Pentru majoritatea dintre noi acestă perioadă este plină de provocări, tot ce nu am vindecat încă se ridică la suprafaţă pentru a fi conştientizat, înţeles, acceptat şi integrat. Nu înseamnă că facem ceva greşit sau că toţi ceilalţi au învăţat lecţiile şi doar noi am mai rămas corijenţi la câte o materie… nu. Doar că este o perioadă propice pentru a dizolva, a transmuta, a alchemiza cât mai multe emoţii negative, credinţe învechite şi nefolositoare şi pentru a ne vindeca rănile sufleteşti. Nu putem merge mai departe în călătoria noastră cu atât de mult bagaj. E nevoie să lăsăm în urmă ce nu ne mai este de folos în evoluţia noastră.

O temă majoră care apare foarte des în sesiunile  de coaching din acestă perioadă se referă la sentimentul adânc de vinovăţie faţă de un anume eveniment sau persoană din trecut sau faţă de o situaţie în desfăşurare,  pentru care nu avem nicio altă alternativă de rezolvare pe care am putea-o  adopta:

• vina pentru că ne-am judecat părinţii prea aspru, că nu i-am răsplătit pe măsura efortului lor, că am ieşit din vorba lor ;
• nu am avut grijă de o relaţie care s-a deteriorat în timp;
• nu am luat măsurile necesare care ar fi dus la salvarea vieţii unui animal de companie sau a unui membru al familiei chiar;
• nu am luptat mai mult pentru o anume cauză ;
• nu am fost destul de înţelepţi sau pricepuţi ca să ne dam seama la timp că lucrurile deveneau mai grave iar noi le puteam opri, fie că era vorba de o problemă emoţională m financiară sau de altă natură ;
• nu am reuşit să ne schimbăm , să devenim mai buni , ca să fim acceptaţi şi iubiţi : « nu am slăbit destul, nu am încetat să beau, nu am câştigat destui bani pentru familie,  nu am învăţat să gătesc ca mama lui, nu am fost destul de eleganta si cocheta ca să îl păstrez lângă mine »…
• ne-am comportat necorespunzător astfel că am atras asupra noastră evenimente care ne-au marcat pe viaţă şi pe care nu le mai putem uita ca să ne continuăm viaţa fără coşmaruri ;
• din orgoliu, furie, invidie, gelozie, prostie … am acţionat într-un mod care a dus la consecinţe grave sau ne-a făcut să fim excluşi, repudiaţi, renegaţi de către cei apropiaţi nouă ;
• Sau ne simţim vinovaţi pentru că ni s-a inoculat încă din copilărie convingerea că ceva este în neregulă cu noi , suntem « necorespunzători », ne lipseşte ceva, nu atingem standardele şi aşteptările celor din jur şi atunci e normal să ni se întâmple lucruri rele , merităm !!!

Cine credeţi că simte şi gândeşte toate acestea??  EGO-ul nostru , aspectul nostru încarnat, “persona” = masca, acel “Mini Me”= sinele mic, uman. Pentru că Divinitatea din tine spune “eu nu văd aşa lucrurile”.

Simţim vină, regret, ruşine, durere, de câte ori gândim un gând pe care Maestrul din noi, Ghidul  nostru interior nu îl gândeşte.

Emoţia negativă este indicatorul nostru principal că nu suntem aliniaţi cu Sinele mai Inalt.

Incă din mica copilărie ni s-a spus de către părinţi mai întai: “ Uite ce ai făcut ! Cum ai putut ? Nu ţi-e ruşine ? Din cauza ta… ! Nu te-ai gândit că… ? Nu mă aşteptam la asta din partea ta ! Aşa o notă mică ai luat ? … »

Sub o forma sau alta, aceste cuvinte sunt repetate mai apoi de către învăţători şi profesori, mai târziu de către şefi  şi partenerii de viaţă…  reuşind să ne inoculeze ideea că nu suntem destul de buni, că ceva e în neregulă cu noi, că e normal ca oamenii să se comporte aşa în preajma noastră pentru că nu suntem nişte persoane bune, suntem răi, şi merităm probabil tot ce ni se întâmplă, merităm să fim pedepsiţi.

Aşadar, dezvoltăm o nemulţumire faţă de propria noastră persoană, tacit suntem de acord cu pedeapsa pentru că o percepem ca pe o formă de « exorcizare » a răului din noi, căci tindem spre Lumină, spre curăţare, spre puritatea sufletească.

Atunci când nu exista neapărat o pedeapsă din exterior, găsim o modalitate de a ne auto-pedepsi. Aceasta este vina.

Este lăudabil faptul că ne-am dat seama că gestul, fapta, cuvântul nostru a rănit sau a atras după sine anumite consecinţe, e o dovadă de conştiinţă înaltă faptul că regretăm că am făcut ceva rău, dar aceste regrete trebuiesc transformate în învăţăminte,  ele ne pot  ajuta  să ne schimbăm modul de gândire, să ne facem o nouă strategie pe baza căreia să acţionăm într-o situaţie similară.

Senzaţia neplăcută că am greşit, că  suntem vinovaţi , ne dezvăluie ceva despre structura noastră, despre preferinţele individuale, pentru că ne dăm seama ce am prefera în loc, cum ne-am dori să se fi întâmplat lucrurile, spre binele tuturor.

Noi, oamenii , în acestă dimensiune materială şi polarizată, avem nevoie de contrast pentru a ne putea defini  preferinţele şi  a ne cunoaşte pe noi înşine. Cum spune Abraham: “Nu-ţi place să fii un pic flămâmd înainte de a mânca”?  🙂 Pentru a aprecia lumina uneori Universul ne ajută să experimentăm întunericul.

Nimic nu este întâmplător în lumea asta, există o lecţie, o învăţătură în spatele oricărei situaţii de viaţă. Decizia dacă învăţăm ceva, însă, e la noi. Alegi să înveţi, să foloseşti experienţa ca pe o resursă  interioară sau alegi să te simţi o victimă neputiincioasă, blamând circumstanţele nefavorabile şi oamenii “răi” din jur?

Vinovăţia, ruşinea, judecata, te ţin ancorat într-o realitate de o vibraţie joasă, te trag la fund, te paralizează, nu mai poţi să te mişti sau să te înalţi. Eşti prizonierul propriilor tale gânduri.

A continua ani şi ani să te blamezi pentru ceva din trecut, să suferi pentru o decizie proastă sau să îţi plângi de milă pentru că ai trecut, e drept, printr-o situaţie aproape de nesuportat, e ca şi cum te-ai împuşca singur în picior! E auto-mutilare! Nu faci decât să îţi opreşti singur evoluţia.

Vina ne ridică nişte ziduri în jur şi rămânem blocaţi. Citeam cândva că vinovăţia e ca şi gazul lacrimogen care odată aruncat într-o clădire are menirea să îi facă pe cei dinăuntru să iasă prin partea opusă, le impune o direcţie de mers. Regretul şi auto-blamarea, însă, ne ţin captivi în clădirea care se umple de fum iritant şi toxic.  Vina te forţează să părăseşti “clădirea” credinţelor tale, să laşi judecăţile şi acuzele în urmă şi să ieşi la aer curat, adică într-un spaţiu al vindecării, al iertării şi înţelepciunii, realizând că totul a fost pentru evoluţia ta, pentru expandarea conştiinţei tale.

1. Intelegerea superioară a semnificaţiei evenimentului şi a lecţiilor care au derivat din el este primul pas în depăşirea blocajului dat de sentimentul de vină.  Conştiinta Universală doreşte doar să se expandeze, pentru ea nu există bine sau rău, ea nu judecă nici nu regretă ce s-a întâmplat. Greşelile  sunt doar paşi în procesul devenirii noastre, nu e nimic în neregulă cu ele. Totul este perfect aşa cum este. De câte ori noi avem sentimente negative e bine să ne întrebăm Ce am învăţat de aici? De ce a fost necesar? Cum m-a transformat ? Ce mi-a spus despre mine ?

2. Observă ce contribuţie are mintea ta la modul în care te simţi. Una e să te căieşti că ai greşit şi să îţi pară rău şi alta e să permiţi minţii tale să  facă tot felul de judecăţi de valoare, sa interpreteze în baza credinţelor tale limitative ce semnificaţie are acea  greşeală, să pună etichete, concluzionând că eşti o persoană rea care merită să fie pedepsită şi să sufere, că nu eşti demn de iubirea nimănui, că vei merge în iad pentru ce ai făcut sau alte asemenea “deducţii logice”. Saptamana viitoare, cei inscrisi la newsletter vor primi cateva modalitati practice de a transforma vina in ceva productiv utilizand restructurarea cognitiva. (Abonarea este gratuita si se face de aici.)

3. Decide conştient că vrei să laşi acest sentiment în urma ta. De multe ori există anumite « avantaje » pe care le obţinem de la orice stare negativă . Poate obtii mai multă compasiune din partea celorlalţi pentru că te autoflagelezi atât de tare, poate nu primeşti sarcini dificile de făcut pentru că ai acestă stare care îţi ia din putere, poate în felul acesta justifici în ochii celorlaţi lipsa ta de evoluţie, lipsa de perspectivă şi succes… E imperativ să fii tu însuţi convins că vrei să mergi mai departe cu viaţa ta şi să fii ferm în decizia ta de a-ţi lua viaţa înapoi.

4. Asumă-ţi responsabilitatea pentru partea ta de vină. Esti om, e normal să faci greşeli. Admite că atât ai putut să faci atunci, la nivelul de cunoastere pe care îl aveai şi cu mijloacele aflate la îndemână atunci ! E normal ca după o perioadă să ai o altă înţelegere . Ai mai învăţat câte ceva de atunci, ai o altă perspectivă, o cunoaştere mai amplă, o experienţă mai bogată. Ceea ce am făcut, acţiunile noastre nu ne definesc esenţa, nu definesc cine suntem noi cu adevărat, reprezintă doar  o reacţie pe care am avut-o la un moment dat. Renunţă să mai gândeşti : «de-aş fi reacţionat altfel … numai dacă aş fi făcut ….de’aş fi putut să… »

5. Incearcă să îndrepţi cât de multe aspecte poţi, cere-ţi iertare de la cei cărora le-ai greşit . Poate că ei nu mai sunt pe Pământ, dar noi toţi suntem o singură conştiinţă, cu siguranţă te vor auzi şi vor simţi că eşti sincer în ceea ce faci. Si în cazul în care nu eşti încă pregătit să stai faţă în faţă cu cel căruia i-ai greşit, a-i cere iertare, din inimă, la nivel energetic, are acelaşi efect. Ajută pe alţii să înţeleagă şi ei lecţia ta ; se spune că nu avem timp într-o viaţă să facem toate greşelile şi atunci e bine să înveţi şi din experienţa altora. Fă cât mai multe fapte exact opuse celui pentru care te simţi vinovat ( ai furat ? oferă cât mai mult ; ai lovit ? apără pe cât mai mulţi)

1. Practică ierarea de sine Spuneam in articolul Iertarea – Probă eliminatorie la examenul vieţii, că în final, orice iertare se rezumă la iertarea de sine. Inţelege că nu suntem chiar de capul nostru pe planeta asta. Fiecare avem ghizi, un Sine Superior care cumva « aranjeaza » în aşa fel circumstanţele astfel încât fiecare dintre cei  implicaţi să beneficieze de lecţia pe care şi-a propus-o. La un nivel mai înalt, nu poţi răni pe nimeni dacă acela  nu şi-a dat acordul să fie rănit. Suntem şi noi actori în piesa altora şi uneori ne revine rolul personajului negativ. La drept vorbind, nu e chiar numai vina ta 🙂 . Era un banc despre vasul Titanic care s-a scufundat: un credincios întreabă « Doamne, n-ai putut Tu împiedica lucrul acesta? » La care Dumnezeu , vădit obosit, zice «De-ai şti numai cât m-am chinuit să îi strâng pe toţi ăştia la un loc ! » 🙂

7. Renunţă la luptă, nu căuta perfecţiunea. Să crezi că poţi trece prin viaţă fără să faci greşeli e o utopie şi pune o presiune enormă pe noi. Nu există om care să nu fi greşit. Contează ce faci după, ce înveţi din asta şi cum te transformă experienţa pe mai departe. Greşeala este un catalizator pentru expansiune. Fă pace cu cel care eşti tu acum, cu nivelul la care te situezi, cu starea prezentă de fapt, înţelege că eşti într-un poces de evoluţie, de asta ai ales să vii aici.

8. Iubirea de sine, cel mai bun medicament pentru vinovăţie. Vina este efectiv dizolvată de iubirea de sine. Numai că se pare că acest medicament e mai greu de găsit sau de administrat. Prima reacţie la acest « tratament » a unei persoane sfâşiate de vină este să spună : « dar nu merit să mă iubesc ! Sunt un criminal/ un torţionar/un hoţ/ un mincinos, etc…. » Ei percep iubirea de sine ca pe o recompensă, in timp ce considera că ar merita să fie pedepsiţi până la moarte. Pare logic, la nivelul minţii umane, dar nu aşa lucrează Universul, nu acesta a fost scopul experienţei. Cel mai adesea cei care trec prin aşa ceva au nevoie să înveţe exact iertarea de sine şi iubirea de sine. Amintiţi-vă că suntem spirit pur în trecere printr-o dimensiune materiala şi că nimic nu e întâmplător.

Abraham repetă de multe ori : « Eliberaţi orice vină pentru viaţa glorioasă pe care o trăiţi ! »

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului

Credit imagine Anchor In Sea Water Wallpaper

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro  iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/vinovatia