by Cristina | Jul 7, 2015
Pentru majoritatea dintre noi acestă perioadă este plină de provocări, tot ce nu am vindecat încă se ridică la suprafaţă pentru a fi conştientizat, înţeles, acceptat şi integrat. Nu înseamnă că facem ceva greşit sau că toţi ceilalţi au învăţat lecţiile şi doar noi am mai rămas corijenţi la câte o materie… nu. Doar că este o perioadă propice pentru a dizolva, a transmuta, a alchemiza cât mai multe emoţii negative, credinţe învechite şi nefolositoare şi pentru a ne vindeca rănile sufleteşti. Nu putem merge mai departe în călătoria noastră cu atât de mult bagaj. E nevoie să lăsăm în urmă ce nu ne mai este de folos în evoluţia noastră.
O temă majoră care apare foarte des în sesiunile de coaching din acestă perioadă se referă la sentimentul adânc de vinovăţie faţă de un anume eveniment sau persoană din trecut sau faţă de o situaţie în desfăşurare, pentru care nu avem nicio altă alternativă de rezolvare pe care am putea-o adopta:
- vina pentru că ne-am judecat părinţii prea aspru, că nu i-am răsplătit pe măsura efortului lor, că am ieşit din vorba lor ;
- nu am avut grijă de o relaţie care s-a deteriorat în timp;
- nu am luat măsurile necesare care ar fi dus la salvarea vieţii unui animal de companie sau a unui membru al familiei chiar;
- nu am luptat mai mult pentru o anume cauză ;
- nu am fost destul de înţelepţi sau pricepuţi ca să ne dam seama la timp că lucrurile deveneau mai grave iar noi le puteam opri, fie că era vorba de o problemă emoţională m financiară sau de altă natură ;
- nu am reuşit să ne schimbăm , să devenim mai buni , ca să fim acceptaţi şi iubiţi : « nu am slăbit destul, nu am încetat să beau, nu am câştigat destui bani pentru familie, nu am învăţat să gătesc ca mama lui, nu am fost destul de eleganta si cocheta ca să îl păstrez lângă mine »…
- ne-am comportat necorespunzător astfel că am atras asupra noastră evenimente care ne-au marcat pe viaţă şi pe care nu le mai putem uita ca să ne continuăm viaţa fără coşmaruri ;
- din orgoliu, furie, invidie, gelozie, prostie … am acţionat într-un mod care a dus la consecinţe grave sau ne-a făcut să fim excluşi, repudiaţi, renegaţi de către cei apropiaţi nouă ;
- Sau ne simţim vinovaţi pentru că ni s-a inoculat încă din copilărie convingerea că ceva este în neregulă cu noi , suntem « necorespunzători », ne lipseşte ceva, nu atingem standardele şi aşteptările celor din jur şi atunci e normal să ni se întâmple lucruri rele , merităm !!!
Cine credeţi că simte şi gândeşte toate acestea?? EGO-ul nostru , aspectul nostru încarnat, “persona” = masca, acel “Mini Me”= sinele mic, uman. Pentru că Divinitatea din tine spune “eu nu văd aşa lucrurile”.
Simţim vină, regret, ruşine, durere, de câte ori gândim un gând pe care Maestrul din noi, Ghidul nostru interior nu îl gândeşte.
Emoţia negativă este indicatorul nostru principal că nu suntem aliniaţi cu Sinele mai Inalt.
Incă din mica copilărie ni s-a spus de către părinţi mai întai: “ Uite ce ai făcut ! Cum ai putut ? Nu ţi-e ruşine ? Din cauza ta… ! Nu te-ai gândit că… ? Nu mă aşteptam la asta din partea ta ! Aşa o notă mică ai luat ? … »
Sub o forma sau alta, aceste cuvinte sunt repetate mai apoi de către învăţători şi profesori, mai târziu de către şefi şi partenerii de viaţă… reuşind să ne inoculeze ideea că nu suntem destul de buni, că ceva e în neregulă cu noi, că e normal ca oamenii să se comporte aşa în preajma noastră pentru că nu suntem nişte persoane bune, suntem răi, şi merităm probabil tot ce ni se întâmplă, merităm să fim pedepsiţi.
Aşadar, dezvoltăm o nemulţumire faţă de propria noastră persoană, tacit suntem de acord cu pedeapsa pentru că o percepem ca pe o formă de « exorcizare » a răului din noi, căci tindem spre Lumină, spre curăţare, spre puritatea sufletească.
Atunci când nu exista neapărat o pedeapsă din exterior, găsim o modalitate de a ne auto-pedepsi. Aceasta este vina.
Este lăudabil faptul că ne-am dat seama că gestul, fapta, cuvântul nostru a rănit sau a atras după sine anumite consecinţe, e o dovadă de conştiinţă înaltă faptul că regretăm că am făcut ceva rău, dar aceste regrete trebuiesc transformate în învăţăminte, ele ne pot ajuta să ne schimbăm modul de gândire, să ne facem o nouă strategie pe baza căreia să acţionăm într-o situaţie similară.
Senzaţia neplăcută că am greşit, că suntem vinovaţi , ne dezvăluie ceva despre structura noastră, despre preferinţele individuale, pentru că ne dăm seama ce am prefera în loc, cum ne-am dori să se fi întâmplat lucrurile, spre binele tuturor.
Noi, oamenii , în acestă dimensiune materială şi polarizată, avem nevoie de contrast pentru a ne putea defini preferinţele şi a ne cunoaşte pe noi înşine. Cum spune Abraham: “Nu-ţi place să fii un pic flămâmd înainte de a mânca”? 🙂 Pentru a aprecia lumina uneori Universul ne ajută să experimentăm întunericul.
Nimic nu este întâmplător în lumea asta, există o lecţie, o învăţătură în spatele oricărei situaţii de viaţă. Decizia dacă învăţăm ceva, însă, e la noi. Alegi să înveţi, să foloseşti experienţa ca pe o resursă interioară sau alegi să te simţi o victimă neputiincioasă, blamând circumstanţele nefavorabile şi oamenii “răi” din jur?
Vinovăţia, ruşinea, judecata, te ţin ancorat într-o realitate de o vibraţie joasă, te trag la fund, te paralizează, nu mai poţi să te mişti sau să te înalţi. Eşti prizonierul propriilor tale gânduri.
A continua ani şi ani să te blamezi pentru ceva din trecut, să suferi pentru o decizie proastă sau să îţi plângi de milă pentru că ai trecut, e drept, printr-o situaţie aproape de nesuportat, e ca şi cum te-ai împuşca singur în picior! E auto-mutilare! Nu faci decât să îţi opreşti singur evoluţia.
Vina ne ridică nişte ziduri în jur şi rămânem blocaţi. Citeam cândva că vinovăţia e ca şi gazul lacrimogen care odată aruncat într-o clădire are menirea să îi facă pe cei dinăuntru să iasă prin partea opusă, le impune o direcţie de mers. Regretul şi auto-blamarea, însă, ne ţin captivi în clădirea care se umple de fum iritant şi toxic. Vina te forţează să părăseşti “clădirea” credinţelor tale, să laşi judecăţile şi acuzele în urmă şi să ieşi la aer curat, adică într-un spaţiu al vindecării, al iertării şi înţelepciunii, realizând că totul a fost pentru evoluţia ta, pentru expandarea conştiinţei tale.
- Intelegerea superioară a semnificaţiei evenimentului şi a lecţiilor care au derivat din el este primul pas în depăşirea blocajului dat de sentimentul de vină. Conştiinta Universală doreşte doar să se expandeze, pentru ea nu există bine sau rău, ea nu judecă nici nu regretă ce s-a întâmplat. Greşelile sunt doar paşi în procesul devenirii noastre, nu e nimic în neregulă cu ele. Totul este perfect aşa cum este. De câte ori noi avem sentimente negative e bine să ne întrebăm Ce am învăţat de aici? De ce a fost necesar? Cum m-a transformat ? Ce mi-a spus despre mine ?
- Observă ce contribuţie are mintea ta la modul în care te simţi. Una e să te căieşti că ai greşit şi să îţi pară rău şi alta e să permiţi minţii tale să facă tot felul de judecăţi de valoare, sa interpreteze în baza credinţelor tale limitative ce semnificaţie are acea greşeală, să pună etichete, concluzionând că eşti o persoană rea care merită să fie pedepsită şi să sufere, că nu eşti demn de iubirea nimănui, că vei merge în iad pentru ce ai făcut sau alte asemenea “deducţii logice”. Saptamana viitoare, cei inscrisi la newsletter vor primi cateva modalitati practice de a transforma vina in ceva productiv utilizand restructurarea cognitiva. (Abonarea este gratuita si se face de aici.)
- Decide conştient că vrei să laşi acest sentiment în urma ta. De multe ori există anumite « avantaje » pe care le obţinem de la orice stare negativă . Poate obtii mai multă compasiune din partea celorlalţi pentru că te autoflagelezi atât de tare, poate nu primeşti sarcini dificile de făcut pentru că ai acestă stare care îţi ia din putere, poate în felul acesta justifici în ochii celorlaţi lipsa ta de evoluţie, lipsa de perspectivă şi succes… E imperativ să fii tu însuţi convins că vrei să mergi mai departe cu viaţa ta şi să fii ferm în decizia ta de a-ţi lua viaţa înapoi.
- Asumă-ţi responsabilitatea pentru partea ta de vină. Esti om, e normal să faci greşeli. Admite că atât ai putut să faci atunci, la nivelul de cunoastere pe care îl aveai şi cu mijloacele aflate la îndemână atunci ! E normal ca după o perioadă să ai o altă înţelegere . Ai mai învăţat câte ceva de atunci, ai o altă perspectivă, o cunoaştere mai amplă, o experienţă mai bogată. Ceea ce am făcut, acţiunile noastre nu ne definesc esenţa, nu definesc cine suntem noi cu adevărat, reprezintă doar o reacţie pe care am avut-o la un moment dat. Renunţă să mai gândeşti : «de-aş fi reacţionat altfel … numai dacă aş fi făcut ….de’aş fi putut să… »
- Incearcă să îndrepţi cât de multe aspecte poţi, cere-ţi iertare de la cei cărora le-ai greşit . Poate că ei nu mai sunt pe Pământ, dar noi toţi suntem o singură conştiinţă, cu siguranţă te vor auzi şi vor simţi că eşti sincer în ceea ce faci. Si în cazul în care nu eşti încă pregătit să stai faţă în faţă cu cel căruia i-ai greşit, a-i cere iertare, din inimă, la nivel energetic, are acelaşi efect. Ajută pe alţii să înţeleagă şi ei lecţia ta ; se spune că nu avem timp într-o viaţă să facem toate greşelile şi atunci e bine să înveţi şi din experienţa altora. Fă cât mai multe fapte exact opuse celui pentru care te simţi vinovat ( ai furat ? oferă cât mai mult ; ai lovit ? apără pe cât mai mulţi)
- Practică ierarea de sine Spuneam in articolul Iertarea – Probă eliminatorie la examenul vieţii, că în final, orice iertare se rezumă la iertarea de sine. Inţelege că nu suntem chiar de capul nostru pe planeta asta. Fiecare avem ghizi, un Sine Superior care cumva « aranjeaza » în aşa fel circumstanţele astfel încât fiecare dintre cei implicaţi să beneficieze de lecţia pe care şi-a propus-o. La un nivel mai înalt, nu poţi răni pe nimeni dacă acela nu şi-a dat acordul să fie rănit. Suntem şi noi actori în piesa altora şi uneori ne revine rolul personajului negativ. La drept vorbind, nu e chiar numai vina ta 🙂 . Era un banc despre vasul Titanic care s-a scufundat: un credincios întreabă « Doamne, n-ai putut Tu împiedica lucrul acesta? » La care Dumnezeu , vădit obosit, zice «De-ai şti numai cât m-am chinuit să îi strâng pe toţi ăştia la un loc ! » 🙂
- Renunţă la luptă, nu căuta perfecţiunea. Să crezi că poţi trece prin viaţă fără să faci greşeli e o utopie şi pune o presiune enormă pe noi. Nu există om care să nu fi greşit. Contează ce faci după, ce înveţi din asta şi cum te transformă experienţa pe mai departe. Greşeala este un catalizator pentru expansiune. Fă pace cu cel care eşti tu acum, cu nivelul la care te situezi, cu starea prezentă de fapt, înţelege că eşti într-un poces de evoluţie, de asta ai ales să vii aici.
- Iubirea de sine, cel mai bun medicament pentru vinovăţie. Vina este efectiv dizolvată de iubirea de sine. Numai că se pare că acest medicament e mai greu de găsit sau de administrat. Prima reacţie la acest « tratament » a unei persoane sfâşiate de vină este să spună : « dar nu merit să mă iubesc ! Sunt un criminal/ un torţionar/un hoţ/ un mincinos, etc…. » Ei percep iubirea de sine ca pe o recompensă, in timp ce considera că ar merita să fie pedepsiţi până la moarte. Pare logic, la nivelul minţii umane, dar nu aşa lucrează Universul, nu acesta a fost scopul experienţei. Cel mai adesea cei care trec prin aşa ceva au nevoie să înveţe exact iertarea de sine şi iubirea de sine. Amintiţi-vă că suntem spirit pur în trecere printr-o dimensiune materiala şi că nimic nu e întâmplător.
Abraham repetă de multe ori : « Eliberaţi orice vină pentru viaţa glorioasă pe care o trăiţi ! »
Anunt important: Facebook a decis stergerea contului The Master Inside, fara posibilitate de reactivare si fara alte explicatii. Banuiesc doar ca am fost perceputa ca avand conturi multiple… desi sunt doua denumiri diferite, legate de doua web-site-uri diferite, unul in romana si unul in engleza…. Oricum, nimic nu e intamplator si am acceptat-o ca atare 🙂 desi 700 de subscrberi au pierdut legatura cu mine daca nu erau abonati si la newsletter-ul saptamanal.
Daca considerati ca informatia oferita de mine va este de folos, va sugerez abonarea la newsletter, caci nu se stie ce se intampla cu pagina de Facebook, Quantum Coaching 🙂
De asemenea am mutat toate articolele si pe Google+ , adresa este Quantum Coaching .
Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului
Credit imagine Anchor In Sea Water Wallpaper
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2015
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/vinovatia
by Cristina | Jan 27, 2015
In urma articolelor publicate anterior, am primit câteva mail-uri cu situații de viaţă cu adevărat cutremurătoare. Puteam simţi disperarea, durerea, panica sau nedumerirea celor care îmi scriau că si-au pierdut fratele, copilul, soțul, părintii sau mai mulţi, unul după altul.
Aşa că m-am hotărât astăzi să scriu câte ceva despre ce am descoperit eu în cei 16 ani ai mei de “cautari”, despre cum vad eu şi Sinele meu Inalt aceste lucruri acum şi să vă împărtășesc câteva informații care vă pot ajuta să găsiţi răspunsuri la întrebările dureroase.
E posibil să nu rezonati cu anumite aspecte. E perfect. Nu încercaţi să vă însușiți nişte concepte care sunt în dezacord cu sistemul vostru de credinţe sau valori dar nici nu vă refuzaţi oportunitatea de a citi ceva care e posibil să vă ajute să vă schimbati propria paradigmă.
Abordarea umană a experienței
Când pierzi pe cineva drag prima reactie e cea de amorţire. Nu înţelegem ce se întâmplă, simţim că ne prabuşim în noi. E o reacţie de apărare a organismului.
Apoi, încet, încet ne “dezmorţim”, ca un cub de gheață care şi-a păstrat forma până atunci, începem să ne topim, să ne scurgem, să ne trezim. Si începe durerea, nedumerirea, vin întrebările: “de ce?”, “de ce mie?”, “de ce el/ea?”, “de ce acum?” …
1. Dați-vă permisiunea să vă exprimaţi sentimentele
Nu încercați în acestă fază să vă stăpâniti lacrimile, să vă înfundați geamătul de durere, să păreţi tari pentru ceilalți. Dati-vă voie să simțiți toată durerea, eliberați-vă, daţi-i voie să iasă din trupul şi din sufletul vostru. Până nu faceti asta, nu veţi putea să vindecați acesta rană.
A începe să îți simți durerea este primul pas către auto-eliberare.
Nu vom putea trece niciodată “peste” această suferință. E nevoie să trecem “prin” ea.
2. Acceptați ceea ce nu puteţi schimba
Când opunem rezistență la ceea ce deja s-a întâmplat şi asupra căruia noi nu avem niciun control căci e dincolo de ce poate face un om, atunci ne supunem singuri la un stress fantastic, ne angajam într-o luptă din care nu poate iesi nimic bun pentru că nu putem câștiga vreodată. Rezultatul e doar suferință, durere, boală şi chiar propria trecere dincolo.
O abordare pe care o folosesc cu oamenii cu care lucrez este să-i întreb: “daca ai fi ştiut de la început că persoana acesta va muri acum, ai mai fi ales să treci prin experienţele pe care le-aţi împărtăşit împreună?” şi de fiecare dată răspunsul este prompt şi din inimă: “Da, sigur. Cum să nu?”
3. Alegeți să prețuiți amintirile şi experienţa de dinaintea morţii
De câte ori vă vine în minte cât de nedrept e ca acea persoana să plece acum, schimbaţi-vă focusul pe ce v-a adus bun interacţiunea cu acea persoană, ce aţi învăţat pe parcursul timpului petrecut împreună. Cum v-a schimbat ca om faptul că acea persoana a existat în viaţa voastră, chiar şi pentru un timp scurt? Ce ati învăţat de la ea?
Amintiţi-vă vremurile bune, puneţi lumina pe toate amintirile plăcute, mulţumiţi-i pentru tot ce a facut pentru voi ( chiar daca un comportament l-ati judecat atunci că fiind negativ , cu siguranță v-a învățat ceva despre voi şi despre viață).
4. Nu dați vina pe alţii
Când nu acceptaţi experienţa, când aveți sentimente îngropate în voi pe care nu le-ati lăsat să iasa, vă veţi îndrepta furia către exterior: e vina medicilor care l-au neglijat, e vina socrilor care nu l-au iubit, e vina sefului de la birou care l-a încărcat cu prea multe sarcini, e vina economiei că nu si-a permis un tratament mai bun, e vina guvernului căruia nu-i pasa de cetățeni , etc, etc.
Nimeni nu moare vreodata înainte să-i vină timpul! ( în popor se spune atât i-a fost scris/ atât i-a fost ața/sfoara).
Fiecare moarte e o forma de sinucidere! Chiar daca nu putem să întelegem asta la nivel conştient, noi suntem de acord cu moartea noastră încă dinainte de a veni aici, pe Pământ. (vezi şi articolul Contractele Sufletului) . Nu suntem victime chiar daca în termeni umani spunem “a fost victima unui accident/ unui atac de cord sau jaf armat”.
5. Ințelegeți că nimeni nu a vrut să vă fure fericirea
De multe ori durerea, frustrarea ia forma de gelozie sau egoism. Jelim peste măsură cand ne gândim mai mult la noi, cei rămași, decat la cel plecat.
Simți că ți s-a facut o nedreptate? Simti că ai fost pedepsit pentru “păcatele” tale? Te consideri o victimă careia nu i s-a permis să se bucure de viață, căreia i-a fost furată bucuria? Esti gelos pe cei care încă au ceea ce tu ai pierdut?
Poate te liniștește să auzi că e o fază normală în drumul spre vindecare. Ok, da-ti voie să te uiti urât în jur, scoate toată furia din tine, blamează, aruncă cu noroi!
Există o scală a emotiilor și poți să vezi mai jos că furia, mânia sunt din punct de vedere vibrational mai sus decât deprimarea, suferința şi disperarea; deci esti pe drumul bun, spre vindecare. Secretul e să nu zăbovești prea mult în etapele de sub nivelul verde.
6. Parcă s-a rupt ceva în mine când a plecat
Dacă aţi simţit aşa ceva, v-ar putea ajuta să stiţi că nu e doar o impresie, că “ruptura” este reală. Ȋntre oamenii care interacționează în mod constant sau între care există sentimente puternice, se formează anumite legături energetice. Aurele se unesc și se creează un flux energetic continuu între cei doi.
Ȋn momentul în care unul dintre ei părăsește acest plan, energia acestuia se retrage și ea, astfel că ne simțim rupți, divizați, ceva se smulge din noi. Puneți-vă mâna dominantă pe inimă și intenționați să vă refaceți propria aură, umpleți golul creat cu Lumină.
credit imagine: http://www.heartmath.org/
7. Grupurile de suport
Atunci când suferi, mai ales când e vorba de o plecare neașteptată, bruscă, violentă, șocul e atât de mare încât energia ta se prăbușește. Ȋn acele zile, luni… ai senzația că poți găsi alinare doar la cineva care, ca și tine, a trecut prin asta, înțelege durerea ta și, dacă se poate, are același nivel energetic ca tine.
Astfel apare nevoia de a te interesa și a te înscrie într-un grup de suport (fie că este virtual, pe internet sau membrii se întâlnesc fizic, în persoană).
Oricât de mult credeți că vă ajută comunicarea cu semeni care au trecut sau trec prin aceeași experiență, dacă intenția grupului nu este de a vă ridica nivelul de vibrație prin orientarea atenției către restaurarea stării de pace, liniște, încredere în voi înșivă și în viitor ci doar fiecare povestește cât de trist, greu, tragic, șocant, etc. a fost episodul și cât de singur, disperat, neajutorat sau deprimat se simte acum (moment în care toți ceilalți îl/o asigură de tot sprijinul și compasiunea lor), sugestia mea ar fi să ieșiți repede din acel grup.
Comemorările repetate, actiunile care au ca scop confecționarea în comun de fundițe, jerbe, coroane, etc, alegerea zilei “copilului pierdut” sau “îngerului printre noi”, si asa mai departe, cu tot respectul pentru durerea dv, spun că vă fac mai mult rău decât bine. Vă mențin în acea vibrație joasă, vă adâncesc mai mult în durere, căci o preluați si pe a celorlalți, astfel ajungeți să “cimentați” această stare care va atrage și alte situații dureroase.
Pe de altă parte, nimeni nu ar trebui să treacă singur prin această experiență. Important este să gasiti o comunitate în care să vă puteti vindeca, un grup potrivit căci vindecarea este mult mai profundă și chiar și mai rapidă atunci când ești și martorul vindecării altor persoane.
Paul Ferrini spune ca durerea este “marele egalizator”. Când își privesc durerea în față, oamenii se simt egali și învață să spună adevarul despre experiențele lor. Durerea ne permite să fim cinstiți și autentici.
8. Transformă-ți durerea în forță interioară
Timpul nu vindecă totul, aşa cum se spune. De fapt, el nu vindecă deloc, doar acoperă.
Acţiunea vindecă. După o perioadă de doliu, firească de altfel, e timpul să renaștem.
Creștinul din mine continuă să creadă că ăsta e sensul celor 40 de zile: ni se dă timp să ne obişnuim cu ideea, să scoatem toată durerea afară, să ne curăţăm pentru a putea apoi renaşte din propria cenusă, ca pasărea Phoenix. E nevoie să ne stabilim o nouă stare de normalitate, care să ţină cont de condiţiile actuale.
Si mai e un aspect: aşa cum bebeluşii au pe lânga ei mereu îngeraşi veniti să le uşureze tranzitia dintr-un tărâm în altul, la fel şi noi, avem o perioada lânga noi spiritul celui decedat care ne ajuta să ne vindecăm rana, să ne reancorăm în realitate şi să avem puterea de a ne continua propria călătorie.
Actiunea, miscarea, fluidizează energia, eliberează mintea, reorientează focusul. Concentrați-vă pe o acțiune care vă place: grădinăriți, faceți curat, împletiți, terminați o lucrare începută mai demult, petreceți mai mult timp în aer liber, reîncepeți serviciul… Scopul nu este în niciun caz de a uita de cel drag trecut dincolo, ci de a reînvia din amorțeala data de o astfel de experiență, în felul acesta amintirea lui nu vă va mai paraliza de durere.
Abordarea experienţei din perspectiva Sinelui mai Inalt
1. Totul e o chestiune de percepție
De obicei spunem că durerea, frica, disperarea când cineva drag trece dincolo de văl, este inevitabilă, că e ceva omenesc, toata lumea se aşteaptă la asta.
Insă, îndrăznesc să spun, că afirmăm asta datorita perceptiei pe care o avem noi că s-a intamplat ceva ”rău”, față de care avem acest răspuns emotional atât de puternic şi asupra căruia nu avem niciun control.
De multe ori la înmormântari oamenii se concentreaza mai mult pe ceea ce a însemnat defunctul în viaţa lor, îşi amintesc momente plăcute petrecute impreună, şi la fel ca pe vremea dacilor, la înmormântare se râde şi se spun bancuri. Pentru că rudele, prietenii înteleg moartea aşa cum este ea, o trecere, o transformare. Si exista alte înmormântări unde jalea, suferinţa, deprimarea sunt atât de adânci încât numai cand te apropii de rude simţi că te prabuşeşti.
Strămoşii nostri stiau mai multe despre moarte decât stim noi acum. Herodot spunea că geto-dacii nu se temeau de moarte. Aveau credinta că viaţa nu se sfarseste nicicând, imbraca doar diferite forme; erau convinsi că sunt nemuritori şi că după moarte vor ajunge la zeul suprem Zamolxes/ Zalmoxis. Asadar, moartea nu era privită ca o tragedie. Dimpotriva, geto-dacii o priveau cu multa bucurie şi optimism. Jelirea, sfâsierea lăuntrică, senzatia că te descompui de durere nu era ceva înteles sau cunoscut macar de către strămoşii noştri. Acestea sunt credinţe, sentimente şi comportamente care atestă separarea noastră de adevărul spiritual, indoctrinarea cu idei perfecte pentru manipularea prin frică a maselor.
2. Pământul este o şcoală aflată pe un anumit plan vibraţional
Experienţa pe care o trăim acum, reprezintă doar conştiinţa care se exprimă pe un anumit nivel de frecvenţă vibraţională. Lumea noastră fizică e doar expresia acestei frecvenţe.
Simultan exista mai multe planuri. Toate planurile sunt imaginate de Spirit pentru a avea unde se “juca”; o sala de clasă pentru învăţare.
Exista un numar infinit de planuri astrale mai înalte sau mai joase ca vibratie dar chiar şi cea mai joasă este mai înalta decat lumea fizicalităţii, a materialităţii. Acestea sunt simţite adesea de animale.
Planurile se întrepătrund. Chiar dacă nu-i vedem, cei dragi nouă, trecuți dincolo de văl, ne pot fi aproape dacă îi chemăm sau le solicităm un sfat, o părere. Daca îi auzim sau le simțim prezența depinde numai de credința noastră că e ceva real şi de cât de sensibil este “receptorul” nostru.
Pentru că energia pe Pământ este din ce în ce mai puternică acum , vălul se subțiază, mulți oameni au început să comunice cu cei de dincolo. Sunt multi mediumi care ofera servicii de acest tip. La TV, pe TLC am urmarit de curând un serial “ Medium în Long Island” în care dovezile sunt atât de covârsitoare încât nu pot fi contestate.
Obişnuiţi-vă cu acest tip de informaţii, relaxaţi-vă rezistența, căci în domeniul acesta întâi trebuie să crezi, ca să vezi.
3. Corpul fizic doar furnizează un veşmânt pentru suflet
Singurul motiv pentru care cineva are nevoie de un corp este ca să evolueze. E ca un costum de scafandru de care avem nevoie să intrăm în apele adânci sau ca un costum de cosmonaut daca vrem să explorăm spatiul. Am vrut să venim pe Pământ, să învățăm în acestă densitate, foarte bine, ne trebuie un costum potrivit acestui nivel de vibratie: corpul uman.
Cand obţii claritate şi un nvel mai inalt de evoluție spirituală, nu te mai identifici cu trupul , cu mintea, cu ego-ul sau cu dorințele. Devii un observator. Ești doar martorul experiențelor tale. Aceasta stare superioara, iti da posibilitatea să alegi conștient să evoluezi , să urci pe o treapta şi mai înaltă.
In acesta stare se întâmpla ceva extraordinar: karma nu isi mai are rostul. De aceea din ce în ce mai multi dintre cei care au pornit conștient pe drumul desăvârșirii , nu mai au karma. şi vorbesc de timpurile noastre, de cei care au pășit deja pe acest drum, nu de o perioada ipotetica, posibila, în viitorul îndepărtat
De fiecare data când ne naștem, sufletul operează la un nivel mai înalt de expresie decât în viată anterioară şi își ia un trup care să satisfacă cerințele respective de învățare.
Când lecția s-a terminat şi am acumulat tot ce am avut nevoie, ne “dezbrăcam” de trup, îl lăsăm în urmă şi noi ne vedem mai departe de călătorie.
4. Religia nu considera moartea un miracol
In Hinduism, partea cea mai profunda din noi e numita Atman. Cel mai bun echivalent ar fi în Creștinism -“suflet”.
Sufletul nostru şi Atman sunt ambele văzute că scânteieri de divinitate, acea parte invizibila din noi care face din Dumnezeu o prezență fizica
In Creștinism însă, este mult mai nefiresc să spui “Eu sunt Dumnezeu”, unii considera afirmația chiar blasfemie dar, de exemplu , în Vedanta , sufletul nu este separat de Dumnezeu. Atman nu poate “veni” de la Dumnezeu şi nu se poate “întoarce” la Dumnezeu pentru că de fapt, nu a fost vreodată separat.
Rumi spunea ca “Moartea este căsătoria noastră cu eternitatea” dar faptul că noi ne temem de moarte, am fost învățati că e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla, atunci e normal să ne sperie şi e firesc să ne fie milă de cei care pleacă. Când ne este frica de moarte, nu trăim atât de liberi pe cât ne-am propus atunci când ne-am proiectat conștiința aici.
“Greșeala noastră nu este că ne temem de moarte, ci că nu o respectam ca pe un miracol”
Deepak Chopra
5. Cei născuți a doua oara
Acest termen este folosit pentru a denumi persoanele care au trecut printr-o moarte clinica şi care revin la viată cu o gândire netradiționalistă, contestă fiecare aspect al societății la toate nivelurile şi sunt “treziți” către o nouă înțelegere a ideilor de sacru şi spiritual.
Faptul că în lume exista din ce în ce mai multe relatări de la cei care care au experimentat asa ceva, faptul că s-au scris mii de cărți despre acest subiect nu este întâmplator. Mutațiile care au loc în propriul lor creier uman şi în spirit, împreună cu mutațiile pe care le declanșează la cei care investighează fenomenul ( cercetători, medici, psihologi, psihiatri, etc.) şi la masele mari de oameni care doar aud/ citesc despre aceste fenomene, declanșează în specia umana un salt în evoluție.
Uneori, pentru a se ajunge la acest obiectiv final, se întâmplă fenomene în urma cărora parcă şi vezi Spiritul făcându-ti complice şi jucăuș din ochi 🙂 De exemplu, unui neurochirurg celebru, Dr Eben Alexander (Harvard Medical School, http://www.ebenalexander.com/ ), combatant puternic al acestei teorii, i s-a “întâmplat” să treacă el însuși printr-o experiență în preajma morții ( NDE= Near Death Experience) pe care până atunci o catalogase cu fervoare drept halucinație. După acest episod, a devenit “oaia neagra” printre colegii săi neurologi şi neurochirurgi pentru că si-a schimbat viziunea asupra vieții, a scris o carte, “Harta Raiului”, şi tine conferințe în toată lumea despre “cum să înlocuiești viziunea actuala asupra lumii cu una noua, fără a aluneca în haos”.
6. Suferința sanatoasă
Daca cei rămași în urma continua să sufere ani la rând, tot întrebându-se de ce s-a întâmplat asa, etc, sufletul nu-si vă găsi liniștea, nu își vă putea vedea de evoluția sa.
In continuare vă redau un fragment din cartea “Matei vorbește-mi despre rai”, volumul I , autor Suzanne Ward, Editura For You, ediția 2002, pagina 9-10. E cel mai ușor mod de a explica la ce mă refer când vorbesc despre suferința sănătoasă.
Suzana este chiar autoarea, Susan Ward, care are o discuție cu fiul ei, Mathew, plecat dincolo de voal la o vârsta foarte fragedă şi care ajunge să fie învățătorul ei spiritual.
“Matei : Durerea tuturor a fost mult mai mare decat s-ar fi așteptat oricare dintre noi, atunci când am făcut acea înțelegere.
Suzana: Cum e posibil că o înțelegere făcută înainte de naștere să fie atât de inimaginabil de cruda, încât să nu ia în considerație acest lucru?”
Matei : “O înțelegere făcuta înainte de naștere nu este niciodată o pedeapsa, sau un contract impersonal. Înțelegerea noastră a fost făcuta de către noi toți, la nivelul sufletului. Noi am trăit multe vieți împreună şi am câștigat forța emoțională în timpul acelor experiențe. Ne alegem unul pe celalalt că să facem parte din aceeași familie, deoarece fiecăruia dintre noi ni se dau condițiile şi situațiile de care avem nevoie pentru a progresa în evoluția noastră spirituală. Viața pe Pământ e legata numai de evoluția spirituală.
Pe vremea când discutam la nivelul sufletelor, cu toții am avut sentimentul că plecarea mea timpurie vă fi abordata intr-un mod sănătos şi că vă contribui la misiunile fiecăruia dintre noi din cadrul acestei vieți. Dar nu asa s-a întâmplat. Suferința şi jalea nu au fost sănătoase.
Suzana: Ce înseamnă suferința “sănătoasă”?
Matei: Înseamnă sa-I permiți forței tale spirituale să te ajute sa-l eliberezi pe cel iubit , că sa-si poata incepe noua viata. Atunci cand continui să suferi groaznic din cauza a ceea ce voi numiți moartea sau pierderea acelei persoane , sufletul ei este legat de voi. […]
Bineînțeles că vă lipsește apropierea fizica! Atunci când exista iubire, nu exista nici o posibilitate de a evita acesta tristețe naturala, provocata de despărțire. Dar dacă o acceptați, vi se vă da puterea spirituală prin iubire împărtășita, in locul efectelor mutilante ale suferinței împărtășite”
7. Plecările “accelerate” din vremurile noastre
Foarte multa lume a sesizat faptul că de ceva vreme plecările dincolo de voal s-au înmulțit, spitalele sunt pline, capelele sunt pline…
Acest “exod” nu este o iluzie….e un simptom al trecerii în 5D. Vor fi din ce în ce mai multe plecări şi poate e bine să știți asta dinainte.
Fiecare am venit aici cu o “agenda”☺ . In ultimii 50 de ani extrem de multe spirite au dorit să vina pe Pământ pentru că aici se petrece ceva unic în Univers. Este pentru prima data când o planeta trece într-o altă dimensiune cu toți oamenii de pe ea…vii şi conștienți. In general, mori într-o dimensiune şi te reîncarnezi în alta.
Datorită acestui experiment, multe spirite au vrut să vină să participe, să experimenteze o dimensiune în prag de transformare, o alta dimensiune făcându-si usor aparitia. A fost coadă mare la corpuri 🙂
Numai că fiecare isi ia cât vrea şi cât are nevoie. Unii vor să se implice efectiv, să munceasca la transformarea vibratională asa că vor rămâne, alții au vrut doar să vadă cum e, altii au avut o energie specifica pentru perioada “pre-mari schimbari” şi acum nu mai corespund, au incercat să fie în concordanta cu timpurile dar nu au reusit şi atunci pleaca. Unele spirite au vrut să prindă ultima zbatere a energiei 3D dar nu sunt nici pregătiți , nici nu si-au propus să treacă în 5D. Unii au venit doar ca să ajute pe alții din familia lor de suflete să curețe un anumit aspect ca să poată aceștia trece mai departe, deci au rol de suport mai mult.
Oricum, nu e nimic crud, nedrept, anapoda…. este perfect asa cum este. Mintea noastra doar are nevoie să interpreteze, să stie, să împartă în bine şi rău.
Doar aveți încredere că nu e nimic accidental şi totul e orchestrat fantastic de bine.
Mai jos aveți câteva recomandări de cărți care vă pot ajuta să treceți peste perioada de doliu mai ușor, având o înțelegere superioară.
Toate cărțile le găsiți la Editura For You.
“Viata după moarte , Puterea Dovezilor “– Deepak Chopra Ph. D ,
“Vindecarea unei inimi îndoliate” – Doreen Virtue şi James Van Praagh
“Prin timp spre vindecare”, “Multe vieti, multi maestri”, “Acelasi suflet, multe trupuri”- Dr Brian L Weiss
“Copiii cei noi si experientele din preajma mortii” – P M H Atwater
“Viata după viata” – dr Raymond Moody
Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2015
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro
by Cristina | Jan 13, 2015
Nu este posibil să traieşti o viaţă împlinită, să te bucuri, să fii aliniat cu Sinele tau Ȋnalt şi cu Sursa, să îţi îndeplineşti menirea pe Pământ atâta timp cât în interior eşti vraiște.
Numai că realitatea este că mulţi dintre noi ( nu indraznesc să spun “majoritatea” pentru că nu am date concrete 🙂 ) purtăm în noi, adânc îngropate, răni mai mari sau mai mici , cicatrizate sau încă sângerânde , la care conștient sau nu, am ales să nu ne mai gândim.
De ce? Pentru că dor teribil, pentru că ne amintesc de o varianta a noastră pe care nu o acceptam, nu o înțelegem sau o urâm de-a dreptul sau de alții, faţă de care, iarăși, nutrim sentimente pe care preferăm să nu le mai răscolim.
Cu toții am spus măcar o data,când ne-a fost greu: “Trebuie să merg mai departe. Timpul le va vindeca pe toate”! Si-am aşteptat, si-am aşteptat şi iar am așteptat să treacă şi … a trecut. Aşa credeam. Până intr-o zi când pur şi simplu, s-a întâmplat ceva care a reușit să sparga carcasa sub care îngropasem totul şi atunci, ca apa care țâșnește cu putere printre crăpăturile unui baraj , toate amintirile, credinţele vechi, fricile, spaimele şi sentimentele reprimate ne-au invadat realitatea.
Pentru că, mai ales în aceste vremuri, când pășim încet dar hotărât spre un nou tărâm, spre o nouă conştiință, spre…noi înșine, cei adevărați, nu ne este permis să cărăm dupa noi bagaje grele, cufere cu vechituri, bocceluțe cu situaţii nerezolvate sau sentimente confuze.
Si dacă noi nu am rezolvat acele conflicte interne, nu am invaţat lecţia care ni s-a oferit la acel moment, dacă nu am integrat invățăturile, nu am dizolvat durerea acceptând-o întâi , atunci cum am trecut peste acele episode din viaţă noastră?
Ne-am distrat atenţia: ne-am apucat de o noua afacere, ne-am schimbat partenerul, casa, mașina, ne-am mutat în alt oraș sau alta țară, ne-am apucat de călătorii sau de un sport de performanță, am consumat energie demonstrând celorlalti că suntem puternici, că nimic nu ne doboară şi că, în fond, nici nu ne-a afectat prea mult tot ce s-a întâmplat.
Traducerea ar fi că, în mod inconștient, am încercat să acoperim rana cu orice am avut la îndemâna, dupa principiul – ce nu mai văd, nu mă mai afecteaza. (Rănile sunt diverse: abuzurile din copilărie, moartea unui părinte/ copil/ partener, un divorț, o boală, cearta cu o ruda apropiată, o acțiune de care acum ne este ruşine, pierderea încrederii în cineva, nedreptăți, litigii, acuze…)
Asta ar explica de ce din 2011 încoace, mulţi dintre noi am trecut prin încercări care mai de care mai dificile şi provocatoare, care ne-au făcut să ne amintim de tot ce îngropasem adânc în noi.
Incercările nu au mai contenit să apară de peste tot, am fost împinși încolo şi încoace, zguduiți din temelii, scuturati, loviti, provocati pe multiple planuri: sănătate, relatii, job… ne-am confruntat fricile, credinţele limitative, şi am fost siliți să ne uităm la …noi.
Pământul întreg trece printr-un proces amplu de curățare şi atunci şi noi, oamenii, ne supunem acestui tratament. E nevoie însă să intelegem că este inspre binele nostru şi elevarea planetei.
(Exista o parabola foarte frumoasa, scrisa de Parintele Arsenie Boca si care se referă la acest proces de devenire , o puteți citi aici. Merită.)
Pentru toti cei care trec printr-o perioadă de acest fel şi pentru toţi cei care la nivel inconştient deja şi-au dat acordul să scoată la suprafaţă şi să vindece cât mai curând rănile vechi , e posibil să vă fie de folos conştientizarea urmatoarelor aspecte:
1. Emoţiile negative, suferinţele reprimate nu “mor” niciodată.
Ele nu pot fi ascunse, îngropate sau uitate pe vecie. E nevoie să le transmutăm, să le alchemizăm, astfel încât să extragem din ele tot ceea ce ne este necesar pentru evolutie .
A ne “anestezia” durerea cu medicamente , fie ele şi naturiste, nu face decât să ne amăgească ego-ul că am rezolvat problema. Acelasi efect îl obţinem şi dacă folosim în acest scop mancarea sau alcoolul. Uneori recurgem la acestea din urma şi pentru că inconştient vrem să ne pedepsim, să ne autoflagelăm.
“Mănânc mult, devin grasă, aşa că nimeni nu o să ma mai placa vreodata pentru că oricum nu merit. Beau să uit de durere dar şi pentru că alcoolul ma va distruge încet, încet şi aşa am să platesc pentru faptele mele oribile/ sau pentru că nu sunt bun de nimic”.
Până nu ne facem curaj să ne confruntam cu vechile răni, până nu interacţionăm cu acele energii acumulate în noi pe parcursul multor ani sau … multor vieti, nu vom putea merge mai departe pe drumul nostru ascendent către desăvârşire. In plus , vom fi mereu împărțiti, divizați : o parte din noi ne va împinge mereu înainte, cealalta parte ne va trage mereu înapoi. Energiile ar trebui să devina fluide, uşoare, să ne susțină în încercarea noastră de a deveni mai mult decât suntem acum.
2. Ințelege că nimic nu trebuie lăsat pe dinafară
Am întâlnit persoane care cred cu tarie că trecutul lor nu are cum să le permita să acceseze stări superioare de constiinta sau un viitor mai bun. Acestea se consideră “tarate”, cred că viaţă lor a fost pătată definitiv şi irevocabil şi ar face orice să scape de trecutul lor, să-l șteargă cu buretele sau să uite definitiv că au trait vreodata asemenea traume.
Oamenii care gandesc în acest fel spun : “ da, ție ți-e ușor să vorbesti așa, nu ai trecut prin ce am trecut eu, nu visezi noaptea ce visez eu, nu ai amintirile mele”.
Dar că să ajungi cea mai buna variantă a ta, este obligatoriu să nu lasi nimic pe dinafară! Tot ce ai trăit face parte integrantă din drumul devenirii tale! Mai mult decat atât, a fost o parte necesară pentru evoluţia ta, chiar dacă acum nu eşti prea convins de asta. E ca şi cum ai încerca să scapi de o parte din tine. Dar trecutul chiar este parte din tine așa cum şi tu eşti parte din el. Sunteti inseparabili. Impreună formati un aspect unic al Divinitatii. Fără acele experiențe nu ai fi putut deveni ceea ce eşti azi.
3. Nu suntem victime
Noi alegem să ni se exacerbeze o anumita emoţie, ca să devenim conştienţi de ea. Ne alegem “partenerii de joc” care să ne ajute să vedem propria noastra nevoie de vindecare. E nevoie să ajungem față în față cu propriile noastre răni.
Daca veti observa cu atentie biografiile marilor personalităţi ale lumii, din toate domeniile, veţi vedea că ei înșiși au suferit întâi pentru a putea mai apoi aduna toata puterea și înțelepciunea experientelor traite şi a le sublima într-un mod unic, prin care si-au realizat misiunea pe Pământ.
J.K. Rowling, autoarea celebrei serii “Harry Potter” a trăit ani de deznadejde şi frustrare , supravieţuind din ajutorul dat de stat, acuzându-se că nu poate oferi copilului ei o viaţă decentă.
Anita Moorjani , autoarea cărţii “Am murit şi m-am descoperit pe mine însămi” ( în engleza jocul de cuvinte e superb: “Dying to be me” ) a trăit o forma de cancer atât de avansată încât i se mai dăduseră câteva ore de trăit , pentru ca în urma unei experiente de moarte clinica să se întoarcă la viaţă şi să devina speaker motivational international şi îndrumător spiritual.
Si exemplele sunt nenumărate!
Noi nu suntem niciodata victime. Dacă ne-a fost dat să trăim anumite experiente care ne-au marcat profund, înseamna că au fost necesare pentru evolutia noastră. Când vom înăța să privim ce ni se întâmplă dintr-o perspectivă mai înaltă, în loc să ne plangem de milă sau să ne încovoiem sub greutatea poverii, vom ști în sufletul nostru că în mod sigur experiența serveste unui scop superior, că exista ceva de învățat în toate astea, ceva care ne va folosi pe calea devenirii noastre. Doar îngăduie întâmplărilor să-ți reveleze de ce au apărut în viaţă ta.
4. Primul pas în integrarea traumelor din trecut: iertarea
Daca ne dorim să evoluăm în acesta viață, dacă tânjim după alinierea cu Sinele şi cu Sursa, atunci e nevoie să facem tot ce ne stă în putință să fim prezenți , conștienți şi alerți. Dacă suntem consumaţi mental şi emoţional de traume şi amintiri din trecut , vom trăi că într-o cușcă, aparându-ne de alte posibile atacuri şi suferințe, fără curajul de a ne asuma alte riscuri, vom trăi “mic”.
Ca să putem merge mai departe, e nevoie să iertăm. Să iertăm trecutul, pe cei care ne-au rănit şi pe noi înșine. Iertarea nu presupune că lași de la tine, că treci peste propriile valori şi credințe, că îți calci în picioare principiile ca să îți “cumperi” liniștea.
Iertarea nu înseamnă să te pui bine cu Dumnezeu, că doar faci ceea ce spune El în scripturi. Practica iertării rupe lagăturile dintre tine şi cei implicați , dintre tine şi evenimentul traumatizant şi astfel îți dai voie să trăiești liniștea, să fii liniștea. Te eliberezi de povară. Accepţi în cele din urmă că totul e în regulă şi așa a fost mereu.
Dintr-o perspectivă mai înaltă, atâta timp cât crezi că noi am co-creat toate evenimentele, noi am semnat contractele cu cei pe care acum îi judecam, cu scopul de a învăța şi de a evolua, atunci … pe cine oare trebuie să ierți? Este iertarea necesara?
5. Nu pornesti pe drumul vindecării până nu îţi pui marea întrebare
Nu poţi să te ridici de jos, nu poți scăpa de suferință până nu ai curajul să stai în fața oglinzii, să te uiti la tine însuți şi să te întrebi : “merit eu să fiu iubit?”
Nu te mai justifica, nu mai pretinde că drumul tau spre fericire, linişte şi abundenţă este închis. Incetează sa-ti gasești scuze . Nu îți mai apăra limitările numai ca să nu fii nevoit să admiţi că de fapt, tu crezi că nu meriti mai mult, că nu esti… “iubibil” 🙂
Sfârşitul oricărei suferințe vine când îți dai tu voie să-ți spui: “gata, am suferit destul”. A trăi în pace cu tine însuți este singurul lucru care îi poate ajuta pe cei din jurul tău şi planeta. Pacea interioara apare atunci când nu mai permiţi altei persoane sau unui eveniment să-ti controleze emoţiile
Nu e nevoie de mai mult.
Dar poți să faci asta? Eşti pregatit ?
Marianne Williamson, in cartea sa “Intoarcerea la iubire: Reflectii asupra principiilor din “Curs in Miracole” , spunea astfel:
“Frica noastră cea mai mare nu este că suntem necorespunzatori. Frica noastră cea mai adâncă este că suntem peste măsură de puternici! Lumina, nu umbra noastră ne înspăimantă cel mai mult! Ne întrebăm: “ dar cine sunt eu că să fiu fenomenal, superb, talentat, fabulous?” De fapt cine eşti ca să nu fii așa? Eşti copilul lui Dumnezeu. Dacă te mulţumesti cu ceva călduț, nu servești cu nimic lumea. Nu e nimic inălțător în a te chirci pentru ca alţii să se simtă în siguranță în preajma ta. Suntem meniţi să strălucim, şi cu cât permitem luminii noastre să strălucească mai mult, cu atât, fără să ştim, dăm şi altora permisiunea să facă la fel”
imagine : Emily
Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atracției și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2015
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro
by Cristina | Jan 5, 2015
Ca răspuns la articolul “2015- Al doilea an al devenirii noastre” am primit câteva întrebări la care aş dori să răspund astăzi. Se referă la faptul că foarte multi oameni în ziua de azi sunt departe de a întrupa Lumina de care spuneam în articol, oamenii par să fi devenit mai răi, mai lacomi, competitivi până în pragul nebuniei sau de-a dreptul malefici. Cum să fie posibilă trecerea la un alt nivel de vibratie, la o altă lume, cu astfel de oameni în jurul nostru?
De ce reacţionăm împotriva oamenilor a căror comportament nu ne place, cu care nu suntem de acord sau pe care pur şi simplu îl detestam? Cu ce reușesc să ne agaţe în asa hal încât să uităm că, dintr-o perspectivă mai înaltă suntem cu toții copiii lui Dumnezeu, iubiți exact în acceasi măsură?
Relaţiile de acest tip sunt specifice unei planete aflate în dimensiunea a treia bazată pe legea polarităţii. Cu cât devenim mai conştienti de anumite adevăruri fundamentale, cu atât ne va fi mai ușor să gestionăm astfel de relaţii.
1. Să începem de la premisa că nimeni nu vine vreodată pe planeta asta cu o intenție malefica.
Nimeni! (asta il include şi pe Hitler, ok? 🙂 ) şi atunci de ce ajung să se poarte așa?
Pentru că se îndepartează mult de adevăratul lor Sine, de Sursă, devin defensivi, plini de frică, ajung să trăiască într-un soi de agonie. In lume vedem oameni aflati la diferite nivele de aliniere cu Sursa şi diferite grade de bucurie sau la diferite nivele de separare faţă de Sursa şi respetiv diferite grade de nefericire. Nu putem însă judeca pe nimeni până nu am fost în pielea lor măcar o perioadă.
Fiecare avem propria noastră călătorie, propriul nostu drum. Când judecam pe cineva, de fapt îi evaluăm comportamentul dupa standardele noastre, dupa experienta noastră, ştiind cum am fost noi crescuti şi educati , de mjloacele pe care le-am avut noi la dispozitie şi mediul în care ne-am dezvoltat . Ne dorim ca ceilalti să reactioneze la fel ca noi chiar dacă experienţele noastre de viată diferă total. Dacă cineva a fost tratat urât în propria familie, dacă a avut o copilarie nefericită sau exemple negative peste tot în jurul lui, e de inteles că nu va putea raspunde plin de iubire şi înţelegere la provocările vieţii ( desi sunt şi multe excepţii de la regulă).
La baza fiecarui comportament negativ stă o suferinta, o durere sau o privare de libertate, iubire, atentie, etc.
Ca să facem lucrurile şi mai complicate, aş spune nu numai că nu stim nimic despre calea altcuiva dar cel mai adesea nu ne amintim prea multe nici despre a noastră. Cum vine asta?
2. Nu începem niciodata o viaţă de la zero
Vortexul nostru de creatie, tot ceea ce suntem noi, nu începe cu experienta acestei vieţi . ( uuups, am spus-o! ca să indulcim un pic pastila gânditi-vă la acei copii super dotati care la 3 ani sunt deja compozitori, dirijori sau instrumentisti celebri… Chiar credeți că au timpul fizic necesar să invete în mod conventional tot ceea ce e necesar ca să devina un virtuoz? Adica…trebuie să fi stat şi ei macar 4 luni în pampers, nu? şi atunci cât timp le mai rămâne ? )
Ce vreau să subliniez este că e foarte dificil să întelegi “ de ce”-ul din spatele comportamentului cuiva, fără să iei în consideratie şi aspecte care țin de …. vieţile anterioare, karmă, contractele sufletului semnate chiar cu cei care se plâng de comportamentul violent, malefic, rău, etc…
3. E posibil ca şi tu să fi jucat cândva acest rol
Ai contemplat vreodata ideea că cel putin intr-o viata trebuie să fi luat şi tu în considerare oportunitatea de a fi jucat rolul celui neobrazat, nesimtit, rău sau malefic pentru ceilalti , măcar pentru senzatia experientei şi pentru a-i ajuta pe ceilalti să invete să trateze cu astfel de oameni? Asta ar putea pune lucrurile într-o alta perspectiva pentru noi :-).
Pământul e un teatru imens. Iti da șansa să imbraci diverse costume şi să joci roluri diferite, ca un actor adevărat. De asta şi iubim atât de mult aceste experiente aici şi indiferent de cât de greu ne-a fost, ne dorim mereu să ne întoarcem.
4. Legea Atractiei lucreaza de fiecare dată
Când observăm o fapta grosolana a unui “nesimtit fără scrupule”, noi tot batem toba despre acel lucru, ne arătăm oripilați de gest, povestim tuturor despre asta, ne tot alimentam furia întrebându-ne “cum de a putut să faca una că asta? De ce mie?” şi cu cât disprețuim mai mult persoana pe care o facem centrul atentiei noastre , cu atât transferam mai mult acele energii în propriul nostru câmp vibrational, ne cuplăm la acelasi lanț emotional ca cel al persoanei dispretuite şi începem să construim pe el. Astfel ne privam de liniste, intelegere, acceptare şi începm să ne simţim mizerabil. Asta ne scade mult vibratia, consecinţa fiind că incepem să atragem şi alte evenimente sau persone similare în experienta noastra iar asta ne va face şi mai nefericiti… şi tot așa. Nu va concentrați prea mult pe comportamentele sau reacţiile care nu v-au făcut plăcere .
5. Lumea ta ţi se va înfățișa exact în imaginea pe care tu ai oferit-o vibraţional
Mergând dincolo de Legea Atractiei , mai este un aspect de discutat: Legea Creatiei Deliberate. Noi oferim non-stop vibratii care ne ajuta să ne cream realitatea. Odată ce am invatat cum să o facem deliberat, atunci recăpătăm controlul. Hotarâti constient pe ce anume vă focalizati. Decideți să acordati atentie doar acelor aspecte care va ajuta să va ridicati vibratia şi să manifestati realitatea aleasă de voi.
Daca hotărâți să nu vă concentrati pe lucruri sau persoane care nu va plac, după o vremeacestea vor înceta să se potriveasca vibrational cu voi şi vor fi din ce în ce mai putin prezente în realitatea voastră.
Când intr-un final ajungi să nu mai ai nimic în comun ( vibrational) cu acel gen de oameni şi ei nu te mai provoacă, nu va mai avea rost să te fereşti de ei sau să îi eviţi. Nu iţi vor mai apărea în cale.
6. Alege-ți cu grijă bătăliile
Nu mai da atentie la toate grozăviile care au loc pe glob şi care fac titlul ziarelor şi al stirilor TV. Asta nu ne face răi, insensibili, egoişti sau nepasători!
Dacă auzi de razboaie, violuri, crime, ură, nedreptate, politicieni corupti şi aşa mai departe, nu trage concluzia că asta e realitatea TA! Este realitatea LOR! Trăim pe o planeta cu miliarde de suflete, toţi sunem creatori puternici, toti avem liber arbitru. Nu am venit insa având toti aceleaşi intentii, aceleasi dorinte. Nu suntem aici să invatam aceleasi lucruri! Zece oameni pot fi în acelasi loc, în aceleasi circumstante şi totusi ei pot să perceapa ce se intampla, să interpreteze realitatea şi să fie afectati de ea în zece moduri diferite.
Judecând alegerile celorlalti inseamnă să le invalidam dreptul de a-şi crea realitatea dorită. Nici Dumnezeu nu face asta. De ce am face-o noi?
Trebuie să înţelegem că nimic nu ne poate vreodata afecta dacă nu am acceptat noi în prealabil să fim afectati! ( ‘om fi facut-o inconstient sau nu ne mai amintim de asta 🙂 dar cert este că nimeni nu e o biată victimă aici)
Ai o pasiune pentru o anumita cauza? Simţi impulsul de a ajuta un grup de oameni, animale, etc? Fă-o! Se poate să fie parte din planul tău de învățare dacă esti aşa de legat de cauza asta. Dar fii atent unde îţi plasezi atentia şi energia , discerne cu grija şi alege-ti bătăliile!
7. E posibil să fi pornit cu toţii de la o premisă falsă
Vasta majoritate a populatiei crede că dacă reusim să eradicam toate lucrurile rele de pe Pământ , va ramâne numai bunatatea, pacea, linistea şi iubirea. De asta tot avem tendinta să luptam împotriva nedreptatilor, a crimei şi a razbaielor.
Dar nu aşa se joacă jocul vietii pe planeta asta. In primul rând, va imaginati că ar fi o sarcina uriaşă pentru zeci de generaţii şi nu s-ar putea vreodată încheia. Apoi nu uitati că avem cu totii liberul arbitru garantat şi că una dintre legile fundamentale ale Pământului este Legea Polarităţii.
Imaginati-va că mergeti la o petrecere şi acolo e un bufet urias cu sute de feluri de mancare. Printre ele sunt cateva lucruri care va plac la nebunie, papilele voastre gustative înnebunesc numai când le priviti; alte specialităti vă sunt neutre iar altele nu vă plac deloc, chiar vă dezgustă sau poate va provoacă alergii. Si atunci ce o să faceti? O să incepeti să aruncati mancarea care nu e pe placul vostru? O să spargeti farfuriile? O să va judecati prietenul că manâncă creveti despre care voi stiti că vouă va fac rău? Bineînţeles că nu! Veţi alege ce va place şi veti ignora restul.
Aşa e viaţa. Nu e vorba de a lupta împotriva a ce nu ne place, nu e vorba de a eradica ce nu ne este pe plac, e doar o chestiune de a învăţa să ne focalizam doar pe ceea ce preferăm să experimentăm şi să alegem conştient doar acele lucruri.
8. A lucra cu noi înşine nu e suficient
Nu presupuneţi că dacă vă asumaţi sarcina de a lucra cu voi înşivă şi a vă dezvolta personal nu veti mai avea vreodata de-a face cu persoane care nu sunt la nivelul vostru de frecventă. Pentru că nu e adevărat.
Indiferent cât de mult ti-ai ridicat vibratia, ocazional te vei lovi de persoane şi situatii care au o frecventa de vibratie mult inferioară ţie. Nu va judecati pentru asta! Nu aţi făcut nimic greşit.
Luati-o ca pe o ocazie de a vă reaminti ce va place şi ce nu vă place, de a estima unde vă aflati relativ la unde ati vrea să fiţi ( ca vibratie, atitudine, incredere, etc) , de a inţelege ce ati devenit şi cel mai important luaţi-o ca pe un test: modul în care raspundeti , în care reactionaţi faţă de acea persoana sau situaţie vă dă cele mai bune indicii despre evolutia voastră.
De cele mai multe ori nu persoanele, nu situaţiile din jurul vostru se schimbă ci RASPUNSUL vostru faţă de ele.
9. Integrarea- una dintre sarcinile vremurilor noastre
Dragă prietene co-creator, dacă încă eşti alaturi de mine şi citeşti aceste rânduri, cu siguranţă faci parte dintre cei care care şi-au asumat ca şi sarcină , integrarea tuturor aspectelor de pe planetă.
Insăși ideea de integrare presupune că exista ceva de integrat. Dacă ar fi numai lumină, numai persoane pozitive şi pline de iubire pe pământ, numai fapte înalțătoare , nu ar mai fi nimic de integrat. Munca noastră este ca cea a vechilor alchimisi care transformau plumbul în aur. Transformăm negativitate, umbre, aspecte disfunctionale, în unitate, lumină şi coerenţă, prin conştientizare, înţelegere, acceptare şi alegeri conştiente.
Cu cât devenim mai conştienţi de cine suntem cu adevărat, cu cât devenim mai conştienti de Lumină şi întuneric , cu atât vom face alegeri mai conştiente şi mai clare.
10. Validați fiecare experiență care vine la voi pentru că servește un dublu scop
Asta înseamnă că întotdeauna suntem liberi să alegem semnificaţia unei întâmplări. Chiar dacă pare că rezultatul nu ne aduce nimic bun, chiar dacă oamenii pe care îi întâlnim nu ne sunt prieteni sau nu ne doresc tot binele din lume, este de preferat să ne ridicăm deasupra situatiei şi să intelegem că sigur există un scop mai înalt pentru întâlnirea noastră.
Poate e timpul să aducem la suprafaţă un aspect al nostru ce trebuie vindecat sau poate e nevoie să ne examinam din nou credinţele sau valorile… oricum, e ceva de care sufletul nostru are nevoie pentru a evolua.
Bashar ne sfatuieste “să tratam mereu fiecare situatie intr-o maniera pozitivă, astfel încât să obţinem o experientă pozitivă fără să invalidăm experienţa în sine. Ramâneti într-o stare pozitivă. Puneţi un sens pozitiv în spatele fiecărei experienţe.
Totul în viată e un dar şi dacă gândiţi în felul acesta, vă veti petrece tot restul vieţii despachetând cadouri”
Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atracției și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
artwork : http://www.layoutsparks.com/
© Copyright Cristina Tomescu 2015
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro
by Cristina | Nov 22, 2014
Cu totii am auzit multe despre gândire pozitiva, despre supravegherea gândurilor sau a limbajului că modalităti de a trăi în armonie și în aliniere cu Sursa. Totuși chiar și persoana cea mai școlită în dezvoltare personală sau cel mai conștient învățător spiritual tot are momente, chiar dacă foarte rar, când alunecă de pe cale și se surprinde într-un tipar de gândire negativă, îngrijorându-se de un posibil scenariu nedorit.
Ȋngrijorarea este doar o emotie negativă și vine la pachet cu tot ceea ce înseamnă viață. Nu prea poți să scapi de ea. Ne poate face viața foarte grea, ne poate afecta sănătatea, relațiile și pacea interioară și de aceea merită tot efortul să învățăm să o abordăm astfel încât să o putem transforma. Mai întâi de toate e nevoie însa să intelegem ce este îngrijorarea cu adevarat.
A. Ȋngrijorarea înseamna că te focusezi pe ceea ce NU îți dorești
Dacă îți amintesti , când vorbeam despre Legea Polarității in articolul “Este suferinta necesara?”, foloseam metafora bățului : la un capăt e ceea ce ne dorim și la celalalt capat e ceea ce vrem să evităm, să prevenim, să ocolim – ceea ce nu vrem să se întâmple. Adica: de câte ori ne gândim la o situatie e nevoie să ne dam seama exact dacă ne focusam atentia pe ceea ce ne dorim să se întâmple sau asupra a ceea ce ne provoaca frica.
Ȋn felul acesta, îngrijorarea este un indicator al faptului că vibram la celalalt capat al bățului. Dacă afirmăm în mod constant că “vrem să avem success dar …”, “visăm să facem asta dar …” și asa mai departe, noi chemăm spre noi realizarea dorintei pentru ca în secunda urmatoare să o respingem iar asta e o forma de autosabotaj.
Ce putem face în acesta privință?
1. Amintește-ți că esti o ființă vibrațională
Ȋntr-un Univers guvernat de Legea Atractiei nu vom reusi niciodata să respingem ceva înafara realitatii noastre, înafara experientei noastre. Acest Univers este atotinclusiv, nu respinge nimic pentru că nu recunoaste cuvintul “nu”.
Puteti repeta la nesfârsit “nu vreau să ma gândesc la zăpadă “ pentru că numai imagini cu zăpadă vă vor veni în minte.
La fel, dacă te îngrijorezi de o anumita situatie, focusul tău e pe problemă, vibratia ta scade și Universul îți va raspunde prin a manifesta exact ceea ce te-ai temut să nu pățesti cumva. E ca și cum ai invita în viața ta exact ceea ce nu îți doresti.
2. Focuseaza-te doar pe ceea ce îți dorești să realizezi
Imediat ce te surprinzi îngrijorându-te de ceva, aminteste-ti că în timp ce faci asta creezi exact opusul a ceea ce vrei. Schimbă-ti focusul în acel moment! Este o tehnica pe care Abraham o numeste “Pivotare” și implica mutarea deliberată a atentiei de la ce nu-ți doresti la ceea ce vrei.
Să spunem că te îngrijorezi de un examen :mintea ta o ia razna și începi să îți imaginezi toate urmarile unui posibil esec: reproșul profesorului, sentimentul tău de rusine, dezamagirea părintilor și a ta, necesitatea să repeti iar câteva saptamani aceeasi materie ca să mai dai o data examenul…. și tot asa.
In loc de asta, schimba imediat focusul și intreaba-te : “care ar fi opusul la ce mă gâdesc eu?” și imagineaza-ti ce realizare minunata va fi să iei acel examen cu nota mare, ce recompensă delicioasă ti-ai putea oferi, cât de mândră ar fi familia ta de tine… și stai în energia aceea. Automat asta îți va ridica vibratia.
B. Ȋngrijorarea e nevoia de a vedea calea înainte de a crede că putem să o parcurgem
Uneori ne îngrijoram pentru că avem nevoie de asigurarea că ceea ce am decis e corect, că e cea mai buna alegere pe care o avem la îndemâna, că nu vom esua și nu ne vom face de râs. Ne-ar placea să vedem, simtim, auzim, mirosim deja rezultatul final, că să fim siguri că ne va fi pe plac. Asta înseamnă că nu credem suficient în dorinta noastra sau în finalitatea ei.
Ce putem face ?
3. Ai încredere în tine, ai credință și predă-te
Îngrijorarea vine dintr-o constientizare acută că dorinta noastră nu s-a manifestat încă . Ȋn general e ilustrata de intrebarile : “ Ce fac gresit?”, “De ce nu se întâmpla nimic?”, “Din ce cauza?”, “Eu sunt de vina?” – iar toate acestea impiedica manifestarea.
In loc de asta, mergi adanc în sinele tău și amintesteti că esti o scanteie de divinitate, că meriti să fii fericit și că Universul te va sustine mereu pe tine și creațiile tale. Treaba ta este să îți mentii credinta, să ai încredere că esti pe calea ta si să te predai Universului. Renunta la nevoia de a controla lucrurile și la atașamentul față de o anumita modalitate de a ajunge la rezultatul dorit.
Mahatma Gandhi spunea:
“Nimic nu epuizeaza mai mut trupul decat ingrijorarea, si cine are credinta in Dumnezeu
ar trebui sa-i fie rusine sa se ingrijoreze vreodata, indiferent pentru ce motiv”.
4. Găsește metode de a te simți bine înainte de a vedea rezultatul
Intreaba-te : “de ce îți doresti acel rezultat?” Indiferent la ce te gândesti tu, raspunsul final va fi “pentru că mă va face să mă simt bine”, corect? să te simti “mai bine” e mereu mai sus că vibratie față de starea de îngrijorare prezentă, asa că sunt sanse aproape nule să manifesti ce îți doresti , pentru că exista o diferență mare între nivelurile vibrationale ale dorintei și stării prezente.
Pentru a-ti ridica vibratia și a te simti din nou încrezator:
- Multumeste și apreciaza ce ai deja : sanatatea/ familia/ casa/ gradina/serviciul…
- Fii impăcat cu nivelul la care esti acum, teme-te mai putin, distreaza-te mai mult
- Respiră adânc, du-te în natura, priveste rasaritul sau apusul
- Mișcă-te: fă o plimbare, dansează, fă un sport
C. Îngrijorarea e încercarea noastră de a preveni ceva rau
Inconstient noi credem că dacă ne îngrijoram de ceva, ne pregatim mental , emotional și chiar și fizic pentru un rezultat neplacut.
In zilele noastre multi oameni cred că lumea este impotriva lor, că ghinionul e dupa colt, și că probabilitatea că ceva rau să se întâmple e mult mai mare decat că ceva bun să se întâmple. Îngrijorandu-se, oamenii incearca să fie mai isteti și să o ia inaintea Universului pentru a evita să fie luati prin surprindere. Asa că incearca sa-si imagineze în avans toate consecintele posibile , toate probabiliatile ce ar putea aparea, că și când s-ar pregati pentru o bătălie: iși pun armura și își ascut săbiile.
A te relaxa și a avea incredere că totul e bine echivaleaza pentru unii cu a te lasa împușcat pe la spate, ca niște rațe pe lac, fără să te opui deloc.
Îngrijorarea ne face de asemenea să simtim și durere emotionala. Ȋn aceste conditii, ca să continuam să ne îngrijoram e nevoie să ne ignoram toate simturile care ne spun că doare! Normal ar fi să ne oprim, numai că oamenilor … le place durerea! Cum vine asta? Când ne îngrijoram și ne pregătim pentru ce e mai rau, pentru orice fel de lovitura ne-ar putea da destinul în viitor, chiar dacă ne simtim rău acum, avem credinta că atunci când se va întâmpla de-adevaratelea vom fi pregatiti să înduram acea durere, caci ne-am antrenat. Ȋn felul acesta suferinta prezenta are un scop.
5. Decide că Universul este prietenos
Einstein scria: “ Cea mai importantă întrebare pe care poti să ți-o adresezi vreodată este dacă Universul este un loc prietenos”
De ce e important? Pentru că credintele noastre ne contureaza realitatea. Realitatea e doar ceea ce mintea noastra poate percepe. Dacă ne începem călatoria increzatori fiind că Universul ne va sprijini, fără îndoiala că lumea se va conforma credintelor noastre și vom trăi lucruri minunate.
6. Focalizează-te pe soluție, nu pe problemă
Ȋnteabă-te: “ asta e o problema adevarata sau eu doar fac niste presupneri că x,y, z s-ar putea întâmpla?” “Este adevarat?” “Pe ce imi bazez presupozitiile?” Chestionează-ti îngrijorarea. Descompune-o în părti mai mici.
Apoi vino cu un plan de acțiune. Fă o listă cu pașii pe care i-ai putea urma, începând chiar de astazi. Cum ai putea să rezolvi problema asta? Singurele gânduri care ne pot face să suferim sunt cele care nu sunt puse sub semnul intrebării.
Fii constient că uneori “gândurile noatre ne gândesc pe noi”, asa că fii selectiv cu ceea ce gândesti, și nu te lua prea în serios de fiecare data.
D. Îngrijorarea e doar un obicei
Dacă suntem obisnuiti să reactionam intr-un anumit fel și dacă am exersat asta toata viața noastra ( de exemplu suntem obisnuiti să ne îngrijoram pentru orice), acest comportament a cimentat în creierul nostru niste trasee neuronale. E de inteles de ce să distrugi aceste trasee și să stabilești altele noi, nu e o sarcină tocmai usoara.
Pe lângă asta, s-a demonstrat că amintirile și gândurile noastre nu sunt compartimentate , ele se împletesc, sunt legate. Asta înseamnă că atunci când intram intr-o sare negativă, e firesc că alte gânduri și amintiri asemanatoare să ne inunde mintea si să întăreasca starea negativă.
Cercetarile ne mai arata că atunci când experimentam emotii negative se produce o desincronizare intre creier și inima ( mai multe despre coerenta in articolul “De ce este important sa traim in inima”) și asta ne opreste să mai functionam la capacitatea normala a creierului și inimii . Doar emotiile pozitive ne pot repune în starea de coerenta.
Stiind toate acestea, putem fi mai indulgenti cu noi insine,mai intelegatori cu modul în care reactionăm și ne dă speranta să putem categoric să adoptam un alt tip de comportament.
7. Nu vă forțați să opriți îngrijorarea
Chiar dacă am subliniat efectele negative ale îngrijorarii în viața noastra și faptul că îngrijorarea e doar un obicei practicat o perioada mai lunga de timp, e nevoie să întelegem că fortandu-ne să nu ne mai îngrijoram aducem doar o rezistenta suplimentara în ecuatie și asta se va intoarce impotriva noastra, pentru că la orice reziști, va persista; cu orice te lupti, întreții și sporești.
Jocul pe care e nevoie sa-l joci acum e cel care să te ajute să eliberezi din rezistenta față de ce ti-e teamă. De exemplu: te temi că ti-ar putea lua foc casa sau s-ar putea darâma,etc – doar că să eliberezi rezistența la gândul asta, semneaza o asigurare pentru casa și bunuri. Te îngrijorezi că n-ai să ai bani că sa-ti platesti chiria intr-o zi , atunci pune deoparte niste bani pentru zile negre… în felul acesta mintea ta se relaxeaza și incepe să accepte că poate să se focusese si pe altceva.
8. Traieste în prezent
Lao Tzu sunea: “dacă esti deprimat, traiesti în trecut;
dacă estei anxios traiesti în viitor,
dacă esti linistit, în pace, traiesti în prezent”.
Usor, usor , inlocuieste obiceiul îngrijorarii cu obiceiul de a trai în prezent. Cu cât o faci mai des cu atât devine mai la îndemână și mai usor de facut. De câte ori simti că aluneci iar în acelasi mod de gândire negativă , întreabă-te: “unde e energia mea acum?” , “Pe ce ma focusez?” “Acum, în momentul ăsta am vreo problemă?” și cheamă-ți energia înapoi în prezent.
Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2015
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/ingrijorare
by Cristina | Nov 11, 2014
Scopul final al fiecărei ființe umane de pe pământul ăsta este să se simtă bine, să fie fericită. Dacă realitatea care o înconjoară nu se conformează cu aspiraţiile şi aşteptările ei , atunci începe zbaterea. Lupta constă în principal în încercarea noastră de a modela realitatea exterioara, de a o schimba astfel încât la final să se potrivească cu starea de fapt pe care ne-o dorim noi. în zilele noastre , putini sunt cei care stiu că numai prin schimbarea a ceea ce este în interiorul nostru putem să producem schimbări reale în exterior.
Chiar şi aşa, presupunând că cineva ar sti totul despre arta manifestării dorințelor şi ar face totul că să le aducă în realitate , este posibil totuși că la finalul zilei, spre disperarea noastră, nimic să nu se întâmple.
Când apar astfel de situații, e momentul să ne punem sub lupa credințele. Principalul motiv pentru care nu primim tot ceea ce ne dorim este că în adâncul sufletului nostru, noi credem că nu merităm. Aceasta e o credință foarte puternica pe care am remarcat-o foarte des la persoanele cu care am lucrat: “ îmi doresc asta dar știu că nu merit, nu sunt demn de a primi așa ceva, nu se cade să am eu aşa ceva…cel putin deocamdată , deoarece ….”.)
1. Amintiţi-vă că noi dăm înţeles expeienţelor noastre
În tot ceea ce facem, suntem în poziția privilegiată de a alege ce înţeles vrem să dăm situatiei pe care o experimentăm. Atât de multa libertate şi putere avem! Odată ce am decis că nu merităm, Universul nu ne va combate decizia şi nu pentru că am avea dreptate ci pentru că ne iubește atât de mult încât ne permite luxul , ne da libertatea de a ne juca în cadrul acestor granițe pe care noi înșine ni le stabilim. Atât de tare ne sustine propria creatie şi jocul ales.
Odată ce ne-am hotărât asupra unui anume înțeles, acesta devine adevărat! Fiecare decizie oricât de mica ar fi ea, fiecare alegere pe care o facem despre ce să credem în legătura cu noi , despre realitatea noastră sau personajele alaturi de care jucam … toate ne afectează întreagă viată!
Este înțelept şi prudent în același timp să dăm atenție mare oricărui lucru în care credem pentru că acesta e felul în care ne creăm realitatea. În secunda în care noi incepem să credem că avem valoare şi merităm să fim fericiti, jocul se schimbă, Universul se conformează imediat noilor reguli pe care noi le stabilim. Astfel că ne va furniza toate sincronicitatile, toate ajutoarele, toată recuzita pentru a ne susține în noua noastră decizie şi perspectiva asupra vieţii.
În felul acesta este imperios necesar să ne focusăm doar asupra acelor aspecte pe care ne dorim să le experimentam. Întrebați-vă : chiar doriți să trăiți o viata întreagă simțind că nu meritați mai mult?
Aveti ceva de câstigat dacă jucati jocul acesta al lipsei de merit? Ce câstigati cu asta? Vă permite să stati în banca voastra, neremarcati astfel încât nu vă puteti face de râs daca, cumva, sunteti puşi faţă în faţă cu jucatori mai mari? Nu primiti niciodata sarcini prea grele? Staţi “la adăpost” şi astfel sunteţi feriţi de eşecuri sau provocări? Care e avantajul vostru ? În subconştient , cu siguranţă exista ceva care vă spune că aveti ceva de câstigat dacă vă considerati nedemni de ceva mai bun. Nu lăsati neexplorat acest domeniu.
2. Nimic nu este întâmplător în Univers
Problema este că acesta credinţă- că nu merităm, ca nu avem valoare – e atât de ascunsă , atât de adânc îngropată sub straturi şi straturi de condiţionări, încât numai după o periaodă de timp în care am lucrat mult cu noi înşine , isi scoate capul la iveala, iese la suprafata minţii noastre conştiente. Altfel, egoul nostru umflat nu va admite niciodata că are acesta credinta , căci nu e constient deloc de ea şi se considera îndreptătit să pretindă lucruri pe care vede că prietenii/ vecinii/ starurile de cinema sau marii sportivi deja le au.
Dar este o mare diferenta între ceea ce pretindem în mod conştient şi ceea ce subconstientul nostru este efectiv pregătit să primească.
Piedica numarul unu pe calea vindecarii sau dizolvarii acestei credinte fundamentale este faptul că oamenii nu sunt dispusi să renunte la ea! Este o credinţă ce ţine de esenţa noastră, o adoptam pe la începutul copilariei şi ii permitem să fie cimentată de societate şi biserică. Îndrăzneala de a pune sub semnul întrebării adevarul acestei credinte este de neimaginat pentru cei care se consideră din naştere “păcătoşi”, inferiori, “ mai puţin/ mai jos decât…” , “nu destul de …”, pentru că li s-a tot spus asta pe parcursul întregii vieţi.
Universul ne iubeste necondiţionat, înspaimantatoarea Zi a Judecătii de Apoi este doar o profunda auto-analiza unde noi suntem proprii noştri judecatori şi avocaţi. Sursa nu ne refuză nimic , nu ne ţine departe de nimic, din contra, noi trăim într-un flux continuu de iubire, lumină şi abundenţă şi singurul motiv pentru care nu experimentăm toate acestea este că noi blocăm acest flux cu fricile noastre, cu credinţele noastre limitative, cu gândirea negativa, conditionările şi prejudecătile noastre.
Nimic nu este la întâmplare în acest Univers, cu totii avem locul nostru în acest puzzle al vietii; nu există piese lipsă şi nu sunt nici piese în plus, rămase pe dinafară; cu totii ne potrivim perfect în acestă creaţie.
Ni s-a spus că e o virtute să fii modest, să nu ceri prea mult, să nu credem că suntem “buricul pamantului” şi că totul se învarte în jurul nostru. Dar noi chiar suntem centrul universului nostru, căci realitatea din jurul fiecaruia este doar o proiectie a lui catre exterior: “precum inlauntu aşa şi înafara”. Fiecare dintre noi este centrul propriului său univers. Asta nu înseamnă că suntem egoisti, superiori, aroganţi sau ingamfaţi. Nu atâta timp cât nu implica faptul că ceilalti sunt mai putin decat noi, inferiori în orice fel, că nu sunt creatori la fel de puternici ca şi noi. Acesta este modelul gândirii « orizontale » , cum a fost ea numită, însemnând că nu consideri că esti nici mai mult, nici mai putin decât ceilalti. Nu suntem nici macar egali, căci suntem UNUL.
Poate că a fost un lucru bun, la urma urmei, că ni s-a spus să fim modesti şi umili şi să stam în banca noastra. Pentru că éra în care am trăit pâna acum a stimulat şi intărit egoul, individualitatea, separarea iar în felul acesta probabil că am evitat multe conflicte inutile. Dar vremurile s-au schimbat !
Am intrat intr-o noua eră în care structurile materiale se vor schimba. Vom avea şansa să fim şi mai umani dar în acelaşi timp să ne amintim şi de propria natura divină şi de puterea noastră enorma de creaţie. Ne putem permite în sfarsit să aruncăm măştile şi să strălucim.
3. Cu toţii merităm, e un drept din naştere
Am discutat deja despre faptul că nimic nu e întâmplator şi că toti avem locul nostru în Universul acesta, ne potrivim perfect în țesătura vieții iar Dumnezeu ne iubește pe toți la fel.
Daca accepți că fiecare are locul lui şi merită să fie acolo, numai tu NU … zicând « Nu am valoare », « Nu merit să fiu fericit, să am ce îmi doresc , etc » … nu este oare abia asta cu adevarat o afirmație egoistă , arogantă şi înfumurată? Pentru că tu afirmi, în fond, că esti excepția de la regulă ! Toată lumea are locul ei , numai tu nu. E că şi cum ai cere atenţie specială, ai vrea să fii în lumina reflectoarelor : “Priviți la mine, sunt singurul aspect nevrednic al Creației! Dumnezeu a avut o zi proasta când m-a făcut pe mine!” E ca şi când iei în derâdere perfecțiunea Creaţiei.
Merităm să fim iubiți, fericiți, bogați, etc , cu asta ne naștem, e dreptul nostru divin. Nu avem nevoie să demonstrăm nimănui, nici măcar noua, că suntem demni să beneficiem de tot ce a creat Dumnezeu, că avem valoare, că suntem vrednici de iubire.
Odată ce am fost creați, înseamnă că automat avem valoare si merităm.
Când avem de-a face cu acest subiect – « merit să fiu x, y, z ? » , pe lângă acțiunea de a ne analiza credințele limitative şi de unde provin ele, este util să reținem că orice problemă servește mereu un scop mult mai înalt. Nu e întâmplător că ne găsim în acesta situație. Poate că ar fi mai bine să căutăm lecţia din spatele întâmplării « nefericite ». Ce ni se scoate la lumina pentru a putea vindeca ? Ce aspect al meu nu e pe deplin integrat de sinele meu ? Numai aşa, într-o buna zi vom putea spune : « dacă nu m-as fi simțit atât de lipsit de valoare şi de nevrednic atunci, nu aş fi devenit ceea ce sunt acum ! »
Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2015
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro
