by Cristina | Sep 6, 2018
“Suntem modelaţi de gândurile noastre, devenim ceea ce gândim. Când mintea e pură, bucuria o urmează ca o umbra care nu dispare niciodată” Buddha
Aş adăuga aici că este vorba mai ales de gândurile pe care continuăm să le vizităm iarăşi şi iarăşi, gândurile pe care ne-am obişnuit să le gândim. Se spune că avem peste 60 000 de gânduri pe zi, dintre care 90% sunt gânduri pe care le-am avut şi zilele trecute.
Este mult mai uşor să credem că suntem victime ale gândurilor şi credinţelor noastre negative, decât să ne înhămâm la munca uriaşă de schimbare şi transformare a acestora. Doar că ne dezicem de responsabilitatea asupra vieţii noastre dacă tot dăm vina pe câte ceva din exteriorul nostru sau pe educaţia primită, pe moştenirea genetică, pe nenoroc, soartă sau karmă.
Dacă ţi-ai formulat viziunea, ai o idee clară despre destinaţia finală, ţi-ai setat standardele şi ţi-ai găsit motivaţia profundă pentru care îţi doreşti schimbarea (despre toate acestea am discutat în prima parte a acestei teme), atunci eşti pregătit pentru a trece la treabă. Cu ce începi?
Pasul #1 – Hotărăşte!
Poţi să ai o viziune uluitoare, o claritate de cristal, un standard înalt şi o motivaţie beton, dar dacă nu faci nimic în direcţia visată, totul va rămâne …un vis.
Cum le spun mereu celor cu care lucrez, odată şi odată tot trebuie să rupi mâţa în două şi să hotărăşti ferm că vrei să devii cea mai bună versiune a ta, că nu mai suporţi mediocritatea, neputinţa şi insuficienţa. Doar că pentru asta e nevoie să ieşi din băltuţa caldă în care te scalzi şi să sari afară, unde e posibil să fie mai frig initial şi să cam tremuri, să simţi un oareşce discomfort. Ca să nu mai spun că mediul diferă, şi atunci există şi un factor de stress suplimentar – necunoscutul, noul, lipsa de experienţă sau de repere…
Hotărăşte clar: “de luni 🙂 încep cu hotărâre şi consecvenţă să îmi disciplinez mintea! De ce nu am zis “de azi”, “din acest moment”…? Pentru că ai nevoie de timp pentru pasul 2 😉
Pasul #2 – Pregăteşte terenul
Nu poţi câştiga pariul vieţii dacă nu câştigi întâi “lupta” cu mintea ta! De ce am pus ghilimele? Pentru că a te lupta cu ceva nu este deloc o soluţie sustenabilă şi care să producă rezultate, mai mult întăreşte starea de fapt, pentru că opune rezistenţă. Vibraţional, infuzezi problema cu mai multă energie, pentru că acolo te focusezi.
Ce-ar fi să începi să negociezi cu mintea ta? Să o antrenezi ca pe un muşchi, aşa cum ar face-o un sportiv de performanţă. Dacă mintea este cucerită de viziunea, claritatea, standerdele şi motivaţia ta, atunci îţi va fi un co-pilot de excepţie, priceput şi indispensabil pentru a naviga fluviul vieţii.
Să pregateşti terenul presupune să te informezi despre cum funcţionează mintea, sa asculţi interviuri cu oameni care au reuşit deja, să îţi alegi un model care te inspiră şi să studiezi exact ce a făcut el de a reuşit (în NLP se spune că “modelezi” persoana respectivă, o foloseşti ca model de viaţă, îi analizezi strategia, acţiunile, gândirea, atitudinea, emoţiile).
Să te pregăteşti presupune şi să estimezi cât timp ţi-ar fi necesar pentru o astfel de muncă, care ar fi etapele, ce rezultate aştepţi după o lună, după şase, după un an, care sunt intenţiile tale.
Apoi, încearcă să prevezi la ce capitol e posibil să ai mai multe probleme, care ţi-ar fi slăbiciunile, cum hotărăşti (încă de acum!) că vei reacţiona dacă aşteptările tale vor fi înşelate, dacă ritmul va fi cumva mai lent decât ai prevăzut, dacă vei cădea iar în vechile obişnuinţe.
Cum te vei recompensa dacă reuşeşti? Ce “sancţiuni” îţi vei auto-aplica dacă nu vei reuşi să respecţi ce ţi-ai propus? De exemplu, dacă proiectul tău este să începi să mănânci sănătos sau poate vrei să slăbeşti chiar, ce se va întâmpla dacă vreodată pierzi controlul şi te bagi cu lingura în cutia de îngheţată? “Păi atunci, fac, în plus faţă de regimul alimentar şi de fitness, încă o oră pe zi de alergare, timp de o săptămână!” Dacă astea sunt regulile pe care le stabileşti de la început şi le ai scrise si lipite undeva pe frigider sau pe uşa de la bucătărie, oglinda de la baie, etc , atunci, te asigur că te vei gândi de două ori înainte de a te îndrepta către îngheţată, cu lingura în mână …
Atenţie la aşteptări atunci când e vorba de minte! Unii îşi închipuie că dacă începi să lucrezi cu mintea, totul se va desfăşura într-un mod ideal şi în fiecare zi vei mai adăuga puţină forţă şi disciplină minţii tale, dar nu este aşa. Ca şi în viaţă, totul e un dans: doi paşi înainte, unul înapoi, uneori sunt cinci paşi înainte şi unul înapoi, şi te crezi deja gata să dai lecţii altora, după care se schimbă dansul şi poţi face cinci paşi înainte şi patru înapoi, şi atunci cazi în disperare dacă nu ştii că se poate întâmpla şi aşa ceva dar că nu e un capăt de lume, te poţi redresa pe parcurs….
Deci nu e vorba de o astfel de creştere:

Ci de o astfel de evoluţie:

Aici se pierd 99% dintre cei care îşi propun o schimbare. Nu sunt alergători de cursă lungă, doar sprinteri! Pornesc în forţă, după câteva zile îşi pierd entuziasmul şi se întorc în zona de confort.
Daţi-vă timp! Un timp realist! Dacă aţi trăit 40 de ani alandala, fără intenţii, strategii, alegeri conştiente, acţiuni deliberate, împovăraţi de credinţe limitative, obiceiuri proaste şi voinţă slabă, nu vă aşteptaţi că doar într-o lună- două, după ce aţi citit o carte despre disciplinarea minţii sau aţi fost la un curs, gata, veţi reuşi să vă schimbaţi total viaţa! Viaţa este despre creştere constantă, evoluţie permanenta
Pasul #3 Conştientizare şi concentrare
Imaginaţi-vă că sunteţi în camera voastră, noaptea. Intuneric total dar aveţi o lanternă cu un fascicol luminos puternic. Luminaţi când un tablou, televizorul, canapeaua, masa, covorul… pe rând. Când fascicolul luminous cade pe un anumit obiect, restul camerei este în întuneric. Voi deveniţi conştienţi de existenţa acelui lucru, atenţia voastră este asupra lui, dar în tot acest timp nu vă gândiţi la restul camerei întunecate.
În ziua de astăzi există milioane de lucruri care încearcă să ne determine să plasăm fascicolul luminos al conştientizării şi atenţiei noastre asupra lor. Este o competiţie acerbă între postere, vitrine, billboard-uri luminoase, reclame, facebook adds, ştiri, anunţuri radio, coperte lucioase de reviste..…fiecare dintre ele luptând pentru o fărâmă din atenţia noastră. Dacă ne câştigă atenţia, finalizează vânzarea.
La fel, există şi o lume interioară a minţii noastre, cu zone de amintiri, vise, dorinţe, planuri, dezamăgiri, regrete, tristeţi şi bucurii, iubiri, neplăceri şi frici…. Conştientizarea noastră plasează fascicolul atenţiei pe una dintre zone, apoi se deplasează pe o alta, şi poate continua aşa la nesfârşit dacă nu intervenim ferm şi stabilim ce zone avem de vizitat şi cu ce scop.
Nu poţi să te consideri stăpânul vieţii tale dacă permiţi oamenilor, evenimentelor, emoţiilor să îţi controleze atenţia şi să te distragă de la ce ţi-ai propus tu să faci.
Orice disciplinare a minţii e nevoie să înceapă cu exerciţii pentru a-ţi menţine atenţia asupra unui lucru pentru o perioadă extinsă de timp. Cum faci asta?
- Concentrează-te asupra unui punct fix pe un perete, cateva minute, de câteva ori pe zi
- Observă (cu adevărat!) un anumit obiect, de exemplu un pix, cana de cafea de pe masă, cnştientizează forma, culorile, defectele, textura, tot, şi cât mai mult timp
- Când vorbeşti cu un coleg sau cu cineva din familie, imaginează-ţi că fixezi fascicolul luminos al atenţiei tale pe fruntea lor. Dacă începi să te gândeşti la altceva, conştientizează şi adu înapoi fascicolul, nu lăsa mintea să îşi piardă concentrarea
- Fă câte un singur lucru pe rând, evită să faci mai multe lucruri deodată. Puterea atenţiei tale determină forţa şi viteza de manifestare a realităţii tale
Pasul #4 Formează-ţi obişnuinţe
Disciplinarea minţii presupune, exact cum se defineşte şi în DEX, o “obișnuire cu spiritul de disciplină”. Orice obişnuinţă se crează în timp, cu efort, perseverenţă, insistenţă, voinţă, răbdare şi o capacitate mare de a.ne reveni după eşecuri (“rezilienţă”, cum a început să circule şi la noi , din engl. “resilience”).
Un minim de 21 de zile este necesar pentru ca o nouă obişnuinţă să se instaleze, spun oamenii de ştiinţă, dar, mai nou, studiile arată că e nevoie de minm 66 de zile sau chiar de 90.
Oamenii sunt foarte împăcaţi cu ideea că e nevoie să lucrezi măcar trei luni, de minim trei ori pe săptămână, anumite grupe de muşchi ca să poţi să “sculptezi” o anumită parte a corpului, dar au aşteptări total diferite de la mintea lor. Disciplina mentală este tot o antrenare a unor “muşchi” – ai atenţiei, voinţei, perseverenţei, până când ajungi să-ţi “modelezi” acea parte a vieţii de care acum nu eşti mulţumit.
Obişnuinta minţii este identică cu obişnuinţele comportamentale. De exemlu: dacă ne-am obişnuit să ne spălăm pe dinţi în fiecare dimineaţă, atunci o facem automat, fără să mai gândim, iar când se întâmplă să nu o facem, simţim imediat un discomfort, nu ne este bine, “trebuie” să mergem să ne spălăm! Dar v-aţi gândit vreodată cât timp v-a luat să vă creaţi acestă obişnuinţă? Cei care au copii ştiu cam cât au muncit pentru a înrădăcina această deprindere în cei mici.
Aşadar, principiul de bază este acesta:
La început noi ne creăm obişnuinţele, pentru ca mai apoi obişnuinţele să ne creeze pe noi!
Persoanele puternice, de succes, campionii, magnaţii, multi-milionarii, se diferenţiază de ceilalţi prin faptul că şi-au dedicat mult timp şi efort pentru a-şi disciplina mintea şi viaţa, pentru a crea nişte obişnuinţe puternice, nişte ritualuri zilnice, care i-au ajutat să obţină performanţe. Majoritatea au un ritual foarte bine stabilit pentru dimineaţă, şi pe care îl respectă cu sfinţenie în fiecare zi:
- Se trezesc foarte dimineaţă, în jurul orei 5:00
- Înainte de a coborî din pat îşi crează ziua = vizualizează fiecare etapă importantă din acea zi şi stabilesc intenţii clare pentru rezultatele pe care doresc să le obţină
- Încearcă să îşi amintească visele – e un exerciţiu foarte puternic şi nu doar pentru minte
- Transpiră! adică exersează pentru a elibera BDNF (Brain Derived NeuroTrophic Factor – Factor neurotrofic cerebral) care repară celulele nervoase după stress, cresc metabolismul, ajută la energizare
- Notează în jurnal : pentru a se reconecta cu obiectivele, detecta valorile, practica recunoştinţa, pune ordine în idei şi claritate în intenţii
- Beau sucuri naturale sau smoothy cu frunze verzi şi fruncte de pădure pentru hrănirea celulelor nervoase şi curăţarea organismului
- Citesc câteva pagini pentru a aduce un plus valoare minţii lor
- Planifcă ce au de făcut , pentru că ceea ce este planificat se va realiza.
Ce este foarte pregnant în acest ritual al dimineţii este folosirea deliberată a puterii vizualizării! Toţi oamenii de succes cunosc această forţă uriaşă.
Norman Vincent Peale spunea: “ Formulează-ţi şi ştampilează-ţi în minte o imagine cu tine reuşind, având succesul dorit. Păstrează cu toată puterea voinţei tale acestă imagine în mintea ta. Nu-i permite niciodată să se “decoloreze” sau să se şteargă . Mintea ta va căuta metode să îmbunătăţească acestă imagine… nu pune obstacole în calea imaginaţiei tale!”
Pentru a-ţi disciplina mintea, pune-ţi atenţia pe ceea ce îţi doreşti să vezi în lumea ta. Angajează-te deplin pentru a o transforma în realitate.
Al doilea aspect important ce se desprinde din obiceiurile oamenilor de succes este perseverenţa, sârguinţa, constanţa, tenacitatea cu care repetă aceste obişnuinţe de comportament zilnic!
Robin Sharma spune că “ nu ce faci tu o data-de două ori pe an, îţi va aduce o viaţă legendară, ci ceea ce faci zi de zi ! Perseverenţa este mama măiestriei!”
Foarte mulţi dintre cei cu care lucrez în Realinierea Sufletului au ca teme principale de viaţă tenacitatea, perseverenţa, stăruinţa, pentru că au venit aici tocmai ca să înveţe control minţii , disciplina sinelui egotic.
Tendinţa generală este însă de a repeta mereu, aproape obsesiv: “ nu ştiu cum să îmi stăpânesc mintea asta, nu reuşesc să o disciplinez”. Ideea este că, după cum se spune în popor: “cu o floare nu se face primavara”. Doar dacă faci un exerciţiu acolo sau încerci câteva zile să îţi observi gândurile, nu este suficient!
Nu există niciun secret, nu există niciun exerciţiu miraculous sau o tehnică avangardistă care să ne “dreseze” mintea în câteva minute! Totul ţine de cât de mult repetăm un comportament, până când ajunge obişnuinţă pentru noi, un automatism.
Se spune că dacă nu vrei să sângerezi în bătălii, atunci e bine să transpiri mult la antrenamente! Antreneaza-ti mintea, ca sa nu suferi in viata!
“Practica inteligentă a autocontrolului conduce rapid la cunoaşterea fortelor mentale interioare, iar mai târziu la dobândirea puterii de focalizare şi direcţionare corectă a acestora….. Există oameni care se cramponează în permanenţă de acele condiţii mentale care reprezintă însăşi negarea puterii. Complacerea continua în capcana îndoielii, în nisipul mişcător al fricii şi furtuna anxietăţii echivalează cu statutul şi cu o viaţă de sclav. Rămân sclavii circumstanţelor exterioare, sclavii propriilor gânduri negative. Experienţele amare prin care trec reprezintă pentru ei cei mai buni profesori, iar mai devreme sau mai târziu ei învaţă să treacă de la slăbiciune, la putere.” James Allen
Pasul #4 Practică, practică, practică
Disciplina este podul dintre ţeluri şi realizarea lor.
Un pod nu se construieşte peste noapte. E nevoie să munceşti zilnic pentru realizarea lui. Şi ca să poţi face această muncă, ai nevoie să te susţină acele aspecte despre care am vorbit în prima parte a articolului: viziunea, claritatea, standardele si motivaţia. Altfel cedezi. Asta se întâmplă cu majoritatea oamenilor, nu au ceea ce trebuie ca să îi tragă în sus, şi atunci se prăvălesc sub greutatea primelor încercări sau provocări ale vieţii, care inevitabil, fără nicio urmă de îndoială, vor veni peste noi!
Motivaţia este şi ea ceva la care lucrezi zilnic, nu îţi scrii obiectivele pe un afiş şi gata. Zilnic e nevoie să te identifici cu emoţia ţelului tău realizat. Unii nu înţeleg “ce-i prostia asta”, alţii nu cred că aşa ceva ar putea funcţiona, alţii spun că nu e pentru ei, unii sunt prea slabi , alţii prea “ocupaţi” ( în a-şi crea scuze pentru eşec)… de asta succesul nu este pentru toată lumea şi sunt aşa de puţini oameni care reuşesc cu adevărat să îşi creeze viaţa pe care şi-o doresc.
Apropo de motivaţie, Zig Ziglar observa: “ Oamenii spun adesea că motivaţia nu durează prea mult. Ei bine… nici duşul nu te ţine curat pentru totdeauna, de asta se recomandă zilnic”
Meditaţia zilnică (vă gândeaţi că am să ajung şi aici, nu?) în care vă antrenaţi mintea să se relaxeze, să se calmeze, este o practică ce poate să disciplineze mintea mai repede decât oricare altă tehnică. Nu mi-am propus să scriu despre avantajele meditaţiei, doar vreau să menţionez că majoritatea celor care au reuşit să îşi focalizeze forţa minţii şi să o direcţioneze către realizarea ţelurilor dorite, recunosc că reuşita lor a fost posibilă şi datorită respectării obişnuinţei de a medita în fiecare zi.
“Dacă doreşti să îţi controlezi destinul şi să îţi implineşti obiectivele, trebuie să înveţi să îţi controlezi şi să te ridici deasupra vibraţiilor mentale perturbatoare. În acest scop, trebuie să practici zilnic relaxarea minţii, “pătrunderea în tăcere”. Această metodă constă în înlocuirea gândurilor negative cu gânduri de pace şi a celor de slăbiciune cu gânduri de putere…Secretul constă în focalizarea forţelor mentale risipite, într-un singur canal central.” James Allen
Controlul gândurilor, al impulsivităţii, al reacţiei automate de răspuns, toate pot fi realizate cu puţină voinţă şi multă practică, practică, practică….
Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?
Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2018
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro
by Cristina | Aug 28, 2018
Majoritatea celor cu care am lucrat vreodată, fie în coaching , fie prin Realinierea Sufletului, s-au plâns, măcar şi numai în treacăt, de puterea extraordinară a minţii de a se încăpăţâna să rămână în vechile tipare, de eforturile uriaşe pe care le-au depus pentru a susţine o schimbare care a întârziat mult până să apară sau nu a mai apărut deloc. Un astfel de rezultat are mereu puterea de a ne demoraliza, de a ne face să ne pierdem încrederea în noi, în proces, în destin, în Dumnezeu …
După sute de cronici deschise şi mii de ore de coaching, pot să spun cu toată convingerea că diferenţa dintre cei care au reuşit să îşi schimbe viaţa în bine şi cei care au rămas la fel, neschimbaţi, este data de nivelul de disciplină mentală pe care l-a dezvoltat fiecare. Observaţi că nu am spus că motivul principal ar fi nivelul de aliniere cu Sinele, deşi, mă ştiţi, sunt “obsedată” de acest subiect şi cred în el cu toată tăria! 🙂
Degeaba facem zeci de cursuri de dezvoltare personală, degeaba citim sute de cărţi de spiritualitate şi “self-help” sau medităm câteva ore pe zi, dacă nu reuşim să ne strunim mintea astfel încât să o transformăm în acel servitor devotat şi să nu o lăsăm să îşi facă de cap ca un stăpân arogant ce crede că le ştie pe toate.
1.Nevoia de viziune
Motivul numărul unu pentru care am observat că mintea e slabă, nu avem voinţă şi nu putem susţine schimbarea, este că nu avem o viziune înaltă pentru viaţa noastră! Dacă operăm la acest nivel mic şi nu ne facem o idee despre cine am dori să devenim, cum ne-ar plăcea să trăim, atunci nu avem suficiente motive să ne entuziasmăm, nu ne trage nimic în sus, trăim de pe o zi pe alta, împovăraţi, dezâmputerniciţi, contractacţi, şi nu în acea stare de expandare ce ar trebui să fie caracteristică fiecărui om.
În Vechiul Testament se spune clar că “fără viziune, popoarele pier”! Un om care nu şi-a luat timp să scotocească în el însuşi pentru a ajunge la esenţa a ceea ce doreşte să devină, nu are setat deloc GPS-ul intern, navighează la întâmplare şi este mereu tentat de alte rute, nu are preocuparea de a optimiza ruta pentru a câştiga timp, fiindcă nu ştie unde vrea să ajungă, viaţa se desfăşoară lent, dureros, cu opriri, ocolişuri, rătăciri, întoarceri…
După cum bine ştiţi, există două tipuri de motivaţie: “băţul şi morcovul”. De cele mai multe ori oamenii acţionează motivaţi de băţ, adică fug de suferinţă, de nemulţumiri, se simt împinşi de la spate de insatisfacţii, de lipsuri şi durere şi atunci e nevoie să facă ceva. Dacă te mişti înainte, e bine şi aşa, problema este că o astfel de motivaţie nu produce efectele scontate şi nici nu funcţionează pe termen lung.
Astfel că de aici vin tot felul de plângeri de genul: “ am făcut tot ce am putut, am repetat mantre, am citit ritualuri, am meditat, am gândit pozitiv… nimic nu funcţionează pentru mine”. Într-o astfel de afirmaţie se simte atâta nemulţumire, dezîmputernicire şi deznădejde, încât e clar că totul a fost făcut din obligaţie, ca să scapi de lucrurile neplăcute, să evadezi din realitatea nemulţumitoare…motivaţia a fost una negativă!
Poate vă amintiţi că repet mereu : Universul nu răspunde la dorinţele noastre sau la vorbele rostite! Răspunde la vibraţia pe care o generăm în eter! Şi ce aţi transmis vibraţional? Neîmplinire, constrângere, obligaţie, nevoie, lipsă, frică. Şi asta primim înapoi.
Pe de altă parte, “morcovul” este viziunea pe care o ai asupra vieţii tale! Cei care au o viziune grandioasă asupra viitorului lor se trezesc cu noaptea’n cap să îşi facă meditaţia, sar din pat cu entuziasm după ce şi-au creat ziua respectivă, simt că sunt pe calea lor către a crea viitorul dorit, freamătă de nerăbdare să mai înveţe ceva, să se mai desăvârşească într-o anumită arie, visează cu ochii deschişi la versiunea lor îmbunătăţită şi de aici vine acea disponibilitate de a citi cu bucurie, chiar de mai multe ori pe zi ritualurile din Realinierea Sufletului, de exemplu, de a lucra cu ei înşişi, de a exersa, citi, medita, mânca sănătos, etc. Nu e o corvoadă, nu e un chin, nu “uită” să o facă pentru ca apoi să dea vina pe entităţile negative care probabil le stau împotrivă şi le sabotează eforturile!!! În faţa unei minţi trezite, conştiente şi disciplinate, însufleţită de o viziune măreaţă, diavolul însuşi nu are nicio putere!
