E in regulă să nu ştii care este următorul pas pe care îl ai de făcut şi totuşi să te simţi bine. E în regulă să nu ştii exact de ce ai ajuns în acestă situaţie, şi totuşi să te simţi bine.

In viaţă ni se poate întâmpla să nu înţelegem spre ce ne îndreptăm, să nu ştim ce decizie să luăm pentru a fi fericiţi în final. Incercăm mai multe variante, testăm mai multe opţiuni dar uneori par să ducă niciunde… Incepem să fim descumpăniţi, să ne pierdem încrederea în noi, să punem sub semnul întrebării ajutorul divin…. Nu mai vedem calea înainte, totul pare învăluit în ceaţă…

Dar este doar mintea noastră cea care are nevoie să ştie clar, dinainte, ce urmează să se întâmple.

Drumul ţi se arată pe măsură ce înaintezi, nu îl vezi din prima în toată splendoarea desfăşurării lui.

Cand îţi urmezi intuiţia sau dai curs unor impulsuri de moment, atunci, de fapt, tu urmezi calea minimei rezistenţe care te va duce acolo unde îţi doreşti dar într-un mod plăcut şi uşor, călătoria va fi lină.

Dacă lăsăm deoparte hotărârea şi nevoia de a şti totul dinainte, vom fi mult mai fericiţi şi mai deschişi către a primi clipă de clipă intuiţii, idei, epifanii atunci când avem nevoie.

Suntem atât de procupaţi să vedem “poza mare” încât ne scapă micile detalii ale “pozei mici”. Zicala aceea “nu vezi pădurea de copaci” poate fi folosită şi în sens invers “nu vezi copacii de pădure”

Uneori ne trec prin faţă indicii atât de clare ce ar putea imediat să ne ghideze spre ce ne dorim, dar noi nu le vedem pentru că suntem atât de preocupaţi să ne urmăm planul nostru de evoluţie sau ideea noastră despre cum ar trebui să arate lucrul la care visăm.

Si aşa pierdem mari oportunităţi.

De exemplu: nu inţelegem că nu e întâmplătoare întâlnirea cu o anume persoană care ne vorbeşte de un proiect al sau care este neutru pentru noi, în primă fază.  Dar daca am accepta propunerea de colaborare in aceasta afacere, în faza a doua, după ce business-ul ar creşte un pic, am putea coti uşor exact spre acel gen de afacere pe care o visăm. Spiritul incerca să ne ducă spre dorinţa noastră intrând însă printr-o altă poartă faţă de cea pe care ne-o imaginam noi.

La fel, cât eşti invitată de un bărbat la o petrecere dar ţie nu îţi prea place de el … aşa că nu accepţi ceea ce îţi aduce momentul prezent, fluxul vieţii, şi preferi să stai acasă şi să visezi în continuare la Prinţul tău- bărbatul ideal ce va avea toate calităţile pe care le-ai pus tu pe listă  🙂  .  Numai că pierzi astfel ocazia  chiar să îl întâlneşti pe cel ce îţi este “suflet pereche” , care ar fi fost prezent la acea petrecere , bărbat care nu face însă în niciun fel parte din cercurile tale de prieteni sau cunoscuţi…. Nu prea ai cum să îl întâlneşti altfel …

In situaţiile astea îmi place să îmi imaginez figura descumpănită şi sfârşită a ghizilor tăi care au alergat în toată lumea să îl găsească pe cel ce s-ar potrivi solicitărilor tale , care au “complotat” cu ghizii “Alesului” şi ca nişte profesionişti în organizare de evenimente, s-au străduit o grămadă să pună la punct toate detaliile astfel încât să vă aducă faţă în faţă, îşi frecau deja mânuţele de nerăbdare şi entuziasm, dar …. te-ai gândit tu, aşa, să treci peste intuiţie, impuls, existenţa în Acum şi….  să nu te duci 🙂

Aşadar, cel mai important lucru de făcut atunci când ne aflăm într-o perioadă a vieţii în care nu înţelgem jocul, nu pricepem ce trebuie să învăţăm din situaţia existentă, nu ştim încotro ne îndreptăm, ce să alegem sau cum se va termina totul, este să rămânem în prezent, să devenim conştienţi de trupul nostru şi de gândurile noastre. A trăi în ACUM presupune să fii total prezent în ceea ce faci. Cu cât eşti mai concentrat pe activitatea din prezent, cu atât vocea aceea din capul tău încetează să trăncănească despre temerile şi îngrijorările sale.

Ce se întâmplă este că faci un pic de loc în fiinţa ta pentru a primi gânduri, intuiţii şi sugestii de la Sinele tău Inalt care nu poate ajunge la tine dacă mintea ta este atât de înnebunită să descâlcească învălmăşeala de gânduri din capul tău. Acestea formează un fel de pâclă în jurul tău care nu e permeabilă deloc, nu permite infitrarea niciunei sugestii mai înalte.  Eşti ca într-un cocon din care nu poţi ieşi singur si nu poate pătrunde nimic la tine.  Nu îţi rămâne decât să speri ca va veni cineva să te salveze de propriile tale gânduri încâlcite. Acest lucru te poziţionează clar într-un rol de victimă iar în acestă postură nu ai deloc putere personală.

Când trăieşti în prezent nu înseamnă că îţi ignori viitorul, nu înseamnă că nu îţi pasă ce se va întâmpla cu tine sau familia ta, nu înseamnă că nu mai poţi planifica ceva pentru săptămânile sau anii ce urmează.  Doar că te focusezi liniştit, calm, încrezător,  pe ceea ce contează cu adevărat, fără a lăsa vocea sâcâietoare din capul tău să te sperie sau îngrijoreze vizavi de ceea ce ar fi posibil să se întâmple dacă …

Unul dintre motivele pentru care eu cred că unii oameni sunt dependenţi de sporturile extreme, fie că e vorba de căţărat pe versanţi verticali, zboruri cu parapanta, etc, este că le dă ocazia să îşi golească total mintea de gânduri ( atenţia totală la ceea ce fac în fiecare secundă poate însemna diferenţa dintre viaţă şi moarte ). Fără gânduri te simţi liber, “curat”, limpede, stăpân pe tine.

Pentru mulţi dintre noi lipsa gândurilor este echivalentă cu lipsa inteligenţei , cu starea de animal nevertebrat, cu lipsa năzuinţei spre evoluţie sau progres, dar nu e deloc aşa! Asta e o interpretare peiorativă şi foarte păguboasă a stării de prezenţă şi o pledoarie inconştientă pentru starea de stress şi agitaţie contemporană care ne face să ne simţim vii, cu multe probleme de rezolvat, aşadar importanţi, valoroşi, “cineva”, merituoşi, vrednici de o viaţă mai bună. Starea de agitaţie zilnică a început să ne valideze valoarea!!!

Si cine are nevoie de asta? Ego-ul nostru. Aşa se simte el important. Ego-ul, Micul Eu are nevoie să ştie totul dinainte pentru că este mânat de anxietatea pe care a cultivat-o în noi, să cunoască, să afle răspunsuri care încă nu ne sunt necesare sau măcar accesibile de la nivelul de conştiinţă în care ne găsim noi.

Când eşti total prezent în experinenţa ta, eşti conştient că respiri, că eşti spirit cu o experienţă umană, apreciezi jocul vieţii, îl abordezi cu detaşare din postura de creator, nu din aceea de victimă. Asta te împuterniceşte, capeţi curaj, încredere în tine, în ghizii tăi şi în zicala “tot răul spre bine”, eşti conştient că nu e nimic întâmplator, că nu e timpul să afli răspunsurile la întrebările tale despre viitor căci mai ai încă ceva de învăţat,  şi te focusezi pe lecţia pe care o poţi desprinde din situaţia curentă.

Universul nu ne refuză niciodată nimic din ceea ce este al nostru!  Si este “al nostru” în momentul în care conştiinţa noastră ne face să vibrăm la acelaşi nivel cu răspunsurile pe care le cerem. Atunci le primim automat. Noi deschidem brusc poarta prin care primim înţelesuri şi epifanii în momentul în care suntem aliniaţi cu obiectul dorinţei noastre.

Dumnezeu nu ne ascunde jucăria preferată la spate, ameninţându-ne cu arătătorul că nu ne-o dă pentru că am fost copii răi, neascultători ! La fel ca orice situaţie dorită, răspunsurile noastre sunt larg expuse pe o policioară de unde le putem vedea şi lua singuri atunci când creştem destul de ‘înalţi’ ca să avem acces la ele. Atât.

Poate fi într-adevăr frustrant şi chiar înspăimântător să nu ştii, pentru că e în firea minţii să vrea să ştie ce se va întâmpla, să macine ea iar şi iar scenariile posibile şi să iasă învingătoare cu soluţia optimă în mâna înălţată victorios spre cer. Mintea intră în panică când nu ştie.

E nevoie să devenim confortabili cu ideea că nu ştim.

Astfel intri în starea de “flow”, de curgere odată cu viaţa, te laşi condus, îndrumat de o conştiinţă superioară ţie în care ai încredere, pentru că vede de sus situaţia în care te afli şi îţi indică exact drumul cel mai scurt pentru a ieşi din desişurile încâlcite ale situaţiei prezente.

“Este ceea ce este”- poţi accepta asta? Poţi permite lucrurilor să fie exact în forma în care sunt acum? Fără judecată, fără acuze, fără plans sau reacţii violente de nemulţumire, fară să te lupţi cu disconfortul pe care evident îl simţi? E primul pas către eliberarea ta.

Cu cât devii mai relaxat în discomfortul pe care îl simţi, cu cât eşti mai calm în starea ta de acceptare şi înţelegere a faptului că în toate e un sens mai înalt decât ne dăm noi seama pe moment, cu atât te deschizi mai mult către răspunurile de care ai nevoie.

Chiar dacă nu înţelegi exact cum funcţionează acest principiu, fii doar recunoscător că se întâmplă şi este de fiecare dată în favoarea noastră.

In newsletter-ul de săptămâna viitoare, cei abonaţi ( abonarea se face de aici şi este gratuită) vor primi câteva idei despre ce înseamnă să fii confortabil cu a nu şti când este vorba despre credinţele limitative şi programele din trecut.

Ca de obicei , te invit să-mi spui părerea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a plăcut?

Cum te-as mai putea ajuta în călătoria ta?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi spui părerea ta în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

sursa imagini – Internet

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2016

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro/