Inerţia mentală- marele sabotor al procesului de schimbare

Inerţia mentală- marele sabotor al procesului de schimbare

Nevoia de o schimbare este resimţită în această perioadă de majoritatea oamenilor. Insatisfacţia , dezamăgirea, lipsa de bucurie sau împlinire, sunt principalele motive pentru care ne dorim altceva, fie că este vorba de o stare de sănătate mai bună, de un job nou, de o relaţie romantică , de prieteni autentici … şi lista poate continua.

 

De ce este însă atât de dificil să obţinem ce ne dorim?

 

De cele mai multe ori nu ştim exact ce ne dorim, după ce anume tânjeşte sufletul nostru.  Un prim pas absolut necesar este să definim ce vrem . Si nu neaparat  în detaliu. Uneori chiar nu ştim exact ce job ne-am dori, de exemplu. Poate nu ştim denumirea lui exacta sau pozitia în organigramă, firma în care am putea lucra, localitatea, etc. Aici important e să ştii cum ai vrea să te simţi când vei avea acest job.

Un alt aspect important este să ştim şi cum anume ne formulăm dorinţa de schimbare. Ne putem foarte uşor îndepărta chiar de obiectul dorinţelor noastre dacă nu suntem atenţi la modul în care funcţionează Legea Atracţiei sau Legea Vibraţiei .

Dar dacă am respectat toate aceste lucruri, dacă am fost consecvenţi, disciplinaţi şi am pus pasiune în dorinţa de schimbare, de ce totuşi , de foarte multe ori, nu reuşim să vedem rezultatele sau să obţinem schimbarea dorită?

 

“Nimic nu este mai tragic – sau mai obişnuit – decât inertia mentală” – Napoleon Hill

 

 

INERTIA sau , altfel spus, dependenţa de propriile gânduri şi emoţii.

 

Mintea noastră este cea care ne poate fi un aliat de nădejde în procesul de schimbare sau un duşman de temut.

Ne este un aliat de nădejde dacă:

  • am crescut într-o familie în care am fost mereu încurajaţi să avem încredere în noi, în talentele noastre,
  • ştim cum să selectăm doar gândurile pozitive iar pe cele negative să le analizăm doar şi apoi să le eliberăm,
  • conştientizăm blocajele şi ne asumăm responsabilitatea de a le vindeca,
  • nu ne este teamă de necunoscut şi anticipăm cu entuziasm schimbările ,
  • ne iubim pe noi înşine şi vedem lumina divină din noi şi din tot ce ne înconjoară,
  • credem în noi şi în puterea pe care o avem de a ne crea realitatea dorită,
  • înţelegem că nimic nu este întâmplător şi în fiecare circumstanţă este o lecţie din care învăţăm despre noi înşine,
  • avem încredere în îndrumarea divină şi suntem optimişti incurabili,
  • suntem aliniaţi cu Sinele nostru Înalt şi cu centrul nostru personal de energie.

Dacă afirmaţiile de mai sus nu sunt întru totul adevărate pentru noi, atunci înseamnă că mintea nu ne este cel mai bun aliat şi noi mai avem câte ceva de lucrat cu noi înşine pentru a ne putea bucura de viaţa şi de creaţiile noastre.

O minte optimistă, antrenată să gândească pozitiv , orientată către găsirea de soluţii , este cea mai mare bogăţie pe care o putem deţine. Vestea bună este că niciodată nu e prea târziu pentru a începe să ne antrenăm mintea spre a deveni cel mai puternic aliat de care avem nevoie pentru a ne schimba viaţa.

 

“Viaţa ţâşneşte ca un gheizer pentru cel ce forează prin stânca inerţiei”  – Alexis Carrel

 

Nu putem vreodată să schimbăm ceva dacă continuăm să facem lucrurile  ca până acum.

 

Albert Einstein definea însăşi nebunia în acest mod. Este principiul de bază de la care cred că trebuie să pornim.

Viaţa noastră este dominată de gânduri, emoţii şi  acţiuni pe care le repetăm în mod inconştient, zi de zi. Din cele aproximativ 60 000 de gânduri pe care le avem într-o zi, 90% se pare că sunt gânduri pe care le-am avut şi ieri şi alaltăieri … Toate acestea formează nişte trasee neuronale foarte bine “bătătorite”.

Când ne hotărâm să ne schimbăm viaţa,  e nevoie să “destrămăm” aceste împletituri neuronale şi să construim alte trasee, noi, conforme cu noile noastre dorinţe de manifestare.

 

Exerciţiu:  Există un domeniu din viaţa voastră în care aţi avea nevoie să faceţi nişte schimbări ?

Oferiţi-vă câteva momente în care să scrieţi pe o foaie de hârtie ce gândiţi despre acel subiect : poate e vorba despre  sănatatea voastră, despre serviciu, despre relaţia voastră cu prietenul sau partenerul de viaţă.  Apoi după ce scrieţi măcar cinci gânduri, amintiţi-vă câteva circumstanţe diferite, din ultimele zile, în care aţi gândit aceleaşi  gânduri. Este adevărat că v-au apărut automat în minte, “declanşate” de anumiţi stimuli?

Care sunt cele mai frecvente gânduri vizavi de acest subiect?

Acum scrieţi cinci gânduri pe care v-ar plăcea să le aveţi despre acest subiect.

Aţi încercat până acum să le schimbaţi pe primele cu cele din urmă? A funcţionat?

 

De foarte puţine ori avem reuşite notabile în a schimba pur şi simplu un gând, o credinţă limitativă, cu o alta, care să ne împuternicească. Afirmaţiile pozitive standard sunt cele mai des folosite în această tentativă de restructurare mentală. Dar acestea nu funcţionează dacă nu am “curăţat” bine locul întâi, dacă nu am “dezţelenit burienile” gândurilor negative.  Nu poţi pune glazură şi frişcă pe un tort acrit şi să speri că vei avea o experienţă plăcută când îl vei consuma!

Gândurile noastre ne determină realitatea. Dacă nu ne acordăm un timp suficient , atunci când nu suntem în perioade de criză (!) , pentru a le observa, analiza, determina gradul de utilitate şi pentru a le schimba, pe cele ce lucrează în detrimentaul  nostru, cu gânduri care să ne împuternicească, atunci vom continua să ne creăm realitatea inconştient, din reflex sau obişnuiţă, şi nu în acord cu darul divin de creaţie din noi înşine.

Sau sunteţi cumva convinşi că înţâi este nevoie să se schimbe circumstanţele, ca să gândiţi diferit? Vă întrebaţi, poate: “cum să spun că mă aşteaptă o relaţie minunată  sau că sunt mulţumită de job-ul meu, dacă lucrurile stau exact pe dos?”

Acest lucru se întâmplă pentru că am preluat credinţele generaţiilor anterioare sau cunoştinţele predate în şcoală şi care spun că acesta este modul în care se întâmplă lucrurile pe Pământ; că orice cauză are un efect  şi până nu se schimbă circumstanţele/ cauzele, nu avem cum să ne modificăm starea de spirit , gândurile, emoţiile sau acţiunile.

Generaţia noastră beneficiază însă de nişte descoperiri uluitoare în domeniul neuroştiinţelor, al epigeneticii şi fizicii cuantice care contrazic ceea ce am fost noi învăţaţi.

Există un anumit factor care nu a fost luat în considerare până acum şi anume conştiinţa umană.

Putem influenţa mediul înconjurător, sănătatea celulelor sau starea noastră de spirit, nu suntem  nişte victime ale circumstanţelor  decât dacă alegem noi acest lucru.

“E firesc să sufăr dacă sunt rănită emotional”, da, e profund umană şi de înţeles această frază. Numai că ea reprezintă o reacţie la un eveniment. Este un efect. Nu mai ai ce face, deja e prea târziu. Suporţi doar consecinţele, pentru că asta ai “construit” până acum. Ce poţi face este să ai grijă ce anume construieşti de acum încolo.

Abraham Hicks foloseşte mereu o glumă ( să-i spunem metaforă 🙂 ) pentru a reflecta acest adevăr: dacă ai sărit din avion fără paraşută, nu mai are nimeni cum să te ajute, doar “puţintică răbdare” de acum, ajungi imediat la sol.

Pregătirile pentru o aterizare lină şi o experienţă frumoasă se fac în avans, nu în timp ce eşti în cădere liberă!

Eşti în “cădere liberă” când deja gradul de frustrare, nemulţumire, enervare, disperare sau depresie a ajuns la un nivel destul de înalt, astfel încât nu mai e cale de întoarcere. In acestă perioadă nu prea poate cineva să te bine-dispună sau să te sfătuiască, tot ceea ce citeşti despre dezvoltare personală este o prostie, nimic nu funcţionează,  totul e în zadar…

In acestă etapă intervenţia de schimbare nu are şanse prea mari de reuşită. De ce? Pentru că e nevoie de o schimbare majoră de paradigmă ca să poţi evita “ciocnirea cu pământul”! Nu sunt mulţi cei dispuşi să înţeleagă şi să accepte că se poate şi altfel,  şi care să muncească activ la acestă schimbare mentală, emoţională şi comportamentală.

Obişnuinţele de gândire ne fac să ne simţim mai confortabil cu ideea că suntem victime, că am avut ghinion, că altcineva este vinovat,  că “situaţia noastră este mai specială decât a celorlaţi”, decât să ne asumăm responsabilitatea şi să ieşim din zona de confort pentru a opera modificările necesare.

La ce se refără această pregătire mentală? La înţelegearea conceptelor inovatoare ale noilor ştiinţe , la analiza credinţelor limitative, a alegerilor şi obişnuinţelor noastre (indiferent dacă este vorba de modul în care gândim, simţim sau acţionăm), şi bineînţeles la schimbarea din timp, pas cu pas, a modului în care ne raportăm la viaţă şi la noi înşine.

Ca să putem să ne schimbăm viaţa e nevoie să ne schimbăm în primul rând modul în care gândim! ( Despre acest subiect voi vorbi mai pe larg pe data de 18 octombrie, în Bucureşti, la “Milionare în idei” , si apoi, într-un curs online în 5 module, în luna noiembrie. Mai multe amănunte vor veni pe Facebook sau pe mail).

A ne schimba modul în care gândim înseamnă să ieşim din cutie! Fiecare avem un număr, impresionant, e drept, de conexiuni, combinaţii, tipare neuronale care ne determină modul în care vedem lumea din jur, ne percepem pe noi înşine şi ne comportăm. Ei bine, dacă zilnic gândim aceleaşi lucruri si acţionăm în acelaşi fel, nu vom face decât să perpetuăm aceleaşi alegeri şi aceleaşi experienţe.

 

“Idealurile supravieţuiesc datorită schimbării şi mor datorită inerţiei în faţa schimbării” Tony Blair

 

Creierul nostru ne poate fi un aliat fantastic sau un sabotor de primă clasă- nu din rea voinţă, ci fiindcă aşa a fost programat. E doar un instrument (chiar dacă e cel mai sofisticat instrument la care omenirea are acces)! NOI determinăm modul în care îi vom permite să ne asiste în devenirea noastră. Şi dacă nu ne identificăm cu creierul nostru, cine este acest “NOI”?

În fiecare personalitate, în fiecare trup, există un suflet venit în aceste tărâmuri să se experimenteze pe sine, e o fărâmă de divinitate “în căutarea sensului pierdut”.  E cel care observă mintea, care îşi propune o strategie pentru a beneficia la maximum de acestă experienţă în materialitate. Şi este nevoie să îi restabilim autoritatea asupra minţii şi a trupului.

Creierul e doar o arhivă de date ce aparţin trecutului, are o conexiune neuronală stabilă pentru fiecare gând şi emoţie repetată de noi de-a lungul vieţii. Pentru că nu este dispus să consume prea multă energie ( oricum funcţionarea sa consumă mai mult de 25% din cantitatea de energie a trupului!) va considera că este mult mai comod şi mai sigur să folosească tiparele vechi de gândire şi comportament , decât să încerce lucruri noi, care ar necesita mai multă energie, o ieşire din zona de confort şi un rezultat incert.

Dacă nu suntem dispuşi să provocăm aceste tipare de gândire şi comportament, să le punem sub lupă, să alegem să păstrăm doar ceea ce este benefic pentru noi , vom continua să trăim pe modulul “reciclare”, le vom reutiliza iar şi iar pe cele vechi şi nu vom obţine decât rezultate din ce în ce mai nesatisfăcătoare , pentru că şi calitatea acestor tipare are tendinţa de a se diminua în timp.

 

Şi cum am putea să ne reîmprospătăm setul de tipare mentale?

  1. Învăţând lucruri noi , deschizându-ne către informaţii care să ne provoace vechile credinţe şi (atentie!) repetând acele informaţii, aplicându-le în viaţa de zi cu zi !!
  2. Analizând veridicitatea şi utilitatea credinţelor de care ne ţinem strâns pentru că le-am preluat de la persoane cu autoritate din viaţa noastră sau pentru că le-am cimentat în urma unor experienţe personale mai mult sau mai puţin fericite
  3. Ascultând cu atenţie pe ceilalţi, în loc de a tot vorbi despre ce cunoaştem noi
  4. Deschizându-ne către noi experienţe, în fiecare zi , ieşind din zona de “familiar”, “ obişnuit”, “sigur”
  5. Călătorind în locuri în care nu am mai fost
  6. Modelând ( imitând) modul de a gândi şi a se comporta al unor persoane pe care le considerăm exemple de urmat, modele , idoli
  7. Îndrăznind să visăm la un alt mod de a trăi, vizualizând alte posibilităţi, folosindu-ne imaginaţia
  8. Conectându-ne la Sinele Înalt şi “download-ând “ informaţie direct de la Sursă, prin meditaţie mai ales.

 

De obicei suntem provocaţi să ne schimbăm . Când sufletul nostru simte că nu mai există posibilitatea de expandare şi evoluţie în starea curentă de fapt, atunci provoacă anumite “furtuni”  (gen boală,  divorţ, pierderea cuiva drag, a locului de muncă, a casei , etc),  cât să ne scuture de vechi şi să ne golească , pentru a putea primi “noul”. Un pahar deja plin cu apă statută nu mai acceptă nicio picătură de apă proaspătă. Şi atunci, ne ajută Sufletul nostru să vărsăm paharul, chiar dacă asta presupune un pic (sau o groază) de suferinţă.

Perioada în care trăim ne permite să învăţăm să ne schimbăm “proactiv”, din proprie initiativă, prin conştientizare şi acceptarea responsbilităţii, evitând astfel suferinţa. Rămâne doar să alegem noi dacă vom profita sau nu.

 

“Inerţia mentală înseamnă moarte” – Timothy Thomas Fortune

 

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

 

Sursa imagine titlu:Internet

 

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2015

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/

2 Comments

  1. Iti multumesc!

    Reply
    • cu drag, Ralu! Ma bucur ca e de folos!

      Reply

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.