O temă ce a apărut frecvent în ultima perioadă, în sesiunile de coaching, este amânarea. Termenul mai nou, preluat direct din limba engleză, şi folosit mai ales în spaţiul corporate, este “procrastinare”.  Indiferent cum  îi spuneţi, această atitudine devine din ce în ce mai des întâlnită la persoane de toate vârstele, de la copiii de şcoală primară la pensionarii septuagenari.

Tema amânării este un aspect al vieţii moderne, tumultoase, cu multe “task-uri”/ sarcini/ îndatoriri ce nu mai rezonează cu noi, le percepem ca fiind artificiale, forţate, nealiniate cu dorinţele sufletului nostru, şi cu toate acestea, obligatorii, impuse, “necesare” dacă vrei să îţi păstrezi serviciul, să îţi mulţumeşti familia, să îţi menţii bunăstarea, afacerea, statusul, imaginea….

De ce amânăm?

În toate articolele de dezvoltare personală sau psihologie veţi găsi că motivul amânării este fooooaaarte simplu: amânarea oferă o recompensă imediată, sub forma eliberării de stress. Adică, dacă amâni o sarcină despre care ştii sigur, sau presupui doar, că ţi-ar produce stress, obţii o senzaţie de relaxare plăcută dar, din păcate, temporară, pe o perioadă relativ scurtă de timp. Amânând ceva neplăcut sau ameninţător/ înfricoşător , eşti “recompensat” cu o perioadă în care poţi să continui să te simţi bine, fără îngrijorare sau bătaie de cap, să faci lucruri mai interesante, să te distrezi….

Una dintre cele mai mari probleme legate de acestă abordare este că, repetând încă de mici un astfel de comportament, el devine o obişnuinţă adânc înrădăcinată în fiinţa noastră, şi, mai mult decât atât, devine o formă de dependenţă, de adicţie faţă de acele chimicale/ hormoni care odată eliberate în sistemul nostru ne produc starea de bine, de eliberare de stress, de plăcere.

La un moment dat, chiar dacă nu am vrea să mai amânăm, tot o vom face pentru că am devenit dependenţi de aceste chimicale secretate de propriul trup şi care acţionează ca un drog pentru fericire. Aşadar, amânarea nu este o trăsătură negativă de caracter, ci un comportament învăţat, care ne-a oferit satisfacţii temporare repetate, până când “ne-a intrat în sânge”.

Putem spune că amânarea este şi un mecanism de auto-apărare, foarte eficient de altfel, care ne protejează de lucrurile pe care creierul nostru le consideră că au potenţialul de a ne ruina starea de bine. Noi suntem neurologic determinaţi să căutăm starea de bine, de plăcere, şi să fugim de durere, astfel că amânarea este foarte naturală, automată chiar, pentru creierul nostru.

Sunt multe motive pentru care amânăm să facem anumite lucruri şi multe metode de a scăpa de acest obicei, dar aici vom vorbi, după cum vă aşteptaţi deja :-), de aspectul spiritual al acestui obicei.

Aveţi vreodată tendinţa de a amâna ceea ce vă face plăcere, ceea ce vă pasionează, ceea ce vă aduce o recompensă imediată, fie ea materială, emoţională, spirituală….? Răspunsul evident este că nu. Avem tendinţa de a amâna doar acele lucruri care nu ne plac – iar mecanismul l-am explicat puţin mai devreme.

Întrebarea este “De ce nu ne plac?” sau “De ce trebuie să facem ceva ce nu ne place/ nu vrem să facem?”

Credinţele noastre sunt cele care ne “forţează” să îndeplinim sarcini pe care le urâm.

De cele mai multe ori suntem prinşi în cursă. Da, da, în cursa şoarecelui sau în roata hamsterului, cum vreţi.

De exemplu: avem un job care ne solicită multe eforturi, sacrificii, timp şi renunţare la plăcerea personală. Acceptăm aceste cerinţe impuse pentru că avem nevoie de bani/ salariu pentru a ne putea hrăni familia. Credem că doar acest job ne poate asigura venitul lunar necesar. Mai credem că banii nu cresc în copaci. Sau că nu există recompensă fără a munci pe rupte, fără transpiraţie, sacrificii şi renunţări. Este parte din paradigma noastră de gândire, parte moştenită de la părinţi, parte învăţată din experienţa proprie. Ni s-a demonstrat de multe ori că dacă ne abatem de la acestă gândire şi îndrăznim să visăm la altceva (de exemplu să ne facem propria afacere), de obicei iese rău, cu pagubă financiară şi frustrări, aşa că mai bine stăm liniştiţi şi nu ne mai zbatem degeaba. Profeţia auto-împlinită, pe româneşte: “de ce ţi-e frică, de aia nu scapi”, normal că funcţionează de fiecare dată…

Şi uite aşa, 90% dintre oameni stau cuminţi în banca lor şi trag de ei (pardon, se auto-motivează) să ducă la îndeplinire o groază de sarcini care nu le aduc nicio bucurie, nicio plăcere, care nu îi inspiră să îşi atingă potenţialul şi care îi determină să uite total că sunt creatori şi divini prin natura lor. Oboseala şi stress-ul acumulat de-a lungul vremii contribuie şi mai mult la adoptarea acestui mecanism de autoapărare.

Nu simţiţi acum că amânarea este, de fapt, o modalitate de a ne da voie să ne revoltăm împotriva condiţiei umile în care a ajuns fiinţa noastră dezâmputernicită şi despuiată de privilegiile unui fiu de împărat? Căci suntem făcuţi “după chipul şi asemănarea” Creatorului….nu?

Poate părea “cusut cu aţă alba” ce zic eu aici dar aş vrea doar să vă gândiţi la un prieten /un cunoscut care trăieşte visul de a face ceea ce îi place, la un maestru spiritual, un învăţător sau un iniţiat pe care l-aţi ascultat vorbind, la voi înşivă când eraţi îndrăgostiţi sau pasionaţi de ceva, sau la Maica Tereza, Arsenie Boca, Martin Luther King, Mahatma Gandhi, la  Iisus, la Buddha, oricine este sau era condus de inspiraţie divină, de Sinele înalt… Credeţi că aveau nevoie de (auto)motivare sau tot felul de tertipuri ca să depăşească ….amânarea???

Eu asta cred că ne lipseşte în viaţă: pasiunea, inspiraţia, libertatea de creaţie, bucuria, entuziasmul, iar toate acestea derivă dintr-o singură cauză: lipsa de aliniere cu Sinele nostru Înalt, cu misiunea noastră personală. Am uitat cine suntem şi ce am venit să facem aici, ne-am lăsat manipulaţi şi spălaţi pe creier de cei care conduc lumea, şi, în naivitatea noastră, credem că suntem vinovaţi că nu reuşim să susţinem cu forţa noastră mentală sau fizică, cu voinţa sau inspiraţia noastră, bunul mers al lucrurilor pe Pământ.

Şi atunci ce facem? Ne biciuim şi mai mult, ne folosim de diverse tehnici şi metode de a ne urni din loc, de a ne impinge să realizăm toate acele lucruri care nu ne fac plăcere, nu ne inspiră.

Ce transmitem, de fapt, Universului este că da, noi găsim mereu inspiraţie pentru a face acele lucruri care ne plac, dar nu găsim inspiraţie pentru lucrurile pe care nu dorim să le facem.  Culmea este că insistăm să ne automotivăm, în loc de a schimba ceea ce nu ne dorim să experimentăm.

Ideea pe care doresc să o subliniez este că se poate şi altfel. Nu suntem noi toţi ca maeştrii  menţionaţi mai sus, dar avem un drept din naştere de a ne exprima potenţialul şi talentele în modul nostru unic şi personal. Dacă fiecare dintre noi ajunge să facă ceea ce este menit să facă, dacă reuşim să ne aliniem cu adevărul nostru  şi misiunea personală, atunci vom crea cu bucurie, cu entuziasm şi pasiune, vom sări nerăbdători din pat, dimineaţa, gata să experimentăm o nouă zi şi să ne expandăm şi mai mult.

Dovada că se poate şi altfel sunt zecile de mailuri pe care le primesc de la cei care au avut curajul să renunţe la ce nu le aducea decât frustrare, stress şi  nefericire, cei care şi-au asumat  misiunea personală, au lucrat cu ei, s-au aliniat cu dorinţele sufletului lor şi au muncit pentru dizolvarea programelor  karmice, genetice sau personale, au pus în practică tot ce au aflat despre ei înşişi  din Profilul Sufletului  sau din sesiunile de  coaching şi nu au mai acceptat să amâne devenirea lor! Au lăsat Zeul/ Zeiţa din ei să se trezească!

Amânarea este opusul inspiraţiei

Când ne forţăm să ducem la îndeplinire ceva pentru care nu avem nicio tragere de inimă, rezultatul va fi întotdeauna mediocru. Când nu suntem inspiraţi de a face ceva, compensăm cu acţiunea forţată, autoimpusă; împingem lucrurile spre împlinire, împotriva curentului.

Abraham Hicks spune că amânarea este doar un efect secundar al existenţei în afara  vortexului tău de creaţie. Nu eşti în flux, nu eşti aliniat cu adevărul tău şi atunci nu eşti nici inspirat.

În astfel de situaţii este indicat mai degrabă să uiţi complet de sarcina propusă şi să te duci să faci ceva care îţi aduce satisfacţie, plăcere, amuzament. Nu ai altă opţiune mai bună. Citeşte o carte care te fascinează, urmăreşte un clip motivaţional pe YouTube, petrece timp cu copilul, căţelul, pisica, găteşte ceva bun … Toate acestea au şanse mai mari să te aducă în aliniere, decât dacă ai insista să realizezi ceva pentru care nu ai niciun fel de inspiraţie.

Află întâi DE CE  vrei să faci ceea ce “trebuie” să faci

Ca să ne găsim inspiraţia sau măcar automotivarea, e necesar să înţelegem de ce este important pentru noi acel lucru. Se spune că “Your Why should make you cry” – “motivul/ De ce-ul tău ar trebui să te facă să plângi de fericire sau să strigi de bucurie”. Asta înseamnă că vrei cu adevărat, că e important pentru tine, că e ceva ce îţi aduce împlinire, realizare, speranţă că te îndrepţi către destinaţia vizualizată de tine.

Dacă îţi tot reproşezi că încă nu te-ai mobilizat să mergi la sală, că nu te-ai apucat serios de cura de slăbire , sau de lucrarea de licenţă, că nu ţi-ai început încă lucrarea dentară sau curăţenia în casă, vezi cum poţi recadra motivul pentru care ai face toate acestea.

Poate că nu e suficient de convingător motivul general că sănătatea contează şi este menţinută prin sport şi o dietă sănătoasă. Dar dacă îţi spui că vei fi suplă, frumoasă şi cu un tonus minunat la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, e posibil să vrei să mergi chiar de mai multe ori la sala 🙂 .

Motivaţia puternică, claritatea scopului urmărit , vizualizarea rezultatului scontat, sunt modalităţi de a reduce considerabil tendinţa noastră de a amâna.

Dacă simţi nevoia să amâni, amână!

Probabil nu te aşteptai să citeşti asta 🙂 ,  dar când nu te poţi mobiliza să faci un lucru, înseamnă că nu ai acumulat destulă energie în fluxul tău de creaţie, încă nu s-au aliniat astrele.  “Timing”-ul, respectarea timpului divin, a momentului  propice pentru realizarea unei anumite acţiuni , este foarte important.

Din ce în ce mai multă lume începe să se asculte, să aibă încredere în acea voce interioară a intuiţiei ,  şi să acţioneze doar atunci când se simte pregătită. Adesea amânarea vine după ce am “citit” energia şi la un anumit nivel subtil simţim că acţiunea ar fi în zadar, căci nu va conduce la împlinirea scopului propus.

Când încerci să treci la acţiune înainte ca energiile să fie aliniate, totul pare mai dificil. Împingi bolovanul la deal, depui efort mai mare, faci mereu liste cu ce e nevoie/ trebuie/ vrei să faci, simţi nevoia să controlezi situaţia, să orchestrezi pas cu pas modul de desfăşurare a evenimentelor.

În loc de asta, atenţia noastră ar fi de recomandat să fie doar asupra alinierii personale şi atunci totul se va întâmpla la timpul potrivit, în ordinea firească şi cu toate detaliile necesare. Uşor şi cu graţie. Doar că pentru asta avem nevoie de încredere în noi înşine şi în Univers.

Abraham face o analogie foarte frumoasă: e ca şi cum te-ai duce în grădină, ai vedea o roşie încă tare, verde şi necoaptă pe lujer şi ai spune “nu mi-a venit să o culeg”. Este firesc, logic şi natural să simţi că nu ai obţine nimic bun dacă o culegi acum, mai bine aştepţi un timp, să se coacă.

Pregăteşte calea pentru realizarea acţiunii

Înainte de a acţiona, lucrează energetic scopul tău, evoci în felul acesta cooperarea Universului. Câteva lucruri pe care le-ai putea face ca să te pregăteşti pentru acţiunea propriu-zisă:

-imaginează-ţi rezultatul final, aşteaptă-te să îl realizezi uşor şi bine

-înainte de a merge la culcare, gândeşte-te la cât de uşor se vor desfăşura lucrurile pentru tine

-programează-ţi ziua pe segmente de timp

-meditează, accesează acel câmp cuantic  al tuturor posibilităţilor şi selectează ce vrei să creezi

-scrie, vorbeşte sau măcar gândeşte-te 5-10 minute la toate lucrurile bune din viata ta pentru care mulţumeşti Universului

-focusează-te pe aspectele pozitive, scrie-le în jurnalul tău

Când deja ai lucrat astfel pentru scopul tău, cu siguranţă nu vei mai avea acea tendinţă de a amâna  ce ai de făcut. Vei fi atât de înflăcărat de dorinţa de a realiza lucrul dorit încât acţiunea va urma firesc, natural şi uşor.

Săptămâna viitoare, în newsletter-ul de marţi ( abonarea se face de aici şi este gratuită) vom prezenta şi câteva metode deosebite, şi mai concrete 🙂 , pentru a combate amânarea.

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro