Ne aflăm in pragul unui nou nivel de conștientizare , un nou nivel al jocului, pentru omenire.

Fiindcă articolul de azi este despre copii , mă gândesc să descriu etapa în care se află omenirea acum ca pe un nou nivel al unui joc play station. Cu siguranță ați fost martorii unui episod de acest gen:  copilul vostru ( sau copilul din voi 🙂  ) tocmai a reusit să învingă monstrul cel rău sau robotul spațial… și fața lui radiază toată, e bucuros peste măsura atât pentru că a încheiat un nivel cu care s-a luptat ceva timp și se simte puternic, isteț și curajos,  cât și pentru că acum i se permite, într-un final, să treacă la un nivel superior al jocului, unul nou, pe care nu îl cunoaște încă, dar care îî va aduce  cu siguranță noi provocări, noi emoții, noi personaje, noi succese! Si abia așteaptă să înceapă!

Multi dintre locuitorii planetei au pornit deja cu incredere pe drumul spre desăvârșire, înțelegând că este o etapă fantastică în evoluția noastră, cu toate acestea, însă, găsesc că este foarte dificil să împace viziunea unei societăți noi, bazate pe iubire, acceptare, înțelepciune și respectarea individualității fiecărui membru, cu realitatea actuală, destul de rigidă, limitatoare, orientată spre conformare, stanadizare și control.

Mai ales când vine vorba de copilul tău, recunosc că e dificil și implică o mare responsabilitate să decizi dacă îi permiți să facă doar ceea ce se simte inspirat și încântat să facă, să își urmeze doar inima și pasiunile, când știi că intrarea la liceu presupune încă un examen din materiile studiate iar bac-ul este definitoriu pentru a avea acces la o facultate bună.

Inainte de a intra în subiect e necesar să vă amintesc că:

1. Ne aflăm într-un moment unic din istoria omenirii; noile descoperiri din știință, arheologie, istorie, religie încep să ne demonstreze într-un mod coerent și convingător că ceea ce am considerat adevăruri absolute nu sunt nici pe departe așa; că multe informații ne erau inaccesibile sau ne-au fost ascunse;
2. Cu toții avem un rol de îndeplinit pe Pământ dar datorită condiționărilor impuse de societate, ne cam uitaserăm principalul motiv al vizitei pe aceste meleaguri… iar acum începem să ne reamintim;
3. Marea majoritate a celor care citesc materiale ca acest articol, de exemplu, sunt agenți ai schimbării, suflete “bătrâne”, spirite înalte care au venit aici tocmai pentru a ajuta pe mama Gaia în uriașa transformare prin care trece. Voi știți deja ce și cum trebuie făcut, e incriptat în ADN-ul vostru, nu e prima dată când luați parte la o astfel de desfășurare de forțe și nu e nimeni mai pregătit pentru acestă misiune decât voi! Curaj! ( Viziunea mea asupra parenting-ului , în general, o găsiți aici:  https://www.quantumcoaching.ro/parenting-spiritual )

Așadar, cum ne putem pregăti copiii pentru Noul Pământ fără a neglija realitatea curentă?

 1. Hotărâți-vă voi întâi în ce tren vă urcați 

Spuneam cândva,  într-un alt articol că ne aflam ca într-o gară, cu mai multe trenuri ce se află pe șine paralele. Ei bine, deja ne-am suit într-un tren, după alegerea inimii noastre, trenurile toate au părăsit gara dar încă nu au prins viteză, încă au o perioadă în care merg paralel, astfel că putem încă sări dintr-un tren în altul dacă ne hotărâm să experimentăm altceva…În curând fiecare tren se va îndrepta către o altă destinație iar viteza mare cu care se va deplasa ne va face imposibil să sărim din mers.

În momentul în care voi ați ales trenul vostru, e logic ca veți lua copiii cu voi ( mai ales dacă sunt mai mici. Dacă sunt mai mari deja pot avea alegerea lor personală și se vor lupta să și-o păstreze). Asta s-ar traduce, de exemplu, prin faptul că îi veți învăța ori să fie competitivi și bătăioși, pentru că “viața e grea și trebuie să te lupți pentru orice” ori cooperanți, îngăduitori, conectați cu sinele lor și cu Totul, pentru că atunci vor fi în stare să vadă toate oportunitățile potrivite pentru ei, având încredere în ghidarea lor interioară și în ghizii lor. Acestea sunt extremele. Si după cum spuneam, încă putem să “combinăm” elementele dar vine o vreme în care o luăm la sud sau la nord. Sistemul de credințe al părinților este cel care determină inițial traiectoria copiilor.

2. Ajutați-i să-și amintească

De câte ori învață despre corpul uman, despre igienă, încă de la vârste mici, vorbiți-le și despre energie, corpurile noastre subtile, legătura noastră cu energia naturii, cu Sinele și Sursa, într-un mod natural, nu științifico- fantastic, ajutați-i să-și amintească că suntem mai mult decât acest trup fizic. Nu contraziceți cu nimic ce învață la școală, doar aduceți o informație suplimentară. ( ei bine, veți contrazice puțin cartea de religie – “omul a fost făcut din lut” dar e un mod de a introduce noțiunea de “metaforă”- bineînțeles dacă voi credeți  că este o metaforă  🙂 )

3. Istoria nu se repetă întotdeauna

Cu siguranță voi aveți mai multă experiență în 3D și deja știți ce funcționează și ce nu. Învățați-i despre ce e bine și ce e rău – în concepția 3D- dar evitați să le descrieți toate nenorocirile prin care ați trecut voi, familia voastră, cunoștințele, vecinii, etc, doar pentru că voi credeți că dacă știu ce s-ar putea întâmpla sunt mai pregătiți pentru viață și vor ști să preîntâmpine acest fel de evenimente. Uneori  istoria se repeta numai pentru ca ne-am focalizat noi prea mult pe ea. Nu le aduceți în câmpul vibrational  lucruri de care probabil nu vor avea niciodată nevoie, nu descărcați arhiva cu lucruri negative doar pentru că vouă vă este frică de lume și de oameni.

4. Dați răspunsul atunci când se pune întrebarea

Incurajați curiozitatea copiilor, încurajați “de ce-urile” . Dacă sunteți văzuți meditând, îmbrățișând un copac, ascultând muzică de un anumit gen, citind anumite cărți, cu siguranță veți fi întrebați de ce. La aceste răspunsuri sunt copiii bureței, atunci au atenția maximă, când ei au întrebat, nu când le îndesăm noi informație pe care o credem vitală dar care pentru ei este nerelevantă…( și apoi ne plângem că au deficit de atenție 🙂 ) .

Există în State (Sudbury School in Massachusetts) scoli  în care copiii sunt învățați doar ceea ce cer ei să învețe. Datoria profesorilor este să-i facă curioși. Un copil pasionat de matematică este învățat de către un profesor  de la adunare și scădere până la cele mai complicate formule matematice în doar un an de zile, fiindcă acel copil vrea să afle mai mult, pune intrebări logice derivate din răspunsurile primite la întrebările anterioare și tot așa. Copiii sunt învățați să citească atunci când cer să învețe pentru că doresc să se descurce singuri cu o carte frumos colorată sau o revistă.

Tocmai am citit un articol despre  Finlanda care va fi  prima ţară care adaptează educaţia la realităţile lumii în care trăim.In anii următori, în orarul elevilor din Finlanda nu vor mai apărea materii precum literatură, geografie, matematică sau istorie, ci teme sau fenomene. Articolul e aici.

Sunt doar cateva exemple despre ce se întâmplă în lume în încercarea de a reforma un sistem de învățământ care se dovedește din ce în ce mai necorespunzător pentru noua generație.

5. Permiteți-le să aibă propriile dorințe și vise

Până să apară și la noi astfel de școli sau sisteme, începeți prin a asculta și onora dorințele și pasiunile copiilor.  Dacă sunt pasionați de desen, de muzică, de informatică (nu mă refer aici  la jocuri pe calculator), de un sport… permiteți-le să facă în fiecare zi ceva pentru pasiunea lor. Uneori asta înseamnă să nu rezolve decât cinci exerciții din culegere în loc de zece sau doar o dictare, în loc de două. Cât de confortabil vă estevoua  să nu fie primul din clasă sau să nu aibă note maxime? Ce spune asta despre credințele voastre? Care vă sunt prioritățile? Fericirea copilului sau mândria voastră de părinte primează?

6. Acceptați învățarea bi-direcțională

Nu porniți de la premisa că voi știți totul iar ei nimic. Faptul că am ajuns mai devreme pe Pământ nu garantează și faptul că noi știm mai bine ce le trebuie  și ce nu,  sau că suntem mai înțelepți decât ei.  Noi nu știm prea multe despre 5D iar copiii de astăzi au venit să ne ajute să învățăm. Si atunci, ce-ar fi să învățăm unii de la alții?

Păstrați mereu o minte deschisă, fiți ochi și urechi la ce vă spun copiii despre visele lor, despre animalele de casă pe care le înțeleg, despre invențiile lor – indiferent cât de ciudate ar părea pentru noi, despre furnicăturile pe care le simt pe coloana vertebrală sau “magneții” din pălmuțe (!), cereți-le explicații despre desenele lor și nu luați totul ca pe o glumă, nu-i discreditatți cu “ asta-i doar în imaginația ta”.

7. Intrebați-i ce își doresc cu adevărat

Tocmai pentru că ne considerăm mai deștepți decât copiii noștri, credem că știm mai bine ce ar trebui să aleagă, ce ar trebui să evite… dar dacă le tot spunem noi ce ar trebui să facă și să aleagă, îi antrenăm de fapt pentru a nu-și urma niciodată propriul sistem de ghidare, îi îndepărtăm pe zi ce trece de propria lor vocație, îi învățăm să se orienteze în funcție de ce spun ceilalți, de ce se așteaptă de la ei.

La noi se îmbrățișează mult ideea că dacă îi aruncăm în apă, n-au încotro și învață să înoate. Adică dacă îi dăm la o școală unde “se face carte serioasă”, chiar dacă stau cinci ore la școală și încă cinci acasă, la birou, ca să își facă temele pentru a doua zi, chiar dacă e un chin la început, în timp se vor obișnui cu asta. Si este foarte adevărat. Se obișnuiesc. Iși amorțesc toate simțurile, astfel încât lucrurile care nu sunt în aliniere cu cine sunt ei cu adevărat devin tolerabile. Dar mai apoi, peste ani, se trezesc că nu au  nicio plăcere în ceea ce fac, nu se regăsesc în nimic, au uitat ce își dorea sufletul lor, au îndurat toți anii de școală și facultate, făcând ceva ce părinții i-au sfătuit să facă. Toată copilăria  și adolescența au fost învățați să se antreneze în a face tot felul de lucruri pe care nu le doreau , astfel că în vibrația lor este un resentiment cronic care în timp poate duce la comportamente indezirabile sau la boli grave.

Nu e ușor să fii părinte când există atâta presiune din partea societății, a școlii, atâtea așteptări, important este să fim alături de copiii noștri, să-i înțelegem, să-i ascultăm și să nu mărim noi presiunea asupra lor. Dacă li s-au dat doar doua exerciții la școală, nu le mai impuneți voi încă patru, pentru că vi se pare că pot mai mult, că doar practica te face perfect, că așa se obține performanța, etc. Intrebați-i ce ar vrea să facă în timpul rămas?

La fel : la ce activități extrașcolare ar vrea să meargă? Nu le impuneți voi ore de pian, balet, chitară, gimnastică sau arte decât dacă copilului îi place să facă acel lucru. Datoria părintelui este să propună, nu să impună, să ofere posibilitatea de testare a cât mai multor activități din care copilul să aleagă ceea ce îi aduce mai multă bucurie.

8. Invățați-i siguranța de sine

In societatea noastră cu toții avem o tendința de a ne conforma , de a ne alinia cu normele și regulile grupului din care facem parte, pentru a fi acceptați, pentru a nu fi luați în derâdere sau marginalizați și astfel să ne pierdem senzația de apartenență. Datorită nesiguranței pe care o resimt atunci cănd nu sunt acceptați de grup, copiii sunt încurajați de proprii părinți să fie la fel ca ceilalți și pentru asta li se cumpără, de exemplu, aceleași jocuri video cu violență sau războaie, aceleași cărți ( vezi nebunia cu’ Jurnalul unui puști ‘sau ‘Marele Nate’, îndoielnice din multe puncte de vedere) , aceleași rochițe de firmă sau accesorii  la modă, numai pentru a nu se simți copilul mai prejos decât ceilalți.

Din proprie experiență știu că în final oricum cedezi în fața mutriței de cățel și a pledoariei “ dar și Luca are și Dani, și Razvan….”, dar nu pierdeți ocazia de a arunca acolo , o sămânță : “ și dacă tu nu ai avea asta, ce s-ar întâmpla? Cum te-ar face să te simți? Ce ți-ai spune despre tine? Este adevărat? Ce crezi că îți dă ție valoare? Intotdeauna va fi cineva care va avea un lucru în plus față de tine. Lași acestă situație să îți înfluențeze încrederea în tine? Să îți determine propria valoare? ”

Luându-se unul după altul, numai pentru a fi acceptați, copiii se antrenează în a nu mai asculta de propria chemare, de a nu mai ști cu adevărat ce le place lor, personal sau cine sunt ei cu adevărat.

E nevoie să îi învățăm să aibă încredere în ei, să își cunoască propria valoare și să nu își lase sentimentele rănite de orice remarcă răutăcioasă a colegilor.  Lăudați-i, apreciați-le talentele, cereți-le ajutorul in casă ca să arătați că are valoare munca lor și că sunt în stare să o facă, implicați-i în ședințele de familie ca să vadă că au și ei un cuvânt de spus, că e importantă și părerea lor.

Sunt mult mai multe lucruri de menționat despre acest subiect, departe de a fi epuizat, probabil va urma și o a doua parte; aici am punctat cele mai importante aspecte.  In newsletter-ul de săptămâna viitoare, pe mail (înscrierea e gratuită și se face aici ), veți primi un exemplu practic despre cum vă ajutați copilul să înceapă o zi minunată, simțindu-se împuternicit, împământat și fericit.

credit imagine : Pascal Campion  

Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/pregateste-ti-copilul-pentru-noul-pamant