Noaptea neagră a sufletului şi cum aduci Lumina

Noaptea neagră a sufletului şi cum aduci Lumina

Durere, frică, tristeţe adâncă, disperare, atacuri de panică, confuzie, un gol imens, te simţi pierdut, deviat de la calea ta, blocat… cam aşa descriu “noaptea neagră a sufletului” cei ce au trecut prin ea.

“Noaprea neagră a sufletului” este un concept creştin, din secolul al XVI-lea care descrie o criză atât de profundă încât scoate la suprafaţă şi ne provoacă cele mai profunde credinţe, distrugând uneori chiar şi înţelesul vieţii înseşi. Psihiatrii o descriu ca fiind o sindrom depresiv major. Psihologii o mai numesc moartea ego-ului. Pentru filosofi este o criză existenţială (Nitzsche o numea “moartea lui Dumnezeu”). Unii profesorii de meditaţie o consideră fratele geamăn malefic al iluminării.

Factorul declanşator este de obicei o pierdere semnificativă, o trauma profundă, o schimbare bruscă a cursului vieţii ce nu poate fi evitată. In acele momente avem nevoie cu toţii de o atingere delicată, de o îmbrăţişare, de compasiune şi multă iubire”.

Mi-a plăcut această abordare simplă a “Healing Times Magazine” când a abordat acest subiect şi mi-am amintit de o carte  absolut minunată care are darul de a aduce clarificări asupra acestui fenomen: Pamela Kribbe – “Dark Night of the Soul”. Cartea nu este încă tradusă la noi, dar o parte din capitolul 15 mi s-a părut folositoare unor clienţi care traversează acum o astfel de perioadă 😉 Dacă doriţi mai multe informaţii, puteţi citi şi articolul Depresia psihologică si spirituală, unde am mai dezvoltat acest subiect.

Ce urmează să citiţi este perspectiva lui Jeshua (Iisus) asupra acestei perioade întunecate din viaţă, transmisă Pamelei Kribbe, autoarea cărţii menţionate mai sus, si care a traversat ea insasi o astfel de etapa a vietii.  Alte mesaje transmise prin Pamela puteţi citi  în limba română, traduse de Aurelia, pe site-ul  http://www.jeshua.net/ro/

“Viaţa pare o luptă adesea dar nu aşa ar fi de presupus să fie. Tu eşti aici mai ales ca să te experimentezi pe tine, să-ţi aminteşti punctele tale forte,  şi frumuseţea ta de înger de lumină, şi să împarţi acea lumină cu ceilalţi. Făcând asta te vei simţi acasă pe Pământ. Viaţa va fi din nou simplă, uşoară şi plină de bucurie.

Du-te înlăuntrul tău şi  aminteşte-ţi Sursa din care ai venit: lumina eternă şi de nedistrus, în permanentă mişcare şi continua schimbare, ce ia mereu noi forme dar totuşi rămâne indivizibilă şi întreagă pentru totdeauna. Eşti parte din acest flux, şi de fapt, nimic rău nu ţi se poate întâmpla. Eşti în siguranţă şi complet chiar acum, locuind în trupul tău pământesc. Eşti în siguranţă chiar şi în acestă lume ce pare dominată de luptă şi conflict.

 

  • Aminteşte-ţi de adevărul care sălăsuieşte în tine dar de care uiţi atunci când eşti preocupat de ceea ce se întâmplă în jurul tău şi eşti prins în diverse îndatoriri, responsabilităţi,
  • Ia-ţi un moment să te linişteşti şi să laşi deoparte presiunea aceasta a factorilor externi
  • Simte liniştea profundă din adâncul tău. Nu este vid, este prezenţă totală

 

Ce este întunericul? Este ceva ce evocă rezistenţa pe care o opui stării de fapt tu, ca fiinţă umană. Nimeni nu vrea să experimenteze întunecimea, nimeni nu vrea să sufere , totuşi asta e parte din viaţa noastră? De ce trebuie să fie aşa?

Acum, depinde de cum pui întrebarea: întrebi având o atitudine deschisă: “ De ce a venit acestă întunecime? De ce mi se întâmplă mie, ce-ar trebui să fac cu ea?”  Sau întrebi din frică, mânie şi rezistenţă: “ Pentru Dmnezeu, de ce mi se întâmplă mie asta, cum să fac să înving sau să evit perioada asta”? In a doua abordare simţi disperare, rezistenţă pentru că ne-am obişnuit ca şi fiinţe umane să rezistăm la tot ce se simte intunecat, neclar sau dificil.

Cea mai mare provocare pentru noi, oamenii, este să spunem da situaţiilor pe care initial refuzăm să le acceptăm, să spunem da situaţiilor pe care vrem să le evităm cu orice preţ. E nevoie de multă putere interioară să spunem da lucrurilor care vin în viaţa noastră sub formă de întuneric. Dacă nu poţi găsi în tine acea putere – ceea ce este de înţeles- şi spui “nu”, de fapt te poziţionezi şi mai tare în opoziţie cu ceea ce ţi se întâmplă şi întunericul devine mai adânc iar disperarea creşte.

De fapt sunt două feluri de întuneric în viaţă. Primul întuneric e ceva exterior ce ţi se întâmplă pe calea vieţii. Poate fi un divorţ sau o despărţire de cineva pe care îl/o iubeşti, pierderea cuiva drag, o boală, un accident. Pe scurt, poate fi orice care te afectează profund şi ia forma unei crize sau a unui regres major. Voi numi asta “primul întuneric”.

Şi apoi este reacţia ta la “primul întuneric”, răspunsul tău emotional. Orice fiinţă umană are întâi tendinţa de a rezista soartei, de a se revolta împotriva întunericului. Dar dacă continui să rezişti şi să te închizi, şi să tot spui “nu”, prin judecarea lucrurilor care ţi se întâmplă, atunci apare “al doilea tip de întuneric”, care înconjoară “primul întuneric”.

“Primul întuneric” te face să experimentezi un nivel de emoţii intense şi profunde. Se întâmplă ceva în viaţa ta şi asta îţi provoacă multă suferinţă, durere sufletească, frică, panică… şi în timp ce experimentezi aceste emoţii, trăieşti foarte intens, eşti foarte alert, foarte viu. Viaţa trece prin tine, te străbate ca un val furtunos. Poţi permite să se întâmple asta? Eşti lovit de rafale de emoţii profunde- te şochează- şi apoi se pune întrebarea dacă ai tăria să crezi că există ceva în acea experienţă care te va duce undeva unde ţi-ar plăcea să ajungi. Dacă îţi poţi găsi acea putere interioară, începi să crezi că viaţa are un sens, chiar dacă tu, ca simplă fiinţă umană, adesea nu înţelegi acel sens.

Ca să fie mai clar, “primul întuneric” te invită să accepţi că sufletul tău e posibil să fi ales să aibă acea experienţă, probabil pentru a aduce la suprafaţă ceva ce îţi era ascuns, pentru a vindeca ceva ce nu ştiai că are nevoie de vindecare. Aici te confrunţi cu o alegere decisivă: accepţi şi te deschizi sau rezişti şi te închizi.

Cea mai comună reacţie a oamenilor este încă de a spune nu. Nu e greşit, dar făcând aşa punem un strat suplimentar de întuneric deasupra întunericului deja existent. Acel “al doilea întuneric” vine dinlăuntrul tău, e reacţia ta la “ primul întuneric”. Dacă continui să spui “nu”, şuvoiul emoţiilor se va bloca şi tu însuţi vei deveni imobil, tot repetând: “nu vreau să trec prin aşa ceva; refuz, nu pot să accept asta”. Dacă continui , te vei umple de resentimente , furie şi amărăciune. Acestea nu sunt cu adevărat emoţii ci mai degrabă judecăţi care îngheaţă curgerea emoţiilor prin tine; ai construit baraje, ai ridicat stăvilare. În final, acest lucru poate atrage către tine forme grave de întuneric : depresie, disperare, alienare. Şi când eşti în depresie, fluxul vieţii s-a oprit aproape total. Te simţi mort pe dinăuntru.

Viaţa este mereu supusă schimbării. Viaţa conţine în sine posibilitatea de creştere şi vindecare, de renaştere, dacă ai încredere în acest lucru, la un nivel de bază. Dar dacă continui să spui “nu”, blochezi acestă posibilitate. Te încăpăţânezi să spui că viaţa nu e aşa cum ar trebui, şi când judeci felul acesta, te deconectezi de la viaţă şi te poţi scufunda în cel mai adânc întuneric pe care îl poate experimenta omul: “al doilea întuneric”: o forţare internă, o blocare totală a naturii tale umane.

 

Cum aduci lumina

 

Când cineva este în “primul întuneric” şi devine foarte trist, anxios, stressat, în mari dificultăţi, poţi încă să mai ajungi la el. Incă e viu, în contact cu emoţiile care îi traversează trupul şi mintea, şi caută activ înţelesurile ascunse în spatele circumstanţelor. Persoana acesta încă este întreagă, sănătoasă din punct de vedere psihologic, chiar dacă se confruntă cu situaţii grave.O persoană aflată în “primul întuneric” are nevoie de alinare şi compasiune, şi este în stare să primească şi să aprecieze un gest plin de iubire din partea celorlaţi- e încă viu.

Dar cel care persistă în a spune “nu”, care refuză să accepte, acela se închide şi nu poate primi iubire. Se închide atât către lumina interioară, cât şi în faţa luminii care vine de la ceilalţi. Aici apare singurătatea, solitudinea, izolarea, sentimentul că eşti pierdut – acesta este iadul pe Pământ. Majoritatea cunoaşteţi acest iad de dinăuntru, chiar dacă nu sunteţi pe deplin conştienţi de el. Procesul de închidere începe uneori devreme, în copilărie.

E nevoie să înveţi să spui “da” atât “primului întuneric”: evenimente dificile, dureroase, boli, suferinţă, teamă, dar şi celui de “al doilea întuneric”, care s-a izolat , s-a închis în faţa vieţii ca rezultat al unor evenimente dureroase. Iar acest lucru trebuie făcut cu multă înţelegere, grijă şi iubire, căci insitenţa şi corecţiile nu funcţionează în aces caz.

Iar aceasta este esenţa luminii, lumina care se poate infiltra în întuneric. Această lumină poate ajunge în orice ungher, pentru că nu conţine nicio judecată. Nu spune, “ Oh, ăsta e un lucru rău, trebuie să spargem scutul de apărare sau blocajul, pentru că viaţa trebuie să curgă din nou!” Lumina spune doar: “înţeleg; a fost atât de dificil pentru tine, văd cum te-ai înăsprit, cum te-ai închis, şi cum acestă contractare te-a sleit de puteri şi te-a golit de viaţă”. Lumina e uşoară şi fluidă, poate penetra prin cea mai adâncă suferinţă şi durere, şi prin cel mai împietrit suflet uman.

Deschide-te în faţa Luminii. Dacă nu găseşti în tine voinţa conştientă de a face acest lucru, atunci permite chiar şi acestui fapt să fie, căci Lumina e mereu acolo, cu tine, chiar şi în momente de disperare atât de adânci încât tu crezi că nu mai e niciun strop de lumină în tine şi nu mai speri să o vezi vreodată.

De fapt, Lumina nu e a ta, aparţine a tot ceea ce există. Întregul Univers , şi toată creaţia, e Lumină; totul e îmbibat cu Lumină. Cunoaşte că este acolo undeva, în tine, şi pune-ţi încrederea în Lumină şi în viaţă. Imediat ce permiţi chiar şi o mica deschizătură pentru ca încrederea şi acceptarea să pătrundă în viaţa ta, ai deschis puţin uşa. Chiar şi în cele mai întunecate nopţi, sufletul tău e întotdeauna conectat cu tine şi îţi oferă Lumină şi consolare. Chiar dacă e o deschizătură minusculă, Lumina o va găsi. Nu trebuie să faci nimic, doar să permiţi să se întâmple. La urma urmei, dacă Lumina şi Viaţa sunt deja în tine, “nu-ul” tău către viaţă nu se poate auto-susţine.

Predă-te luminii, unde lumina înseamnă să spui “da” vieţii, şi nu doar dificultăţilor, ci şi problemei pe care o ai tu în a spune “da” rezistenţei pe care o opui emoţiilor profunde care te fac să te simţi gol şi vulnerabil. Redevino copil! Trăieşte! Spune da la tot! Invăluie-te în compasiune şi înţelegere. Făcând asta, aduci fluxul, curgerea, mişcarea în viaţa ta. Poţi să o faci! Eu văd cât de puternic eşti. In fiecare dintre voi e flacăra conştiinţei! Eu sunt aici ca să vă reamintesc de ea. Jeshua.

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Sursa imagine titlu:Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/

6 Comments

  1. Foarte interesant ariticolul!! Direct a atins fiecare subiect.Abia astept sa.l arat prietenului meu care trece printr.o noapte de genul acesta.Succes in continuare!!

    Reply
    • multumesc, Adelina. Sa fie de folos !

      Reply
  2. Draga Cristina, in ultima vreme am primit o avalansa de raspunsuri la intrebarile mele, din toate partile. Ma bucur si in acelasi timp constat ca parca “mi se cuvin” sau ca”le stiam”. Imi e din ce in ce mai usor sa stau in mijlocul lucrurilor care se intampla si sa observ, sa invat si sa iubesc tot. Multumesc inca o data pentru faptul ca ai fost aproape de mine , prin articolele tale deosebite ,in tot acest proces de transformare . Ai acest dar de a face lumina in intuneric.

    Reply
  3. Intunericul nu are cum sa castige cand apare Lumina ( adica Cunoasterea ).

    Reply
  4. Eu doresc sa-ti multumesc in numele meu si a celor care au nevoie de incurajare.Eu personal nu am trecut prin “noaptea neagra a sufletului “in aceasta viata,dar consider acest articol f.folositor pentru cei care trec.Este minunat cand poti gasi pe cineva care te poate ajuta in asemenea momente.Multumesc ca EXISTI !

    Reply
  5. Lumina si intumericul sunt de fapt fetele realitatii noastre.

    Reply

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.