Frica de moarte

Frica de moarte

Frica de moarte se manifestă ca o emoţie puternică de îngrijorare, anxietate, groază, teroare atunci când ne gândim la propria trecere în nefiinţă. Nu există om care să nu se fi gândit măcar o data la acest subiect fără să simtă o uşoară teamă. A evita moartea e un program adânc inoculat în sistemul nostru.

Din experienta sesiunilor de coaching am tras o concluzie: foarte rar oamenii se tem chiarde moarte în sine, de obicei sunt alte temeri dedesubt: frica de necunoscut, de singurătate/ izolare, de durere, de boală, sau de neputiinţă/degenerare fizică sau mentală.

Aşadar prima întrebare cu care am putea începe este: “De ce?”, “Din ce cauză te temi de moarte?” Am putea desprinde mai multe situaţii:

 

1.Asocieri cu evenimente din copilărie

 

Am întâlnit cazuri în care frica de moarte era generată de o experienţă neintegrată sau neînţeleasă corect, trăită în copilărie. Până la 7-8 ani copilul nu înţelege raţional, mental, o experienţă , ci doar emotional. De cele mai multe ori emoţiile trăite în acestă perioadă sunt păstrate în câmpul nostru fără vreo explicaţie logică şi ies la suprafaţă în momentul în care apare un factor declanşator.

Dacă în familia sa copilul a fost martorul unei perioade de suferinţă , agitaţie, durere, agonie, legate de moartea cuiva drag, este posibil să fi absorbit în câmpul său emoţiile celorlalţi şi neavând capacitatea să înţelegă exact ce se întâmplă, le-a asociat cu ideea de moarte în sine. De obiei, persoanele care experimentează o astfel de frică de moarte nu îşi pot explica de ce simt atât de puternic la nivel emotional atâta timp cât, logic, înţeleg că este un proces normal, natural, universal.

Acestă discrepanţă între minte şi starea emoţională este foarte bulversantă şi întăreşte cumva senzaţia că nu eşti în control, că nu te poţi stăpâni, şi poate duce la complicaţii şi mai mari pentru că începi să “brodezi” povestea cu interpretări , imagini, fantezii, coşmaruri care nu fac decât să sporească acestă frică de moarte.

 

2.Imaginaţia accentuează anxietatea

S-a constatat că tot ceea ce ne putem noi imagina despre moarte este mult mai serios şi înfricoşător decât ceea ce cu adevărat experimentează cineva pe patul de moarte. Există un studiu publicat in “Sage Journals” anul acesta în luna iunie, care concluzionează că cei care erau condamnaţi la moarte şi cei care aveau o boală terminală au descris sfârşitul în termeni mult mai pozitivi şi mai “împăcaţi” decât cei care au fost rugaţi să îşi închipuie cum ar fi să trăiască ultimele zile din viaţă.

Mintea noastră este expert în a genera scenarii mult mai tragice, violente şi pline de suferinţă  atunci când îşi imaginează “cum ar fi dacă…”, decât se întâmplă în realitate.

A cheltui energie imaginându-ne astfel de scenarii nu este de niciun folos. Aceste tipare de gândire sunt total neproductive. De fapt, produc  doar o cantitate enormă de emoţii negative.

Nu ştim cum va fi. E posibil să trăim o viaţă foarte lungă şi, când ne-am plictisit, să hotărâm singuri, cu împăcare, calm şi bucurie, ca bătrânii  înţelepţii din triburile indiene: “astăzi e o zi minunată pentru a muri”

 

3.Anticiparea nefericirii sau a durerii

 

“Toată lumea are o frică de moarte, indiferent din ce cultură, religie sau ţară face parte”, spune Kelvin Chin, autorul cărţii “Overcoming the Fear of Death” (Cum depăşim frica de moarte), cel care a pus şi bazele unei fundaţii cu acelaşi nume. Chin continuă: “Frica este doar o emoţie cauzată de anticiparea nefericirii. Dar stai. Dacă moartea nu este de fapt ceva nefericit? Dacă ea doar este, pur şi simplu”.

“Moartea este în general un proces plin de pace,” explică Donna Authers, asistent social, speaker motivational şi autoarea cărţii “A Sacred Walk: Dispelling the Fear of Death and Caring for the Dying” (Călătoria sacră: cum dizolvi frica de moarte şi cum îi îngrijeşti pe muribunzi).  “Foarte, foarte puţini oameni mor ţipând. Restul se duc să doarmă puţin”

În general, oamenii au ajuns să asocieze moartea cu ideea de suferinţă, boală, decrepitudine. Dar acest lucru s-a întâmplat tocmai pentru că trupul nostru a somatizat toate fricile, toate emoţiile noastre negative care, este din ce în ce mai clar demonstrat, că produc boli grave în trupul fizic. Dar nu înseamnă că este nevoie să continuăm acest tipar! Cu cât ne trezim mai mult, cu cât lucrăm mai conştient cu noi înşine, cu atât vom ajunge să dizolvăm aceste emoţii negative şi să ne prelungim viaţa, beneficiind de un corp sănătos până la moarte.

In cazul în care ne gândim la moartea prin accident, aici ar fi de menţionat multe lucruri legate de karma, contracte, etc. Nu poate fi vorba în nicun caz de întâmplare! Avem fiecare o echipă de cel puţin 6-8 ghizi, învăţători şi îngeri cărora nu le-ar fi greu deloc să împiedice un astfel de eveniment dacă el nu ar fi în conformitate cu propriul nostru “plan de evacuare” 🙂 din acestă existenţă.

Pentru o liniştire a minţii: în majoritatea cazurilor de accidente mortale, sufletul părăseşte trupul înainte cu câteva fracţiuni de secundă de impact, aşa că nu suntem conştienţi de durere.

 

4.Frica de necunoscut sau de iad

 

Jean Paul Sartre spunea că oamenilor le e teamă de moarte pentru că o percep ca pe ceva ce “vine din necunoscut şi ne transformă şi pe noi în ceva necunoscut”

Eu spun mereu ca de când cu era internetului ignoranta nu mai e la modă: sunt mii de cărti acum pe piaţă şi milioane de videoclipuri pe YouTube in care oamenii povestesc despre experienţa lor de moarte clinică sau de ieşirea din corp, despre călătorii astrale, regresii în vieţi anterioare, în  viaţa dintre vieţi, întâlniri cu fiinţe de lumină sau vecini galactici , transmisii prin channeling, copii cu super daruri extrasenzoriale sau care îşi amintesc clar încarnările anterioare … şi câte şi mai câte.

A eticheta aceste milioane de experienţe, mărturii, transmisii, cărţi…ca fiind false, mi se pare o lipsă de deschidere şi o oarecare aroganţă intelectuală. Dar fiecare are liber arbitru şi un anumit plan pentru viaţa asta, aşa că nu este indicat să lupţi cu nimeni pentru a-l convinge de noua paradigmă.

Aşadar, a înţelege că există şi altceva după moarte nu mai este la fel de greu precum era pentru bunicii noştri care repetau mereu: “nu ştiu dacă mai este ceva după moarte , că nu s-a întors nimeni să povestească” … Ooooh, ba daaaa… 🙂 🙂

Dacă începi să te deschizi la astfel de informaţii, frica de iad devine un nonsens… începi să înţelegi nevoia timpurilor pentru un astfel de instrument de control şi manipulare prin frică, şi începi să fii conştient că e o stare de conştiinţă creată de mintea umană. Nu e nevoie să mori ca să trăieşti experienţa iadului. Poţi şi aici să te zvârcoleşti în smoala încinsă a negativităţii tale. E o alegere.

Unii speră că dacă vor crede în Iisus şi vor merge la biserică în fiecare duminică îşi vor asigura un loc în Rai , iar astfel frica de moarte devine suportabilă.

Iată ce spune Iisus prin Paul Ferrini:” Poate gândeşti că ţi se garantează un loc special în viaţa de dincolo, doar pentru că tu crezi în mine. Acest lucru nu este adevărat dacă credinţa ta în mine nu te-a inspirat să dăruieşti sau să primeşti iubire. Dacă, în viaţa ta, nu te-ai deschis către iubire, credinţa ta în mine, sau în oricine altcineva, înseamnă foarte puţin. […] Iubirea e unicul miracol, nu tu sau eu”

 

5.Sentimentul de vinovăţie

 

De cele mai multe ori oamenii se tem de moarte pentru că le-ar da un sentiment adânc de vinovăţie: şi-ar lasa copiii fără ajutor, nu vor fi acolo pentru ei, ar lăsa în urma lor datorii, ipoteci ce ar trebui să fie achitate de către altcineva…

Acest tip de gândire îţi poate aduce în faţă anumite aspecte de care ai putea să te îngrijeşti încă de pe acum: de exemplu, îţi poţi oferi o linişte mentală considerabilă dacă apelezi la sistemul  privat de asigurări, pentru casă, pentru pensie, pentru viaţa ta, pentru studiile copiilor … Dacă pe tine te ajută aceste asigurări să îţi trăieşti viaţa curajos, fără frică, atunci merită!

Ai putea să petreci şi mai mult timp cu familia şi cei pe care îi iubeşti, ai putea să ajuţi mai mult comunitatea în care trăieşti, tocmai pentru ca aceştia să îşi amintească de tine cu plăcere şi bucurie pentru că întotdeauna ai făcut tot ceea ce ţi-a stat în putinţă pentru a fi de folos şi a face o diferenţă în viaţa altcuiva. Observă cum focusul tău se va muta automat de pe moarte pe viaţă şi trăirea autentică.

Alege ca în timpul vieţii să îţi trăieşti visurile şi nu fricile!

 

Cum am putea disipa sau măcar diminua frica de moarte

 

1.Învaţă să accepţi că moartea este un fenomen natural

Priveşte în jurul tău şi spune dacă vezi ceva care să nu moară în timp, fie că e vorba de o plantă, o piatră, un animal, un obiect care se strică, sparge, destramă… , chiar şi stelele, galaxiile şi universurile au un început şi un sfârşit. În afară de mintea umană, cine se mai teme de moarte?  Dă drumul la ceea ce nu poţi controla!

“Singurul lucru care nu moare este iubirea. Când iubirea este dăruită sau primită, moartea e învinsă”. Paul Ferrini

 

2.Modifică paradigma

Frica de moarte îşi pierde sensul dacă o compari cu frica de a nu trăi cu adevărat viaţa pe care o ai. A rata oportunităţi, experienţe, bucurii, a nu te expanda prin cunoaştere, a stagna la un nivel mic, a nu evolua către etapa următoare din istoria umanităţii,  este mult mai dramatic decât a te îngrijora că într-o bună zi vei pleca de aici. Şi ţine minte vorbele autoarei Hellen Keller: “ Viaţa e scurtă şi imprevizibilă, aşa că mănâncă întâi desertul!”  🙂

 

3.Realizează că viaţa e un dar

Când ai hotărât să vii în acestă dimensiune ştiai că urmează să uiţi cine eşti, asta înseamnă separarea de Sursă, căderea din Eden, izgonirea din Rai…dar ai acceptat acestă regulă pentru a te putea experimenta pe tine, pentru a te cunoaşte şi a înţelege cine eşti şi cum poţi contribui la bucuria şi evoluţia celorlalţi. Ai stat la rand pentru acest trup si ti s-a dat tie, nu altcuiva, pentru ca aveai potentialul de a contribui deplin la tranformarea vibratiei planetare.  Ştiai că nu va dura o veşnicie acest trup şi ai fost mai mult decât dispus să o faci oricum, pentru că Pământul este o experienţă unică de învăţare în acest Univers.

 

4.Studiază, deschide-te către spiritualitate

Cu cât înţelegi mai bine anumite concepte din spiritualitate şi din fizica cuantică, cu atât te vei convinge mai profund că suntem doar energie condensată, că nimic nu moare cu adevărat, că suntem conştiinţă pură ce a dorit să aibă o experienţă în fizicalitate, că trăim într-o hologramă atent construită pentru ca noi să putem juca aici jocul vieţii – pentru o perioadă!!!  Când Universul şi conştiinţa lui Dumnezeu sunt atât de vaste, de ce am vrea, la urma urmei, să trăim doar aici, pe acestă planetă când avem atâtea de experimentat?  Viaţa în trup, în acestă dimensiune a treia, e doar o etapă în existenţa noastră.

 

5.Ţine un jurnal al recunoştinţei

Rolul oricărui jurnal de acest fel este să îţi menţină focusul pe lucrurile bune din viaţa ta, să te facă să conştientizezi cât de binecuvântat eşti şi iubit de Dumnezeu. Cu cât vei aprecia mai mult viaţa şi îţi vei număra mai des binecuvântările, cu atât te vei umple de recunoştinţă pentru tot ce ai experimentat şi vei fi pregătit când va veni vremea să părăseşti acest pământ.

 

6.Caută suport

Vorbeşte despre frica ta de moarte cu prietenii , rudele, vezi perspectiva lor, poate astfel realizezi că te îngrijorezi prea mult pentru acest subiect şi că nu e o preocupare prea frecvent întâlnită la cei pe care îi cunoşti. Dacă anxietatea ta este cu adevărat profundă şi durează o perioadă mai lungă de timp, ia în considerare vizita la un psiholog/ psihoterapeut care să poată să îţi acorde un ajutor specializat. Nu lăsa să îţi scape din mâini acestă situaţie. Mai bine verifici din timp decât să fie prea târziu.

 

7.Meditaţia -mai bună decât medicamentele

Dacă îţi dai seama ( sau ţi se confirmă de către un specialist) că frica ta nu are totuşi nimic patologic şi este ”în parametri” 🙂 , învaţă să îţi obţii singur răspunsurile, prin meditaţie. Poţi începe şi cu rugăciunea dar nu uita diferenţa dintre ele: “în rugăciune tu îi vorbeşti lui Dumnezeu, în meditaţie aştepţi să ţi se răspundă”.

Valurile de energie care inundă acum Pământul ne facilitează foate mult legătura directă cu Sinele Înalt, ghizii personali, sfinţii noştri sau cu entităţile de lumină şi dacă ceri ajutor în înţelegerea şi acceptarea acestei situaţii care te sperie sau nelinişteşte, este foarte posibil să fii surprins de revelaţiile ce ţi se pot atăta.

 

În concluzie, aş spune că frica de moarte există în noi din două mari motive, fundamentale :

 

-Pentru că am considerat moartea ca fiind antonimul pentru viaţă, dar nu este corect. Moartea este antonimul pentru naştere, nu pentru viaţă. Cum spunem noi de obicei ? “A trecut în ne-fiinţă”. Nu mai eşti “fiinţă”, eşti spirit pur, conştiinţă divină, deztrupată. Moartea este o continuare către o altă formă de fiinţare, nu este un sfârşit.

– Pentru că ne-am lăsat, de dragul jocului, conduşi de nişte convenţii colective, de nişte construcţii mentale, cum spune Deepak Chopra : trup, minte, Univers, viaţă, moarte… nimic nu există înafara noastră, ci sunt în noi, sunt proiecţii ale noastre.

 

Mai avem de lucru ca să ajungem să înţelegem corect aceste concepte, să ieşim total din iluzie, aşa că deocamdată să ne concentrăm pe iubire şi bucuria de a trăi pentru că sunt mai palpabile şi le cunoaştem prea bine.

Doar nu uitaţi: toată lumea moare, dar nu toată lumea trăieşte cu adevărat!

 

P.S.  Daca ati pierdut pe cineva drag, poate gasiti ajutor si in articolul : “Cum mai traiesti cand o parte din tine moare?”

 

 

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro

 

20 Comments

  1. Am crezut că acest articol e pentru alții, ca eu sunt ok cu acest subiect. Și totuși am mai înțeles câte ceva. Moartea cred că e neacceptata de cei care depind de tot ce e in exteriorul lor. Știu ca e un miraj, dar tot se atașează de el. Când ești tu cu tine și Creatorul, accepti totul altfel, toate schimbările, inclusiv moartea. Nu ai nevoie să fi mințit, păcălit, vrăjit, amăgit sau învăluit ca să trăiești. Dar nici să mori.

    Reply
    • ce fain ai spus asta! super ! <3

      Reply
    • Până nu de mult am fost okay cu ideea ca suntem muritori. Însa acum câteva zile, îtr-o noapte mi-am făcut gânduri privitor la faptul ca EU voi muri cândva cu siguranță. Și neștiind ce voi simți si când va fii, oare ce se întâmplă cu fiul meu de doar un anișor… și m-a luat o teama groaznică și nu mai pot trăi ca și până acum. Parca aștept să se întâmple in orice moment. Nu îmi doresc sa atrag moartea, însă nu e zi în care să nu mă gândesc la moarte. Oare ce trebuie să fac? Cum să trec peste această teamă?

      Reply
      • 1. Lucrează la disciplinarea mintii
        2.pune-ti copilul în mâinile ghizilor și Îngerilor lui. Nu te erija tu in salvator și nu crede ca fără tine nu va putea trai. Dacă asta e planul lui, cu siguranță are nevoie de lecțiile de viață pe care le poate oferi o astfel de experienta și a venit echipat cu tot ce trebuie ca să se dezvolte
        3. Credință, încredere, ce va fi va fi. Controlul nu e la noi în totalitate. Exista o ordine a lucrurilor în care e nevoie sa ne încredem

        Reply
  2. Excelent articolul! Multumim din suflet. Intr-adevar, deseori uitam sa ne traim visurile, fiind stapaniti de frica. Si este uimitor cand incerci sa experimentezi pe propria-ti piele, pentru a te convinge de adevarul acestor spuse, si vezi ce minuni se produc – adevarate revelatii!

    Reply
    • Ma bucur ca ai rezonat cu ce am punctat in articol! Mulțumesc!❤️🌹

      Reply
      • Nimeni nu se naște și nimeni nu moare.
        Suntem nume și forme ale unicei realități – conștiința.
        Când se va ajunge la înțelegerea ca nu suntem corpul și mintea atunci toate problemele existențiale se vor sfârși.

        Reply
        • foarte frumos spus si adevarat. Multumesc pentru comentariul tau, Iulian !

          Reply
  3. Si eu am avut inca din copilarie si inca mai am aceasta frica de moarte. Mai exact, de necunoscutul de dupa, sau de pierderea “vietii” palpabile, de pe Pamant, de trecerea la ceva neclar si incert, la nimic, gol, vid, nefiinta sau ce? Dar cu cat aflu mai multe despre suflet, spirit, constiinta, cu atat mai mult cred si sper ca voi ajunge la starea aceea de liniste, intelegere si impacare cu moartea ca fiind doar trecerea la o alta viata in alta dimensiune, alta materializare a sufletului, pentru ca da, cred in reintrupare. 🙂 Pana atunci, fac tot posibilul sa traiesc si sa ma bucur de viata asta. Multumesc, Cristina, pentru ca transpui in cuvinte ceea ce trebuie, cand trebuie, pentru cine trebuie. 🙂

    Reply
    • ce ma bucur ca te-am nimerit si cu asta 🙂 Tu, oricum esti un exemplu de traire la cote maxime! Te imbratisez cu drag

      Reply
  4. Multumesc! Va doresc o seara binecuvantata!

    Reply
    • multumesc si eu, Gabriela , te imbratisez <3

      Reply
  5. Foarte bun articolul(ca toate celelalte)insa cu asta sunt fix pe fix.Acum 7 ani cind mama mea a plecat la DOAMNE,am trecut prin toate trairile pe care le-ati pomenit.Mi -am dat seama ca esti puternic insa ai nevoie de ghidare.Cind simti ca ai sprijinul SAU,esti ca un fluture.CE am aflat nou,nu stiam ca avem 6-8 Ingeri personali si ghizi.Ce sustinuti Divin suntem.Am simtit ca intre cele 2 dimensiuni exista comunicare- cind aveam ceva de rezolvat primeam cite o informatie de la mama.Venea in vis la persoane cunoscute ei(in viata)pe care l-am cunoscut dupa plecarea ei si imi spunea sa fac ceva folosind cuvinte si informatii pe care le siam doar noi.AM ramas inpresionata parca voia sa-mi spuna ca vede si stie tot ce se petrece.SUNT SIGURA CA ASA ESTE.MULTUMESC PTR ARTICOL.

    Reply
    • multumesc, Ancuta, ca ai impartasit din experienta ta!! Asa este, nu pierdem niciodata legatura cu cei dragi, sunt la un …gand distanta ! 🙂 <3

      Reply
  6. Nu mi-a fost niciodata frica de moarte,dar in copilarie imi spuneam”cand am sa mor ,tot ce este aici in jurul meu nu am sa mai vad”,acum cand “stiu “ca de dincolo se vede aici ,nu mai am nici o problema .Cand am sa plec voi fi foarte fericita ca am sa pot vedea mult mai multe decat pot vedea acum.Multumesc, Cristina pentru minunatele informatii pe care ni le daruiesti cu nemarginita iubire.Te imbratisez cu mare mare drag!

    Reply
    • multumesc si eu , Ileana!

      Reply
  7. Teama de moarte este data de faptul ca noi suntem singurile ființe de pe planeta (nu din Univers), constiente că vom muri. Animalele nu stiu că vor muri și de aceea nu se tem de moarte. Din acest motiv am inventat tot felul de credințe în zei, divinități, religii etc. In felul acesta ne complacem si ne împăcam cu ideea ca un creator sau un spirit ne va salva si ne va oferi viață veșnică într-un loc cu verdeață. Realitatatea este mult mai dura! Când vom muri nu o să știm că am murit, nu o să știm nici macar că am trait, universul nostru si tot ceea ce știm va înceta să existe. Când nu eram nascuți știm ce a fost înainte? Nu știm nimic, ne trezim dintr-o data într-o lume pe care nu o înțelegem si o descoperim pe parcurs. Am stat miliarde de ani în inexistență (neființă) si nu mi-a fost rău! Așa că nu îmi va fi rău nici după ce voi muri!

    Suntem ființe biologice cu o durată de viață limitată, suntem de fapt o forma de manifestare a materiei din acest Univers pe care nu il cunoastem foarte bine. Ne place foarte mult ca atunci când nu întelegem ceva sau nu stim, să interpretăm într-un mod naiv că exista forțe, energii, divinitati, etc., care au grija de noi ca să ne fie bine, mai ales după moarte. Nu este nimeni care sa ne salveze, suntem singuri în acest colț de spațiu, suntem parte din circuitul materiei din Univers. Dacă nu stim să explicam un anumit fenomen în acest moment, nu înseamnă că trebui să îl explicăm prin prisma unor întâmplari paranormale sau mistice. Stiinta evoluează și peste un timp o să aflăm răspunsul…un răspuns bazat pe dovezi concrete, logice, nu prin povești transmise prin viu grai de la o generație la alta, interpretate și reinterpretate….

    Este la modă să ne raportam la energii, dar nimeni nu explică ce sunt aceste energii si de unde vin…predomină o aura de mister (că așa dă bine). Ca să ai energie iti trebuie o sursă care să o genereze. Nu poate să existe energie pura liberă prin Univers si să se transforme în conștiintă umană! Energia trebuie produsă. De exemplu un bec care luminează are nevoie de energie ca să lumineze, energia este curentul electric, iar în momentul când becul nu mai primeste curent se stinge, și energia emisa dispare. Așa se întâmplă și cu creierul nostru, atâta timp cât are energie funcționează și suntem conștienți că existăm. Ne placem să spunem “suflet”, dar de fapt nu este altceva de cât conexiuni nervoase, iar când vor înceta să mai existe, atunci o să spunem că am murit…

    Reply
    • Iarta-ma dar ce stiu si simt eu e foarte diferit de ce scrii tu aici …. asa ca nu pot decat sa respect parerea ta ca fiind valida dar pe care nu o pot accepta ca realitate a mea… E drept ca tot ceea ce scrii aici este exact ceea ce a spus stiinta atatia ani dar intelegerea umanitatii se schimba acum, mai ales de cand cu noile neurostiinte, epigenetica, fizica quantica … A spune ca sufletul e o gramada de conexiuni nervoase este tare departe de ceea ce s-a descoperit ( de catre stiinta!) … Creierul este cel care interpreteaza totul, e un instrument, nu e nici macar mintea, ce sa mai vorbim de suflet …. Energia de care vorbesti este constiinta lui Dumnezeu, forta vitala ce exista in Univers in absolut orice … nu e generata de catre om… Deci intre parearea ta si ceea ce sustin eu pe blogul asta e o distanta de la Pamant la Soare 🙂 Dar, repet, fiecare este liber sa creada ce vrea, scriam doar in articol ca acum, daca chiar vrem sa ne formam o parere proprie, avem slava Domnului, o gramada de informatii, carti, filme.. la indemana. Timp si dorinta sa deschidem ochii sa avem !

      Reply
  8. Frumos articol
    Si eu am framantari pe aceasta tema. Insa:
    – nu imi este frica de moarte (a) mea ci de moartea celor dragi.Mama mea a murit in accident cand aveam 17 ani si am suferit ca un caine, fara nici un sprijin si ajutor. Cand ma gandesc la moartea mea ma gandesc de fapt la faptul ca copilul meu va trece prin ce am trecut eu pierzandu-mi mama, sau mi-e teama sa nu moara cei dragi pt ca durerea dupa mama a fost prea mare…
    – si totusi, de ce omul tinde spre nemurire de cand este el pe acest pamant? Mai nou, spre amurire, daca il citim pe Harary cu al sau Homo Deus. De ce omul e sngurul cate nu accepta moartea? Care cauta remedii pentru tinerete fara batranete si viata fara de moarte?

    Reply
    • – cred ca in cazul tau e nevoie sa iti ridici nivelul de constiinta de la care privesti moartea. Suferi ca un caine cand crezi ca esti doar acest trup de carne si oase, cand nu poti inca intelege ca totul are un sens, ca sunt evenimente co-create, ca exista contracte prestabilite tocmai pt a putea experimenta anumite emotii si a ne schimba perspectiva prin elevarea constiintei . Vezi si ultima parte, punctul 6- Suferinta sanatoasa, din articolul asta: https://www.quantumcoaching.ro/doliu. Daca citesti cartile lui Brian Weis sau Michael Newton vei vedea cam cum punem problema inainte de a veni la incarnare
      – omul de care vorbesti e cel de dimensiunea a treia, cel care nu a aflat inca cine este , te asigur ca niciun initiat, sau , in general, persoana care a ajuns la o anumita vibratie a sufletului, nu se mai teme de moarte. Cu cat iti inalti nivelul de constiinta, cu atat ajungi chiar si sa hotarasti singur cand e timpul sa pleci, stii tu, ca la indieni : “Azi e o zi buna sa mor”.

      Omul 3D cauta viata vesnica din frica. De necunoscut, de disparitie, de suferinta, de durere…. Omul cu o constiinta inalta cauta remedii pt batranete ca sa poata crea (!!!) pana la moarte, ca sa se poata folosi de acest trup ( supus dezintegrarii, conform legilor entropiei, ale taramului material, fizic, in care functioneaza un trup de carne) ca sa se joace cu energia, sa experimenteze, sa lucreze cu toate aceste minunatii ale dimensiunii a treia, pe care nu le putem experimenta niciunde in alta parte, si pe care le luam ca normale, firesti, adesea, fara sa le apreciem la justa valoare

      Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Coronavirus – Dincolo de aparenţe – Daniel Gaucan- Spirit Liber - […] când este amentinţată viaţa copilului tău sau a familiei per ansamblu. Poate te paralizează frica de moarte. Poate ȋncepi să…

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.