Întâlnesc în ultima perioadă multe persoane care sunt disperate să nu “îşi strice vibraţia”, să nu cumva să alunece din cuibul pufos al gândirii pozitive, să nu cumva să scape un cuvânt negativ sau vreun “trebuie”, Doamne fereşte!!

Deşi am vorbit în nenumărate articole despre importanţa unei vibraţii înalte şi a unei atitudini pozitive, simt că este nevoie să discutăm puţin despre nebunia ce se stârneşte când totul e dus la extrem şi neînţeles cum se cuvine.

Legea Atracţiei – un Bau-Bau spiritual

Am întâlnit  multe persoane speriate de Legea Atracţiei care s-ar putea “răzbuna” 🙂  pe ele pentru că au folosit negaţii când şi-au exprimat ideile, că au gândit negativ despre un vecin sau chiar au aruncat câteva cuvinte de ocară unui membru de familie care greşise cu ceva.

Dacă ne concentrăm pe aceste aspecte, nu facem altceva decât să întărim o vibraţie a fricii, a eşecului personal şi a dezamăgirii faţă de propria noastră abilitate de a ne alinia cu ceea ce ne dorim să manifestăm.

Da, într-adevăr, contează foarte mult să conştientizezi puterea gândurilor sau a credinţelor tale, să ştii că inclusiv cuvintele îţi pot modela realitatea, dar a deveni obsedat de anumite cuvinte “interzise” (gen: “a încerca”, “trebuie”, “problemă”, etc ), iarăşi, nu este o abordare sănătoasă, deoarece cu cât evităm sau respingem ceva, cu atât vom atrage exact ce nu ne dorim. Orice rezistenţă amplifică fenomenul evitat.

Am obosit să tot aud lumea scuzându-se parcă: “ştiu că nu e bine să spun “trebuie” dar înţelegi tu ce vreau sa zic”… sau “mă voi strădui mai mult …că ştiu că nu e ok să încerc” (ca şi când nu ar fi sinonime ! e hilar ! 🙂 )

Etapa de conştientizare a fost necesară, atât cât a durat ea. Intrăm de acum într-o etapă în care suntem mai stabili, mai aliniaţi vibrational cu Sinele nostru, nu ne poate dărâma vibraţia un singur cuvânt.

Gândiţi-vă că mergeţi pe un drum nou către o destinaţie de week-end. Ca să nu greşiţi drumul, atenţia vă este mereu pe indicatoarele rutiere care vă spun pe unde să o luaţi, unde e sens unic, unde e drum înfundat…  După ce aţi parcurs traseul acesta de 5-6 ori, mai aveţi nevoie de indicatoare?

Exact acesta a fost şi rolul conştientizării cuvintelor, să ne arate modul în care ajungem la destinaţia noastră, la o vibraţie înaltă, la o aliniere cu adevărul nostru. De acum ştiţi cum să vă aliniaţi cu acea vibraţie , ştiţi cum se simte ea în trup, în minte, simţiţi când există un dezacord cu verticalitatea voastră, exact ca atunci când auziţi o notă falsă la un pian cu o clapă dezacordată. Ştiţi cum să nu vă lăsaţi influenţaţi de un cuvânt.

Apoi, am mai discutat şi în alte articole, Legea Atracţiei nu reacţionează la cuvinte, pur şi simplu, ci la amprenta noastră vibraţională unică, la ceea ce facem şi suntem, ca tot, ca întreg.

Spiritualitatea şi jocul de-a ‘Baba oarba’

Când ne refugiem în spiritualitate pentru a uita de realitatea lumii înconjurătoare sau de suferinţa interioară,ce facem este că încercăm să trăim într-o bulă aurie, izolaţi, neatinşi de “urâciunea” şi “negativismul” vieţii, şi atunci respingem toate acestea, ne apărăm de orice ne “invadează” spaţiul sau pur şi simplu închidem ochii, şi fredonăm Kumbaya! Trăim în evitare, în respingere, în neacceptare.

Evadarea în meditaţie, în practici spirituale, ritualuri, folosirea de halucinogene, sunt moduri în care încercăm să ne sustragem vieţii adevărate. Decât să ne confruntăm demonii interiori – fricile, rănile, suferinţa– preferăm să mai facem o meditaţie ghidată de conectare cu îngerii … Dar nu aşa avansăm pe calea noastră spirituală!

Ideea nu este să fugim de noi, să ne sustragem de la munca lăuntrică de transmutare vibraţională a întunericului din noi, ca să ne refugiem în călătorii astrale, vise lucide, întâlniri cu entităţile de lumină… Acest lucru este denumit “bypass spiritual”. Încercăm, în fond, să găsim o cale mai scurtă şi mai puţin dureroasă către iluminare.

Alteori raţionalizăm totul, recadrăm, dăm alte sensuri experienţei pentru a nu simţi durerea pricinuită de un anumit comportament sau eveniment. Când nu găsim împlinirea într-o anumită arie a vieţii, plonjăm în spiritualitate cu toată puterea, sperând să compensăm cumva. Dar nu funcţionează niciodată, vă spun din proprie experienţă. Mai devreme sau mai târziu tot ce încercăm să reprimăm, să ascundem, să uităm, etc , va ieşi la suprafaţă pentru a fi vindecat.  Si nu ne putem vindeca dacă nu acceptăm unde ne aflăm acum.

Evoluţia se face la nivel holistic: trup, minte, suflet = dimensiunea a 3-a, a 4-a şi a 5-a. Nu poţi să laşi în urmă părţi din tine. Nevoile trupului trebuiesc onorate, mintea trebuie liniştită, curăţată, limpezită, iar sufletul lăsat să ghideze experienţa. Dăm Cezarului ce-i al Cezarului.

Am venit pe Pământ tocmai ca să întrupăm aici divinitatea din noi, şi nu să învăţăm să evadăm din experienţa 3D şi să ne refugiem în tărâmuri eterice. Dacă asta ne doream, am fi rămas acolo, nu ne-am mai fi obosit să coborâm în această densitate, să ne luăm un trup fizic, să învăţăm să mergem, să vorbim, să scriem….

Ştiam că nu va fi floare la ureche dar ne-am oferit totuşi voluntari pentru că ni s-a părut atât de fascinant ce urma să experimentăm aici! Bucuria de a fi în trup nu se poate compara cu nimic altceva, doar că noi am uitat sa apreciem beneficiile unei astfel de experienţe.

A râde, a te bucura, a iubi, a contempla, a dansa, a cânta, a savura mici delicii cu cele cinci simţuri, sunt toate metode directe şi rapide de a ne regăsi alinierea cu Sinele înalt, doar că nouă ni s-au părut prea mărunte şi neimportante, aşa că ne-am dus către ezoterism şi metafizică mai degrabă.

Detaşarea extremă de la realităţile vieţii

E la modă acum în comunităţile spirituale să te lauzi că nu mai ai televizor sau că nu l-ai mai pornit de ani buni :-))

Dragii mei, nu e nimic în neregulă cu televizorul! Problema e focusul şi alegerile noastre! Există emisiuni absolut uluitoare pe Discovery, pe Animal Planet, pe Da Vinci Learning şi multe altele… E păcat să ne privăm de nişte documentare, filme sau reportaje care ne deschid ochii asupra minunilor din lumea aceasta – nu am avea timp fizic să le vizităm sau vedem personal pe toate.

Evoluţia spirituală a presupus o perioadă în care a fost nevoie să ne distanţăm de ceea ce ne putea tulbura vibraţia, fiindcă era încă şubredă, în formare, abia învăţam să ne realiniem cu Sinele nostru înalt… Aşadar, a fost necesar să nu ne uităm la ştiri, să nu ne încărcăm cu diverse relatări şi poveşti … de la ora cinci 🙂

Acum, nu spun în niciun caz să cautaţi dinadins aceste emisiuni (care sunt chiar gândite să inspire frică, panică, agonie, în mod deliberat), dar dacă se întâmplă să auziţi astfel de ştiri, puteţi să nu mai ţipaţi la cei din familie: “schimbă!! schimbă! închide! unde-i telecomanda aia ???” şi să rămâneţi centraţi în voi , cu discernământ, înţelegând jocul de dedesubt, observând dinamica evenimentelor şi trimiţând lumină şi iubire nefericiţilor care au trecut printr-un cataclism, act de terorism sau nedreptăţi flagrante, având certitudinea că sunteţi un far de lumină şi că aveţi puterea să schimbaţi vibraţia umanităţii?

Dacă aţi lucrat ani de zile cu voi, aţi curăţat, aţi vindecat, aţi transmutat energii ….şi încă vă este frică de ştirile de la ora 5… e destul de descurajant.

Ideea e să ieşim la un moment dat din “pregătiri”, să ne scoatem “roţile ajutătoare” de la bicicleta şi să ne angajăm în misiunea personală cu incredere şi curaj. A venit timpul! Dacă noi nu putem susţine vibraţia lumii în schimbare, cine o va face?

“Nu e circul meu, nu-s maimuţele mele”

E nevoie (ca să nu spun trebuie 🙂 🙂 ) să clarificăm un pic ce este cu această sintagmă, pentru că unii dintre cei care au regăsit-o pe Facebook la mine au interpretat-o ca o invitaţie la a nu ne păsa de durerile şi încercările semenilor noştri, şi nu este vorba despre aşa ceva.

Compasiunea, şi mai ales acţiunile născute din compasiune, ne determină calitatea de om. Nu aş putea să subliniez suficient de mult cât de important este acest aspect, mai ales în perioada actuală.

A ne da înapoi din a ajuta dezinteresat pe cineva în nevoie, de teamă să nu ne umplem câmpul de impurităţi sau să nu ne scădem vibraţia, nu este o învăţătură prea înaltă sau care să facă cinste vreunui învăţător spiritual.

Pământul a fost pentru mii de ani loc de joacă, şcoală de învăţare, laborator de experimentare pentru conştiinţe de toate nivelurile. Din acest motiv, diferite grupuri au avut nevoie de lecţii diferite. Datorită exploziei internetului şi mass-mediei , ajungem să vedem sau să auzim despre evenimente care nu ne sunt destinate dar pentru care ne simţim răspunzători, care ne afectează emotional sau care parcă ne obligă să luam anumite măsuri, să acţionăm într-un anumit mod. Si nu este cazul.

Îmi amintesc cât de înspăimântaţi erau unii clienţi pentru siguranţa lor şi a familiilor lor în perioada invaziei arabilor în Europa sau în timpul anunţurilor despre gripa porcină. Cât de mult am fost noi afectaţi de aşa ceva?

A prelua lecţiile tuturor, a ne face părtaşi la evenimente care nu ne privesc, înseamnă să ne încărcăm emotional în mod inutil. Repet, multe dintre anunţurile globale au un scop precis – acela de a mai infiltra puţină frică în câmpul nostru. Frica este singurul mod în care ne putem autodistruge sistemul energetic de protecţie şi devenim manipulabili, programabili, etc.

În acest context e bine să ne protejăm de astfel de influenţe exterioare , să ne focusăm pe ceea ce ni se aşterne direct înaintea noastră, cu ce ne confruntăm noi, personal sau colectiv, aici sunt lecţiile noastre.  Pentru tot ceea ce auzim în rest, să trimitem lumină, iubire şi chiar şi un ajutor material, dacă este necesar şi avem disponibilitatea să facem acest lucru, dar fără să introducem în sistemul nostru emoţii care nu sunt pentru noi.

Pericolul #1 –  scindarea personalităţii prin bypass-ul spiritual

‘‘Când oamenii folosesc practica spirituală pentru a compensa lipsa stimei de sine, alienarea socială  sau problemele emoţionale, ei distrug adevărata natură a practicii spirituale” (John Welwood, psihoterapeut şi autor american, cel care, pe la începutul anilor ’80, a şi patentat termenul “spiritual bypassing”).

De multe ori evităm să ne confruntăm cu temele noastre personale, cu lecţiile noastre de viaţă, cu fricile noastre şi  credem că ne putem ridica deasupra lor, că le putem doar “survola”, fără a fi nevoiţi să ne scufundăm în adâncurile fiinţei noastre şi să curăţăm de-adevăratelea ce a fost reprimat şi ascuns acolo atâta timp.

Problema este că dacă evităm să stăm faţă în faţă cu suferinţele, rănile şi fricile noastre şi nu facem pace cu tot ceea ce am experimentat în timp, nu reuşim să dizolvăm acele emoţii negative care ne ţin prizonieri, care ne sabotează şi nu ne permit evoluţia sau manifestarea unei realităţi pe placul nostru.

Când noi fugim de noi înşine şi nu stăm cu emoţiile noastre, înţelegându-le, îmbrăţişându-le, acceptându-le aşa cum sunt, atunci e ca şi cum le-am nega existenţa, le ascundem sub preş, sperând să uităm de ele, şi  lăsăm vindecarea lor pe seama timpului. Doar că timpul nu vindecă niciodată, doar acoperă, înceţoşează amintirile, scade un pic intensitatea emoţiilor ataşate.

Şi ce preferăm să facem în loc? Pretindem că suntem altceva, altcineva – un înţelept care a transcens suferinţa şi acum iubeşte necondiţionat pe toată lumea. Repudiem umanitatea din noi şi ne asociem cu imaginea unui Buddha modern. Adică devenim …doi! Ne divizăm, ne fragmentăm propria persoană doar pentru a evita durerea, ruşinea…

Şi astfel întâlnim în cercurile spirituale pe cei atât de calmi, de iubitori, cu un zâmbet permanent pe faţă, care vorbesc uşor, molcom şi dulce, în pilde şi citate,  întruchipând iubirea necondiţionată, dar care pe dinăuntru sunt rană vie.

Robert Augustus Masters, profesor şi autor, spunea că “fuga în spiritualitate ne determină să ne retragem din lume şi să ne ascundem în spatele unui gen de văl spiritual de credinţe şi practici metafizice. Acest lucru nu ne distanţează doar de durerea şi problemele personale dar şi de propria noastră spiritualitate autentică, ancorându-ne într-un fel de limbo metafizic, o zonă de gentileţe, bunătate şi superficialitate exagerată”

John Welwood, afirma şi el, referindu-se la acelaşi fenomen: “ a încerca să depăşim problemele psihologice şi emoţionale evitând să ne confruntăm cu ele este deosebit de periculos. Determină apariţia unei spiritualităţi conceptuale, unilaterale, unde un pol al vieţii este înălţat în defavoarea celuilalt: adevărul absolut este preferat în defavoarea adevărului relativ, impersonalul în defavoarea personalului, vidul în defavoarea formei, transcendenţa în defavoarea întrupării, şi detaşarea în defavoarea simţirii”.

Aşadar, nu există transcendenţă fără transformare! Dar despre acest subiect vorbim în newsletterul de săptămâna viitoare (abonarea se face de aici şi este gratuită).

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro