Am primit această întrebare de curând, şi pentru că mulţi alţi clienţi cu care lucrez simt la fel în această perioadă, am hotărât să scriu despre acest subiect dintr-o perspectivă diferită decât cea din articolul “Ce trebuie să-ţi aminteşti atunci când te simţi blocat”.

Întrebarea vine în contextul în care ai lucrat cu tine ceva (zeci de) ani, ai citit o bibliotecă de cărţi de dezvoltare personală, ai fost la cursuri şi seminarii cu cei care au scris istorie în domeniu, şi totuşi, viaţa ta e departe de a fi ce ţi-ai dorit.

Pe scurt, un răspuns posibil la întrebarea “Ce faci când nu mai ştii ce să faci?” ar fi:  “Nu mai faci nimic. Te opreşti”. Mintea nu va fi însă satisfăcuta cu un răspuns atât de laconic, aşa că voi dezvolta.

Ia mâinile de pe cârmă

De cele mai multe ori starea noastră de confuzie, blocaj, încremenire, este data de învălmăşeala gândurilor care nu ne dau pace. Îngrijorarea, incertitudinea, nesiguranţa, ideea că nu ştii ce urmează şi că, ineviabil, vei pierde controlul determină atacuri de panică, insomnii şi somatizări la nivel de trup fizic.

E ca şi când ţi s-ar albi degetele de cât strângi şi încerci să menţii într-o anumită poziţie timona unui vas, în timp de furtună, fiindcă aşa crezi tu că vei reuşi să înfrunţi valurile ce ameninţăsă îţi răstoane ambarcaţiunea.

Vasul e construit însă după anumite principii clare, este făcut să plutească, să-şi menţină echilibrul, să se redreseze după ce a fost lovit de un val … uneori e indicat să dai drumul timonei. Pentru că vei avea surpriza să vezi că parcă vasul este mai suplu şi se descurcă bine în furtună fără controlul tău strict.

“Şi dacă dau drumul, eu cu ce rămân?”, strigă înfricoşată mintea obişnuită să conducă jocul. Ai putea să-i dai ceva de “rumegat”, să se oprească din gândit şi planificat şi făcut strategii pentru viitor …. Ce zici de o rugăciune? Ceva de genul:

“ Echipa mea de ghizi, învăţători şi îngeri, vă rog ghidaţi-mă înapoi către alinierea cu Sinele meu Total, căci cred că m-am îndepărtat. Sunt dispus să renunţ la tot ce nu serveşte binelui meu cel mai înalt, vă rog curăţaţi-mi mintea, trupul şi sufletul de tot ce mă împiedică acum să văd Adevărul, Iubirea şi Lumina. Mulţumesc”.

Rămâi cât mai mult în acea stare de graţie, pierde-te în magicul momentului de rugăciune. Ştiţi care e cel mai mare secret al unei rugăciuni “bune”? Să uiţi de tot ce crezi tu că ai avea nevoie. Nu să te rogi, să FII în rugăciune.

La fel de bine ai putea să te întinzi pe pământ, cu faţa către cer, cu bratele întinse în lateral şi să simţi în tine sentimentul că te-ai predat Creatorului:

“ Iată-mă, Tată, sunt aici. Accept că nu mai am niciun control! Îmi doresc să creez o realitate frumoasă în mine şi împrejurul meu dar recunosc că nu văd poza mare. Condu-mă, ghidează-mă, foloseşte-mă ca instrument spre binele cel mai înalt al tuturor! Facă-se voia ta!” şi lasă gândurile să plece, priveşte cerul doar, urmăreşte norii, simte adierea vântului , căldura soarelui pe faţă… lasă liniştea să “te ocupe”, să te golească, să te limpezească, să te cureţe

Goleşte cupa

Când cei cu care lucrez îmi spun cât de mult îşi  doresc altceva în viaţa lor şi cât sunt de nemulţumiţi cu ce au sau cu starea de fapt a lucrurilor din realitatea lor, primul aspect la care mă gândesc este să descopăr ataşamentele pe care le-au dezvoltat în timp şi care le sabotează evoluţia.

Uneori e vorba chiar de ataşamentul faţă de acestă senzaţie de “vreau dar nu am” (cu variaţiunile : nu pot să am, nu merit să am, nu mi se dă voie să am…)  Cu cât ne-am repetat mai mult acest lucru până acum, cu atât am început să credem că e adevărat. Subconştientul, care învaţă prin repetiţie, a ajuns să ruleze automat aceste gânduri, le-a transformat în programe independente. Nici nu ne mai dăm seama când încep să intre pe rol.

Povestea noastră devine identitatea noastră! Povestea devine scuză, pretext de neîmplinire!

Ca să aducem în  viaţa noastră ceva nou, ceva proaspăt, e nevoie să golim întâi cupa plină ochi de poveste, de trecut. Altfel nu mai avem loc pentru iubire, creativitate, libertate, fericire. Suntem prea plini de răni, suferinţe, dureri, neîmpliniri, de amintiri triste si eşecuri sentimentale. Este nevoie să fim dispuşi întâi să golim cupa.

Deseori e bine să începem cu lucrurile fizice, practice: aruncă lucrurile nefolositoare, oferă altora ce nu mai foloseşti sau hainele care nu îţi mai vin, schimbă vibraţia casei : fă curat, mută piese de mobilier, redecorează, umple-ţi vazele cu flori, foloseşte beţisoare parfumate, uleiuri esenţiale….fii gata să deschizi uşa oportunităţilor ce îţi vor apărea în cale.

La nivel emotional, uită de trecut, nu mai scormoni răni vechi, nu-ţi tot aminti de eşecuri, dezamăgiri, suferinţe, contează doar ceea ce faci de acum încolo, dar nu căuta să ştii dinainte ce urmează să se întâmple.

E înfricoşătoare ideea că trebuie să alegi acum ceva pentru restul vieţii, că de alegerea ta de acum depinde fericirea şi împlinirea ta ulterioară. Asta da presiune uriaşă pe umerii noştri! Normal că ne blocăm, mintea noastră începe să devină neclară, totul e ca în ceaţă şi ni se face frică.

A fi comfortabi cu ideea că nu ştii ce urmează să se întâmple sau unde duc toate încercările tale, e o abilitate care se învaţă, pe care întâi ţi-o propui în mod conştient, apoi o practici constant. Important e să te bucuri de prezent, să nu-l pierzi printre insatisfacţii şi frustrări de moment.

Vă amintiţi cum spunea Lucian Blaga: “eu nu ucid corola de minuni a lumii”? Misterul, magia nu pot avea loc dacă mintea noastră încearcă mereu să înţeleagă, să ştie, să-şi explice, să prevadă. Absolut nimeni nu şi-a dat încă seama exact cum se va desfăşura viaţa sa. Nici marii maeştri, nici clarvăzătorii nu reuşesc să afle totul. Viaţa va avea mereu în desagă lucruri neaşteptate, surprize mai mult sau mai puţin plăcute.

Nu ni s-a dat niciun fel de deadline, un timp anume în care să “ne prindem” despre ce este vorba. Dar în acest lucru constă călătoria vieţii. Si putem alege să o facem fericiţi, încântaţi, cu o curiozitate de copil fascinat de minunăţiile pe care le vede pe cărare.

Asumă-ţi responsabilitatea

Nu aş spune “majoritatea”, dar foarte mulţi dintre “căutătorii” sau “lucrătorii în Lumină” care îmi sunt clienţi sunt blocaţi în job-uri care le displac total sau în care nu se mai regăsesc. Firesc ar fi să spun “schimbaţi serviciul, căutaţi altceva” dar ştiu că asta ar ataca multe credinţe: piaţa locurilor de muncă este foarte slabă acum, nu sunt multe joburi care să fie plătite decent, oraşul e mic, nu există altceva mai bun, industria locală e la pământ , etc, etc.

Atunci am să spun altceva: dacă nu vă desprindeţi uşor dintr-un loc de muncă, înseamnă că mai aveţi ceva de învăţat de acolo! Dacă şeful devine din ce în ce mai afurisit, condiţiile se înrăutăţesc, colegii se poartă şi mai urât cu tine, şi totuşi nu poţi pleca, există un motiv pentru asta. Realitatea externă reflectă întotdeauna interiorul tău. Este imposibil să ai atâta negativitate în jur iar tu să fii pur şi înalt vibrational. Asta dacă nu cumva este în contractul tău să …. faci curat! 😉

Ştiţi povestea doctorului Ihaleakala Hew Len? Este cel care a folosit străvechea artă hawaiană Ho’ponopono (“terapia iertării”, cum mai este numită), pentru a vindeca pacienţii ce săvârşiseră diverse crime iar acum erau internaţi intr-o secţie de psihiatrie a Spitalului de Stat din Hawaii. Cum a făcut-o? S-a vindecat pe sine! Acceptase să lucreze acolo, deşi mulţi medici şi psihiatri îşi dăduseră demisia oripilaţi sau speriaţi de moarte de comportamentul violent al celor spitalizaţi. Se pare că dr. Len nu a văzut niciodată vreun pacient. Doar dosarele cu fişele lor medicale. Din cabinetul său, cu fişa în faţă, avea intenţia clară de a vindeca în el însuşi acea parte care contribuise la crearea realităţii înconjurătoare ce cuprindea şi pe acel pacient. Lucrând doar pe sine, doctorul a obţinut rezultate uluitoare cu cei internaţi, a căror condiţie se îmbunătăţea vizibil, până la externare.

Principiul de la care se pleacă este cel al “responsabilităţii totale pentru viaţa ta”. Asta înseamnă că tot, adică chiar absolut tot ce este în viaţa ta este responsabilitatea ta. Intreaga lume este creaţia noastră. E normal şi logic să acceptăm că suntem responsabili de ce facem, spunem, gândim noi înşine, dar suntem responsabili şi de ce fac sau spun sau gândesc ceilalţi ??? La un nivel de înţelegere mai înalt, da.

Lumea e un ecran de proiecţie dar proiectorul e în fiecare dintre noi. Dacă vrei să schimbi filmul, nu ai treabă cu ecranul. Când doreşti să îmbunătăţeşti oricare aspect al vieţii tale, e nevoie să mergi mai întâi în interiorul tău. Nu există “afară”. Problemele pe care tu le vezi în viaţa ta sunt proiecţii ale conflictelor tale interne! E nevoie să fii dispus să renunţi la “poveste”, la drama, la telenovelă şi să vezi lucrurile aşa cum sunt ele, în neutralitatea lor.

Aşadar, ceea ce este în realitatea ta imediată, ceea ce se prezintă în faţa ta, este responsabilitatea ta personală.

La acest aspect mă refeream când am spus că poate sunteţi “plantaţi strategic” în acel loc de muncă, tocmai pentru a ajuta cu gândurile voastre curate, cu vibraţia voastră înaltă, cu lumina pe care o degajaţi, la elevarea nivelului de conştiinţă a acelui colectiv.

In concluzie, nu trebuie nici în acest caz să faci ceva. E doar nevoie să îţi schimbi paradigma, să schimbi unghiul din care priveşti situaţia, să te înalţi la un nivel de vibraţie superior contextului în care te zbăteai până acum şi să îi înţelegi rostul, menirea, pornind de la premisa că nimic nu este întâmplător.

Nu vă lăsaţi paralizaţi de ideea “nu ştiu ce să fac” şi nici speriaţi de sugestia “nu mai fă nimic” , la urma urmei alegerea de a nu face nimic este în sine o acţiune. Încercaţi şi această abordare. Se spune că la finalul vieţii nu regretăm niciodată ce am făcut ci doar ceea ce nu am făcut…

Am să închei spunându-vă că pe TED Talks există chiar şi un playlist cu zece discursuri de ascultat când nu mai ştii ce să faci cu viaţa ta. 🙂  Le găsiţi aici.  Sper sa fie de folos.

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?

Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta? Ai un subiect anume care te-ar interesa?

Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.

sursa imagine titlu – internet

Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.

© Copyright Cristina Tomescu 2017

Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro.