceste aşteptări vă determină să deveniţi foarte condiţionaţi în iubirea voastră faţă de semeni: “mă simt bine cu voi, mă deschid către voi, vă accept şi vă iubesc doar dacă sunteţi cum mă aştept eu să fiţi, în caz contrar mai bine dispăreţi din câmpul meu pentru că îmi stricaţi feng-shui-ul! Dacă nu vă schimbaţi, astfel încât să vă potriviţi cu nivelul la care vreau eu să vibrez, v-am şters de la inima mea şi vă blochez şi pe Facebook!! “ :-) :-)  Super demonstraţie de vibraţie înaltă şi  iubire necondiţionată pentru un Lucrător în Lumină! Uff…

 

Istoria se repetă

 

Dragii mei, amintiţi-vă ce ne spunea regretatul părinte Arsenie Papacioc: “cei mai mari duşmani ne sunt casnicii noştri!” Nu degeaba aţi ales să veniţi în familia lor, nu degeaba treceţi prin aceste încercări, ele sunt testele voastre, antrenamentele prin care deveniţi ceea ce v-aţi propus să deveniţi.

Nu uitaţi că voi i-aţi ales ca părinţi! Credeţi că atunci când aţi făcut alegerea, aţi semnat contractele, v-aţi consultat echipa de ghizi, învăţători şi îngeri, eraţi mai puţin înţelepţi şi luminaţi decât acum, ca ati facut o geseala?? Nici vorbă! Contractele au fost analizate cu grijă înainte, ştiaţi exact în ce vă băgaţi şi ce provocări urmau să vă ridice la fileu părinţii. E posibil ca ei să fie cei mai buni prieteni ai sufletului vostru, acolo, “acasă”, de asta au şi acceptat să vă potenţeze darurile, să vă ajute în antrenamentul către dobândirea măiestriei voastre vibraţionale.

Si mai e ceva: istoria, după cum ştiţi, se repetă. Evoluţia umanităţii nu are loc în linie dreaptă ci în spirală. Trecem cam prin aceleaşi locuri doar că la o octavă mai sus. Vă amintiţi ce spunea Iisus?

În  Matei 10:34-36, învăţa astfel pe ucenicii săi:  “Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia./Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa./ Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui”.

Atunci era vorba despre diferenţa dintre cei care credeau în iubirea de semeni şi păgânii ce mergeau pe ideea “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, acum este diferenţa dintre cei care cred că sunt creatori puternici, la fel ca Tatăl Ceresc şi cei care cred încă în separare, păcate şi nimicnicia omului.

Spiritualitatea nu “propovăduieşte” altceva decât ceea ce spunea Iisus! Accentul se pune tot pe iubire, pe acceptare , pe “întoarcerea celuilalt obraz”, nu este absolut nimic schimbat!! Învăţătura este autentică, modul de interpretare se modifică:  nu mai răstălmăcim vorbele ca să favorizăm o anumită clasă socială şi să manipulăm prin frică, ci înţelegem natura noastră divină, creatoare, împuternicită, exact aşa cum încerca Iisus să ne înveţe: Ioan 14:12 “Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl”

(ca să vă convingeţi că a avut dreptate, puteţi viziona acest scurt documentar. E doar un exemplu.)

 

În concluzie, este de aşteptat să întâmpinaţi o anumită rezistenţă din partea celor care vă consideră rebeli, necredincioşi, diferiţi…. Energia veche se schimbă greu, va dura ceva vreme până ajungem cu toţii să ne recunoaştem divinitatea din noi. (Personal, mulţumesc cerului de multe ori că nu se mai practică arderile pe rug :-) )

 

Abordarea obişnuită

 

O abordare pe care cei mai mulţi o consideră perfecta pentru astfel de situaţii este să vă distanţaţi de toţi cei care vă critică, vă judecă, vă descurajeză sau vă agaţă vibrational cu energia lor negativă. (Mai multe, în articolul “Când spiritualitatea nu te lasă să trăieşti”)

Nu am să spun că trebuie să fiţi masochişti şi să vă duceţi anume în tot felul de vizite sau întruniri de familie doar ca să vă întăriţi muşchiul răbdării şi al acceptării! Nu. În primă fază, când propria voastră vibraţie oscilează, nu e stabilă încă sau destul de puternic ancorată în palierele mai înalte, atunci e în regulă să evitaţi cu graţie şi delicateţe interacţiunile prea dese sau pe cele …opţionale. Dar când e vorba să vă viziteze socrii, o data- de două ori pe an, sau să mergeţi la o masă la părinţi, într-o zi aniversară, a începe să vă fabricaţi scuze sau să vă faceţi planuri pentru a dispărea de acasă sau de a vă sustrage invitaţiei, nu e o atitudine de “iluminat”.

Acum, mai e şi situaţia în care locuiţi permanent în aceeaşi casă cu familia care e total  împotriva modului nou de viaţă abordat de voi sau nu vă permiteţi încă să demisionaţi de la serviciul în care aveţi colegi cu o energie negativă. Aici lecţia e un pic mai serioasă dar nu imposibil de gestionat pentru că soluţia rămâne aceeaşi:

 

Deveniţi maeştri în Legea Atracţiei

 

Nu e nevoie să faceţi eforturi exterioare, fizice, pentru a vă distanţa de cei pe care consideraţi că vă pun la pământ. Legea atracţiei va face acest lucru automat pentru voi dacă în loc de a vă focaliza atenţia înafara voastră, vă duceţi în interior şi lucraţi cu voi pentru a vă creşte vibraţia. Când diferenţa vibraţională va fi semnificativă dar şi constant menţinută în timp, atunci Universul vă va separa automat, nu mai sunteţi compatibili cu locul/ persoanele respective.

Nu investiţi efort şi energie în afara voastră! E ca şi cum aţi freca de zor oglinda ca să vă ştergeţi petele de pe faţă.  Oglinda e doar feed-back, vă arată ce este în voi.

Fenomenul acesta al iritării în preajma negativităţii celor din jur este specific perioadei de început în ale elevării spirituale, nu o veţi întâlni la niciun maestru. Când aveţi aceste reacţii de feed-back, fiţi convinşi că mai e cale lungă până la desăvârşire.

 

Practicaţi jocul alinierii

 

Nu puneţi presiune pe voi. E nevoie de practică multă ca să ajungi să gestionezi uşor situaţiile de acest gen. Jucaţi-vă, folosiţi umorul, râdeţi de voi: “auci, iar m-a agăţat!”, cântaţi “Uuups, I dit it again!” apoi imediat intraţi în voi: Ce a fost de data asta? Cum m-a făcut să mă simt? Când mi-a mai făcut asta? Am reacţionat punctual la situaţia de acum sau am “scuipat” afară toate frustrările adunate încă din copilărie referitoare la acest subiect sensibil pentru mine?

Analizaţi emoţiile, înţelegeţi-le, procesaţi-le, iertaţi, fiţi recunoscători că v-aţi dat seama de ce există încă în voi, îmbrăţişaţi-vă vulnerabilitatea, iubiţi-vă neputiinţa, aveţi încredere în voi şi speranţă în posibilitatea de transcendere a acestor stări.

Exerciţiul acesta e parte din menirea noastră ca Lucrători în Lumină: fiecare victorie ajută şi alţi oameni să vindece conflictele dintre generaţii, să accepte unicitatea celuilalt, să iubească diferenţele dintre semeni….

Şi… curaj! Data viitoare va fi mai uşor, apoi şi mai uşor, veţi mai avea conflicte de care să vă para rău după ce aţi răbufnit, apoi vă veţi da seama în timp ce ţipaţi că nu e abordarea cea mai bună, apoi vă veţi surprinde că v-aţi oprit când eraţi cât pe ce să vă lăsaţi agăţaţi, apoi veţi intui că o discuţie va duce inevitabil spre un final pe care l-aţi mai experimentat şi veţi schimba macazul înainte de a se încinge spiritele…. Şi în final, veţi privi cu atâta iubire şi înţelegere pe toată lumea, pentru că deja veţi fi realizat că suntem cu toţii parte a aceleiaşi conştiinţe divine, cu toţii Unul…

 

 

Învăţaţi să vă controlaţi atenţia

 

Mereu se vor întâmpla tot felul de lucruri în jurul nostru. Depinde de noi cât le permitem să ne afecteze. Dacă atenţia ta va fi îndreptată către rudele/colegii care, prin negativitatea lor, te pun la pământ, atunci le-ai cedat toată puterea ta personală. Nu e vina lor că tu ţi-ai luat focusul de pe sinele tău interior, de pe dorinţa de a te simţi fericit/ă şi te-ai lăsat agăţat/ă de vibraţia lor. De vină e inabilitatea ta de a-ţi controla atenţia.

Nimic nu ne poate agăţa vreodată atâta timp cât nu avem nişte “cârlige” de care să putem fi agăţaţi. Lucrul cu noi înşine presupune să identificăm aceste “cârlige”, să le depistăm originea, să le înţelegem, integrăm, pentru ca apoi să le dizolvăm.

Nu putem controla pe nimeni altcineva, decât pe noi înşine. Nu avem cum să îi schimbăm pe ceilalţi doar ca să se potrivească cu starea pe care ne-o dorim noi. Fiecare are lecţiile lui, realitatea lui, experienţele personale, nimeni nu a venit pe Pământ ca să ne facă nouă pe plac sau să ne ofere spaţiul potrivit în care să fim aliniaţi cu Sinele. Asta este responsabilitatea noastră. Rămânem blocaţi rău dacă nu putem accepta lucrurile pe care nu le putem schimba.

 

Focusaţi-vă pe aspectele pozitive

 

Dacă ne tot concentrăm pe aspectele care nu ne plac la ceilalţi, riscăm să pierdem din vedere tot ceea ce îi face speciali pentru noi. E imposibil să te consideri “iluminat” şi să nu vezi în părinţii tăi decât nişte răspândaci de vibraţii negative, trecând detaşat peste toate sacrificiile şi nopţile lor nedormite, peste bucuriile pe care s-au zbătut să ni le facă în toată copilăria şi tinereţea noastră, peste greutăţile înfruntate cu curaj şi iubire faţă de noi…

A alege să vezi întotdeauna ceea ce e bun în oameni e o trăsătură a unui suflet înalt. La ce bun să te chinuieşti să îţi înalţi vibraţia dacă nu o faci pentru a îmbrăţişa cu iubire şi lumină toată Creaţia lui Dumnezeu, adică inclusiv pe cei ce nu sunt la fel cu tine.

Generţia părinţilor noştri are nişte merite de necontestat pentru tot ceea ce înseamnă reclădirea unei societăţi sfărâmate de războaie, foamete, genocid, ca să nu mai vorbim de cum au ştiut să facă faţă încercărilor din epoca comunistă. Dacă nu erau ei nu am fi avut noi o platformă destul de stabilă de pe care să ne luăm zborul.

Doar amintiţi-vă ce v-am spus mereu: suntem prima generaţie menită de a face saltul acesta în conştiinţă, prima generaţie care poate înţelege ce înseamnă să îţi descoperi divinitatea din tine! Nu ni s-a permis acest lucru înainte de 2012, în vechea energie ( la nivel colectiv, ma refer). Nu încercaţi să impuneţi nişte concepte 5D peste o generaţie care şi-a petrecut întreaga viaţă consolidând realitatea 3D! Iubiţi-i aşa cum sunt! Cu tot sufletul! Nu ştiţi cât timp ne vor mai fi pe aproape …

 

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Cum opreşti un atac de panică

Cum opreşti un atac de panică

Ca să pornim împreună de la aceeaşi definiţie, să spunem că un atac de panică este episod scurt de frică intensă sau disconfort ce apare fără vreun motiv clar sau o cauză aparentă şi în care se pot dezvolta foarte brusc următoarele simptome:

  • Palpitaţii, ritm cardiac accelerat
  • Transpiraţii, tremurături, senzaţii de răcoare sau valuri de căldură
  • Senzaţia că nu ai aer sau că te îneci
  • Dureri în piept, senzaţia de atac de cord
  • Greaţă, probleme abdominale
  • Ameţeli, lipsă de echilibru sau leşin
  • Senzaţia că nu eşti în trup sau că e ceva ireal
  • Frica de a nu pierde controlul
  • Amorţeală sau senzaţii de bâzâituri, freamăt sau vibraţii în trup
  • Frica de moarte

 

Autoeducarea şi autoanaliza – primii paşi către vindecare

 

Panica este un răspuns de tipul “luptă sau fugi”, prezent în toate fiinţele umane şi care a fost ,şi este în continuare, necesar supravieţuirii noastre, ca specie.

Nu am învăţat în şcoală despre aşa ceva, astfel că pentru majoritatea dintre noi, neştiind ce se întâmplă cu adevărat în corpul nostru, un astfel de episod este înspăimântător şi copleşitor în acelaşi timp. Nu înţelegem ce ni se întâmplă.

Poate ajută comparaţia unui atac de panică cu o sirenă sau o alarmă de incendiu; este un instrument necesar pentru siguranţa noastră trupească, ne ajută să supravieţuim. Face mult zgomot, este asurzitoare, dar ea, în sine, nu este periculoasă. Atacul de panică este un semnal de alarmă, ne anunţă că ceva este în neregulă în interiorul nostru şi că este cazul să ne analizăm gândurile şi emoţiile pe care le menţinem de ceva vreme în noi.

Există situaţii în care atacurile de panică sunt determinate de o problemă medicală (prolaps de valvă mitrală, hipertiroidism, hipoglicemie…), sau pot apărea ca şi reacţii secundare după administrarea unor medicamente, sau atunci când este impusă o abstinenţă de la droguri, alcool, cafea… de aceea primul pas ar fi să consultaţi un medic specialist.

Aşadar, în continuare mă voi referi doar la acele atacuri de panică ce nu au apărut în urma unor boli, a unei condiţii cunoscute (vorbeam de sevraj mai devreme) sau în urma vreunei traume profunde. În aceste cazuri discutaţi cu specialişti psihoterapeuţi sau psihiatri.

Din experienţa din ultimii ani de coaching, vă spun că atacurile de panică au crescut mult ca şi frecvenţă. Am observat că apar la cei care se află în relaţii nefericite, care nu au o stabilitate financiară sau un loc de muncă satisfăcător, care nu şi-au descoperit darul, talentele, misiunea personală sau  sunt într-o eternă căutare “a sensului pierdut”, care nu sunt stăpâni pe ei înşişi, nu au o stimă de sine puternică, nu au încredere în persoana lor, sunt preocupaţi de imaginea pe care o transmit celorlalţi, sunt foarte stressaţi, nemulţumiţi sau fără credinţă.

Ca şi temă generală, care cuprinde sau generează toate cazurile menţionate anterior, aş spune că este vorba despre o lipsă de linişte interioară, a sufletului şi a minţii.

Când aveţi un atac de panică sau …mai multe, ar trebui să vă întrebaţi de la început: “Ce anume mă nemulţumeşte în viaţa mea?” Poate nu vă place ce sunteţi, cine sunteţi sau unde vă aflaţi… Gradul de anxietate resimţit de o persoană ne spune multe despre cât de nealiniată este cu Sinele său Total. Poate simţiţi că nu sunteţi pe calea voastră, că vâsliţi împotriva curentului, că nu vă cunoaşteţi misiunea, rolul, că nu sunteţi satisfăcuţi de cum se desfăşoară lucrurile în viaţa voastră.

Cu cât ne concentrăm mai mult pe a trata, preveni, preîntâmpina sau “supravieţui” unui atac de panică, cu atât ne focusăm mai mult atenţia pe acest subiect şi cu atât vom experimenta atacuri de panică mai dese şi mai puternice. Dacă, în schimb, ne focalizăm atenţia pe obţinerea păcii, a liniştii interioare, a alinierii cu Sinele înalt şi pe misiunea personală, cu atât atacurile de panică vor înceta să se mai repete. (Pentru descoperirea misiunii personale va poate ajuta si cartea gratuita “Adevaratul Nord”)

 

Straturile fricii

 

E nevoie să înţelegem că într-un atac de panică sunt două straturi de frică.

Frica este o emoţie determinată de un gând. Problema este că de cele mai multe ori, în cazul atacurilor de panică, acel gând declanşator este inconştient. Reacţia organismului la acest gând presupune automat şi o reacţie chimică, o descărcare de hormoni care să ajute organismul să facă faţă presupusului atac. Sistemul nervos simpatic iniţiază acel răspuns “luptă sau fugi”.  Acesta este primul strat de frică.

Pentru că nu înţelegem ce anume a provocat această reacţie a organismului, nu recunoaştem gândul declanşator, totul pare venit din neant, pe nepusă masă, atunci intervine stratul doi de frică: “Ce mi se întâmplă? Pierd controlul asupra propriului trup dar şi asupra minţii, înnebunesc!”

De cele mai multe ori, cei care au experimentat atacuri de panică ajung să fie terifiaţi de o eventuală repetare a acestei stări, numai că însăşi teama de a nu mai trece prin aşa ceva poate declanşa un alt atac de panică!

Aminteşte-ţi că întotdeauna fricile resimţite într-un atac de panică sunt ilogice, iraţionale, uneori chiar ridicole! Problema este că al nostru creier nu face diferenţa între un gând/imagine/emotie şi o situaţie adevărată care chiar are loc în prezent! Şi dacă putem folosi acest lucru în favoarea noastră atunci când lucrăm conştient la crearea realităţii, în cazul unui atac de panică această caracteristică lucrează în detrimentul nostru.

Singurele lucruri care au putere asupra vieţii tale sunt lucrurile cărora le permiţi tu să aibă putere!

Dacă Dumnezeu însuşi nu îţi încalcă liberul arbitru,  sunt şanse ca nici frica să nu aibă putere asupra ta, dacă nu îi cedezi tu acea putere.

Cu toţii am întreţinut inconştient anumite frici sau anxietăţi : să nu cumva să ne pierdem serviciul, să nu ne jefuiască hoţii locuinţa, să nu păţească copilul ceva rău…. Initial au pornit ca simple gânduri, apoi au căpătat consistenţă prin repetare, justificare, susţinere prin exemple din experienţele altora, somatizarea stărilor… astfel încât nu mai avem niciun control asupra acestora, sunt prea mari pentru a putea fi strunite de minte.

E nevoie să de-construim fricile, să le demonstrăm inutilitatea, lipsa de suport şi neadevărul. Dacă nu îţi este teamă de senzaţiile unui atac de panică, acesta se va repeta din ce în ce mai rar, până va disparea cu totul.

Dacă, în schimb, experienţa unui atac de panică îţi dă o ocazie minunată de a povesti tuturor “teroarea” ce te urmăreşte, suferinţele pe care le înduri, sfâşierea lăuntrică, dacă astfel poţi arăta soţiei/soţului/ prietenilor, etc, cât de nefericit, neînţeles sau chinuit eşti tu, atunci atacurile de panică se vor înmulţi. Te hrăneşti inconştient cu atenţia pe care ţi-o dau cadrele medicale de la Salvare sau Urgenţe, cu grija celorlalţi faţă de tine, cu privirile pline de compasiune ale cunoscuţilor, cu liniştea din casă când toţi merg pe vârfuri să nu te deranjeze, căci ai trecut printr-o atât de traumatizantă experienţă.

Cine se simte important acum?  Ego-ul!

Cine se teme de sărăcie, singurătate, durere? Ego-ul!

Cine are nevoie să fie mereu în control? Ego-ul!

 

Cum oprim un atac de panică

 

1.Acceptă

 

Când simţi că intri într-un atac de panică, cel mai rău lucru pe care îl poţi face este să începi să te zbaţi, să lupţi împotriva lui, să îl etichetezi imediat ca fiind ceva rău, periculos, şi să creşti astfel intensitatea fricii. Nu te concentra pe “de ce?”, pe “cu ce am greşit eu oare?”, adică nu te focusa pe gânduri!! Fiecare gând aduce un aport de energie de aceeaşi frecvenţă, deci torni gaz pe foc!

Nu încerca nici să îţi schimbi gândurile negative cu altele pozitive, doar devino conştient de ele, observă-le. Nu le cataloga, nu le considera pe unele mai bune decât altele, doar acceptă-le pe ambele. A alege dintre două enunţuri opuse pune multă presiune pe tine şi se instalează un conflict şi mai intens în interiorul tău.

Doar acceptă, nu te retrage din faţa emoţiilor, fii pregătit pentru orice senzaţie ai putea simţi în corp sau pentru orice gând ţi-ar trece prin minte. Ca un boxer înainte de meci, pregăteşte-te să o încasezi  :-) .  Asta nu înseamnă să te încordezi, să scoţi piepul în faţă ca un cocoş. Lasă-ţi corpul moale, descleştează-ţi pumnii, scoate-ţi cravata, lărgeşte-ţi cureaua. Pregăteşte-te să te predai complet, să renunţi la orice rezistenţă.

Nu vom putea niciodată să ajungem să ne stăpânim anxietăţile, să prevenim sau să ieşim rapid dintr-un atac de panică, dacă recurgem imediat la medicaţie psihotropică, TCA-uri (antidepresive triciclice), etc. Medicaţia nu doar că îţi împiedică tentativa de a înţelege şi simţi ce se întâmplă în corpul tău, de a depista factorii declanşatori şi metodele de calmare care funcţionează mai bine în cazul tău, ci îţi creează şi o convingere că ai nevoie neapărat de acele medicamente, că nu te vei descurca fără ele, până dezvolţi o dependenţă de acestea.

Atenţie: Dacă ai o credinţă fermă că medicamentele îţi sunt necesare ca să treci printr-un atac de panică, atunci continua să le iei, nimic altceva nu va funcţiona pentru tine până nu accepţi o altă posibilitate. Cum se spune şi în Biblie: “Facă-se după credinţa voastră”. Poţi eventual începe să lucrezi cu mintea ta în paralel cu administrarea medicamentelor.

 

2.Vorbeşte cu tine şi denumeşte emoţia

 

Spune-ţi “ok, am un atac de panică. Stai calm, X (numele tău), poţi să ieşi din asta! Cât de grav este, pe o scală de la 1 la 10? Ce simt exact?” şi denumeşte fiecare senzaţie sau emoţie: “ mi se accelerează mult respiraţia, îmi bate inima foarte tare, transpir, îmi vine să fug”, “sunt speriat”, “mi-e frică să nu mor”… Simte fiecare fior, fiecare val de căldură, fiecare zvâcnire a pieptului, nu judeca, doar fii prezent cu emotiile tale.

După câteva minute de observaţie şi denumire începe să se ascută starea de prezenţă, devii mai conştient şi atunci poţi să arunci mănuşa atacului de panică: “ce mai ai pentru mine? Hai, arată-mi”, e ca şi cum l-ai invita mai mult în viaţa ta: “ştiu că am cantităţi uriaşe de negativitate şi vreau să curăţ tot, să dizolv tot, hai, să te văd de ce eşti în stare!” Poţi ţipa, plânge, dacă simţi nevoia, dar nu pleca! Ca atunci când ai avea o confruntare pentru teritoriu cu un animal, în pădure.

Nu te chirci repetându-ţi mereu “Doamne, fă să treacă repede, Doamne scoate-mă din asta mai repede”, cu cât vrei să grăbeşti procesul , cu atât va trece mai greu (sau vei avea tu senzaţia că durează mai mult).

 

3.Respiră adânc

 

Pe toată perioada atacului de panică aminteşte-ţi să respiri cât mai adânc, umple-ţi plămânii până la refuz şi apoi expiră lung, ca şi când ai sufla într-o lumânare. Dacă te ajută să sufli într-o pungă, fă-o ! Dacă poţi bea ceva cald, un ceai, un pahar de lapte, iarăşi, e minunat.

Respiraţia profundă poate ajuta la întreruperea semnalul de alarmă trimis de creier către trup. Cumva e nevoie să îţi opreşti creierul din a mai comunica trupului că este într-o situaţie critică, de viaţă şi de moarte, că e nevoie să se apere.

Atacul de panică vine în valuri, dar dacă accepţi şi doar observi, mintea ta nu va mai adăuga al doilea strat de frică, de care vorbeam la început, şi astfel intensitatea lui va scădea mai rapid. Trupul tău nu poate accentua, creşte în intensitate un atac de panică, nu poate produce din ce în ce mai multă panică, doar ceea ce hrăneşti mental va creşte. Frica faţă de simptome determină inundarea trupului cu şi mai multe chimicale gen adrenalină, cortisol, ce vor construi şi apoi accentua o adevărată criza.

Eckhart Tolle spunea că nu este recomandat şi nici folositor “să ne extragem din panică, în panică”. Atacul de panică poate fi intrerupt dacă trecem prin el de cealaltă parte, dacă privim direct prin el către liniştea şi pacea de dincolo de acest episod.

 

4.Află care este rostul atacului de panică

 

Nimic nu se întâmplă cu noi fără a avea un sens, o motivaţie, doar că noi nu o percepem încă la nivel conştient. Si atunci, o idee ar fi să îţi întrebi Sinele Înalt sau o entitate de lumină în care crezi tu, fie că e vorba de Iisus, de Fecioara Maria, Arhanghelul Mihail, etc, să te ajute să înţelegi ce încearcă să îţi transmită acest atac de panică. Poţi întreba direct: “De ce eşi aici?”, “Ce am de învăţat?”

Contează orice idee sau imagine îţi apare în minte. Nu cenzura nimic, nu edita nimic, nu căuta atunci să faci conexiuni sau să îţi explici logic de ce a venit acel răspuns. Doar notează aceste lucruri într-un jurnal, cât de detaliat poţi tu.

După ce te vei fi liniştit, caută să înţelegi legătura dintre ideea, imaginea, răspunsul, viziunea ta şi perioada pe care o traversezi, problemele care te preocupă…

În newsletterul de săptămâna viitoare ( abonarea se face de aici si este gratuită) vom vorbi despre aspectul spiritual al unui atac de panică.

Până atunci, spre liniştire şi încurajare, vă amintesc ce ni se transmite şi în Biblie (Filipeni 4:6-7):

“Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. / Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus”.

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

 

Ce poţi realiza prin Quantum Coaching ?
  • înveti să foloseşti Conştiinta pentru a schimba legile fizicii si ale biologiei,
  • devii un creator deliberat al vieţii tale,
  • te eliberezi din inchisoarea propriei minti
  • preiei controlul asupra lumii tale interioare
  • iţi aminteşti cine eşti TU cu adevărat şi care ţi-e menirea.
Începe cu primul pas: introdu numele tău si adresa de mail şi iţi voi trimite imediat, gratuit, cartea « True North » pentru a te ajuta să-ţi descoperi misiunea in viaţă.