2.Caută claritatea
Cuvântul cheie aici este “caută”. De obicei oamenii aşteaptă să primească claritatea cadou. De la ghizi, de la Univers… de undeva dinafara lor. Să se trezească dimineaţa şi, ca într-un desen animat, norişorii să se risipească şi soarele să răsara pe un cer azuriu indicându-ţi cu razele sale drumul către misiunea vieţii tale.
După ritualul de 21 de zile, da, categoric simţi că ai mintea mai limpede, gândeşti mai clar, pentru că nu mai eşti condiţionat de toate programele pe care le-ai cărat cu tine şi le-ai practicat zeci de ani, programe care au creat nişte trasee neuronale foarte bătătorite în creierul tău şi pe care acum le-ai destrămat. Dar a afirma “ tot nu am nicio idee despre ce ar trebui să fac, de ce să mă apuc mai departe, ce să schimb…” este o refuzare a responsabilităţii asupra vieţii tale. Nimeni nu îţi va spune ce trebuie să faci mai departe, nici ghizii, nici îngerii, nici Dumnezeu însuşi! Eşti aici ca şi creator puternic, cu liber arbitru, tu alegi. Şi acum nu te mai împiedică nimeni şi nimic din trecutul tău.
S-a descoperit că oamenii de success se uită cu 70% mai mult către viitor, decât cei care rămân mediocri, fiind atenţi doar la problemele pe care le au de gestionat în prezent.
Caută claritatea, caută să te înţelegi: cine vreau să devin? Care sunt calităţile mele? Cum vreau să interacţionez cu ceilalţi oameni? Ce cunoştinţe, abilităţi, comportamente mi-ar fi necesare ca să pot să ajung să întrupez idealul pe care îl visez? În ce mod îmi doresc să servesc umanitatea? Ce mi-ar aduce bucurie? Care e intenţia pentru viaţa mea?
Toţi oamenii caută claritate, marii oameni de succes o fac doar mai des! E o anume disciplină a minţii 🙂
3.Setează-ţi standarde înalte
Se spune că dacă obiectivele tale nu te sperie un pic, nu sunt suficient de curajoase. Învaţă să gândeşti la scară mare. Visează la cea mai înaltă versiune a ta pe care ţi-o poţi imagina acum ( te asigur că ea se va schimba cu timpul, va creşte odată cu tine).
Ce faci, de fapt, este că începi să creezi o nouă linie temporală de potenţialitate. Cu cât îţi dedici mai mult timp şi energie ca să hrăneşti zilnic acestă viziune cu detalii, culori, posibilităţi, cu atât capătă mai multă consistenţă. Astfel sarcina ta va fi să te perfecţionezi din ce în ce mai mult, încât să devii compatibil vibraţional cu realitatea visată.
Dacă cei care te înconjoară nu au ei înşişi aspiraţii înalte, atunci ţi le vor dărâma pe ale tale! Familia ta, prietenii, chiar dacă te iubesc, nu pot vedea viziunea ta, te vor provoca. Şi pentru că noi toţi suntem fiinţe sociale, avem nevoie să aparţinem unui grup, să fim acceptaţi, atunci ne vom coborî standardele.
Acesta este motivul pentru care e bine să ne înconjurăm de oameni puternici, cărora nu le este frică să viseze, care au idealuri la fel de înalte ca ale noastre. Şi dacă nu vă este deloc posibil, atunci există mereu cărţile despre oamenii de succes, youtube-urile cu mesaje motivaţionale şi filme inspiraţionale, scaldă-te zilnic în aceste energii, foloseşte aceste mijloace ca pe nişte cârje pe care să îţi sprijini viziunea ta măreaţă.
Se spune că doar cei care văd invizibilul pot face imposibilul!
Dacă în mintea tu vezi deja realitatea visată ca şi când ea a fost deja împlinită, atunci ai şanse uriaşe de a o trăi în curând şi în plan fizic.
Diferenţa dintre oameni este data de aşteptările pe care le au de la ei înşişi şi de standardele înalte pe care şi le stabilesc. Competiţia noastră nu e niciodată cu ceilalţi, e cu noi înşine, cu cea mai bună versiune a noastră de fapt, cea pe care suntem capabili să o vizualizăm la acest moment.
Oamenii de succes îşi menţin întotdeauna standardele înalte. Standardele te determină să transformi ceea ce “ar trebui/ ar fi indicat” să faci, în ceva ce “trebuie” să faci, punct. Nu-ţi mai găseşti scuze, nu mai amâni, nu faci lucrurile doar când e convenabil pentru tine, când ai chef… Comunităţile spirituale au înfierat foarte mult cuvântul “trebuie”, dar când e vorba de disciplină mentală, fermitatea, hotărârea şi voinţa puternică sunt ingredientele de bază. Ceea ce “trebuie” să faci se va regăsi în obişnuinţele tale zilnice, în lucrurile pe care le faci în mod constant până la schimbarea vechilor obiceiuri mentale.
Când ai stabilit că ai lucruri pe care “trebuie” să le faci ca să poţi ajunge la versiunea ta cea mai înaltă, atunci întotdeauna vei găsi tu o cale să reuşeşti acest lucru.
4.Cercetează-ţi motivaţia
Poţi să îţi setezi standarde înalte dar dacă nu ai o motivaţie serioasă pentru care îţi doreşti să atingi acele standarde, nu vei găsi în tine tăria, dedicarea, forţa interioară, necesare pentru a-ţi îndeplini obiectivele, vor rămâne exact ca acele “New Year’s resolutions”- promisiuni sau angajamente făcute la începutul fiecărui an nou.
De multe ori aud: “cred că sunt prea leneş / prea comod / prea slab de nu reuşesc să îmi ating niciodată obiectivele”. Deşi este posibi să existe ceva adevăr în ceea ce spui, ar mai putea fi vorba de o explicaţie: obiectivele tale nu sunt provocatoare pentru tine, nu eşti convins nici tu de ce ar trebui să faci acel lucru, nu te entuziasmează, nu te motivează suficient. Tony Robbins le numeşte “obiective impotente” , în sensul că nu au puterea să te mişte din loc, să îţi aprindă imaginaţia şi dorinţa de a nu precupeţi niciun efort pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Mintea se va lăsa mereu îmblânzită, strunită, dacă îi oferi motivaţii serioase.
Am scris şi în alte articole: “Your WHY should make you cry” = DE CE-ul tău ar trebui să te facă să plângi. Ce înseamnă acest lucru? Nu partea raţională are cel mai puternic cuvânt de spus când vine vorba de motivaţie, ci partea emoţională. Toate lucrurile pe care ni le dorim (materiale, spirituale …) sunt determinate de o nevoie emoţională. Nu vrem o casă, bani sau o maşină nouă pentru achiziţiile în sine, ci pentru cum ne-ar face ele să ne simţim, pentru ce ne-ar ajuta să experimentăm pe plan emotional.
Dacă nu suntem implicaţi emotional, dacă inima noastră nu face parte din ecuaţie, e dificil să menţii o disciplină şi un focus al minţii pe obiectivele pe care le doreşti. Adu emoţie şi trăire în ţelurile tale şi vizualizează-le cât mai des des.
Când lucrez, în coaching, cu motivaţia din spatele dorinţelor, sugerez completarea a două liste, în paralel. Trasaţi o linie verticală pe mijlocul unei coli A4, în stânga scrieţi neplăcerile asociate cu lipsa schimbării, iar în dreapta plăcerile asociate cu schimbarea, adică ce pierzi sau în ce fel va creşte insatisfacţia ta dacă nu te schimbi, vizavi de ce câştigi sau ce vei experimenta plăcut atunci când te vei schimba. În felul acesta “solidifici” realitatea, o faci mai palpabilă. Când vei vedea ambele liste în faţa ochilor, motivaţia pentru schimbare va deveni mai puternică, ţelul va fi mai valoros şi va merita cu adevărat efortul.
5.Pregăteste-te pentru călătorie
Echipează-te mental pentru ce urmează.
Nu este uşor să faci o schimbare, este adevărat, dar dacă ne disciplinăm mintea oferindu-i o viziune măreaţă, ţeluri demne de urmărit şi motivaţii puternice, atunci vom fi pregătiţi şi pentru momentele în care va fi mai greu, sau când vom primi o lovitură neaşteptată, când viaţa te loveşte “din unghiul mort” cum spunea Alan Watts, şi vom continua să facem ceea ce trebuie să facem, mintea nu ne va trăda întorcându-se, din comoditate, la vechile obiceiuri.
Despre metode mai concrete de disciplinare a minţii vom vorbi însă în articolul viitor.
Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?
Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2018
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro
by Cristina | Jul 25, 2018
Majoritatea celor cu care am lucrat au menţionat la un moment dat că serviciul/meseria/job-ul pe care îl fac acum nu se mai potriveşte deloc cu lumina pe care o simt înlăuntrul lor, le împiedică expandarea, le sabotează misiunea personală pe care încep să o simtă ca parte din rostul pentru care au venit pe planetă în această perioadă. Senzaţia generală este că eşti prins într-o capcană din care nu poţi ieşi pentru că ratele, ipoteca, facultatea copiilor… nu îţi permit să renunţi la acest mod de a susţine realitatea 3D în care încă funcţionăm cu toţii.
Pentru că ai făcut atâta muncă de ridicare a vibraţiei personale, de dizolvare a credinţelor limitative, de acceptare a noilor posibilităţi….ai început să vibrezi la o frecvenţă mult mai înaltă, din această cauză tot ceea ce ţine de vechea energie: job, relaţii, mediu, etc, începe să te apese, nu mai rezonează cu tine şi de aici apare acea senzaţie acută că vrei să scapi, să ieşi din acel context, să schimbi.
Astăzi vă propun să vedem cum “coacem” (pardon, manifestăm) un nou job.
Ingredientul de care e bine să te descotoroseşti – ego-ul inflamat
îţi aminteşti că în articolul de săptămâna trecută vorbeam de aspectul legat de Lucrătorii în Lumină şi energia celor care îi înconjoară… Şi în cazul locului de muncă se aplică aceeaşi explicaţie: eşti exact acolo unde trebuie să fii în acestă perioadă a dezvoltării personale, chiar dacă egoul vrea să te facă să crezi altceva!
Dacă ţi-a asumat (conştient sau inconştient) această misiune de a fi un far călăuzitor, atunci cei din jurul tău au cu siguranţă nevoie de lumina ta! Dacă însă vei face din acestă afirmaţie o ocazie de a-ţi gâdila orgoliul şi a te simţi superior celolralţi, atunci ai căzut de sus!!
Nu eşti acolo să dai lecţii nimănui, nu eşti acolo să îi faci pe alţii să se simtă prost, inferiori, sau să te privească cu veneraţie, admiraţie, respect (sau invidie, chiar)! Cum a demonstrat Iisus, marii Maeştri “spală picioarele” celorlalţi! Smerenia, înţelegerea superioară a crizelor celorlalţi, acceptarea cu un surâs a izbucnirilor egotice, observarea detaşată a jocurilor de putere declanşate de frică, competiţie şi orgolii nemăsurate, toate sunt demonstraţii ale unui Spirit înalt, menit să aducă echilibru, să infuzeze spaţiul cu o vibraţie mai înaltă şi să “potolescă spiritele” oferind un exemplu de verticalitate, demnitate, deschidere, înţelegere şi compasiune (Nu mai zic şi iubire necondiţionată, ca să nu vă pierd de abonaţi 🙂 ).
Ingredientul obligatoriu: conştientizarea oglinzii
Dacă încă te afli în situaţia în care te plângi că şeful îţi face şicane, că ai colegi nesimţiţi sau răi, că mediul este negativ şi te scurge de energie, atunci conştientizează faptul că primeşti multiple semnale că mai ai mult de lucrat cu tine până să ajungi să întruchipezi ce scriam în paragraful anterior. NIMIC din realitatea ta nu este întâmplător! Primeşti exact acele semnale de care ai nevoie ca să ştii pe ce paliere ai nevoie să lucrezi.
Da, admit faptul că uneori nu ai cum să schimbi prea multe la locul de muncă, egregorul colectiv este atât de dens şi negativ încât cu o floare nu se face primavară. DAR! Dacă nu eşti la locul potrivit pentru tine, desprinderea de acel loc de muncă ar trebui să se petreacă uşor, fără smuncituri, fără drame şi suferinţe, ci uşor, ca o crenguţă uscată care se rupe de tulpină doar dacă o atingi. Dacă însă trebuie “ să tragi, să smulgi, să rupi în lemn verde” crenguţa (nu găseşti alt loc de muncă deşi trimiţi sute de CV-uri, afli de vreo clauză care nu te lasă să pleci, intri în tot felul de complicaţii…), atunci rămâi acolo, nu pleca, mai ai încă multe de învăţat, de rezolvat cu tine, cu emoţiile şi atitudinea ta personală!
Dacă demisionezi din cauza nefericirii, de obicei se instalează o perioadă de sărăcie în viaţa ta, pentru că nu mai ai sursa de bani. Chiar dacă eşti super mulţumit că nu mai trebuie să suporţi toanele şefilor sau comportamentul colegilor sau stressul teribil al targetelor, şi asta te poate ajuta să îţi ridici vibraţia un pic, este o stare cu care te obişnuieşti în câteva zile şi apoi începe iarăşi disperarea că nu găseşti altceva mai bun. Când reuşeşti să găseşti un alt job, constaţi după foarte puţin timp că nu e cu mult diferit de cel anterior, poate chiar e mai nesatisfăcător.
Ideea e că oriunde în altă parte vei pleca, te vei lua pe tine cu …tine! Adică, dacă ai ceva de învăţat de la actualul loc de muncă dar tu refuzi să o faci şi cauţi prin orice mijlooace să fugi de acolo, atunci lecţia se va repeta la noul loc de muncă, şi va fi, de obicei, mai dificilă şi mai provocatoare decât prima data! (şeful se va dovedi a fi şi mai pornit împotriva ta, colegii vor fi şi mai ranchiunoşi, mediul şi mai îmbâcsit)
Aşadar, nu te grăbi să fugi dacă primeşti semnale că ar mai fi ceva de învăţat de acolo. Când vei ajunge să priveşti cu îngăduinţă, înţelegere şi compasiune comportamentul colegilor şi sefilor, când mediul în care lucrezi nu te va mai dărâma, când vei ajunge acasă şi vei mai avea destulă energie ca să zâmbeşti celor dragi, atunci să ştii că te aşteaptă un super loc de muncă, schimbarea pluteşte în aer! Ai ajuns să controlezi cu măiestrie energia joasă, nu te mai afectează ca la început, eşti pregătit/ă pentru un job cu o frecvenţă de vibraţie mai înaltă.
Ingredientul de bază necesar în orice schimbare: frecvenţa ta de vibraţie
Este mult mai bine să lucrezi la creşterea vibraţiei tale personale în loc să întreţii gânduri de tipul: “vreau să scap de aici”, “m-am săturat”, “nu mai suport” şi din acest spaţiu al victimei neputincioase să implori divinitatea să te ajute. În această situaţie permiţi circumstanţelor să îţi controleze nivelul de vibraţie în loc să alegi un alt nivel de vibraţie, superior, care să atragă către tine alte circumstanţe.
Îţi creşti vibraţia slăbind rezistenţa pe care o opui realităţii curente! Secundă de secundă noi suntem un emiţător al unei vibraţii asupra căreia avem control 100%! Problema este că lăsăm mereu realitatea înconjurătoare, asupra căreia ne focalizăm toată atenţia, să fie factorul determinant al nivelului nostru de vibraţie. Marea majoritate a oamenilor creează automat, inconştient, este într-un haos vibrational care va determina ceea ce se va manifesta în realitatea viitoare.
Ca o încurajare, din experienţa personală şi cea a clienţilor mei, îţi spun că de obicei ghizii nu aşteaptă până ce vei deveni tu complet zen, stăpân pe situaţie… ci au nevoie să vadă că ai sesizat potenţialul lecţiei, că ai îmbrăţişat provocarea, că ai depus efort către schimbarea lăuntrică… şi apoi orchestrează ei lucrurile în aşa fel încât să ajungi exact acolo unde noul tău nivel de vibraţie merită să fie.
Până atunci, celebrează-ţi provocările, sărbătoreşte fiecare victorie: când nu te-ai mai enervat fiindcă colega de birou a făcut aceleaşi remarci orgolioase şi stupide, când ţi-ai privit şeful care urla şi scuipa pucioasă, cu calm, ca şi când erai la teatru, poate chiar te-ai amuzat pretinzând că îi dai “sonorul” pe mute şi îi urmăreşti mişcările în zig-zag şi faţa contorsionată ca într-un film cu Charlie Chaplin, când ai reuşit să îţi impui punctul de vedere într-o şedinţă fiindcă ai demonstrat atâta stăpânire de sine, profesionalism şi diplomaţie, încât negativitatea celorlaţi nu a mai avut putere să ajungă la tine ….)
Fiecare victorie sărbătorită sau măcar recunoscută îţi aduce o focalizare pe ceea ce îţi ridică vibraţia şi scade din puterea pe care o are asupra ta realitatea imediată, care nu îţi este confortabilă.
Elimină ingredientul surpriză
Când îţi doreşti să creezi ceva nou şi frumos în viaţa ta, fie ca e vorba de un job, o relaţie, o afacere, etc, nu ai nevoie de ingrediente surpriză pentru că acestea ar putea contribui la eşecul dorinţei tale de schimbare. Indicat ar fi să întorci toate cărţile cu faţa în sus, ca să poţi face un inventar clar al tuturor punctelor tale forte şi slabe, să ştii pe ce te bazezi, ce ai nevoie să îmbunătăţeşti, ce te ajută să obţii un job nou, ce nu…Fii cât se poate de sincer cu tine şi recunoaşte dacă nu cumva nu eşti încă pregătit pentru job-ul pe care îl visezi tu. Poate chiar serviciul pe care îl ai acum te poate ajuta să obţii anumite cunoştinţe, abilităţi, calificări, acreditări, etc, necesare în viitorul loc de muncă
Şi mai este un aspect: dacă încerci de mult timp să faci o schimbare dar parcă tot nu ţi se permite, parcă ţi-e calea blocată, nu se leagă lucrurile, atunci este foarte posibil să fie vorba de anumite programe nedizolvate, pe care e posibil să le aduci cu tine din această viaţă sau din altele. Încă învăţăm prin Legea Karmei, aici, pe Pământ şi atunci poate nu ar fi o idee rea să elimini “surprizele” şi din acest domeniu. Mai multe despre acest tărâm de cercetare poţi citi în articolele de pe blog din categoria Realinierea Sufletului şi aici
Ingredientul secret nr.1- Compasiunea
Cel mai mare secret este să practici conştient compasiunea, în toate aspectele legate de job! Compasiune pentru nivelul fiecăruia, pentru lecţiile celorlalţi, pentru testele prin care trec şi ei, compasiune chiar şi pentru tine însuţi/însăţi, care faci tot ce poţi să navighezi prin aceste vremuri tulburi cu înţelegere, graţie şi focus pe ce descoperi că ai tu de lucrat. “Compasiunea are potenţialul de a-ţi creşte lumina lăuntrică, spune Kryon, informează Spiritul despre energia ta, îţi face numele cunoscut în Eter”.
Ingredientul secret nr.2- Credinţa
Oare tu crezi că nimeni nu aude problemele tale, că eşti singur, şi că nimănui din “echipa ta” nu-i pasă prin ce treci tu? Toţi ghizii şi îngerii tăi sunt permanent alături de tine şi te ţin de mână, în dorinţa de a te întări, de a-ţi da putere să mergi mai departe şi să descoperi lecţia, să o accepţi, să o integrezi, să extragi de acolo tot ce aveai de învăţat. Stai drept, fii demn, nu te cocoşa în neputinţe, ridică-te deasupra circumstanţelor, şi asumă-ţi lecţia.
Încrederea că nu eşti niciodată singur, credinţa că eşti o parte din ceva cu mult mai mare, ridicarea la un nivel superior de percepţie a situaţiilor de viaţă, constituie platforma pe care e nevoie să te stabilizezi pentru că astfel ieşi din panică, rezistenţă, nevoia de control.
Ingredientul secret nr.3- Proiecţia
Lucrează întâi energetic asupra unui nou job şi abia apoi acţionează în plan fizic. Nu te repezi să FACI lucruri concrete care să îţi aducă serviciul dorit. Acţiunea fizică (trimitere CV-uri, căutare activă, discuţii cu agenţii de recrutare, etc) este pasul doi. Pentru început FII noul tău job! Relaxează-te, meditează, vizualizează cum te-ai simţi la noul job, cum vei fi îmbrăcat/ă, ce program vei avea, cum te vei prezenta oamenilor, ce atitudine vei avea, poate că vei şi arăta diferit (siluetă, coafură, machiaj, etc).
Ce faci, de fapt, este că pregăteşti, creezi, o nouă linie temporală, îţi proiectezi energia într-un nou potential şi…te simţi bine în timp ce faci acest lucru!! Foarte importat acest aspect! Nu proiecta frici, nesiguranţă, incertitudini, îndoieli , etc, în cea mai înaltă versiune a ta! Abia după ce simti cu toate celulele corpului cum este noul tău Eu în jobul X, porneşti demersurile în realitatea tridimensională.
Ingredientul secret nr.4 –Bifocalizarea
Ce-i asta? Abilitatea ta de a jongla o perioadă cu două farfurii 🙂 Adică : în timp ce menţii dreaptă farfuria pe care ai toate îndatoririle job-ului curent ( faci totul corect dar la minima rezistenţă, fără focalizare pe probleme , energia ta nu mai e acolo, nu mai hrăneşte nemulţumirile, insatisfacţiile vechi, încerci nici să nu le mai observi, îti asumi inconfortul pentru o perioadă) ochii tăi, atenţia ta şi toată energia este pe potenţialul noului job! Dacă îţi doreşti să îţi faci propria afacere lucrează o perioadă în paralel. Dacă doreşti doar un alt job, visează cu ochii deschişi la acel job, creează-l în mintea ta şi în acelaşi timp completează-ţi setul de abilităţi, comportamente, cunoştinţe, licenţe, cursuri, etc, ce îţi vor fi necesare în noua pozitie visata. La un moment dat balanţa va înclina din ce în ce mai tare către noul job şi trecerea se va produce automat, fără durere sau lipsuri financiare.
Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?
Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2018
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro
by Cristina | May 2, 2018
Uneori încurcăm semnificaţia cuvântului “compasiune” şi credem că e vorba de empatie sau de milă.
Adevărata compasiune înseamnă să fii într-o stare receptivă, atunci când interacţionezi cu altcineva, astfel încât punctul tău de vedere să includă punctul de vedere al Creatorului; este abilitatea de a iubi şi a servi fără judecată.
Dacă ai o aliniere puternică cu Sinele tău atunci poţi experimenta cu adevărat ce este compasiunea, căci vei putea să îl asculţi pe celălalt fără să existe riscul sau ameninţarea de a fi scos din starea ta de receptivitate. Adică nu începi să te aperi, nu te laşi agăţat de energia celuilalt, pentru că ai practicat mult timp starea de aliniere cu Sinele tău.
Compasiunea şi recunoaşterea liberului arbitru
Compasiune înseamnă să onorezi total experienţa cuiva, chiar dacă nu înţelegi de ce alege să facă un anumit lucru.
Este înţelegerea supremă că uneori nu înţelegem! Este încredere deplină nu doar în Dumnezeu ci şi în planul sufletului venit spre încarnare, înţelegerea faptului că uneori sufletul alege anumite moduri sau mecanisme spre a ajunge la înţelepciune, pe care noi nu le pricepem sau cu care nu suntem de acord. Compasiune înseamnă să iei decizia conştientă (care te sfâşie pe dinăuntru, de cele mai multe ori) de a fi doar observator, de a susţine fără a interveni, indiferent cât de dificil ar fi acest lucru.
Când spun asta celor cu care lucrez, de obicei reacţia este de uimire, frustrare, furie, oripilare … “Cum adică? Să stau cu mâinile în sân??? Cum să nu fac nimic când : fiica mea este înşelată de soţ / partenerul meu bea de multe ori până cade în şanţuri/ fiul meu se distruge de când a intrat într-un grup nefast de prieteni / sora mea nu mai iese din casă cu săptămânile de când i-a murit soţul, etc …
Nu. Nu înseamnă să devii nepăsător, să închizi ochii la durerea sau necazurile celorlalţi sau să te abţii să ajuţi, atât cât poţi şi ţi se permite, ci să nu faci toate acestea dintr-un spaţiu al judecăţii, al criticii, sau al unei evaluări mentale a situaţiei în care credem noi că se află celălalt. Compasiunea presupune lipsa ataşamentului şi acest lucru e foarte greu de acceptat şi practicat.
Nu practicăm compasiunea atunci când dorim cu orice preţ să-l “salvăm” pe celălalt (chiar dacă, de cele mai multe ori, respectivul nu vrea să fie salvat :-)), atunci nu mai servim iubirea, ci ego-ul, dorinţa noastră de a fi eroi salvatori. Incercând să-l “salvăm” negăm calea aleasă de acel suflet, călătoria pe care şi-a propus-o , şi presupunem, într-un mod arogant, că ştim noi mai bine ce i se cuvine sau ce lecţii are de învăţat, sau care ar trebui să fie parcursul vieţii sale. Dar este imposibil să ştim aşa ceva!
Compasiunea şi legăturile karmice
De multe ori găsesc în Cronica Akashă contracte de protecţie, de vindecare, legături de compasiune, jurăminte de suferinţă sau de sacrificiu …şi tot felul de alte lucruri ce demonstrează că “salvatorul” a intrat în karma celui “salvat”, i-a încălcat liberul arbitru, nesocotind lecţiile pe care “victima” le avea de învăţat din acele experienţe . S-a considerat chiar mai presus decât Dumnezeu şi a luat hotărâri sau a acţionat în dezacord cu planul divin iar acum suportă consecinţele, căci o astfel de intervenţie (deşi lăudabilă sau măcar de înţeles, la nivel uman) duce inevitabil la crearea unor cordoane energetice care leagă cele două persoane şi le pune în câmp anumite programe karmice.
Pe de cealaltă parte, şi în cronica “victimei” găsesc de cele mai multe ori contracte karmice cu “opresorul”, cu cel care o “victimizează”, adică în acestă viaţă se experimentează reversul medaliei, în acord cu Legea universală a cauzei şi efectului . Alteori “victima” şi-a propus să treacă prin anumite experienţe pentru a învăţa să anuleze anumite programe (de victimzare, de slăbiciune, de restricticţie, de oprimare sau de suferinţă…) căpătate în urma unor moduri incorecte/ negative de a acţiona. Prin învăţarea acestor lecţii sufletul evoluează, se înalţă vibrational, aşa că are nevoie de acele interacţiuni cu alte suflete pe care le-a ales ca şi co-creatori ai experienţei sale….
Lucrurile sunt mult mai complexe decât le poate înţelege mintea noastră omenească, lineară şi egotică. Amintiţi-vă mereu că nimic nu este întâmplător, că în lumea Spiritului nu există greşeală, totul are un rost, apoi că noi nu suntem singuri aici, avem fiecare propria echipă de ghizi, învăţători şi îngeri care veghează ca planul pe care ni l-am propus când am venit să fie urmat, nu suntem niciodată victime!
Ce putem face pentru cei care trec printr-un discomfort, o suferinţă, o cumpănă, este să le oferim înţelepciune şi iubire, un alt punct de vedere, un sfat, o “oglindă” în care să se vadă pe ei înşişi şi modul în care au gândit sau s-au comportat până acum, înţelegându-şi astfel mai bine lecţiile, un ajutor material, fizic, să fim, metaforic, pe aproape când suntem strigaţi… Dar pe urmă e nevoie să facem un pas înapoi, ataşaţi ( = cu iubire şi compasiune) dar şi detaşaţi (de problemă), în acelaşi timp, susţinând viziunea mai înaltă pentru acea persoană şi călătoria ei , onorându-i , însă, fiecare alegere făcută.
Pentru părinţi cea mai grea provocare este să onoreze calea copiilor fără a se judeca pe ei înşişi pentru asta. E un pic ca mersul pe sârmă, recunosc, e un balans fin … dar este clar că avem exact din acestă situaţie ceva de învăţat. În newsletter-ul de săptămâna viitoare ( abonarea se poate face aici şi este gratuită) discutăm despre paşii pe care îi putem urma într-un astfel de demers pentru a fi cât mi mult de ajutor, fără a intra în încâlceli karmice.
Compasiunea întrerupe cercul vicios al negativităţii
A ajuta pe ceilalţi cu gândurile, vorbele , banii şi acţiunile noastre este întotdeauna binevenit! Nu e nimic greşit în asta! Este o datorie umană, chiar, să faci tot ce îţi stă în putere să alini suferinţa semenilor tăi.
Dar dacă ceea ce vedem ne ia din puterea personală, dacă situaţia celorlaţi ne aduce pe noi într-o stare de empatie şi durere vizavi de soarta lor crudă, şi din acel spaţiu încercăm să ajutăm, nu vom contribui deloc la soluţionarea situaţiei, ci vom întări problema (initial la nivel energetic, vibrational, si apoi, uşor-uşor, în concret, în real). Trăim într-un Univers ce funcţionează pe baza de incluziune. Totdeauna! Când ne focalizăm pe ceva ce nu ne dorim, includem acel lucru în vibraţia noastră.
Acesta este motivul pentru care nu funcţionează deloc şi nu vedem niciun rezultat din “lupta contra sărăciei”, “lupta împotriva cancerului” , “lupta împotriva terorismului”, etc… Cu cât ne focalizăm pe negativ, cu atât îl întărim mai mult, la ceea ce rezistăm mai mult, va persista, alimentăm cu energia noastră orice aspect cu care ne războim. Mai mult decât atât, ne mutăm şi noi pe un palier vibrational inferior celui la care eram initial, deci nu facem niciun serviciu nimănui.
O cititoare m-a ciufulit rău într-o zi pentru că am îndrăznit să spun într-un interviu că am o părere bună despre biserică şi că a avut rostul ei în istoria omenirii…. Eu cred cu putere că pentru a schimba un sistem nu trebuie să ne luptăm cu el, să îl judecăm, criticăm, să îl combatem vehement. Toată energia noastră de nemulţumire şi revoltă va întări şi mai mult acel sistem!! Il vom face să se descompună singur dacă ne luăm cu totul atenţia de pe el şi ne focalizăm pe ceea ce ne dorim în loc. Nemaifiind hrănit cu energia maselor, sistemul va muri singur, uşor, uşor. Nu avem cum transforma un sistem învechit şi tarat, indiferent că e vorba de biserică, guvern, industria farmaceutică, etc, incercând să-l “dregem”, ci înlocuindu-l cu altceva mai bun.
Dragi lucrători în lumină, nu condamnaţi prea vehement biserica, multă lumea are încă nevoie de ea! Şi hai să fim sinceri: vă îngropaţi creştineşte părinţii? Le faceţi de 40 de zile, de un an …? Vă botezaţi copii în cristelniţă? Vă cununaţi în biserică? Păi atunci, mai aveţi nevoie şi voi de acest sistem, indiferent cât de anacronic ar fi el.
Suntem într-o perioadă de tranziţie, abia schiţăm noile structuri, avem nevoie de răbdare şi de ….compasiune-pentru cei care încă au frică de Dumnezeu, pentru cei care au susţinut acest sistem în mod conştient, voit, şi cu intenţii negative, şi pentu noi înşine, care am îndrăznit să pornim pe o altă cale.
Compasiunea – instrument pentru schimbarea realităţii
De la Kryon am invatat ceva special: capacitatea noastră de a simţi emoţiile este un atribut al Spiritului , ne naştem toţi cu această abilitate şi ea este sacră. Deşi există şi multe animale pe planeta noastră care au posibilitatea să simtă emoţii, ele o fac mai mult instinctual şi nu au capacitatea de a simţi emoţii elevate, spirituale, să spunem. Mai mult decât atât, există multe civilizaţii galactice care nu au deloc un câmp emotional, sau acesta este foarte puţin dezvoltat ( de asta am fost destul de…studiaţi o perioadă… 😉 )
Toată gama noastră de emoţii e un dar divin. Putem să le folosim după cum ne dorim, avem liber arbitru, avem capacitatea de a alege ce emoţii să experimentăm . Neştiind nimic despre sacralitatea acestui dar divin, l-am luat de bun, ca un dat, ne-am şi plâns de multe ori de acestă “povară”.
Ce nu am ştiut noi este că emoţiile noastre au puterea de a produce schimbări ale unor caracteristici interdimensionale care creează ceea ce noi numim “realitate”. Emoţia umană poate controla şi schimba realitatea!
Cea mai puternică emoţie, recunoscută de toată lumea, este iubirea. Compasiunea este un atribut al iubirii şi are anumite calităţi speciale , este un catalizator către împuternicire, către recâştigarea puterii personale şi a stării de Maestru, pentru că stă la baza comunicării dintre fiinţa umană şi Sinele Înalt. Kryon numeşte acestă energie de comunicare “Al treilea limbaj”.
Compasiunea este cheia în comunicarea (în ambele sensuri) cu Spiritul. În timpul unei meditaţii, o emoţie profundă de compasiune pentru tot ceea ce există în Univers solicită şi determină deschiderea canalului de comunicare cu Sinele înalt. Doar oamenii pot genera acest tip de emoţie sacră, aici, pe Pământ. Ca răspuns, atunci când Sinele, ghizii, îngerii, simt acestă energie generată de fiinţa umană, răspund cu aceeaşi energie a compasiunii pe care o simţi că te inundă, îţi umple fiecare celulă, îţi dă fiori, îţi gâdilă creştetul, te face să zâmbeşti necontrolat, îţi deschide inima, pieptul, toată fiinţa!
Compasiunea este limbajul co-creaţiei
În vechea energie, când vălul dintre noi şi lumea Spiritului era atât de dens, poate mai era necesar să informăm ghizii, învăţătorii şi îngerii despre nevoile noastre, să le povestim , să le cerem ajutorul… Acum vălul este atât de subţire, comunicarea poate fi atât de fluidă şi directă încât aproape că nu mai avem nevoie de rugăciune, de invocaţii… totul despre noi şi nevoile noastre este arhi-cunoscut deja de Spirit…
Dacă ţi-ai făcut măcar o parte din munca de auto cunoaştere şi elevare spirituală, poţi doar sta în linişte în faţa lui Dumnezeu, generezi acea emoţie sacră de compasiune şi conexiunea se poate stabili imediat.
Este aşadar nevoie să învăţăm să dezvoltăm compasiunea în sufetul, mintea şi inima noastră. “Simte compasiune pentru cei din jurul tău- pentru situaţia în care se află- compasiune pentru umanitate şi pentru Pământ . Vizualizează lucrurile pe care le doreşti şi astfel începe să le co-creezi. Vizualizează rezolvat ceea ce nu avea rezolvare. Crede că s-a făcut. Nu încerca să înţelegi tu cum anume s-a făcut. Vizualizează-te sănătos, fără îngrijorări sau anxietăţi. Apoi bucură-te de acea emoţie pe care o simţi! Celebrează puritatea existenţei tale!”
“Simte compasiune pentru clipa prezentă, pentru scânteia de Dumnezeu care eşti tu. Simte compasiune pentru copiii Pământului, şi chiar dacă spui că asta nu are legătură cu ce ai tu nevoie acum, fă-o oricum. Tu nu înţelegi ce anume se întâmplă, dar în această energie nouă, cu o putere creatoare incredibilă, acestă compasiune pe care o generezi, spune întreaga poveste Sinelui înalt şi deschide canalul de comunicare.
Compasiunea este codul pentru cel de-Al treilea limbaj, şi când eşti în stare să o foloseşti în rugăciunile, meditaţiile şi vizualizările tale, răspunsurile şi soluţiile ţi se arată. Compasiunea creează sincronicităţi, îti creează realitatea, îţi vindecă trupul. De-a lungul istoriei, toţi maeştrii care v-au vorbit , aveau compasiune! Era limbajul lor!” (Kryon)
Compasiunea colectivă
Când mai mulţi oameni, o comunitate, o naţiune sau umanitatea în ansamblul ei se focusează pe un anumit lucru, vom fi uimiţi de ce se poate realiza cu această energie uriaşă.
Kryon ne spune că umanitatea a reuşit un lucru fabulos: să creeze o nouă energie pentru planetă şi să oprească profeţiile apocalipsei, şi asta pentru că, între 1963 şi 1987, au fost suficient de mulţi oameni pe planetă care să genereze acestă energie de compasiune împletită cu viziunea unei vieţi mai libere, mai frumoase, mai spirituale.
Prin compasiune pură şi clar direcţionată, umanitatea poate ajuta la schimbarea situaţiei în Africa, la rezolvarea situaţiilor conflictuale din zonele de război, la restabilirea păcii mondiale…
Avem nevoie doar de înţelegere, aliniere cu Sinele şi compasiune, şi să ne focusăm în direcţia soluţiei pe care o căutăm pentru rezolvarea acestor situaţii, cu încredere, cu speranţă, cu intenţie clară, nu să ne lăsăm agăţaţi vibrational şi coborâţi la nivelul problemei, pentru că astfel doar vom contribui la lărgirea şi intensificarea ei.
Ce trebuie să înţelegem este că, la nivel planetar, compasiunea şi iubirea câştigă teren (chiar dacă ştirile vor să ne convingă de contrariu!!) Mulţi dintre cei care susţineau pe vremuri negativitatea, ura, războiul, au plecat dintre noi. Generaţiile nou născute vin de pe o altă platformă vibraţională, muuuult mai înaltă, mai luminoasă şi mai plină de iubire, astfel că negativitatea se “diluează” încet dar sigur. De câte ori mi se cere (de către mame ce se află ele însele pe calea iluminării) să deschid Cronica Akashă pentru copiii lor “noi” ( adică până în 14-15 ani) sunt fascinată de ce vibraţie au şi cu ce date vin deja (pentru care un adult a muncit 25 de ani cu el însuşi!!) Credeţi-mă că mergem către Lumină, nu mai există cale de întoarcere, iar voi, cei care citiţi astfel de articole, sunteţi cei care contribuiţi conştient la acestă înaintare, sunteţi maeştrii veniţi special ca să asiste Pământul în marea transformare!
Auto-compasiunea
Dacă vrem să ajutăm în toate aceste demersuri, e nevoie întâi să cultivăm compasiunea pentru noi înşine, altfel nu vom putea contribui cu nimic. E nevoie să creştem lumina din noi înşine, înainte de a lumina calea altora!
Şi cum facem asta? Renunţând la resentimente, la ranchiună, la furie faţă de cei ce “ne-au greşit”, proiectând iertare asupra celor de neiertat , îmbrăţişând copilul rănit din noi , accesând acea inocenţă şi iubire necondiţionată care se află în interiorul fiecăruia dintre noi…
A fi mereu în contact deliberat cu Sursa care rezonează în noi înşine , cu inima plină de compasiune şi iubire pentru tot ce există, ne ţine prezenţi şi implicaţi vibrational într-un mod pozitiv pentru a putea contribui la evoluţia umanităţii.
Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?
Ce teme te-ar mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2018
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro
by Cristina | Mar 7, 2018
Cum ne creăm deliberat realitatea este un subiect foarte amplu. Astăzi discutăm doar despre anumite principii cheie fără de care nu avem cum să reuşim în acest demers.
Realitatea dimensiunii a treia
Mii de ani am crezut că a trăi înseamnă să te lupţi cu încercările vieţii şi să le dovedeşti. “O luptă-i viaţa, deci te luptă” spunea şi al nostru Coşbuc în “Lupta vieţii”. Percepţia generală era că lucruri diverse (de obicei negative) ne sunt “trimise” pe calea vieţii să ne încerce, să ne provoace, ca să ne întărească caracterul. Aceste lucruri erau aleatorii, fără nici o legătură cu persoana, simple întâmplări sau ghinioane, ori incidente provocate de oamenii răi, invidioşi sau făr’ de Dumnezeu ce doreau să moară şi capra noastră. “Asta-i viaţa”, nu? Rolul nostru era să rezistăm, să ne batem până la ultima picătură de sânge, să nu ne lăsăm înfrânţi, să ieşim victorioşi , adică să reacţionăm la toţi aceşti factori externi şi să nu le permitem să ne modifice realitatea.
Aceasta este, însă, realitatea dimensiunii a treia, caracterizată prin:
1.Victimizare, lamentare, judecată, blamare – lucrurile “ţi se întâmplă”, fără să înţelegi niciodată cauza lor, ceea ce te determină să te consideri bătut de soartă, neajutorat, oprimat şi sa arăţi mereu cu degetul către alţii care “ţi-au făcut” acea nedreptate, şi pe care, normal, îi judeci, îi vorbeşti de rău, îi urăşti chiar.
2. Starea de contractare, de constricţie a câmpurilor, de defensivă – reacţionezi mereu la ce apare în faţa ta, păşeşti cu grijă ca să nu dai de bucluc, speri să fie bine dar te pregăteşti pentru ce e mai rău, ţi-e frică de judecata celorlalţi şi de Dumnezeu.
3.credinţa că suntem separaţi şi mereu în competiţie pentru resurse limitate – dacă tu ai mai mult, înseamnă că mie îmi rămâne mai puţin, de aici invidia, încercarea de a lua ce este a altuia, zbaterea, manipularea, nepăsarea faţă de semeni, lipsa de compasiune şi altruism. De asemenea, credem că suntem separati şi de Creator, de aici abuzurile şi preaslăvirea unor “aleşi” ce servesc ca şi intermediari. Pe lângă toate acestea, credem şi că există o separare clară între ce este în exterior şi ceea ce este în interiorul nostru.
Concluzia ar fi că până acum omenirea a trăit în modulul “supravieţuire” şi nu “creaţie”, nu a ales conştient ce să experimenteze, doar a reacţionat la tot ce i s-a ivit în cale.
A reacţiona versus a crea deliberat
Peste 75% din populaţie este încă în dimensiunea a treia de creaţie, dar dacă citiţi aceste rânduri iar cele descrise mai sus vi se par uşor … arhaice, înseamnă că v-aţi trezit şi aţi început să realizaţi că viaţa este mai mult decât ce au trăit predecesorii noştri.
Suntem prima generaţie care învaţă “reţeta” creaţiei deliberate, devenind din ce în ce mai conştienţi de noi înşine şi de cine suntem cu adevărat, din acest motiv este destul de dificil, dar dacă ne facem conştiincios misiunea cu care am venit, oferim generaţiilor viitoare o platform solidă de pe care să lucreze la crearea Lumii Noi.
În dimensiunea a treia cream făcându-ne un plan pe care îl urmam, într-un mod linear, secvenţial, şi care presupunea mult efort, muncă asiduă, transpiraţie, manipularea circumstanţelor pentru a obţine un anumit rezultat .
Când funcţionezi în dimensiunea a treia, lucrurile au o frecvenţă de vibraţie foarte lentă, se avansează greu şi durează mult. Eşi mai mult atent la ceea ce faci şi nu la ceea ce îţi doreşti. Nu ai timp decât să reacţionezi la stimuli, nu poate fi vorba de creaţie deliberată, în aceste condiţii. Cumva te simţi prins în capcana circumstanţelor şi nu este deloc confortabil să creezi în acest mod.
Ridicându-ne frecvenţa de vibraţie , înţelegând că nu există întâmplare, hazard sau greşeală, începem să ne îndreptăm către dimensiunea a cincea, să devenim maeştri in utilizarea conştientă a legii cauzei şi efectului.
Acum, mulţi dintre noi ne aflăm în dimensiunea a patra, o dimensiune intermediară, de conştientizare, de acceptare şi integrare a noilor concepte, precum şi de exersare a noilor abilităţi. Dar nu va dura mult, e doar o perioadă de tranziţie!
Există mulţi oameni pe planeta care s-au stabilizat deja în dimensiunea a cincea. Nu, nu călătoresc încă în corpul de lumină Mer-ka-ba, nu levitează si nici nu trec prin pereţi 🙂 dar nivelul de frecvenţa a conştiinţei le permite să îşi creeze realitatea mai uşor şi în mod deliberat.
Principiile de creaţie în 5D
În dimensiunea a 5-a creaţia este din ce în ce mai rapidă, până la a deveni instantanee. Totul este. Atât. Toate potenţialităţile există în acum, pentru că nu există timp. După cum observaţi deja, timpul pare că ni se scurge printre degete… aşa că ne apropiem 🙂
Cea mai mare provocare este să ne amintim de Sinele nostru multidimensional.
Noi abia abia ieşim din Kali Yuga* (epoca fierului, a viciului, certurilor şi discordiei), cea mai întunecată dintre cele mai întunecate epoci trăite de omenire, în care ne-am scufundat la maximum în material şi vibraţii de frecvenţă joasă .
(* studiul ciclurilor conştiinţei globale e o treabă mult mai complicată decât menţionez eu aici … Unii au calculat sfarşitul Kali Yuga în 2025, după care vor fi 300 ani de tranziţie… Dacă luăm în considerare scrierile vechi, Kali Yuga ar dura 432 000 de ani… Aşadar, vă invit să cercetaţi subiectul pentru o înţelegere mai corectă)


Trăind în această epocă, conştiinţa umană a coborât la cele mai joase cote, în jurul nostru s-a construit un fel de zid greu de penetrat, dar cu cât ne aliniem mai mult cu acest Sine multidimensional, începem să ne amintim de acele instrumente interne înnăscute, cu ajutorul cărora vom reuşi să trecem dincolo de acest zid al obişnuiţelor mentale şi emoţionale din 3D.
Cheia este deci creşterea frecvenţei de vibraţie a gândurilor şi emoţiilor noastre. Aceasta este “ascensiunea” de care se tot vorbeşte acum şi care constă în transmutarea vibraţiilor de joasă frecvenţă şi stabilizarea într-o realitate energetică superioară.
Ascensiunea nu este un mijloc de “a scăpa” de viaţa grea sau inconfortabilă pe care am trăit-o în 3D, ci modul în care dizolvăm fricile, emoţiile grosiere, oferindu-le acceptarea şi iubirea noastră necondiţionată, pentru a putea ajunge saexperimentăm realitatea dorită.
Pentru a putea experimenta şi transcende un anumit nivel de frecvenţă, e nevoie să avem încredere şi credinţă, să învăţăm să ne predăm fluxului vieţii, Sinelui Înalt, să renunţăm la ataşamente şi control.
Iar ca să putem face toate acestea trebuie să ştim cine suntem, mai înainte de toate. Prea mult timp am crezut că suntem fire de praf în acest univers, păcătoşi nedemni de a ridica privirea din pământ.
Realitatea este că fiecare dintre noi este un portal prin care Sursa se exprimă pe Sine, suntem fiinţe multidimensionale care călătorim prin vastitatea Universului având conştiinţa şi cunoaşterea că suntem una (UNUL) cu tot ceea ce există. Cu cât atingem stări mai înalte de conştiinţă, cu atât vom percepe dimensiuni mai înalte ale Universului.
Vă puteţi imagina dimensiunile (de obicei se vorbeşte despre 12 dimensiuni) ca fiind straturi peste straturi de realitate. În funcţie de intenţia şi atenţia noastră, noi ne putem calibra conştiinţa pe o anumită bandă de frecvenţă în care dorim să experimentăm.
Acest proces de recalibrare înseamnă, de fapt, să creezi deliberat realitatea preferată.
Ce poţi face pentru a deveni un astfel de creator conştient?
1.Controlează-ţi tiparul vibraţional
Până acum am fost obişnuiţi să oferim o vibraţie ca răspuns la ceea ce observam în jurul nostru sau la ceea ce experimentam intern. Eram fericiţi dacă se întâmplau anumite lucruri, şi eram speriaţi, nervoşi, etc , dacă se întâmplau lucruri neplăcute. Doar reacţionam la ce ne furniza mediul.
E nevoie să învăţăm să nu tragem concluzii bazate doar pe ceea ce ne spun cele cinci simţuri! Doar pentru că nu vedem miracolele, nu înseamnă că ele nu se întâmplă!
Ca să poţi schimba realitatea în mod conştient, e nevoie să oferi mediului energetic o anumită vibraţie, selectată de către tine intenţionat, egală cu ceea ce doreşti tu să experimentezi, să simţi. Asta înseamnă să simţi deja bucurie, iubire, calm… dacă asta doreşti să primeşti şi din partea mediului energetic.
Când ne trezim dimineaţa, noi suntem “resetaţi”, atunci avem posibilitatea de a crea “pe curat”. Acest lucru presupune să nu ne amintim de cum am deschis ochii despre problemele zilei anterioare, despre certurile sau supărările avute, ci să ne creăm în minte realitatea dorită folosind imaginaţia, vizualizarea, neapărat însoţite de trăirea emoţiilor corespunzătoare.
2.Identifică-ţi ataşamentele şi renunţă la ele
Nevoia de validare, nevoia de a avea dreptate, de a controla mersul lucrurilor, sunt doar câteva exemple de ataşamente. Apoi, credinţele noastre limitative trebuiesc şi ele cercetate, dizolvate, înlocuite cu credinţe care să ne elibereze şi să ne împuternicească.
Conştiinţa de dimensiunea a treia este caracterizată de un ataşament foarte mare pentru bani. Nu avem cum să accesăm toate resursele Universului dacă noi ne limităm creaţia la cât cash avem în portofel. S-a crezut mereu că fără bani nu poţi să faci nimic iar acestă gândire blochează şi fluxul creativ şi ajutorul Universului. Banii sunt o energie care va curge uşor dacă ne vom simţi abundenţi, vrednici, iubiţi de Univers şi sprijiniţi de ghizii şi îngerii noştri, şi dacă vom ieşi din cele trei aspecte menţionate la început ca fiind specifice energiei în 3D.
3.Numără-ţi binecuvântările
Orice vibraţie joasă poate fi ridicată prin practicarea recunoştinţei. Găseşte mereu ceva pentru care să fii recunoscător: că ai două mâini, că ai dormit pe o pernă, că a răsărit iar soarele, orice, doar străduieşte-te să te surprinzi când aluneci pe panta nemulţumirii şi a lipsei, şi imediat recalibrează-te la o frecvenţă superioară prin practicarea recunoştinţei pentru ceea ce ai.
De ce ai face asta? Pentru că nu poţi niciodată percepe ceva ce nu este pe aceeaşi vibraţie cu tine! Dacă nu menţii o vibraţie înaltă, nu vei fi în stare să primeşti, să recepţionezi informaţia necesară, va fi invizibilă pentru tine! Frica, lipsa, îndoială, te poziţinează pe un nivel de frecvenţă unde nu ai cum să primeşti inspiraţie de la Sinele Înalt, şi nu vei vedea nici oportunităţile.
4.Înţelege jocul oglinzilor
Dacă eşti creatorul vieţii tale, atunci e nevoie să îţi asumi responsabilitatea creaţiilor tale. Realitatea exterioară va reflecta mereu ceea ce se află în interiorul tău. Foloseşte mereu lumea ca feed-back. Nu ai putea să îi recunoşti imperfecţiunile dacă ele nu ar fi şi în tine. La fel, tot ceea ce admiri, apreciezi la ceilaţi, cu siguranţă există şi în tine. Nu e nimic întâmplător, totul este creat de către tine şi pentru tine, într-un mod perfect.
Te invit să vezi şi filmul “Cele 7 oglinzi Eseniene”, cu Gregg Braden.
5.Stai în prezent
Momentul prezent este momentul nostru de putere. Creaţia este posibilă doar în Acum. Dacă mintea noastră ne duce mereu în trecut, şi ne tot amintim de greşelile noastre sau de “greşelile greşiţilor noştri” sau încercăm să prevedem ce se va întâmpla în viitor, energia noastră va fi divizată, ne pierdem focusul, ne risipim în zadar.
Avem o mare putere şi anume aceea de “a observa ceea ce observăm”. Fii atent la ce eşti atent pe parcursul zilei! Universul îţi citeşte intenţia în funcţie de locul în care îţi plasezi tu atenţia! Dacă îţi pierzi vigilenţa şi te focusezi pe ceea ce nu îţi doreşti sau pe ceea ce nu ai , degeaba gândeşti în rest pozitiv sau rosteşti afirmaţii.
Noi putem crea doar din momentul prezent. Doar în ACUM există acea conştiinţă de dimensiunea a cincea, dar e nevoie de un pic de timp şi de multă practică la început, până antrenezi acest muşchi al trăirii în prezent.
6.Ai grijă ce întrebări pui
Nu tot întreba cu nerăbdare: “De ce nu se întâmplă mai repede?”. Doar mergi pe calea creaţiei deliberate pentru că e cea mai bună abordare, nu pentru că vrei rezultate imediate. Asta pune presiune, adaugă o anumită rezistenţă procesului si amână manifestarea.
Nu întreba mereu: “Care e misiunea mea? Ce ar trebui să fac?” nesiguranţa, incertitudinea, frica, te ţin şi mai mult în spaţiul neîmplinirii şi al “necunoaşterii”. În loc, poţi spune “Eliberez acestă nevoie acută de a şti, recunosc şi eliberez frica, furia, frustrarea. Am încredere în ghidarea Universului” sau “Accept rolul pe care mi l-am propus venind aici, sunt pregătit să co-creez cu Universul”.
Toate acestea sunt principii de creaţie pe care omenirea nu le-a folosit până acum, de cele mai multe ori par nerealiste, utopice, de poveste… majoritatea celor care nu sunt deschişi către noua paradigmă de gândire vor spune clar că sunt prostii cu care nu merită să vă pierdeţi timpul. Si aici intervine ultimul principiu pe care doream să vi-l prezint:
7.Onorează liberul arbitru al fiecăruia
Iubeşte oamenii suficient de mult cât să îi laşi să fie acolo unde sunt acum. A trage de partener, prieten, copii sau părinţi să te urmeze la cine ştie ce cursuri de dezvoltare personală, a-i impinge să facă terapie, coaching, iniţieri, echilibrări energetice , etc, doar pentru că tu crezi că le va fi mai bine, nu e o abordare corectă. Prezintă-le sugestiile tale, apoi lasă-i să aleagă ce vor să facă. Nu putem crea decât realitatea noastră. Stabilizează-te cu uşurinţă şi graţie în propriul flux vibrational, urmează-ţi inima şi caută bucuria sufletului tău. Aşa ai mai multe şanse ca ceilalţi să te urmeze.
Săptămâna viitoare, în newsletter-ul de marţi ( abonarea se face de aici şi este gratuită) vom continua discutia despre principiile creatiei deliberate.
Tot despre creatie, iertare, importanta dorintelor, menire si misiune personala poti asculta si in interviul de la 1TV Piatra Neamt:

Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?
Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2018
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro
by Cristina | Feb 6, 2018
Omenirea trece acum printr-o mare schimbare de paradigmă: nu vom mai învăţa prin suferinţă, prin karmă, ci prin conştientizare, ieşim din starea de “supravieţuire” şi intrăm în etapa următoare, cea de “creaţie conştientă”.
Doar că mulţi dintre noi se confruntă cu o problemă care în sesiunile de coaching se exprimă astfel: “Aş dori să fiu mai creativ”, “cred că sunt blocat”, “nu reuşesc să ies din rutina”, “nu e nimic incitant în viaţa mea”, “mi-am pierdut mojo-ul”, “nu reuşesc să îmi găsesc un hobby”, “parcă nimic nu mă mai bucură”….
Dacă experimentezi o situaţie asemănătoare, atunci articolul de astăzi este şi pentru tine, căci vom vorbi despre creativitate şi cum putem să (re)devenim creatorul ce am venit să fim!
Creativitatea este moştenirea şi destinul nostru
De ce spun asta? Pentru că dacă acceptăm că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, înseamnă din start că suntem cu toţii creatori puternici, la fel ca El! Aşa ne naştem! Faptul că există zeci de studii care demonstrează că cei mai creativi sunt copiii, atestă acest adevăr. Doar că, “pe drum”, reuşim cumva să pierdem acestă calitate iar în articolul de astăzi aş vrea să descoperim cum o putem, din nou, revendica.
Creativitatea a fost de multe ori considerată o trăsătură specifică artiştilor, oamenilor care se manifestă creativ prin pictură, sculptură, muzică, dans, teatru, etc. Prin comparaţia cu aceşti titani avem tendinţa să ne considerăm plaţi, fără forţă creativă vitală sau fără imaginaţie. Dar creativitatea se manifestă în absolut toate domeniile vieţii cotidiene, de la cum încropeşti un fel de mâncare cu ce găseşti prin frigider, cum îţi aranjezi grădina, cum organizezi liniile de producţie astfel încât să creşti profitabilitatea, cum rezolvi un conflict astfel încât să nu lezezi stima de sine a celor implicaţi… şi până la cum au abordat Einstein şi Tesla problemele de fizică avansată.
Cu toţii suntem în stare să generăm idei şi concepte noi, este o caracteristică ce a venit “la pachet” odată cu toate celelalte artribute ale fiinţei umane. Creativitatea este moştenirea lăsată nouă de Creator. Noi suntem fiecare un vehicul prin care se manifestă creativitatea lui Dumnezeu.
La fel de bine, creatvitatea este destinul nostru. Doar prin creativitate putem avansa ca societate, putem evolua ca fiinţă umană, în mod conştient.
Creativitatea nu este un aspect al minţii
Se consideră, de obicei, că a fi creativ înseamnă să ai multe idei creative.
Chiar şi definiţia “oficială” este: “Creativitatea este un proces mental şi social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente”. Personal, consider că dacă nu pui în practică aceste idei, dacă nu faci ceva cu ele, rămâi doar la nivelul de imaginaţie.
Sunt multe tehnici de generare de idei, de exemplu brainstorming-ul sau tehnica Walt Disney din NLP, dar dacă acestea nu au o parte practică, o aplicabilitate imediată, nu poţi spune că te-ai exprimat creativ.
Din definiţia de dictionar e bine să reţinem, totuşi, un aspect important: creativitatea nu înseamnă doar inovaţie ci şi combinarea, asocierea de idei, de lucruri, aspecte sau fenomene deja existente. De multe ori lucrez cu persoane care, in Cronicile Akashice aparţin unui anumit Grup de suflete de origine, şi care afirmă răspicat, şi cu o oarecare dezamăgire în glas, că nu sunt deloc creativi. Ceea ce nu este deloc adevărat pentru că ei sunt specialişti în a “îmbunătăţi” lucrurile deja existente. Nu inventează ei roata dar au aşa o abilitate de a o face să se învârtă mai uşor sau mai repede!
Încetează să tot repeţi “eu nu sunt creativ”
Ca în orice alt aspect al vieţii, cu cât îţi repeţi mai des că nu ai un lucru, cu atât întârzii sau împiedici cu totul, manifestarea lui în realitatea ta exterioară. Te blochezi singur în acel spaţiu al negaţiei. Deschide-te, intră cu uşurinţă şi fără ataşamente mentale în fluxul vieţii.
Şi adevărul este că noi creăm non-stop, nu putem experimenta realitatea dacă nu o creăm mai întâi, doar că o facem într-un mod automat, inconştient, iar creaţiile noastre sunt pe măsură: inconştiente, slabe, fără un scop puternic, fără intenţie clară, întâmplătoare. Fiecare dorinţă a omului, indiferent cât de mică sau mare ar fi ea, de conştientă sau inconştientă, trimite în vortexul său personal de creaţie o solicitare către câmpul cuantic, mintea lui Dumnezeu, conştiinţa lui Unu. Iar Universul răspunde imediat, creând acea linie temporală virtuală în care dorinţa este împlinită. “Cere şi ţi se va da”. Munca noastră constă în a ne alinia vibrational cu acea frecvenţă specifică a dorinţei noastre, pentru ca ea să “coboare”, să se manifeste din planul virtual, ideatic, în planul fizic, concret, palpabil.
Poate ar fi mai uşor să vă gândiţi că intenţia de manifestare este ca aburul. Vizualizarea, gândul şi emoţiile legate de realizarea dorinţei sunt ca apa lichidă. Iar exprimarea fizică a dorinţei, în realitatea curentă, este gheaţa, forma fizică, materială, brută, concretă. Coborâm din 5D (Spirit/ arhetip) în 4D (minte), apoi în 3D (fizic). Repet mereu: suntem trei în unu.
Pentru a fi creativ în exterior e nevoie să mergi în interior
Dacă toţi oamenii sunt creativi atunci când sunt copii, dar pierd din acestă abilitate pe măsură ce se maturizează, atunci e clar că nu e nevoie să dobândim ceva din exterior, să facem cursuri pentru a deprinde acest skill, acestă abilitate pe care noi nu am avea-o, ci doar să curăţăm canalul dintre noi şi Sinele înalt pe care am reuşit să îl “colmatăm” în timp cu diverse credinţe limitative, frici, tipare de gândire şi obişnuiţe de comportament ce acţionează în detrimentul nostru.
Valoarea creativităţii vine din ceea ce aducem, “downloadăm”, din lumea arhetipurilor lui Platon şi la care avem acces doar prin intuiţie. Marii artişti, matematicienii celebri, fizicienii ce au scris istorie, şi toţi cei ce au inventat vreodată ceva mai mult sau mai puţin spectaculos, au avut o conexiune directă cu “lumea ideilor”, cu mintea lui Dumnezeu. Totul există deja în această “supă” a infinitelor potenţialităţi, iar noi suntem mereu conectaţi la acest câmp cuantic universal.
Vă amintiţi cum povestea Beethoven că auzea muzica deşi era surd şi cum el doar scria partitura ce “curgea” prin el? Sau de Michelangelo care spunea că statuia exista deja în blocul de marmură, el era doar inspirat să o scoată la suprafaţă îndepărtând bucăţile de piatră ce o ţineau prizonieră? Sau de Einstein care definea creativitatea ca fiind “inteligenţa care se distrează/ se joacă”?
Ce este comun tuturor celor care creează este starea de flow, intrarea în acel râu al vieţii care curge prin noi şi care ne conectează la tot ce există. Dar şi atunci când eşti îndrăgostit sau când ai o experienţă mistică, în meditaţie, experimentezi aceeaşi stare de flux. Atunci te simţi unic dar parte din întreg, eşti deasupra condiţionărilor, te simţi liber, suveran. Iar acesta este condiţia Omului Nou la care învăţăm acum cu toţii să ne re-aliniem.
Nu există probleme de creativitate la oameni, există probleme de aliniere cu Sinele!
Pentru a trăi creator conştientizează principiul feminin
In Tao Te Ching, capitolul 6, Lao Tzu spune aşa: “Spiritul ce nu moare niciodată / este numit femeie, mama primordială” (sau “misterioasa femelă”, în alte traduceri). “Poarta către misterioasa femelă este rădăcina creativităţii/ a Cerului şi a Pământului” .
Interpretarea se referă la principiul feminin creator, din care toate sunt zămislite. Creaţia se întâmplă oricum şi este continuă. Dacă însă conştientizăm şi ne conectăm la acestă forţă creatoare devenim şi noi părtaşi la creaţie, devenim co-creatori. Fiecare om are în el ambele principii, masculin şi feminin.
Energia feminină te poate purta către perfecţiune dacă alegi să contribui la naşterea unor noi idei, înţelegeri, realităţi, folosindu-ţi capacitatea creatoare lăuntrică, unică ţie, fiindcă rezonează cu ce este în adâncul sufletului tău. Şi aici ne referim la acea poftă de viaţă, entuziasm, încântare pe care le resimţi atunci când te gândeşti la chemarea ta, la misiunea ta personală, la ceea ce te bucură şi îţi dă sens vieţii.
Centrul creativităţii noastre nu este în cap, în minte. Este în chakra a doua, numită Svadhisthana, în traducere “locul în care sălăşuieşte Sinele”. Acesta este locul în care ne regăsim identitatea creativă, în care ne deschidem către adevăratele noastre dorinţe.
Chakra a doua este asociată cu luna, reprezintă starea noastră emoţională, cât de receptivi suntem la energia celorlalţi şi cât de dispuşi să investim în creaţia noastră şi a celorlalţi. Coordonează tot ceea ce ţine de creaţie, procreaţie, creativitate, sexualitate şi bani.
Când nu este blocată, ne ajută să ne focusăm pe ideile creative şi să le hrănim cu atenţia şi dedicarea noastră până se manifestă în ceva tangibil, în realitatea fizică.
De multe ori găsesc acestă chakra blocată la cei cu care lucrez iar acest aspect este foarte important şi e nevoie să ţinem seama de el pentru că are o mare influenţă negativă asupra capacităţii noastre de creaţie şi manifestare.
Pentru a trăi creator, gândeşte cuantic
Orice act de creaţie este o întâlnire cu Maestrul din tine, acel sine cuantic cu care valsezi în ringul ideilor şi intuiţiilor. Conştiinţa umană, prin alegere conştientă şi focalizarea atenţiei pe o anumită idee, dsprinde din câmpul de potenţialităţi o anumită posibilitate pe care o aduce în concret, o manifestă fizic.
Ca să putem face acest lucru e nevoie să ne schimbăm paradigma de gândire, să ieşim din materialism (unde acceptam doar ceea ce este detectabil cu cele cinci simţuri ale omului) şi ne deschidem către oceanul de posibilităţi pe care doar le putem intui.
E o nouă paradigmă ce include, pe lângă materie, conştiinţa. Dr.Amit Goswami o numeşte “ştiinţa din conştiinţă”, adică o îmbinare dintre fizica cuantică şi metafizică. În lumea cuantică nu există experienţă, există doar infinite posibilităţi pure. Conştiinţa umană colapsează posibilităţile în realitate, le condensează în plan fizic, fenomenul acesta este denumit “reducţie” în fizica cuantică.
Experienţa este singurul lucru care contează pentru noi, ca oameni, pe Pământ. Doar asta ducem înapoi la Creator. Iar actul creativ oferă experienţe!
Vă spuneam şi la început: creativitatea este parte din destinul nostru. Nu putem face un salt cuantic, un salt în conştiinţă, dacă nu acceptam acestă nouă paradigmă ce ne poate ajuta să evoluăm ca specie.
Dr. Amit Goswami spune despre imaginea din titlul articolului, pictura lui Michelangelo Buonarroti de pe tavanul Capelei Sixtine, că reprezintă întâlnirea dintre egoul condiţionat (omul) şi posibilităţile Sinelui Cuantic (mintea lui Dumnezeu – probabil aţi auzit despre asemănările descoperite dintre norişorul în care stă Tatăl Ceresc şi creierul uman…) şi asta înseamnă creativitate cuantică sau ceea ce anticii numeau mariajul cerului (transcendenţa) şi al pământului (imanenţa).

Săptămâna viitoare, în newsletterul de marţi ( abonarea se poate face aici şi este gratuită), vom continua să discutăm despre creativitate în termeni mai practici 🙂
Ca de obicei , te invit sa-mi spui parearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a placut?
Cum te-as mai putea ajuta in calatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2018
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului si adresa paginii originare in care a aparut articolul: https://www.quantumcoaching.ro