Fiecare dintre noi a experimentat măcar o dată în viață sentimentul că se află pur și simplu într-un blocaj.

Ce înseamnă că suntem “blocați” ? Înseamnă că nu avansăm deloc, că nimic bun nu ni se întâmplă, că parcă nu mai răsare soarele și pe strada noastră.

Chiar dacă este o perioada dureroasă,  tulbure, plină de frământări, totuși, orice blocaj de acest gen este primul pas către conștientizarea unor noi oportunități de dezvoltare, este parte dintr-o criză necesară pentru creșterea noastră spirituală.

Se poate manifesta diferit pentru fiecare dar are anumite trăsături comune : frustrare, furie, gelozie (când îi vezi pe alții că parcă nu au nicio problemă),  dezamăgire, deprimare, sentimentul că e ceva în neregulă cu tine, că ești blestemat sau prins într-o cursă din care nu mai reușești să ieși. Acest lucru duce inevitabil la scăderea încrederii  și a stimei de sine, la dezvoltarea de complexe de inferioritate, retragerea din societate și chiar la tendințe suicidale.

În NLP se folosește foarte des expresia “fiecare are harta lui”(este chiar una dintre axiomele de bază ale acestei discipline). Ce înseamna asta? Că fiecare vedem lumea nu așa cum este ea ci așa cum ne-am schițat-o noi, utilizând experiențele noastre anterioare, credințele și valorile noastre, modul nostru personal de interpretare. Când te uiți pe o hartă, nu e ca și cum te-ai uita la formele de relief naturale, reale; harta e doar o reprezentare a realității. Interpretarea vieții, harta fiecărui om este diferită, unică,  pentru că avem experiențe diferite, unice, avem propriile noastre filtre prin care trecem informația, în dublu sens : și atunci când o receptăm și atunci când o redăm.

“Noi nu vedem viața așa cum este ea ci așa cum suntem noi” Anaïs Nin

Când te afli într-un blocaj, dacă vei continua să încerci rezolvarea problemelor fără să schimbi ceva în modul în care privești lumea și pe tine însuți, eșecul este garantat. Nu vei reuși decât să adâncești starea de nemulțumire și deprimare. Harta ta nu mai este de actualitate.

Îmi amintesc că am plecat cu soțul meu într-o vacanță în Austria, cu mașina. Am luat cu noi un atlas rutier de la nașii noștri: foarte detaliat, gros, cu o grafică grozavă și o calitate specială a hârtiei. Încă de când traversam Ungaria, am început să sesizăm că nu prea se mai potrivea cu realitatea: apăruseră drumuri noi, autostrăzi , scurtături care nu apăreau în atlasul nostru. În Austria deja renunțasem la el în favoarea unui hărți banale, cumpărate dintr-o benzinărie.

Asta se întâmplă și în viață: din când în când e nevoie să schimbăm “harta” noastră cognitivă asupra vieții cu una mai potrivită condițiilor actuale. Harta veche nu-și mai face datoria iar a insista să o folosim doar pe aceea ne va produce mari frustrări și nu ne va permite să ne bucurăm de lumea nouă în care trăim.

Ca să ieșim din starea de blocaj e necesar să ne schimbăm cu totul modul în care abordăm problema și să o înțelegem la un nou nivel . Nu ne ajută deloc în acest context  să ne străduim mai mult, să ne încordăm mușchii mai tare, să ne auto-motivăm, să ne trezim mai devreme sau  să ne culcăm mai târziu, doar-doar vom reuși să facem față provocărilor, pentru că nu vom obține decât sentimente negative de neputință, furie, rușine, îndoială, autocritică și pierdere a încrederii în noi înșine.

Când , într-un final, realizăm că nimic nu funcționează, când încetăm să ne mai zbatem, când simțim că suntem la pământ, ceva magic se întâmplă: dăm peste o carte, peste un articol, ne întâlnim cu cineva care ne spune exact ce aveam nevoie să auzim, visăm ceva care ne dă peste cap, vedem un film sau auzim o melodie la radio, în mașină, care ne produce un mare “aha!” …

Când ne predăm, când nu ne mai zbatem, atunci ne putem auzi glasul interior, intuiția, subconștientul, îngerii, ghizii… fiecare cu ce rezonează. Iar acesta e momentul  în care parcă ne trezim, când  admitem că e ceva ce nu știm, că e nevoie de o altă abordare și suntem gata să o acceptăm.

Fiecare “blocaj”, fiecare criză existențială, este modul în care Sinele nostru Superior ne dă de știre că ne scapă ceva esențial în viață, că a venit timpul să nu mai tot evităm a ne confrunta cu adevărata problemă, că e momentul să fim sinceri cu noi înșine , să acceptăm că e necesar să ne lărgim, să ne expandăm granițele auto impuse, să ieșim din cutie, căci altfel toate aceste manifestări exterioare se vor înrăutăți.

Ce ne împiedică să ieșim mai repede din blocaj?

Frica. Frica de necunoscut, de ceea ce ar putea să fie “dincolo”  și frica de a scăpa frâiele din mână, de a pierde controlul. Cu toții ne dorim vieți mai bune,  mai împlinite, dar ne este teamă de a părăsi condiția noastră prezentă chiar dacă nu ne simțim fericiți aici. Ne este greu să dăm drumul la pumn, ne ținem strâns de tot ce ne este familiar (inclusiv de aspectele negative – de ex. un soț abuziv, un părinte violent, un job nesatisfăcător…) pentru că mintea preferă ceva neplăcut dar cunoscut, familiar, decât ceva necunoscut.

Ne lipsește curajul de a alege de bună voie altceva, necunoscut încă, și de a renunța la gândirea noastră structurată, metodică, condiționată de experiențele din trecut;  ne lipsește încrederea că viața ne va duce acolo unde ne dorim să ajungem; nu ne permitem să ne relaxăm și să plutim fără efort în cursul unduitor al vieții, acceptând că e ok să nu știm ce se va întâmpla în viitor.

Abia atunci când ne lăsăm purtați de apa vieții, viața ne va duce ușor către locul în care ne dorim să fim. Iar asta presupune în primul rând credință, încredere în Creator și în Sinele nostru care știe ce e mai bine pentru noi .

Imaginați-vă viața ca un râu frumos curgător. Singurul mod în care poți ajunge “blocat” este să construiești, ca un castor, stăvilare din gânduri negative, din disperare, descurajare, frustrare, regret, neîncredere, judecată, nerăbdare…

Sunt doua moduri in care putem depăși blocajul creat:

-Fie impunând râului o curgere mai rapidă care să spulbere, prin forța sa, stăvilarul,

-Fie slăbind rezistența barajului și permițând apei să treacă prin el, până îl “dizolvă” total.

Majoritatea  dintre noi încercăm să ne reluăm curgerea firească a vieții impunând râului o putere și o viteză mai mare ca să spulbere blocajul: încercăm din greu, ne plângem nefericirea pe umerii altora, ne focusăm pe ce nu ne dorim, pe ceea ce nu merge, ne chinuim cu întrebări, ne înfuriem pe soartă și pe ceilalți, ne apucăm înverșunați de treabă pentru că ni s-a spus că acțiunea e tot ce ne trebuie ca să ieșim din impas…. fără să realizăm că acestă “împingere” a apei nu face decât să “îngroașe” stăvilarul.

Dacă în loc de atâta efort am aplica principiul non-efortului, dacă în loc să ne tot gândim la nefericita situație în care ne aflăm, ne-am da voie să ne gândim la lucrurile frumoase din viața noastră și din jur, dacă în loc de înverșunare am alege iertarea ( noastră în primul rând), dacă am alege să eliberăm prejudecățile și credințele limitative, am slăbi rezistența stăvilarului, am permite apei să se infiltreze prin el și să relaxeze din ce în ce mai mult închistarea și blocajul.

Trecerea de la a ne chinui să ne dăm seama ce ar trebui SĂ FACEM, la a ne permite pur și simplu SĂ FIM,  este cheia ieșirii din orice blocaj. Iar acest lucru implică încredere, credință.

Încrederea se referă la a fi aliniați cu Sinele nostru și a înțelege cine suntem noi cu adevărat:  creatori ai realității pe care o experimentăm dar și creatori ai propriului nostru aspect unic al Creației,  experimentându-ne pe noi înșine prin toate scenariile pe care le creăm.

Cum facem să ieșim din blocaj ?

1. Recunoaște și acceptă

În primul rând e nevoie să recunoaștem față de noi înșine, că suntem într-un blocaj, să admitem că ne simţim frustraţi , deprimaţi, furioşi să nu încercăm să ascundem adevăratele noastre trăiri. Exteriorizați-vă furia, bateţi o pernă, loviţi un sac de box, ţipaţi, plângeţi, răcoriți-vă.

2. Înţelege că toată lumea a trecut măcar o data prin aşa ceva

Nu sunteţi năpăstuiţi de soartă sau blestemaţi. Sunteţi doar « încercuiţi », « puşi la zid » de către Sinele vostru Inalt care consideră că evitarea voastră de a trece la o treaptă superioară de evoluţie a durat destul şi e timpul să se sfârşească. Cu cât înţelegeţi mai repede că e înspre binele vostru, cu atât criza durează mai puţin.

3. Alege conştient 

Vreţi să mergeţi mai departe sau preferaţi să staţi în genunchi şi să vă plângeţi de milă ? Nu aveţi decât aceste doua variante. Dacă aşteptaţi să vă salveze cineva de …voi înşivă… n-o să se întâmple. Orice ajutor dinafară (mentor, coach, psiholog, etc) nu vă poate decât ghida, munca o faceţi voi, după ce aţi luat hotărârea să vă continuaţi viaţa !

4. Pune-ţi câteva întrebări la care să răspunzi sincer :

-Ce îmi doresc să fac ? In ce direcţie aş vrea să pornesc?

-Ce mi-ar plăcea să fac? Ce mă face fericit ? Incearcă să îţi descoperi misiunea în viaţă, drumul tău unic

– Ce se întâmplă dacă nu reuşesc ? Care ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla? Frica de eşec e cea care ne ţine blocaţi şi departe de visele noastre.(mai multe detalii in: Cum să ne eliberăm de frică)

-Merit să primesc ceea ce îmi doresc pentru mine şi familia mea ? Dacă tu crezi că nu meriţi, Universul nu te va contrazice !! Daca nu simţi că meriţi, nu vei găsi motivaţia necesară pentru a face schimbări. Cea mai mare rezistenţă la schimbare este dată de acestă credinţă limitativă, că nu merităm. (Citeste si  3 motive pentru a începe să simţi că meriți)

-Care este scuza care stă în calea transformării mele ? Dacă vrei să faci o schimbare, găseşti tu o cale. Dacă nu vrei, găseşi o scuză. Dacă tot îţi repeţi : sunt blocat, nu stiu ce să fac, nu văd nicio ieşire şi blamezi tot ce e în jur, atunci ar fi cazul să te întrebi ce eviţi , de fapt? Ce nu vrei să recunoşti? Ai fost slab? Nu ai avut perseverenţă, răbdare, inteligenţă, voinţă? Pentru ce te învinovăţeşti, pentru ce ţi-e ruşine ?

-Am curajul necesar să fac o schimbare? Dacă întrebi de ceva vreme Universul ce se întâmplă cu tine, de ce eşti în situaţia asta, e posibil să fi primit deja răspunsul la întrebarea ta dar nu îţi place, pentru că nu eşti pregătit pentru responsabilitatea pe care ar trebui să ţi-o asumi atunci când faci schimbarea. Orice schimbare şi orice creştere implică nişte aspecte mai dureroase, implică un efort asumat … dar nimic nu e mai dureros decât să rămâi blocat acolo unde nu îţi face plăcere să fii.

-Sunt oare în stare să ies din această situaţie ? Frica noastră că nu suntem în stare să ne schimbăm viaţa vine din ani întregi de condiţionare pe care fiecare îi cărăm în spate, ca pe o povară. Când vine vorba despre propria noastră viaţă, nu există pe lume un expert mai bun decât noi înşine ! Dacă accepţi ideea că Sinele tău a orchestrat acest blocaj, atunci fii sigur că ai toate resursele necesare să ieşi din el. Noi avem o vorbă  veche, o cunoaşteţi sigur : « Dumnezeu nu-ţi dă niciodată mai mult decât poţi duce » . Eşti mult mai puternic decât ai crezut vreodată iar blocajul tău e mai mic decât ţi-ai închipuit tu.

5. E nevoie să ne pregătim vibraţional întâi pentru o schimbare, abia apoi să acţionăm.

Stiu că majoritatea trainerilor si a coach-ilor recomandă trecerea imediată la acţiune, întocmirea unui plan care să « scuture » energia stătută, să vă mobilizeze şi mute focusul.  Eu recomand întâi pregătirea interioară, căci orice schimbare, în viziunea mea, se întâmplă din înăuntru către în afară.

Din punctul de vedere al Legii Atracţiei, senzaţia de blocaj presupune ca ati adunat mult momentum , multă inerţie , multă energie de vibraţie joasă. Imaginaţi-vă că aţi dori să întoarceţi în direcţie opusă un autoturism care merge în mare viteză…. Nu e prea indicat să o faceţi brusc dacă vă doriţi o viaţă lungă şi liniştită 🙂 Intâi e necesar să încetiniţi, din ce în ce mai mult, abia apoi să faceţi întoarcerea.

Aşa e şi aici : dacă luni (sau ani) de zile v-ati tot aflat în blocaj, aţi gândit negativ, v-aţi afundat din ce în ce mai mult în sentimente negative, nu vă aşteptaţi să puteţi brusc schimba direcţia ! E nevoie să încetiniţi întâi ! In newsletter-ul  de săptămâna viitoare ( înscrierea la newletter e gratuită şi se face de aici ) am să vă dau un exemplu concret prin care să puteţi schimba o vibraţie joasă, cu  puternică încărcătură  negativă, într-o vibraţie total opusă.

6.  Aminteşte-ţi mereu : Viaţa este o călătorie, nu o destinaţie !

Viaţa nu este despre a ajunge la o destinaţie finală, în care totul este pozitiv, rezolvat, stabilit, perfect. Nu e nimic “obligatoriu” de atins, nimic nu “trebuie”, nimic nu se face doar într-un anume fel… Si când totul e o curgere firească şi plină de bucurie, atunci nu poţi fi “blocat”. Viaţa este o călătorie pe parcursul căreia învăţăm să ne transformăm pe noi înşine, înainte de toate.

“Cea mai importantă călătorie pe care o vei faceîn viaţă este accea a

transformării  de sine.

Adesea, ea este şi cea mai înspăimântătoare  pentru că ne

solicită cele mai mari schimbări”   Shannon L Alder

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/cand-te-simti-blocat