by Cristina | Oct 21, 2014
Ce este frica?
Originea fricii este în ceea ce numim amigdala, parte din creierul reptilian. A fost un dar pentru noi deoarece era menită să ne dea semnale clare de câte ori viaţa ne era în pericol, de câte ori ne era amenintată integritatea corporala. Frica s-a intentionat a fi un mecanism adaptabil, de aparare.
Aşa că de câte ori am fi fost urmariti de un leu sau de un agresor uman, acest mecanism s-ar fi activat automat declanşând o reacţie de tip “luptă sau fugi”: ori fugi cât te tin picioarele din calea atacatorului ori te angajezi într-o luptă directă cu el. Problema e ca dacă acest mecanism functioneaza perfect la animale, la oameni el a fost pervertit de mintea noastră .
Ce vreau să spun e așa: de câte ori o caprioara paște linistita iarba, ea nu se ingrijoreaza ca ar fi posibil să fie urmarita în timpul acesta de un lup care ar putea chiar să alerge dupa ea pentru a o mânca. Caprioara traiește în prezent. Acum doar se hrăneste. Dacă cumva chiar se întâmplă să fie vânată de lup, fuge cât de repede poate ca să scape de urmăritor. Odata ce este însă în siguranţă din nou, mecanismul de autoaparare se decupleaza automat iar ea se apuca iarăsi , linistită, de păscut, neafectată de ceea ce se putea întâmpla doar cu cateva minute în urmă. Organismul ei reglează nivelul de adrenalina și cortizol eliberate în sange și viaţa revine la normal.
Frică adevărată sau auto-sabotare?
La oameni, acest proces se complică foarte mult. Frica devine o reacţie emotională la credinta noastră într-o realitate sau un rezultat pe care nu il dorim deloc. Oamenii mai au un al treilea mod de a reacţiona la un “atac” – acela de a “ingheta”, a nu mai fi în stare să reacţioneze deloc.
Când o persoana merge prin padure, de exemplu, poate să înceapa să se ingrijoreze de ceea ce s-ar putea ascunde prîntre arbori și care l-ar putea ataca, își poate imagina tot felul de scenarii despre ce optiuni ara vea atunci, care ar fi mai buna, pe care ar alege-o … și așa mai departe. dacă chiar se întâmpla ceva dar reuseste să scape cu bine, atunci pentru o perioada lungă de timp, omul vă rememora evenimentul, vă povesti tuturor prietenilor și rudelor ce i s-a întâmplat, își vă imagina ce tragedie s-ar fi putut întâmpla dacă nu ar fi avut norocul să scape în ultimul moment, vă scrie poate intr-un jurnal sau vă scrie o carte, un blog sau macar pe Facebook despre oribila întâmplare. În felul acesta el continuă să retraiască mental și emotional evenimentul , ceea ce declanșează aceeasi revărsare de adrenalina și cortizol ( hormonul stressului ) și aceeași vibraţie a fricii în câmpul său auric.
Organismul nostru nu poate susţine acest nivel de stress pentru o perioada prea lunga, așa ca energía eliberata pentru a sustine omul care continua să tot “alerge” mental pentru a-și salva viaţa este în detrimentul functionarii corecte a organelor interne care sunt private de necesarul lor de sange și nutrienti ,astfel ca organismul începe să fie obosit, bolnav, vă colapsa o perioada sau poate chiar vă ceda.
Sunt tot felul de “lupi” pe care mintea noasta și-i imaginează și de care incearca să fuga , incearca sa-i previna sau sa-i evite și care s-ar putea numi : termene limită, ţinte, colegi , șefi – asta la serviciu, sau neîmplinire, durere, suferinţă sau chiar moarte – în viaţa personală.
Oamenii au de-a face mai mult cu acest tip de teama: teama psihologica, care ne poate sabota , paralizându-ne atât viaţa profesionala cât și pe cea personala. E nevoie să învăţăm diferente între ceea ce este frica reala și acest auto-sabotor pe care conștient sau inconștient il folosim pentru a ne proteja împotriva dezamagirilor, a rusinii, a (auto)criticii și așa mai departe ( care cel mai adesea ne rănesc mai mult decat ne protejeaza).
Când simţi frica, investighează un pic; întreabă-te: “obiectul fricii mele este real sau e doar mintea mea care a construit o poveste în jurul acestei situatii?”
Pune-ţi mâna dominantă pe inimă, respiră adânc și șoptește-ţi: “ Ştiu că ţi-e frică. Dar te iubesc oricum și te accept exact așa cum esti. Te iubesc” . Nu Sinele tău mai Înalt este speriat ci micul ego care și-a amintit de alte experienţe din trecut.
Frica și momentul ACUM
Când ne observam frica, realizăm că suntem focusati pe ceea ce nu ne dorim să trăim în viitor sau pe ceea ce ne imaginam noi ca s-ar putea întâmpla iar noi nu putem controla corespunzator. Asta înseamnă ca suntem în momentul prezent cu trupul dar mintea este în viitor. Eckhart Tolle spune ca tocmai acest decalaj e ceea ce ne produce anxietate, ingrijorare, preocupare, nervozitate, teama sau fobii.
Mintea noastră incearca mereu să evadeze din prezent și să fuga fie în viitor fie în trecut. Putem spune astfel ca mintea nostra e cea care efectiv creeaza iluzia spatiu-timp. dacă ne identificam cu mintea noastră, devenim prizonierii timpului.
Nu exista nimic altceva în Univers decat momentul ACUM. Stiinta începe să demonstreze acest lucru din ce în ce mai convingator în timp ce vechile civilizatii au tot afirmat asta, mereu și mereu.Din acest motiv practica meditaţiei este atât de importantă, ne focuseaza mintea în Acum.
Pentru a simţi din ce în ce mai rar frică, anxietate, ingrijorare… încearcă pe cât poti tu de mult să rămâi în momentul prezent.
Poti să te uiti în jurul tău ca să observi lucrurile care sunt în aproprierea ta sau uită-te atent la propria ta mână, urmărește desenul liniilor pielii, capilarele care se întrevăd pe sub piele… Poţi să te aduci în prezent focusându-ţi atentia asupra scaunului pe care stai, simte-ţi greutatea sau conștientizează punctele de contact dintre spatele tău și spătar. Sau poti să iti treci usor mâna peste materialul hainelor tale, ce textura au ? ce simti în palmă ? e placută senzaţia sau nu? în felul acesta iti chemi în trup întreaga ta fiinţă.
Frica și Egoul
Frica se raporteaza mereu la un obiect real, care există cu adevărat, pe c ând anxietatea este doar o proiectie a mintii. Aceasta se mai poate numi frica psihologica.
Dacă ne identificăm prea mult cu mintea noastră , înseamna să trăim în ego în cea mai mare parte a timpului, pentru ca egoul e o constuctie mentala. Care este functia de baza a egoului? să ne protejeze, să ne ţina în siguranţă, căci el mereu se simte ameninţat de tot și toate dinprejurul său. Egoul se percepe pe sine ca fiind separat de Sursă sau de alte fiinte și atunci, ce fel de mesaje vă trimite el catre corp ? « Ai grija ! », « Ferește-te ! » , « pericol ! » și toate aceste gânduri vor declansa în corp reacţii emotionale corespunzatoare , adica bazate pe frica.
Ca și concluzie, atât timp cât ne identificam cu mintea noastră , vom experimenta frici determinate de ceea ce egoul nostru percepe ca fiind adevărat.
Odata ce înţelegem ca noi suntem mai mult decat egoul nostru, mai mult decat carne și oase, atunci când ne identificăm cu ceva mai înalt decat personalitatea noastră , cu acel ceva pe care deja il avem adanc în noi, acela este momentul în care ne dam seama ca fricile noastre nu au niciun fundament real. Mintea noastră valideaza frica pentru ca se teme și este amagita de propria umbra. Frica ne deturneaza atentia de la “a fi”, oferind o mai mare putere mintii.
Detasează-te de frică, vizualizeaza cum esti ridicat de la nivelul solului și te înalti, intr-un balón sau intr-un elicopter sau pe aripile unei creaturi cum e Pegas, sau în braţele unui înger, cum e mai potrivit pentru tine, și ca ai șansa să vezi situatia care te sperie de undeva de deasupra, și devine din ce în ce mai mica pe masura ce tu te înalti din ce în ce mai mult. Observi cum nu mai e la fel de înspăimântătoare ca mai înainte ? Simti acum ca poti să te descurci în situatia dată?
Frica atrage doar mai multă frică
Când ne este frică, de fapt suntem focusati pe absenţa a ceea ce ne dorim. Vă amintiti metafora cu băţul care ilustra Legea Polaritatii , în articolul « Este suferinta necesara ?”
Frica este la celălalt capăt al băţului numit iubire. Aceasta este polaritatea primordială: dragostea și frica. trăim în aceasta lume relativa în care frica este ceea se se opune lui Dumnezeu. Este o realitate care ne permite să alegem conștient să fim și noi (Dumne)zei și nu doar să ni se spuna ca am fi. Şi așa ni se oferă oportunitatea de a-l experimenta pe Dumnezeu din pozitia de creatori și nu doar ca pe un concept teoretic, uscat, gol.
În fiecare moment al existentei noastre pământene avem posibilitatea de a alege dacă întretinem gânduri pline de iubire sau pline de frica. Frica indica faptul ca din punct de vedere al vibraţiei suntem iesiti din alinierea cu Sursa, iesiti din alinierea cu vibraţia lucrurilor pe care dorim să le experimentam, astfel ca pentru a disipa frica este evident ca e nevoie pur și simplu să ne realiniem cu cine suntem noi de fapt, cu Sinele nostru Divin, cu Maestrul nostru interior. Dar nu ne putem alinia atât timp cât mentinem gânduri legate de lipsuri, saracie sau oportunităţi ratate. Dacă ne este frică, nu vom primi nicicând ce vrem.
Nu vă petreceti timpul gândindu-va cu teama la ce s-ar putea întâmpla, creând scenarii mentale, întreţinâdu-vă în felul acesta anxietatea. Nu vă hrăniţi fricile! Dati-vă voie să înţelegeti cu adevărat ca Legea Atractiei este reala și ca e necesar să încetati a mai fi la acelasi nivel vibraţional cu frica voastră dacă vreţi să vă eliberati din ghearele ei.
Ne confruntam frica diminuându-ne rezistenţa faţă de ea, nu luptându-ne să o învingem. Aminiti-vă mereu : la ce te opui , va persista ; cu ce te lupti , vei întreţine, vei potenţa mai mult ! Luaţi o pauză !
Iesiti în natură pentru o plimbare, coaceţi o prăjitură, mângâiaţi-vă pisica, râdeţi cu copilul vostru, faceţi o baie cu spumă, ascultati muzica… Chiar dacă faceti asta pentru numai 30 min, vă va ridica vibraţia atât de mult încât de la acest nou nivel veti putea găsi o solutie mai potrivita pentru situatia în care vă aflati.
Schimbaţi canalul
Ni s-a dat capacitatea de a ne putea schimba, transforma, alchemiza fricile.
Cand simtim frica de/pentru ceva, nu ar trebui să o ignoram, din contra, să incercam să o simtim ca să ne dăm seama ce e de fapt. Nu putem să schimbam vreodata ceva ce nu deţinem cu adevărat și ce nu recunoaștem că ne aparține. Primul pas este întotdeauna să recunoaștem că simtim frică , teamă, anxietate. Avem nevoie să dăm credit emoțiilor noastre.
Pasul al doilea ar fi să le folosim ca și sistem de ghidare ; asa au și intentionat să fie de la începuturi. Întrebati-vă așa : « Ce ar trebui eu să cred că e adevărat ca să mă simt în felul ăsta sau să reacţionez așa? E adevărat ce cred eu ? »
Frica ne dă mereu șansa de a deveni conștienti de faptul ca am putea avea anumite credinte despre cine suntem noi cu adevărat. Sarcina noastră este să schimbam definițiile pe care le dăm lucrurilor pentru că ceea ce noi hotărâm că e adevărat, vă fi Adevărul pentru noi și se va afișa ca atare în realitatea înconjuratoare.
Detinem acestă putere fantástică de a decide ce semnifică fiecare lucru pentru noi. Nimic nu are un sens intrinsec, predeterminat de o putere superioară. Noi suntem cei care dăm înteles și sens experiențelor noastre. Şi ar fi de folos să învăţăm să ne asteptam că vom primim înapoi exact ceea ce am investit în experintele noastre. ( puteti citi mai multe despre acest subiect în articolul « Este suferinta necesara ? »)
Analizați-vă credințele, convingerile și definițiile proprii. Fricile noastre își au rădăcinile în poveștile în care am ales să credem ! Să spunem ca ți-e mereu teamă că te-ar putea părăsi partenerul de viață. Ar fi oare posibil ca tu să ai o convingere care spune că nu ești demn să fii iubit? Că nu ești destul sau că nu meriti să ai un partener bun ? sau poate crezi ca bărbații/ femeile sunt mereu infideli/ nestatornice ? De la cine ai preluat credința asta ? De la părinti ? sau de la un partener anterior ? De la prieteni ? Meditează la asta.
Confruntați-vă fricile
Deși întotdeauna pare așa de reală, frica noastră e o iluzie. Dar asta nu e o încercare de a o minimiza sau ignora! Din contra, consider frica, ca fiind un semnal de alarma care ne anunță că acolo e o lectie personală pe care încă nu am învăţăt-o, așa că mai bine nu am evita învăţătura. Frica nu este dușmanul nostru, nu o condamnați și nici nu încercați să o invalidați!
Societatea noastră iubeste eroii , oamenii neînfricați și încurajează un astfel de comporatment, totuși eu nu prea sunt de acord cu ideea ca ar trebui să te arunci cu capul înainte în apa dacă ti-e frica să înoti, sperând astfel să iti înfrângi teama, pentru ca în felul acesta iti împarți energía în două ( cel ce esti și cel ce mintea ta vrea să fii) și de aici pot aparea și mai multe traume.
Daca simtim teamă pentru un anume aspect din viaţa noastră , n-ar trebui să încercăm să il acoperim, să îl ascundem pretinzănd ca totul e în regulă, forțându-ne astfel să-i dăm înainte numai ca să ne dovedim curajul.
E aceeasi poveste ca în cazul iubirii neconditionate care ne face să ne coboram foarte mult barierele săntoase. Dacă simti frica într-o anumită relatie, de exemplu, nu arunca la coș semnele pe care ți le dau emoțiile, ca fiind prostesti și ireale! Emotiile noastre nu ne vor minți niciodată! Frica încearcă să ne alerteze că există ceva important acolo , la care noi un dăm suficientă atenție.
Frica e doar un instrument pentru expansiunea noastră , pentru cresterea conștientizarii de sine. Viaţa vrea să desprinda frica de pe sinele nostru.
Atunci când îndrăznim să ne privim frica în fața, fără să batem în retragere, ea își pierde din puterea asupra noastră . Dacă folosim umorul, autoironia și mai și râdem de frica noastră , efectul este chiar mai puternic.
Doar examinează-ți mai atent fricile, fii interesat cu adevărat de ceea ce vor ele sa-ți transmită, fii conștient că ele exista ca să iti atragă atentia asupra unui anumit aspect: acela că e nevoie să iei o decizie prin care să arati că te iubesti pe tine , căci nu permiti Sinelui tău Întreg să se manifeste prin tine.
Mai presus de toate , incearca să iti abordezi frica dintr-o perspectiva a Conștiinței. Pentru mine este de folos să imi spun de câte ori mă confrunt cu o frică: “Vreau să văd aceasta situație așa cum este ea vazută de Creator”, adică fără frică. Sper ca această formulă să aibă efecte magice și în viaţa voastră.
Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?
Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
by Cristina | Oct 14, 2014
Toți leaderii spirituali spun de secole că scopul vieții noastre este bucuria, că fericirea este starea noastră naturală de a fi şi totuși e atât de multa suferință pe pământ şi în viețile noastre încât ne este greu să credem în posibilitatea de a putea experimenta viaţa cu gratie şi ușurința, în pace, atâta timp cât atenția ne este mereu atrasă de toate aceste evenimente traumatizante care se întâmplă în jurul nostru sau chiar nouă.
- În fond, ce este durerea şi suferința ? De ce sunt ele provocate?In principal, suferim când simțim emoții negative pentru că existența noastră nu ne satisface şi dorințele nu ne sunt îndeplinite ( aşa că ne simțim trădați, judecați, dezamăgiți, abuzați, abandonați, tratați rău, neiubiți suficient, etc)
- suferim când empatizăm cu alți oameni care trec prin clipe grele ( războaie cataclisme, crime, abuzuri, moarte, …) si
- mai exista un fel de suferinţă care are legatură mai mult cu durerea fizica şi despre care vom vorbi cu alta ocazie.
Dacă observăm de la distanță, cu detașare, primele doua puncte, vom simți în mod clar că angoasa, zbaterea şi chinul implicate în suferinţa sunt de fapt rezultatul modului în care noi personal am interpretat acel eveniment punctual. Suferinţa e provocata de ceea ce am adăugat noi peste evenimentul deja manifestat, adică gândurile, interpretările, credințele noastre precum şi experiența anterioara.
Buddha spunea aşa:
“Rezistența ta la ceea ce “este” cauzează toată suferința”.
Astfel, suferința poate fi definita ca rezultatul focusării asupra a ceea ce nu ne dorim sau vrem să evitam, în loc să ne urmam bucuria.
In momentul asta parca şi aud pe multi dintre voi țipând la mine: “ Tu ești normală? Copilul meu e pe moarte/ căsnicia mea se duce pe râpă/sănătatea mea este atât de precara şi sigurul sfat pe care mi-l poți da în momentele astea este sa-mi urmez bucuria???”
Vă înțeleg frustrarea şi mânia dar încercați să acceptați că exista mereu un scop şi un sens pentru tot ce vi se întâmplă acum. Singura întrebarea este: “Sunteți pregătiți şi va încumetați să luați pilula roșie, să coborați adânc în vizuina iepurelui că să înțelegeți ce vi se întâmplă şi mai mult decât atât, să înțelegeți motivul ?
Rămâneți alături de mine pentru 10 minute şi e posibil să prindeți un fir care să va ajute să ieșiți din labirint.
Suferința nu este necesara în existenta noastră dar credem asta pentru că aşa este întipărit în genele şi în cultura noastră
Suntem adânc programați să credem că suferinţa este parte din ceea ce înseamna să fim ființe umane. De la vorbele din popor pana la știrile TV, de la tragediile grecești pana la telenovelele actuale, suntem bombardați zilnic cu exemple de eroi care au trecut printr-o suferință grozava înainte de a ajunge să fie aclamați, de oameni (fie ei adolescenți sau de vârsta a treia) suferind din dragoste neîmpărtășita şi care numai după ce au vărsat un râu de lacrimi şi și-au sfâșiat un rând de haine , au ajuns şi ei să fie iubiți de cineva care chiar îi înțelege. Credem că e ceva foarte special să suferi din dragoste, de exemplu.
Trebuie să admit şi să va dezvălui că a fost parte dintr-un plan mai mare ca noi să vedem lucrurile în felul acesta. Într-adevăr, șansa de a ieși din jocul acesta era foarte limitata pana de curând, în principal datorita energiilor din dimensiunea a 3-a în care traiam şi pentru că eram constrânși să jucam cu regulile impuse de karma. Modul în care descriu eu karma este: o echilibrare a energiilor: te-am tratat urât înainte, acum e rândul meu să fiu tratat urât. Universul are nevoie de echilibru, aşa că trebuia să fim chit.
Pentru că energiile sunt mult mai puternice acum , căci am cam terminat “experimentul” odată cu 21 decembrie 2012, umanitatea se trezește ușor , ușor, asta însemnând că începe să înțeleagă ce este conștiința şi cum lucrează Legile Universale, devenim cu toții mai conștienți şi mai responsabili, aşa că nu mai avem nevoi e de karma de acum, pentru că dorim din proprie inițiativă să ne aliniem cu Sinele mai Înalt şi cu Sursa, e în interesul nostru să o facem, am înțeles cum e jocul acum, aşa că nu mai avem nevoie de “reamintiri”, ghionturi, împunsături de la spate , pedepse şi recompense, de morcov sau bici…
Suferința înseamna să nu-ți urmezi bucuria, e un rezultat al focusării pe lucrurile pe care NU le dorim
Imaginați-vă că ridicați de jos un băț. E imposibil să ridicați doar un capăt al lui dacă vreți să il luați de acolo. Daca vrei bățul acela, trebuie să aiba ambele capete ridicate de la pământ. Acum imaginați-vă că la un capăt aveți toate lucrurile pe care vi le doriți iar la celalalt capăt tot ceea ce nu vă doriți, lucrurile de care va temeți sau pe care vreți să le evitați.
Ceea ce am vrut să înțelegeți este că orice subiect este de fapt …două subiecte: ce ne dorim şi ceea ce nu ne dorim. Aşa că , ori de câte ori va gândiți la o anumita situație exista două realități vibraționale pe care le puteți experimenta. Secretul este să o mențineți activa pe cea care o doriți să se manifeste.
De exemplu: va doriți mai multi bani. Vibrația pozitiva referitoare la acest subiect ar fi : “ Doresc să evoluez, să ma expandez, vreau banii pentru ceea ce îmi pot ei oferi, pentru sentimentul pe care il am atunci când ma gândesc ce voi putea face cu ei, cât de minunat ma voi simți, pentru împlinirea pe care mi-o pot aduce ». Vibrația negativa ar fi : « Am nevoie de banii ăștia că sa-mi plătesc chiria şi am nevoie de ei pana la sfârșitul lunii, trebuie să scap de job-ul asta neplăcut şi prost plătit, vreau să fiu liber, nu vreau să ma mai simt sărac ». Primul exemplu de a gândi şi simți te deschide fata de Univers, îţi permite să te focusezi asupra a ceea ce îţi dorești de fapt , să te simti ca un adevarat creator, în timp ce al doilea exemplu te contracta, te face să te simți mic, disperat, o victima neputincioasa, te focusează pe lipsa banilor şi bineînțeles, Legea Atracției îţi va aduce exact ceea ce proiectezi tu : mai multe lipsuri.
Universul nu tine partea nimănui, doar reflectă înapoi către tine ceea ce tu proiectezi înafara ta. Este doar o oglindă fidela, nu judeca, nu simte milă, remușcare, compasiune. Lumea ta exterioara este o reflectare a lumii tale interioare.
Devenim din ce în ce mai conștienți că ne creăm singuri realitatea şi că de fapt tot ce exista în jurul nostru e o uriașa oglindă. Experimentam tot ceea ce ne-am propus şi am semnat în contractul sufletului dar şi fiecare gând şi emoție pe care am emis-o vreodată în Univers în această existență … .sau în multiplele noastre existențe.
Mai este deasemenea adevarat că anumite tipare de gândire sunt foarte vechi şi sunt transmise din generație în generație, pana ajung la noi. Odată ce am reușit să curățăm un anumit tipar de gândire, vindecam întreaga linie genealógica. De asta anumite tipare sunt mai greu de vindecat decât altele pentru că facem atât munca părinților şi a bunicilor şi a străbunicilor noștri dar şi a copiilor, nepoților , s.a.m.d.
Ei bine, că să ne dezvoltam “muşchiul” asta ( a se citi : vibrația, puterea interioara, alinierea, conștiința superioara, conștientizarea) e nevoie să il lucram, că pe orice mușchi; şi cum putem să o facem altfel decât confruntându-ne (deseori în mod repetat) cu mari încercări, cu un contrast foarte evident ? Contrastul reprezinta lucrurile pe care nu ni le dorim şi care au potențialul de a ne face să suferim. Principala idee pe care ar fi de dorit să o înțelegem şi acceptam este ca:
Suferința nu este necesara ! Contrastul, în schimb, este!
Aceasta este principala confuzie pe care o facem când ne gândim la încercările vieții. Am fost învățați că e normal să suferim dar de fapt este normal să confruntam contrastul, încercările pe care viața ni le scoate în cale. Fără contrast nu exista evoluție, nu exista mers înainte. Puterea noastră dar şi responsabilitatea noastră rezida în modul în care reacționăm noi la contrast!
Bashar ne reamintește mereu, cu un joc de cuvinte, că :
« Viața nu are sens! Noi dam sens vieții! »
Toate lucrurile sunt neutre în esență, ele au doar înțelesul pe care noi i-l atribuim. aşa că tu poți considera că o anumita întâmplare te ranește, te face să suferi, te privează de ceea ce îţi dorești să realizezi sau din contra, poți să consideri că e ceva ce ți se « ridica la fileu » pentru ca tu să observi acel lucru, să devii conștient de acel aspect ascuns al tău (amintește-ți că totul e doar o oglinda, cauza e în tine !) ca să il poți vindeca, să il aliniezi cu Sinele tău mai Înalt. Dar este alegerea ta, ești aşa de puternic încât să dai sens experienței tale, fie că accepți sau nu, aplici sau nu, adevarul universal rămâne același : e alegerea ta!
Henry Ford spunea :
« Fie că tu crezi că poți sau crezi că nu poți, în ambele cazuri ai dreptate »
Dumnezeu/ Universul nu îţi va nega nicicând puterea, nici nu te va salva de propria ta minte pentru că tu ești parte din EL, parte a Unicului, ești la fel de divin că însăși Sursa, ar însemna să se auto-invalideze dacă ar interveni.
Contrastul e necesar pentru că e singurul mod în care ne putem da seama de ce ne place şi ce nu ne place, de cine suntem şi cine nu suntem… şi asta ne conduce la motivul real pentru care suntem aici, experimentând viaţa şi automat şi tot contrastul : să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine şi în felul acesta, prin noi, Sursa Însăși se autocunoaște.
Universului nu-i pasa dacă tu îţi etichetezi divorțul că fiind un coșmar sau cea mai dureroasa experiența sau dacă il consideri o etapa în viaţa ta, o platforma pentru transformarea ta graduala către ceea ce ești menit să devii, un mod de a învăța mai multe despre tine şi despre alegerile şi preferințele tale. Indiferent ce alegi tu, Universul câștiga oricum: experimentezi evenimentele în felul tău unic, nimeni în întregul Univers nu poate simți aceeași mixtura de emoții, același amestec de gânduri, sentimente şi reacții că şi tine, Aceasta este contribuția ta la expandarea Universului! Si, foarte important , te rog nu uita : te-ai oferit bucuros voluntar pentru acesta muncă 🙂 .
Nicicând nu vei înceta să experimentezi. Niciodată nu te vei opri din a te expanda pe tine şi implicit tot Universul; şi faci asta cu fiecare dorință pentru mai mult, mai bine sau ceva diferit. Multi inițiați în trecut au considerat că suferința noastră vine exact din dorințele noastre, aşa că au pledat pentru a scăpa de dorințe.
Sa fie dorința cauza suferinței noastre ?
Problema e că nu poți să te oprești din a mai lansa dorințe. Ori de câte ori îţi lipsește ceva sau ești nemulțumit de situația curenta, vei lansa în eter artificii de dorințe : observi că nu ai bani aşa că îţi dorești bani, nu-ti mai place mașina pe care o conduci , casa în care locuiești, partenerul cu care esti, motivul pentru care te scoli dimineața din pat, aşa că mereu vrei altceva. şi nu vorbesc aici doar de dorințele « mari » dar şi de cele « mici » pe care le exprimi conștient sau inconștient în fiecare secunda a vieții : stai la coada şi ai vrea să meargă mai repede, nu-ti plac legumele aşa că visezi la o pizza fierbinte, nu-ti plac zilele ploioase aşa că îţi dorești zile însorite… totul ! Absolut tot ce îţi dorești tu e de fapt o comanda către Univers pentru a deveni ceea ce te-ar mulțumi pe tine ! şi asta nu înseamnă că suntem niște râzgâiați nesuferiți !!! Suntem arhitecți, sculptori, modelatori, orice suna mai bine pentru tine. Aşa creăm noi : întâi ne dorim ceva, ne imaginam acel ceva, îl modelam, îl frământăm în minte ca pe o bucata de lut, apoi ne așezăm la masa de lucru şi facem primele schițe și planuri.
Cat timp trăim pe acest pământ nu putem scăpa de dorințe ! Asta ar fi chiar împotriva principalului motiv pentru care am venit aici de la început : să creăm, să adăugăm mereu câte ceva la expansiunea noastră. Chiar şi dorința de a nu mai avea dorințe e şi ea o dorință, în fond şi la urma urmei.
Astfel că nu dorințele propriu-zise produc suferință ci ceea ce gândim noi despre acea dorință, atașamentul mintii noastre fata de rezultatul dorit, ce punem noi deasupra acelei dorințe, credințele noastre limitative : nu merit, nu sunt destul de …, nu sunt în stare şi așa mai departe. Mintea noastră ne face să suferim, nu dorința însăși.
Totuși, non-atașamentul nu înseamnă suprimare. Suprimarea dorințelor sau rezistenta la acestea produce suferința. Odată ce ai devenit atașat de un rezultat scontat şi nu obții acel rezultat, emoțiile tale devin preponderent negative : te critici , te judeci, îţi pui singur etichete, devii dezamăgit, îţi pierzi credința şi încrederea în tine şi în proces, ti se face frica, te plângi, etc.
Practica non-atașamentului înseamnă să lansezi în spațiu dorința ta şi să ai încredere că a fost « auzita » de Univers ; să crezi în continuare că se va împlini şi să te aștepți să primești ceea ce ti-ai dorit ; să nu judeci Universul sau pe tine însuți în funcție de rezultatul obținut ; trebuie să fie ok chiar dacă poate nu se va împlini aşa cum vrei tu, înțelegând că mai sunt niște lucruri în dimensiunea non-fizica pe care încă nu le înțelegem total. De câte ori Universul ne închide o ușa , cu siguranță că exista alte oportunități, mai potrivite pentru noi.
Odată ce am învățat să navigam cu gratie pe raul vieții, nu ne mai zbatem, nu ne mai îngrijorăm şi nici nu ne mai pregătim pentru ce e mai rău, în schimb învățăm să ne concentram pe lucrurile pozitive, să relaxam rezistenta la schimbare, acceptam lucrurile aşa cum sunt, şi învățăm să controlam asupra a ce ne concentram atenția.
Pana acum am învățat toate lucrurile acestea la modul dur, ( adică după ce am atins fundul prăpastiei, după ce am fost doborâți de viață, înfrânți şi răniți, fără energie, fără vlaga sau dorință de a ne mai lua la trântă cu viața). Aşa că am depus armele, ne-am predat. Si numai la acest nivel Sinele nostru Superior poate să preia comanda şi să ne ghideze către propria cărare, ce pe care noi înșiși am ales-o de la început.
A venit timpul să ne trezim şi să devenim conștienți că ne putem găsi drumul fără suferință, fără durere, fără drama. Suntem atât de puternici dar știți déjà asta, nu-i așa ? 🙂
Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2015
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul
