Copilul interior

Copilul interior

Este important să lucrăm cu “copilul interior” dar să nu devenim dependenţi de această muncă şi ani la rândul să mergem la tot felul de seminarii şi terapii ca să vindecăm acest aspect.

Ȋn secunda când ai spus că vrei să vindeci un aspect al tău, de fapt afirmi că eşti “bolnav”, că ceva e ȋn neregulă cu tine, şi, ȋn consecinţă, te vei dezȋmputernici mai mult. Copilul interior, la fel ca şi mama interioară, tatăl ȋnterior, judecătorul interior, criticul, fetiţa interioară, etc (există oameni care au sute de astfel de sub-personalităţi!), este un aspect al sinelui tău, neintegrat. Aşadar, scopul nu este să vindecăm ci să recunoaştem şi să integrăm acea parte care a rămas “agăţată” la un anumit moment ȋn timp sau nivel de dezvoltare/ ȋnţelegere.

Ce am ȋntâlnit la unii clienţi este o autoflagelare, o tortură interioară care a mers muuuuult peste ce era nevoie pentru a conştientiza şi integra acest aspect. Cumva a fost o modă să lucrezi cu copilul interior (exploatată corespunzător, sub diverse forme, de industria self-help/ auto-dezvoltare)…dar a devenit, pentru unii, o modalitate de a evita asumarea responsabilităţii personale pentru viaţa proprie şi o aprofundare a stării de victimă.

Cei cu care am lucrat ştiu că dedic maxim două-trei ore de coaching acestui aspect, din care o oră este o meditaţie profundă pentru a reimprenta subconştientul cu noile credinţe şi direcţii de viaţă.

Când lucrez direct ȋn Cronica Akashă a unui client totul e şi mai simplu pentru ca identificăm exact ce s-a ȋntâmplat la o anumită vârstă şi care a fost mecanismul de apărare adoptat de subconştient.

 

Ce este “copilul interior”

 

Ce se ȋntâmplă, de fapt, este destul de simplu şi de logic: când suntem copii şi depindem de adulţi pentru supravieţuire (hrană, haine, adăpost, educaţie, siguranţă) este posibil să trăim anumite traume sau abuzuri (da, recunosc, uneori de-a dreptul oribile) şi la acea vârstă fragedă nu ştim cum să gestionăm situaţia.

Până la 8 ani corpul mental nu este dezvoltat, dar chiar şi după acestă vârstă, nu avem un context cognitiv pentru experienţa noastră, nivelul de intensitate este foarte mare, nu ȋnţelegem ce se ȋntâmplă, emoţiile preiau controlul şi atunci ne fragmentăm sinele pentru a reuşi să continuăm să funcţionăm “normal” ȋn această realitate.

Ce ȋnseamnă această fragmentare: partea rănită se “disociază” de partea care a trebuit să fie destul de puternică pentru a gestiona starea de fapt şi care, ȋn timp, capătă din ce ȋn ce mai multă experienţă ȋn “a trece peste” problemele apărute, devenind partea noastră predominantă, faţa pe care o arătăm lumii. Ne identificăm total cu acestă parte mai puternică a noastră care a fost ȋn stare să ne ofere siguranţă ȋn lume.

Ajungem uşor, uşor să negăm, să nu mai recunoaştem sau să “uităm” de tot de partea rănită (sau părţile!!!). Doar că aceasta reprezintă, ȋn fond, o vibraţie ascunsă, menţinută “sub acoperire” ȋn câmpul nostru şi care va atrage către noi experienţe pe măsura acelei vibraţii.

Precizare: Chiar dacă nu resimţim foarte tare acestă fragmentare, nu există om care să nu aibă aspecte/fragmente  disociate. Cu toţii avem de lucrat la acestă integrare a părţilor, la armonizarea lor, dacă ne dorim să redevenim suverani, stăpâni pe viaţa şi experienţa noastră şi să stopăm conflictul interior.

Până nu facem acest lucru nu ştim exact cine suntem, ce rol avem ȋn societate, care ne este misiunea, ce ne dorim cu adevărat…  Suntem un amestec de personalităţi: una pe care o oferim familiei, alta prietenilor, alta pe care o afişăm la birou şi altele cu care ne certăm ȋn camera noastră sau pe care le lăsăm să plângă ghemuite sub pătură. Fiecare personalitate oferă o vibraţie, astfel că, de multe ori, ne surprindem pe noi ȋnşine de cât de contradictorii sunt dorinţele şi trăirile noastre. E normal să ne simţim pierduţi, debusolaţi, ȋn aceste condiţii.

 

Cum identificăm copilul interior

 

Acest aspect al nostru, suprimat, ȋnăbuşit ȋn adâncul nostru, va ȋntreţine ȋn câmpul auric o anumită vibraţie (de frică, ruşine, persecuţie, vinovăţie, furie, auto-critică, ură de sine, nevrednicie, judecată, etc). Legea Atracţiei va face să fie “magnetizate” spre noi anumite ȋntâmplări, circumstanţe sau personaje care au un nivel de vibraţie compatibil cu al nostru copil interior şi ȋl va provoca.

Aceste lucruri se ȋntâmplă de obicei peste zeci de ani de la trauma din copilărie, când nici nu ne mai gândim că am putea sa fim afectaţi la maturitate de evenimentele ȋntâmplate atunci.

Universul orchestrează aceste evenimente si ne ridică la suprafaţa conştientului lucrurile pe care nu le-am rezolvat ȋn copilărie, pentru că acum avem nivelul necesar de conştiinţă şi instrumentele potrivite cu care să putem să reintegrăm partea fragmentată.

Copilul interior poate să simtă că nu a fost iubit, ȋnţeles, văzut, să creadă că este ceva ȋn neregulă cu el, că nu merită mai mult, că este insuficient, că este destinat eşecului, că nu este ȋn siguranţă sau că nu i s-a dat voie să strălucească, i s-au impus limitări care l-au obligat să ȋşi ţină capul plecat, să joace mic, să aibă teamă de succes….

Dacă ȋncă apar evenimente ȋn viaţa ta care ȋţi reactivează emoţii/ traume ca cele menţionate mai sus, ȋnseamna ca acea vibraţie este ȋncă activă ȋn câmpul tău!

Iniţial nu ne dăm seama de ce anumite subiecte sensibile se tot reactivează şi ne provoacă disconfort. Când identificăm exact emoţia pe care o simţim acum şi mergem uşor ȋn trecut, refăcând traseul emotional”, amintindu-ne de alte situaţii ȋn care am trăit aceleaşi emoţii, la vârste din ce ȋn ce mai mici, ajungem la “rana originară”, de obicei, ȋn mica copilărie. “Copilul interior” se simte ȋncă rănit şi suferă. Nu a fost ȋnţeles, consolat, iubit, validat…

 

Amintiri, emoţii, vibraţii

 

Memoria nu este un fişet cu tot felul de documente sau imagini din trecut, ci vibraţii ce ȋncă sunt active ȋn interiorul tău.

Nu putem să ne anulăm amintirile, ele există şi vor exista mereu ȋn câmpul nostru mental, ce putem face este să dezactivăm vibraţia pe care acele amintiri o poartă, putem lucra la nivelul câmpului emotional până când dizolvăm sau transmutăm acea vibraţie

Nu prea te poţi lua la trântă cu experienţele pe care le-ai trait ȋn trecut, ele au fost reale şi ţi-au conturat sistemul de credinţe pe care ȋl ai acum.

Dacă te tot reȋntorci la acele amintiri este pentru că ai nişte avantaje dacă o faci. Retrăieşti atât de tare contrastul, adică ceea ce nu ţi-a plăcut ȋn viaţă, ȋncât emiţi şi mai puternic dorinţa inconştientă spre exact opusul acelei experienţe. Ce dispreţuim/urâm şi ce ne dorim cu toată inima să experimentăm acum sau de acum ȋncolo, sunt două capete ale aceluiaşi spectru. Extremele ȋnsă  nu trebuie să fie atât de departe una de alta.

 

Tiparul repetitiv

 

Controlul nu este uşor de dobândit atunci când avem aceleaşi tipare de gândire. De câte ori alunecăm din nou câtre emoţii  negative pe care le asociem cu o trauma din copilărie, ne autoflagelăm şi mai tare, ne pedepsim că iarăşi am căzut şi o luăm de la capăt de la punctul zero. Şi, pierzându-ne din nou ȋn amintirile dureroase, afirmăm ȋn gura mare ȋn faţa Universului că niciodată nu vom fi de acord sau ȋmpăcaţi cu ce ni s-a ȋntâmplat, că nu a fost corect, că nu am meritat, că a fost total greşit, diabolic, malefic, că niciun copil nu ar trebui să mai experimenteze vreodată aşa ceva ….şi aşa mai departe

Ce faci , de fapt, este că te baţi cu Legea Atracţiei şi…fiind o Lege Universală….nu vei putea câştiga vreodată!!! Dacă vibraţia aceea de persecuţie, de nedreptate, de abuz, etc, există ȋn tine şi e ȋncă activă ȋn câmpul tău, atunci, inevitabil, vei atrage către tine circumstanţe, ȋntâmplări, persoane, care să-ţi provoace acea frecvenţă astfel ȋncât să o ridici la suprafaţă şi să o vindeci!

Nu cu amintirea ȋn sine şi cu nedreptatea experienţei trebuie să te tot confrunţi, ci cu vibraţia care a rămas activă ȋn câmpul tău, datorită acelei experienţe.

Ȋţi reamintesc că orice subiect este , ȋn realitate, compus din două subiecte: ceea ce vrei sau ceea ce ȋţi place sau ceea ce ȋţi doreşti vizavi de acel subiect, şi ceea ce nu vrei, eviţi, te ȋnfricoşează sau ȋţi repugnă. Abraham Hicks spune că fiecare băţ pe care ȋl ridici de jos are două capete. Aşadar, când te gândeşti la bani, sănătate, relaţii… ȋţi activezi ȋn câmp ori o vibraţie de expandare, dorinţă, entuziasm, bucurie, ori opusul: frica de a nu avea sau de a pierde banii, sănatatea, relaţiile,etc,  ȋngrijorarea faţă de aceste subiecte, neȋncrederea, panica…

 

Falsa vindecare

 

Unii clienţi ȋmi spun că ei au trecut de perioada ȋn care se simţeau blocaţi sau copleşiţi de experienţele din copilărie dar rămân blocaţi la ȋntrebări de genul: “de ce a trebuit să trec eu prin aşa ceva?”, “cum să ȋmi fi ales eu o astfel de experienţă?”, “care a fost rostul ei?”…. De fapt toate aceste ȋntrebări te ţin prizonier ȋn aceeaşi zonă de frustrare, neȋnţelegere, judecată, durere, şi păstrează activă vibraţia abuzului ȋn câmpul tău.

Un prim răspuns la aceste ȋntrebări este că noi toţi suntem, ȋn esenţă, maeştri, ȋnvăţători pentru ceilalţi, fie că o facem ȋntr-un context formal (ca scriitori, speakeri motivaţionali, profesori, psihologi, coachi, fondatori de organizaţii, curente, mişcări sociale, etc) fie non-formal ( ca parteneri de cuplu, părinţi, vecini, prieteni, cunoştinţe, trecători ce interacţionăm cu ceilalţi pentru un minut doar …). Niciun ȋnvăţător nu poate vorbi celorlalţi sau nu ȋi poate ȋnvăţa dacă nu a trecut el ȋnsuşi prin ȋntâmplări  asemănătoare cu cele trăite de ȋnvăţăceii lor. Asta dacă vor să fie autentici, integri şi aliniaţi cu misiunea lor personală.

Ce am descoperit ȋmpreună cu cei cărora le deschid Cronica Akashă pentru situaţii de viaţă este că ȋntotdeauna suferinţele pe care le-am avut (şi nu doar ȋn copilărie) au un rol uriaş ȋn contextul temelor de viaţă pe care ni le-am propus pentru acestă ȋncarnare. Fiecare  am venit să experimentăm ȋntre 5-6 teme de viaţă, primele trei sunt cele mai importante, prima este definitorie pentru traseul general de evoluţie spirtuală ales.

Fără acest contrast, fără aceste experienţe dureroase, nu reuşim să intrăm cu adevărat ȋn misiunea personală. Am mai vorbit şi ȋn alte articole: dacă citiţi câte un pic despre ȋnvăţătorii timpurilor noastre: Wayne Dyer, Louise Hay, Anita Morjani, Teal Swan, Neal Donald Walsh, Kaia Ra, Eckhart Tolle, şi lista e interminabilă, toţi au avut experienţe de viaţă absolut terifiante dar acest contrast i-a făcut să devină atât de buni ȋn misiunea lor. Imaginaţi-vă  o praştie: cu cât ȋntinzi elasticul mai mult ȋn spate, cu atât piatra e propulsată mai departe, exact la fel şi ȋn aceste cazuri: cu cât intensitatea trăirilor a fost dusă mai puternic ȋn extrem, ȋn negativitate, cu atât asumarea misiunii personale , dorinţa acelui suflet pentru a experimenta opusul, focalizarea sa, a fost mai mare.

Acum, să nu ajungeţi să regretaţi cumva că nu aţi suferit vreun abuz ȋn copilărie, pentru că altfel nu veţi reuşi să intraţi ȋn misiunea personală :-) Există niveluri diferite de măestrie şi de focalizare  necesare pentru a putea fi un ȋnvăţător bun pentru ceilalţi, pentru că exisă o paletă extrem de variată de nevoi.  Poate nu ai fost abuzat sexual dar te-ai mutat cu părinţii ȋntr-o altă ţară şi ţi-ai lăsat ȋn urmă casa, prietenii, bunicii , sau poate părinţii au divorţat , sau ai avut o mamă foarte bolnavă care ȋn final a murit ȋn braţele tale de copil, sau câte şi mai câte nu ne pot influenţa copilăria…. Trecând prin aceste dureri, reuşind să transcendem experienţele, devenim modele sau resurse pentru cei care, la rândul lor, trec prin aşa ceva.

 

Rolul relaţiilor

 

Pe Pământ noi ȋnvăţăm cel mai mult prin relaţii. Ȋnvăţăm despre noi ȋnşine, despre (ne)alinierea noastră cu Sursa, despre puterea din noi şi modul ȋn care o putem accesa dar, făcând toate astea, ne pregătim şi să devenim parte din ȋnvăţarea celorlalţi,  ȋntotdeauna există un dublu scop.

Aşadar, un exerciţiu foarte bun pentru a identifica parte din misiunea personală este să ne analizăm suferinţele, rănile, cum spunea Rumi: “rănile noastre sunt locurile prin care Lumina pătrunde ȋn noi”.

Ce ai ȋnvăţat din contrastul trăit ȋn copilăria ta? Ȋn ce te-ai călit? Ce nu te omoară, te face mai puternic: ce ai depăşit? La ce ai reuşit sa supravieţuieşti? Experienţa asta a ta e aur curat pentru alţii.

Ȋn articolul următor vom identifica câteva modalităţi de a integra această parte din noi ce nu a primit iubirea şi validarea necesară, la timp.

 

credit imagine: Burning Man Arts

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2019

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

6 Comments

  1. foarte bun articolul , redactat bine , la obiect ! Multumesc , Cristina !

    Reply
    • multumesc si eu pentru feedback – ma bucur ca ajuta !

      Reply
  2. Minunat mod de a explica cum functionează părtile de suflet si personalitătile noastre, care sunt cu adevărat mutiple. Integrarea părtilor lăsate in urmă, eu o văd ca pe o INTELEGERE. Când intelegi ce ai simtit in momentele dificile si de ce, atunci apare si iertarea propriei persoane dar si a celor care „te-au afectat”. Abia apoi se transcende (integrează) experienta si partea de suflet pierdută pe drum revine la locul său. Eu asa inteleg

    Reply
    • da, este corect doar ca intelegerea mentala nu e niciodata suficienta pentru transcenderea experientei negative, e nevoie si de schimbarea paradigmei de gandire, a modului in care te percepi ca fiinta spirituala care a ales sa aiba acesta experienta in trup uman

      Reply
  3. Mi-ar placea sa inteleg mai multe despre partea de vindecare. In multe articole am citit aceasta expresie – sa vindecam traumele…dar cum anume, exact etapa cu etapa, ce simtim, ce experimentam pe masura ce vindecam? Deci, daca se poate mi-ar placea o dezvaluire ampla asupra acestui proces esential. Si inca ceva….nu inteleg ce misiune ar putea avea cineva ce a trait un abuz sexual in copilarie. Multumesc cu recunostinta!

    Reply
    • poate ajuta articolul de astazi “Cum lucram cu copilul interior”. Intra pe site-ul lui Teal Swan sau Kaia Ra. Ambele supuse la abuzuri sexuale de neimaginat. Si ambele sunt fantastici invatatori spirituali. Ca sa poata sa participe la vindecarea ranilor lumii trebuie sa le transmute dinauntru, nu doar sa sfatuiasca pe altii cum sa supravietuiasca unui astfel de abuz! si mai ales demonstraza cum sa ajungi sa infloresti, chiar si dupa o astfel de experienta in copilarie. Sunt exemple vii pentru toti cei care au trecut prin asa ceva.

      Reply

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *