Majoritatea celor cu care am lucrat vreodată, fie în coaching , fie prin Realinierea Sufletului, s-au plâns, măcar şi numai în treacăt, de puterea extraordinară a minţii de a se încăpăţâna să rămână în vechile tipare, de eforturile uriaşe pe care le-au depus pentru a susţine o schimbare care a întârziat mult până să apară sau nu a mai apărut deloc. Un astfel de rezultat are mereu puterea de a ne demoraliza, de a ne face să ne pierdem încrederea în noi, în proces, în destin, în Dumnezeu …

După sute de cronici deschise şi mii de ore de coaching, pot să spun cu toată convingerea că diferenţa dintre cei care au reuşit să îşi schimbe viaţa în bine şi cei care au rămas la fel, neschimbaţi, este data de nivelul de disciplină mentală pe care l-a dezvoltat fiecare. Observaţi că nu am spus că motivul principal ar fi nivelul de aliniere cu Sinele, deşi, mă ştiţi, sunt “obsedată” de acest subiect şi cred în el cu toată tăria! 🙂

Degeaba facem zeci de cursuri de dezvoltare personală, degeaba citim sute de cărţi de spiritualitate şi “self-help” sau medităm câteva ore pe zi, dacă nu reuşim să ne strunim mintea astfel încât să o transformăm în acel servitor devotat şi să nu o lăsăm să îşi facă de cap ca un stăpân arogant ce crede că le ştie pe toate.

1.Nevoia de viziune

Motivul numărul unu pentru care am observat că mintea e slabă, nu avem voinţă şi nu putem susţine schimbarea, este că nu avem o viziune înaltă pentru viaţa noastră! Dacă operăm la acest nivel mic şi nu ne facem o idee despre cine am dori să devenim, cum ne-ar plăcea să trăim, atunci nu avem suficiente motive să ne entuziasmăm, nu ne trage nimic în sus, trăim de pe o zi pe alta, împovăraţi, dezâmputerniciţi, contractacţi, şi nu în acea stare de expandare ce ar trebui să fie caracteristică fiecărui om.

În Vechiul Testament se spune clar că “fără viziune, popoarele pier”! Un om care nu şi-a luat timp să scotocească în el însuşi pentru a ajunge la esenţa a ceea ce doreşte să devină, nu are setat deloc GPS-ul intern, navighează la întâmplare şi este mereu tentat de alte rute, nu are preocuparea de a optimiza ruta pentru a câştiga timp, fiindcă nu ştie unde vrea să ajungă, viaţa se desfăşoară lent, dureros, cu opriri, ocolişuri, rătăciri, întoarceri…

După cum bine ştiţi, există două tipuri de motivaţie: “băţul şi morcovul”. De cele mai multe ori oamenii acţionează motivaţi de băţ, adică fug de suferinţă, de nemulţumiri, se simt împinşi de la spate de insatisfacţii, de lipsuri şi durere şi atunci e nevoie să facă ceva. Dacă te mişti înainte, e bine şi aşa, problema este că o astfel de motivaţie nu produce efectele scontate şi nici nu funcţionează pe termen lung.

Astfel că de aici vin tot felul de plângeri de genul: “ am făcut tot ce am putut, am repetat mantre, am citit ritualuri, am meditat, am gândit pozitiv… nimic nu funcţionează pentru mine”. Într-o astfel de afirmaţie se simte atâta nemulţumire, dezîmputernicire şi deznădejde, încât e clar că totul a fost făcut din obligaţie, ca să scapi de lucrurile neplăcute, să evadezi din realitatea nemulţumitoare…motivaţia a fost una negativă!

Poate vă amintiţi că repet mereu : Universul nu răspunde la dorinţele noastre sau la vorbele rostite! Răspunde la vibraţia pe care o generăm în eter! Şi ce aţi transmis vibraţional? Neîmplinire, constrângere, obligaţie, nevoie, lipsă, frică. Şi asta primim înapoi.

Pe de altă parte, “morcovul” este viziunea pe care o ai asupra vieţii tale! Cei care au o viziune grandioasă asupra viitorului lor se trezesc cu noaptea’n cap să îşi facă meditaţia, sar din pat cu entuziasm după ce şi-au creat ziua respectivă, simt că sunt pe calea lor către a crea viitorul dorit, freamătă de nerăbdare să mai înveţe ceva, să se mai desăvârşească într-o anumită arie, visează cu ochii deschişi la versiunea lor îmbunătăţită şi de aici vine acea disponibilitate de a citi cu bucurie, chiar de mai multe ori pe zi ritualurile din Realinierea Sufletului, de exemplu, de a lucra cu ei înşişi, de a exersa, citi, medita, mânca sănătos, etc. Nu e o corvoadă, nu e un chin, nu “uită” să o facă pentru ca apoi să dea vina pe entităţile negative care probabil le stau împotrivă şi le sabotează eforturile!!! În faţa unei minţi trezite, conştiente şi disciplinate, însufleţită de o viziune măreaţă,  diavolul însuşi nu are nicio putere!

2.Caută claritatea

Cuvântul cheie aici este “caută”. De obicei oamenii aşteaptă să primească claritatea cadou. De la ghizi, de la Univers… de undeva dinafara lor. Să se trezească dimineaţa şi, ca într-un desen animat, norişorii să se risipească şi soarele să răsara pe un cer azuriu indicându-ţi cu razele sale drumul către misiunea vieţii tale.

După ritualul de 21 de zile, da, categoric simţi că ai mintea mai limpede, gândeşti mai clar, pentru că nu mai eşti condiţionat de toate programele pe care le-ai cărat cu tine şi le-ai practicat zeci de ani, programe care au creat nişte trasee neuronale foarte bătătorite în creierul tău şi pe care acum le-ai destrămat. Dar a afirma “ tot nu am nicio idee despre ce ar trebui să fac, de ce să mă apuc mai departe, ce să schimb…” este o refuzare a responsabilităţii asupra vieţii tale. Nimeni nu îţi va spune ce trebuie să faci mai departe, nici ghizii, nici îngerii, nici Dumnezeu însuşi! Eşti aici ca şi creator puternic, cu liber arbitru, tu alegi. Şi acum nu te mai împiedică nimeni şi nimic din trecutul tău.

S-a descoperit că oamenii de success se uită cu 70% mai mult către viitor, decât cei care rămân mediocri, fiind atenţi doar la problemele pe care le au de gestionat în prezent.

Caută claritatea, caută să te înţelegi: cine vreau să devin? Care sunt calităţile mele? Cum vreau să interacţionez cu ceilalţi oameni? Ce cunoştinţe, abilităţi, comportamente mi-ar fi necesare ca să pot să ajung să întrupez idealul pe care îl visez? În ce mod îmi doresc să servesc umanitatea? Ce mi-ar aduce bucurie? Care e intenţia pentru viaţa mea?

Toţi oamenii caută claritate, marii oameni de succes o fac doar mai des! E o anume disciplină a minţii 🙂

3.Setează-ţi standarde înalte

Se spune că dacă obiectivele tale nu te sperie un pic, nu sunt suficient de curajoase. Învaţă să gândeşti la scară mare. Visează la cea mai înaltă versiune a ta pe care ţi-o poţi imagina acum ( te asigur că ea se va schimba cu timpul, va creşte odată cu tine).

Ce faci, de fapt, este că începi să creezi o nouă linie temporală de potenţialitate. Cu cât îţi dedici mai mult timp şi energie ca să hrăneşti zilnic acestă viziune cu detalii, culori, posibilităţi, cu atât capătă mai multă consistenţă. Astfel sarcina ta va fi să te perfecţionezi din ce în ce mai mult, încât să devii compatibil vibraţional cu realitatea visată.

Dacă cei care te înconjoară nu au ei înşişi aspiraţii înalte, atunci ţi le vor dărâma pe ale tale! Familia ta, prietenii, chiar dacă te iubesc, nu pot vedea viziunea ta, te vor provoca. Şi pentru că noi toţi suntem fiinţe sociale, avem nevoie să aparţinem unui grup, să fim acceptaţi, atunci ne vom coborî standardele.

Acesta este motivul pentru care e bine să ne înconjurăm de oameni puternici, cărora nu le este frică să viseze, care au idealuri la fel de înalte ca ale noastre. Şi dacă nu vă este deloc posibil, atunci există mereu cărţile despre oamenii de succes, youtube-urile cu mesaje motivaţionale şi filme inspiraţionale, scaldă-te zilnic în aceste energii, foloseşte aceste mijloace ca pe nişte cârje pe care să îţi sprijini viziunea ta măreaţă.

Se spune că doar cei care văd invizibilul pot face imposibilul!

Dacă în mintea tu vezi deja realitatea visată ca şi când ea a fost deja împlinită, atunci ai şanse uriaşe de a o trăi în curând şi în plan fizic.

Diferenţa dintre oameni este data de aşteptările pe care le au de la ei înşişi şi de standardele înalte pe care şi le stabilesc. Competiţia noastră nu e niciodată cu ceilalţi, e cu noi înşine, cu cea mai bună versiune a noastră de fapt, cea pe care suntem capabili să o vizualizăm la acest moment.

Oamenii de succes îşi menţin întotdeauna standardele înalte. Standardele te determină să transformi ceea ce “ar trebui/ ar fi indicat” să faci, în ceva ce “trebuie” să faci, punct. Nu-ţi mai găseşti scuze, nu mai amâni, nu faci lucrurile doar când e convenabil pentru tine, când ai chef…  Comunităţile spirituale au  înfierat foarte mult cuvântul “trebuie”, dar când e vorba de disciplină mentală, fermitatea, hotărârea şi voinţa puternică sunt ingredientele de bază. Ceea ce “trebuie” să faci se va regăsi în obişnuinţele tale zilnice, în lucrurile pe care le faci în mod constant până la schimbarea vechilor obiceiuri mentale.

Când ai stabilit că ai lucruri pe care “trebuie” să le faci ca să poţi ajunge la versiunea ta cea mai înaltă, atunci întotdeauna vei găsi tu o cale să reuşeşti acest lucru.

4.Cercetează-ţi motivaţia

Poţi să îţi setezi standarde înalte dar dacă nu ai o motivaţie serioasă pentru care îţi doreşti să atingi acele standarde, nu vei găsi în tine tăria, dedicarea, forţa interioară, necesare pentru a-ţi îndeplini obiectivele, vor rămâne exact ca acele “New Year’s resolutions”- promisiuni sau angajamente făcute la începutul fiecărui an nou.

De multe ori aud: “cred că sunt prea leneş / prea comod / prea slab de nu reuşesc să îmi ating niciodată obiectivele”. Deşi este posibi să existe ceva adevăr în ceea ce spui, ar mai putea fi vorba de o explicaţie: obiectivele tale nu sunt provocatoare pentru tine, nu eşti convins nici tu de ce ar trebui să faci acel lucru, nu te entuziasmează, nu te motivează suficient. Tony Robbins le numeşte “obiective impotente” , în sensul că nu au puterea să te mişte din loc, să îţi aprindă imaginaţia şi dorinţa de a nu precupeţi niciun efort pentru a ajunge la rezultatul dorit.

Mintea se va lăsa mereu îmblânzită, strunită, dacă îi oferi motivaţii serioase.

Am scris şi în alte articole: “Your WHY should make you cry” =  DE CE-ul tău ar trebui să te facă să plângi. Ce înseamnă acest lucru? Nu partea raţională are cel mai puternic cuvânt de spus când vine vorba de motivaţie, ci partea emoţională. Toate lucrurile pe care ni le dorim (materiale, spirituale …) sunt determinate de o nevoie emoţională. Nu vrem o casă, bani sau o maşină nouă pentru achiziţiile în sine, ci pentru cum ne-ar face ele să ne simţim, pentru ce ne-ar ajuta să experimentăm pe plan emotional.

Dacă nu suntem implicaţi emotional, dacă inima noastră nu face parte din ecuaţie, e dificil să menţii o disciplină  şi un focus al minţii pe obiectivele pe care le doreşti. Adu emoţie şi trăire în ţelurile tale şi vizualizează-le cât mai des des.

Când lucrez, în coaching, cu motivaţia din spatele dorinţelor, sugerez completarea a două liste, în paralel. Trasaţi o linie verticală pe mijlocul unei coli A4, în stânga scrieţi neplăcerile asociate cu lipsa schimbării, iar în dreapta plăcerile asociate cu schimbarea, adică ce pierzi sau în ce fel va creşte insatisfacţia ta dacă nu te schimbi, vizavi de ce câştigi sau ce vei experimenta plăcut atunci când te vei schimba. În felul acesta “solidifici” realitatea, o faci mai palpabilă.  Când vei vedea ambele liste în faţa ochilor, motivaţia pentru schimbare va deveni mai puternică, ţelul va fi mai valoros şi va merita cu adevărat efortul.

5.Pregăteste-te pentru călătorie

Echipează-te mental pentru ce urmează.

Nu este uşor să faci o schimbare, este adevărat, dar dacă ne disciplinăm mintea oferindu-i o viziune măreaţă,  ţeluri demne de urmărit şi motivaţii puternice, atunci vom fi pregătiţi şi pentru momentele în care va fi mai greu, sau când vom primi o lovitură neaşteptată, când viaţa te loveşte “din unghiul mort” cum spunea Alan Watts, şi vom continua să facem ceea ce trebuie să facem, mintea nu ne va trăda întorcându-se, din comoditate, la vechile obiceiuri.

Despre metode mai concrete de disciplinare a minţii vom vorbi însă în articolul viitor.

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2018

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro