“Ce facem când ne cotropeşte familia?” Aşa se termina un mail primit recent 🙂 Si pentru că nu este prima dată când primesc o astfel de întrebare, m-am gândit să răspund pe larg în articolul de astăzi.

Scenariul clasic se desfăşoară în felul următor: Te trezeşti. Înţelegi că singura cale către Lumina din tine este să sapi până reuşeşti să o eliberezi din straturile de condiţionări, credinţe, frici, reguli. Începi munca cu tine: săptămâni, luni, ani. Te bucuri de fiecare victorie, de fiecare cunoaştere nouă primită dintr-o carte, de fiecare nouă abilitate dobândită la un curs sau seminar, de fiecare mesaj de dincolo de voal primit în meditaţie. Simţi că înţelegi, în sfârşit, jocul vieţii, că eşti pregătit să contribui la schimbarea lumii, te simţi alt om, şi apoi … apoi te întâlneşti cu ai tăi!!! Şi Noul tău Eu se prăvăleşte de undeva de sus într-un morman de deznădejde şi neputiinţă.

De ce? Pentru că eşti asaltat de aceleaşi judecăţi, credinţe negative, bârfe, evaluări, insistenţe, frici ascunse sub bravadă, acuzaţii sau sfaturi prieteneşti, de care tot încerci să te desprinzi, poate de ani întregi. Şi te gândeşti că toată munca ta s-a dus pe apa Sâmbetei, că te-ai întors la punctul zero şi că nu ştii dacă mai ai puterea să o iei de la capăt.

Ca să lărgim un pic discuţia: în locul familiei ar putea fi colegii de birou, prietenii de vacanţe, etc, doar că ne impactează mai mult şi mai dureros reacţia familiei, de obicei.

De multe ori, după un seminar, un curs sau o sesiune individuală mi se spune: “vai, e atât de frumos ce am făcut aici cu tine, dar când mă gândesc că mâine mă duc la muncă…” sau “mâine vin toate rudele la noi, pentru ziua celui mic…”

Sentimentul acut este de ameninţare la adresa fericirii obţinute cu greu, pentru că noi ştim unde am putea să fim, vibrational vorbind, şi unde ne-ar putea târî discuţiile, aprecierile, acuzaţiile mascate ale celorlalţi.

De obicei întâlnirile se sfârşesc cu certuri mari, cuvinte aruncate la nervi, crize, supărări, frustrări şi reproşuri pentru ambele părţi implicate.

Ce înţelege Universul

Ce transmiteţi de fapt celorlaţi, şi Universului deopotrivă, este că vreţi să existaţi într-o vibraţie înaltă, dar că puteţi susţine acea lumină şi iubire înaltă doar dacă şi cei din jurul vostru sunt pe acelaşi palier vibrational, în caz contrar, cădeţi. Aşa că aşteptaţi de la ceilalţi să se “conformeze” şi să fie într-o energie înaltă ca să nu cumva să vă prăvăliţi voi.

Păi nu merge aşa pentru că aceste aşteptări vă determină să deveniţi foarte condiţionaţi în iubirea voastră faţă de semeni: “mă simt bine cu voi, mă deschid către voi, vă accept şi vă iubesc doar dacă sunteţi cum mă aştept eu să fiţi, în caz contrar mai bine dispăreţi din câmpul meu pentru că îmi stricaţi feng-shui-ul! Dacă nu vă schimbaţi, astfel încât să vă potriviţi cu nivelul la care vreau eu să vibrez, v-am şters de la inima mea şi vă blochez şi pe Facebook!! “ 🙂 🙂  Super demonstraţie de vibraţie înaltă şi  iubire necondiţionată pentru un Lucrător în Lumină! Uff…

Istoria se repetă

Dragii mei, amintiţi-vă ce ne spunea regretatul părinte Arsenie Papacioc: “cei mai mari duşmani ne sunt casnicii noştri!” Nu degeaba aţi ales să veniţi în familia lor, nu degeaba treceţi prin aceste încercări, ele sunt testele voastre, antrenamentele prin care deveniţi ceea ce v-aţi propus să deveniţi.

Nu uitaţi că voi i-aţi ales ca părinţi! Credeţi că atunci când aţi făcut alegerea, aţi semnat contractele, v-aţi consultat echipa de ghizi, învăţători şi îngeri, eraţi mai puţin înţelepţi şi luminaţi decât acum, ca ati facut o geseala?? Nici vorbă! Contractele au fost analizate cu grijă înainte, ştiaţi exact în ce vă băgaţi şi ce provocări urmau să vă ridice la fileu părinţii. E posibil ca ei să fie cei mai buni prieteni ai sufletului vostru, acolo, “acasă”, de asta au şi acceptat să vă potenţeze darurile, să vă ajute în antrenamentul către dobândirea măiestriei voastre vibraţionale.

Si mai e ceva: istoria, după cum ştiţi, se repetă. Evoluţia umanităţii nu are loc în linie dreaptă ci în spirală. Trecem cam prin aceleaşi locuri doar că la o octavă mai sus. Vă amintiţi ce spunea Iisus?

În  Matei 10:34-36, învăţa astfel pe ucenicii săi:  “Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia./Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa./ Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui”.

Atunci era vorba despre diferenţa dintre cei care credeau în iubirea de semeni şi păgânii ce mergeau pe ideea “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, acum este diferenţa dintre cei care cred că sunt creatori puternici, la fel ca Tatăl Ceresc şi cei care cred încă în separare, păcate şi nimicnicia omului.

Spiritualitatea nu “propovăduieşte” altceva decât ceea ce spunea Iisus! Accentul se pune tot pe iubire, pe acceptare , pe “întoarcerea celuilalt obraz”, nu este absolut nimic schimbat!! Învăţătura este autentică, modul de interpretare se modifică:  nu mai răstălmăcim vorbele ca să favorizăm o anumită clasă socială şi să manipulăm prin frică, ci înţelegem natura noastră divină, creatoare, împuternicită, exact aşa cum încerca Iisus să ne înveţe: Ioan 14:12 “Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl”

(ca să vă convingeţi că a avut dreptate, puteţi viziona acest scurt documentar. E doar un exemplu.)

În concluzie, este de aşteptat să întâmpinaţi o anumită rezistenţă din partea celor care vă consideră rebeli, necredincioşi, diferiţi…. Energia veche se schimbă greu, va dura ceva vreme până ajungem cu toţii să ne recunoaştem divinitatea din noi. (Personal, mulţumesc cerului de multe ori că nu se mai practică arderile pe rug 🙂 )

Abordarea obişnuită

O abordare pe care cei mai mulţi o consideră perfecta pentru astfel de situaţii este să vă distanţaţi de toţi cei care vă critică, vă judecă, vă descurajeză sau vă agaţă vibrational cu energia lor negativă. (Mai multe, în articolul “Când spiritualitatea nu te lasă să trăieşti”)

Nu am să spun că trebuie să fiţi masochişti şi să vă duceţi anume în tot felul de vizite sau întruniri de familie doar ca să vă întăriţi muşchiul răbdării şi al acceptării! Nu. În primă fază, când propria voastră vibraţie oscilează, nu e stabilă încă sau destul de puternic ancorată în palierele mai înalte, atunci e în regulă să evitaţi cu graţie şi delicateţe interacţiunile prea dese sau pe cele …opţionale. Dar când e vorba să vă viziteze socrii, o data- de două ori pe an, sau să mergeţi la o masă la părinţi, într-o zi aniversară, a începe să vă fabricaţi scuze sau să vă faceţi planuri pentru a dispărea de acasă sau de a vă sustrage invitaţiei, nu e o atitudine de “iluminat”.

Acum, mai e şi situaţia în care locuiţi permanent în aceeaşi casă cu familia care e total  împotriva modului nou de viaţă abordat de voi sau nu vă permiteţi încă să demisionaţi de la serviciul în care aveţi colegi cu o energie negativă. Aici lecţia e un pic mai serioasă dar nu imposibil de gestionat pentru că soluţia rămâne aceeaşi:

Deveniţi maeştri în Legea Atracţiei

Nu e nevoie să faceţi eforturi exterioare, fizice, pentru a vă distanţa de cei pe care consideraţi că vă pun la pământ. Legea atracţiei va face acest lucru automat pentru voi dacă în loc de a vă focaliza atenţia înafara voastră, vă duceţi în interior şi lucraţi cu voi pentru a vă creşte vibraţia. Când diferenţa vibraţională va fi semnificativă dar şi constant menţinută în timp, atunci Universul vă va separa automat, nu mai sunteţi compatibili cu locul/ persoanele respective.

Nu investiţi efort şi energie în afara voastră! E ca şi cum aţi freca de zor oglinda ca să vă ştergeţi petele de pe faţă.  Oglinda e doar feed-back, vă arată ce este în voi.

Fenomenul acesta al iritării în preajma negativităţii celor din jur este specific perioadei de început în ale elevării spirituale, nu o veţi întâlni la niciun maestru. Când aveţi aceste reacţii de feed-back, fiţi convinşi că mai e cale lungă până la desăvârşire.

Practicaţi jocul alinierii

Nu puneţi presiune pe voi. E nevoie de practică multă ca să ajungi să gestionezi uşor situaţiile de acest gen. Jucaţi-vă, folosiţi umorul, râdeţi de voi: “auci, iar m-a agăţat!”, cântaţi “Uuups, I dit it again!” apoi imediat intraţi în voi: Ce a fost de data asta? Cum m-a făcut să mă simt? Când mi-a mai făcut asta? Am reacţionat punctual la situaţia de acum sau am “scuipat” afară toate frustrările adunate încă din copilărie referitoare la acest subiect sensibil pentru mine?

Analizaţi emoţiile, înţelegeţi-le, procesaţi-le, iertaţi, fiţi recunoscători că v-aţi dat seama de ce există încă în voi, îmbrăţişaţi-vă vulnerabilitatea, iubiţi-vă neputiinţa, aveţi încredere în voi şi speranţă în posibilitatea de transcendere a acestor stări.

Exerciţiul acesta e parte din menirea noastră ca Lucrători în Lumină: fiecare victorie ajută şi alţi oameni să vindece conflictele dintre generaţii, să accepte unicitatea celuilalt, să iubească diferenţele dintre semeni….

Şi… curaj! Data viitoare va fi mai uşor, apoi şi mai uşor, veţi mai avea conflicte de care să vă para rău după ce aţi răbufnit, apoi vă veţi da seama în timp ce ţipaţi că nu e abordarea cea mai bună, apoi vă veţi surprinde că v-aţi oprit când eraţi cât pe ce să vă lăsaţi agăţaţi, apoi veţi intui că o discuţie va duce inevitabil spre un final pe care l-aţi mai experimentat şi veţi schimba macazul înainte de a se încinge spiritele…. Şi în final, veţi privi cu atâta iubire şi înţelegere pe toată lumea, pentru că deja veţi fi realizat că suntem cu toţii parte a aceleiaşi conştiinţe divine, cu toţii Unul…

Învăţaţi să vă controlaţi atenţia

Mereu se vor întâmpla tot felul de lucruri în jurul nostru. Depinde de noi cât le permitem să ne afecteze. Dacă atenţia ta va fi îndreptată către rudele/colegii care, prin negativitatea lor, te pun la pământ, atunci le-ai cedat toată puterea ta personală. Nu e vina lor că tu ţi-ai luat focusul de pe sinele tău interior, de pe dorinţa de a te simţi fericit/ă şi te-ai lăsat agăţat/ă de vibraţia lor. De vină e inabilitatea ta de a-ţi controla atenţia.

Nimic nu ne poate agăţa vreodată atâta timp cât nu avem nişte “cârlige” de care să putem fi agăţaţi. Lucrul cu noi înşine presupune să identificăm aceste “cârlige”, să le depistăm originea, să le înţelegem, integrăm, pentru ca apoi să le dizolvăm.

Nu putem controla pe nimeni altcineva, decât pe noi înşine. Nu avem cum să îi schimbăm pe ceilalţi doar ca să se potrivească cu starea pe care ne-o dorim noi. Fiecare are lecţiile lui, realitatea lui, experienţele personale, nimeni nu a venit pe Pământ ca să ne facă nouă pe plac sau să ne ofere spaţiul potrivit în care să fim aliniaţi cu Sinele. Asta este responsabilitatea noastră. Rămânem blocaţi rău dacă nu putem accepta lucrurile pe care nu le putem schimba.

Focusaţi-vă pe aspectele pozitive

Dacă ne tot concentrăm pe aspectele care nu ne plac la ceilalţi, riscăm să pierdem din vedere tot ceea ce îi face speciali pentru noi. E imposibil să te consideri “iluminat” şi să nu vezi în părinţii tăi decât nişte răspândaci de vibraţii negative, trecând detaşat peste toate sacrificiile şi nopţile lor nedormite, peste bucuriile pe care s-au zbătut să ni le facă în toată copilăria şi tinereţea noastră, peste greutăţile înfruntate cu curaj şi iubire faţă de noi…

A alege să vezi întotdeauna ceea ce e bun în oameni e o trăsătură a unui suflet înalt. La ce bun să te chinuieşti să îţi înalţi vibraţia dacă nu o faci pentru a îmbrăţişa cu iubire şi lumină toată Creaţia lui Dumnezeu, adică inclusiv pe cei ce nu sunt la fel cu tine.

Generţia părinţilor noştri are nişte merite de necontestat pentru tot ceea ce înseamnă reclădirea unei societăţi sfărâmate de războaie, foamete, genocid, ca să nu mai vorbim de cum au ştiut să facă faţă încercărilor din epoca comunistă. Dacă nu erau ei nu am fi avut noi o platformă destul de stabilă de pe care să ne luăm zborul.

Doar amintiţi-vă ce v-am spus mereu: suntem prima generaţie menită de a face saltul acesta în conştiinţă, prima generaţie care poate înţelege ce înseamnă să îţi descoperi divinitatea din tine! Nu ni s-a permis acest lucru înainte de 2012, în vechea energie ( la nivel colectiv, ma refer). Nu încercaţi să impuneţi nişte concepte 5D peste o generaţie care şi-a petrecut întreaga viaţă consolidând realitatea 3D! Iubiţi-i aşa cum sunt! Cu tot sufletul! Nu ştiţi cât timp ne vor mai fi pe aproape …

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro